#pictori de flori | Explore Tumblr posts and blogs

centrulculturalreduta2019 · 2 years ago

Text

Cornel Sculean prezent la Târgul ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’

Centrul Cultural Reduta și Consiliul Județean Brașov în parteneriat cu Primăria Municipiului Brașov și cu Asociația Creatorilor de Artă Tradițională și Contemporană din Brașov vă invită în perioada 12-15 august 2022 în Piața Sfatului, la prima ediție a Târgului ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’.

Vor fi prezenți peste 20 de meșteri populari din județul Brașov și din țară. Aceștia vor aduce în atenția vizitatorilor, meșteșuguri din vechime, care se practică și astăzi, precum pielărit, cusături, pictură pe lemn, pictură pe sticlă, împletituri din sfoară, împletituri din foi de porumb, sculptură, modelaj în lut, olărit, împăslit, ceramică. Cei mici vor descoperi la acest târg și turtă dulce.

Astăzi, câteva cuvinte despre pictura pe sticlă și despre Cornel Sculean, unul dintre meșterii pe care îi veți întâlni la Brașov.

Pictura pe sticlă – un meșteșug împământenit de țăranii transilvăneni

Vestea marii minuni a ajuns până departe în apus, de unde numeroși pictori au venit sa vadă minunea și bineînțeles, să reproducă icoana. Pentru că în apus, în secolele XVI – XVII pictura pe sticlă era la modă, pictorii de ocazie, au venit la Nicula cu acest material. Fiind mult mai simplu de pictat pe sticlă, lemnul a fost înlocuit repede de țăranii transilvaneni, un factor favorizant fiind existența mai multor glăjării ce existau la acea vreme în Transilvania, în special în zona de munte.

Pe marginea icoanelor, ca un passepartout, iconarii au transpus motive populare geometrice și florale, desprinse parcă de pe cămeșile flăcăilor și fetelor strânse duminică la joc. Amintim aici de spicul de grâu, colții de lup (zigzag-ul), bradul, floarea de mac și trandafir, frunză de viță și de stejar, plugul, etc motive întâlnite pe toate creațiile țăranului român fie lut, lemn, ou încondeiat, vestimentație, sau chiar bârnele și stâlpii casei și bisericii.

Cornel Sculean, coborâtor de neam din Șcheii Brașovului, a încercat de-a lungul timpului prin icoanele mele să reînvie satul de altădată al bunicilor săi.

Deși este absolvent al Facultății de Geografie, de mic copil a fost atras de folclor, de muzica populară, de meșteșuguri și tradiții. Arta picturii pe sticlă a învățat-o singur. Călăuză la început de drum i-au fost câteva filmări realizate la Muzeul Astra cu Nicolae Suciu din Cincu, ultimul iconar al Țării Făgărașului și câteva cărți împrumutate de la Prima Școală Românească.

,,Pictez icoane naive, în stilul picturii tradiționale, specifice Ţării Bârsei. Tehnica de realizare este pictură în ulei și acrilic pe dosul sticlei. Ramele icoanelor sunt simple, realizate din lemn de brad, tei sau paltin.’’

De-a lungul activității sale a reprezentat Brașovul și România, în calitate de ambasador al artei tradiționale românești la Bonn, Linz, Rotterdam, Torun și Nürenberg.

Din dorința de a transmite mai departe generației tinere meșteșugul iconăritului și valorile tradiționale românești, a organizat împreună cu colegii s[i, cu diferiți parteneri culturali din Brașov, tabere de creație pentru elevi, multe în cadrul unor proiecte finanțate de AFCN : Breslele Brașovului între Tradiție și Modernitate 2012, Micii Artizani din Țara Bârsei 2017, Caravana artizanilor 2018, Casa Bunicii, fereastră spre viitor 2019.

Vă invităm la Târgul ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’ organizat în Piața Sfatului din Brașov, în perioada 12-15 august pentru a afla mai multe despre pictura pe sticlă și pentru a sta de vorbă cu Cornel Sculean despre icoanele lucrate cu migală.

