#poze si tarfe

[little-princeesss]

when you set everything on fire, don’t expect nothing but ashes. #lolecsibolec 🤙🏻

#nowayback

[xerultdk33]

Intr o lume de tarfe pe snap și figuri pe insta, Tumblr se simte locul care e încă real. Locul ăla unde lumea te mai întreabă de sănătate și nu îți vine cu invitația la nuntă după.

Locul ăsta e real, unde oamenii își pun ce ii apasă în viață pe foaie. Locul ăsta e despre oamenii aia care încă vad viața așa cum e ea, nu cum își imaginează ei sau vor sa dea impresia/ca ar vrea să fie.

Încă e locul ăla unde vezi poze gingașe cu căței și oameni care se țin de mână. Locul in care vezi și alte vise, dorințe în loc de piscine cu 2 3 oameni pe șezlonguri intr o zi obosită de sâmbătă.

E locul ăla pe care intru imediat după ce mi-am pus ceva în paharul ala de cristal care imi fură mințile și îmi pansează sufletul urâcios și plin de dezgust.

E locul unde pot să intru când ma fac praf și să nu mă simt judecat.

Tumblr mă face să ma simt normal, deși mă ridic in picioare și urlu la o licitație cochetă de artă.

E ca momentul ala în care intri in cel mai mișto local de băut ceai și ceri cea mai proastă cafea a lor care nici măcar nu există în meniu...E ca și cum ai bea cafea din ceainic, ceaiul din ibric, vinul din pahar de tărie, 7up din pahare de șampanie, șampania din pahare de plastic și whiskey din pahar cu picior. Iar aici, asta e perfect normal. Pentru că fiecare are normalitatea lui... Și nimeni în locul ăsta nu te judecă.

Tumblr e încă locul în care oamenii sunt reali și nu trăiesc in paradis, locul in care oamenii admit ca uneori le mai bate praful si ploaia in geam, nu doar razele soarelui.