Text și foto: Asociația Creatorilor de Artă Tradițională și Contemporană din Brașov

#pictură #picturăpesticlă #târg #Brasov #piatasfatului #turism #poveste #CornelSculean #icoana

0 notes

bartholomaus · 3 years ago

Text

mobilier pictat/ferestre

Ferestrele/Obloanele sunt pentru o cladire saseasca, precum ochii pentru om. Exprima caldura, bucurie sau tristete in functie de cine-i in spatele fiecarui zid. Vedeti asta in fiecare calatorie la tara.

Moda mobilierului policrom a fost adusă în Transilvania de sași. În Transilvania s-a dezvoltat de-a lungul secolelor o artă decorativă specifică lemnului, atingând nivelul măiestriei. Au fost înfrumusețate (împistrite) cu ornamente și culoare lăzi de zestre, colțare, bufete, podișoare, blidare, scaune. Ornamentele care compun decorul sunt florale și vegetale, cel mai des întâlnite fiind vasele cu flori și buchetele de flori cu trandafiri, garoafe, lalele.În Țara Bârsei ornamentarea prin pictură, cu motive florale și vegetale, a pătruns prin filieră germană, sașii fiind primii care au creat și vândut mobilier policrom în târgurile din Transilvania. Moda s-a extins apoi și la români și ceangăi.

-- De la piesele de port cotidian la cele de sărbătoare şi până la textilele care ”îmbracă” locuinţa, totul era lucrat de mâinile harnice ale femeilor, la războiul de țesut. Țesutul era cea mai importantă operație realizată cu două grupe de fire: urzeală și băteală. Firele de urzeală erau susținute de rama războiului, venind tensionate din spate spre față, în timp ce firele de bătătură se încrucișau perpendicular pe cele de urzeală, trecând peste și pe sub firele de urzeală. Această încrucișare sistematică poartă numele de legătură. Sunt cunoscute trei tipuri de legături: a) legătura pânză pentru țesăturile din bumbac, tafta pentru mătăsuri și postav pentru lână; b) legătura diagonal cu multiple derivate (ex. „în brazi”, „în ochiuri”); c) legătura atlas, satin. Este interesant de știut că țesătura răspunde unui cod binar ”luat/lăsat”, așa cum computerul folosește codul binar 1/0.

-- Tehnica decorativă - fladern Este o tehnică venită şi dezvoltată odată cu aşezarea landlerilor în ţinutul Transilvaniei, în zona Sibiului, la începutul secolului al XIX-lea, ca urmare a prigoanei religioase din ţara natală, Austria.Tehnica fladern este, într-o traducere simplă, imitarea texturii fibrelor lemnului prin vopsire. Cei mai buni pictori decoratori urmau cursurile unei școli, ca cea de la Viena - Școala de pictură Hagelstein (”Colegiul de lemn și imitație de marmură”). Imitarea unor esenţe, fibre sau texturi de lemn (stejar, nuc, mahon, lemn de trandafir) ajunge să fie ridicată la nivel de artă. Manualele care prevăd tehnica de execuţie menționează diverse tipuri de redare a acestora prin pictură, tehnica petelor de apă, a glasiurilor şi glazurilor. Pigmenţii utilizaţi sunt de bună calitate, iar ca verniluri se foloseşte destul de frecvent șellacul și colofoniul.Uneltele folosite sunt diverse pensule şi perii, realizate din păr de bursuc, pensule deget, perii cu dinţi de furculiţă, piepteni din corn, carapace de ţestoase, metal, lemn sau cauciuc și piele. Pentru a uşura munca, au fost inventate diferite role (uneori numite role de pori, tocmai fiindcă imitau structura porilor lemnului), această tehnică fiind menționată ca ”Tiefporeiche” şi ştampile care imitau textura diferitelor specii de lemn.Muzeul de Etnografie Brașov, prin filialele sale, expune o serie de obiecte care ilustrează foarte bine folosirea tehnicii descrise mai sus. Nu trebuie decât să le treceți pragul pentru a le admira și pentru a afla alte informații utile despre această tehnică.

Decorative technique - "fladern". It came and developed with the settlement of landlers in the land of Transylvania, in the area of Sibiu, at the beginning of the 19th century, as a result of the religious persecution in their native country, Austria. The "fladern" technique is the imitation of some essences, fibers or wood textures (oak, walnut, mahogany, rosewood) by painting.

--------

„Armuroiul” este un tip de mobilier din interiorul locuinței țărănești, utilizat pentru camuflarea spațiului de depozitare a veselei sau a băuturilor. Era așezat în camera destinată primirii oaspeților, numită fie „camera dinainte”, „casa mare” sau „camera curată”.De fapt, „armuroiul” ascunde o nișă în perete, construită odată cu casa, localizată fie în peretele dintre cele două ferestre de la stradă, fie în peretele dinspre curte. Acest spațiu era acoperit cu o tăblie din lemn, prevăzută cu o ușiță, fiind completată uneori în partea superioară cu un blidar, în care erau expuse farfurii sau cancee. Dintr-o nișă de depozitare s-a dezvoltat cu timpul o piesă decorativă și reprezentativă totodată. Panotajul mai generos, oferea arii mari de decorat. „Armuroaiele” erau în general pictate policrom cu decor fitomorf și floral. Dintre motivele folosite, menționăm: laleaua, care semnifica mândria, trandafirul - pasiunea, lăcrămioara - gingăşia, crinul - nevinovăţia, cicoarea - speranţa s.a. În unele cazuri, „armuroaiele” erau inscripționate cu numele proprietarului sau anul în care au fost confecționate.

------------------------ Literatura de specialitate şi piesele de mobilier existente demonstrează că, în “cultura locativă” din Europa de Est, pictura colorată a mobilierului se poate data începând din secolele XIV-XVI, cea ce poate fi adevărat şi în cazul Transilvaniei. Decorarea interioarelor şi mobilierul s-au schimbat de-a lungul secolelor urmărind dezvoltarea economică, nevoile familiei şi ale modei. Aşezarea mobilei în interiorul locuinţei delimitează spaţiile diferite din încăpere: spaţiul biologic, sacral, de muncă. O parte din mobilă se aşează obligatoriu lângă perete (patul, banca, lada de zestre), pe perete (armuroiul, cuierul, suportul de linguri, de vase), într-o parte a camerei sau a bucătăriei (masa, scaunul, leagănul copilului). Apariţia şi împământenirea pieselor de mobilier pictate se datorează apariţiei şi activităţilor aşa numiţilor “tâmplari pictori”. Primii dintre ei au venit din Vest şi au adus tehnica şi ideile picturii pe mobilă. Totodată, au adus şi tehnica folosirii lemnului de brad, concomitent cu înfrumuseţarea cu pictură a acestuia. Aceşti “tâmplari pictori” au fost folosiţi mai ales la decorarea bisericilor (coridoare, bănci, tavane) dar, ocazional, executau şi mic mobilier care-și găsea locul în acest spațiu. În acelaşi timp, la comandă, proiectau şi finalizau şi interioare “lumeşti”. Primele obiecte cu decoraţiuni pictate, după stilul lor, pot fi datate din secolul al XIV-lea. Au rămas moștenire din generație în generație multe piese la care decorarea nu era numai “ajutătoare”, întrucât toată suprafaţa frontală este acoperită cu ornamente cu ”desen liber”.

Foto: Armuroi săsesc pictat, 1843, localitatea Criț, județul Brașov.

-------------------------

Fructul de cacao, pictat pe un colțar din 1845 În Țara Bârsei, la fel ca în întreaga Transilvanie, arta ornamentării mobilierului a ajuns la un nivel ridicat. Piese de mobilier pictat se întâlesc în locuințele românilor, sașilor și ceangăilor din secolele XVII-XIX. Ornamentele care compun decorul sunt florale și vegetale. Cele mai des întâlnite sunt vasele și buchetele de flori, cu trandafiri, garoafe, lalele etc. Uneori, însă, sub influența orientală, pe unele obiecte de mobilier din secolul al XIX-lea se pot observa pictate și fructe exotice pentru acea perioadă, precum rodia sau chiar fructul de cacao. Ilustrăm azi ornamentarea unui colțar datat 1845 cu imaginea unui fruct de cacao. Piesă de patrimoniu, colțarul este expus la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului.

-----------

”S”-ul pictat pe mobilier simbolizează ambiția Cele mai vechi piese de mobilier, lăzile, erau ornamentate cu simboluri solare, pomul vieţii, spirală, şarpe încoronat, dar şi cu alte animale fantastice ce erau sculptate sau pictate. Începând cu secolul al XVI-lea, s-a trecut de la formele sculptate la cele pictate (pictură aplicată fie cu pensula, fie cu ajutorul şablonului). Theo Zelgy, în lucrarea „Pictura mobilierului săsesc - transilvănean”, menţionează că în secolul al XVI-lea, se va impune (datorită apariţiei picturii cu şablonul) pictarea de motive florale. Dacă până acum pictura va consta într-un decor de tip gotic, această tehnică va fi înlocuită cu una nouă datorită calfelor, care au călătorit în Austria, Triol, Bavaria – motivele decorative sunt ordonate în chenare şi sunt reprezentate de floarea pasiunii în diverse variante. Deşi decorurile vegetal – florale erau foarte stilizate, se putea observa o atenţie sporită în reprezentarea florii pasiunii, a floarii de granat, a frunzei de acant şi a lalelei. În timpul guvernării baronului Samuel von Brukenthal, datorită înfluenţelor occidentale, se va dezvolta mobilierul furniruit. Astfel, mobilierul pictat pierde teren în rândul populaţiei urbane, dar are succes în zonele rurale. Decorul vegetal floral se va bucura de variate modele cum sunt coroniţele florale, cornul abundenţei (frecvent reprezentaţi tranfafirii), garoafele, narcisele şi lăcrămioarele. Toate aceste decoruri vor fi puse şi mai mult în valoare prin aplicarea unei singure culori pentru fundal (deseori s-au folosit nuanţe de maro, verde sau albastru închis). Câteva explicații ale elementelor pictate pe mobilier: linia orizontală marca realul, pământescul, iar linia verticală simboliza aspiraţia spre înalt; „S” semnifică ideea de ambiţie, de siguranţă; spirala reprezintă trudă şi perseverenţă; cercul este un simbol solar; floarea pasiunii sugerează suferinţă, răbdare sau împăcare; floarea de granat înfăţişează iubirea; laleaua înseamnă mândrie, putere și bucurie de viaţă. Dacă bulbii florilor şi rădăcinile ne duc la ideea de perseverenţă, reprezentarea fructelor (strugurele) simbolizează împlinirea, succesul.

--------

„Patul înalt” din „casa bună” la sașii din zona Rupea Organizarea interiorului locuinței țărănești la sașii din zona Rupea rămâne o formă de afirmare identitară. Aceasta se înscrie totodată în ansamblurile structurale specifice zonei Transilvaniei, unde se remarcă atât la sași dar și la români și maghiari, amenajarea locuinței în spații definite: colțul cu patul, colțul cu masa, colțul cu soba, colțul gospodăresc. Amplasarea în fiecare dintre aceste zone a obiectelor specifice (mobilier, piese textile, ceramică) se făcea în funcţie de cele două criterii de bază, funcţional şi decorativ. În cadrul interiorului iese în evidență „camera bună”/gute Stube, care era spaţiul de reprezentare a familiei în momentele ei importante. Aici privirea era atrasă imediat de colțul cu „patul înalt”, zona cea mai densă ca expresie decorativă, fiindcă în acest perimetru erau dispuse cele mai multe textile de interior. Pe patul din lemn cu tăblii frumos pictate, se așezau câte două sau trei străjace, învelite cu căpătâie țesute în război, decorate cu alesături sau brodate. Peste străjace se așezau două cuverturi, dedesubt una mai simplă, iar deasupra una brodată în registre, având inscripționat, în general, anul realizării și monograma sau chiar numele întreg al femeii care l-a cusut și, câteodată, și o maximă, un text moralizator. Pernele se așezau pe pat câte două sau trei, în trei sau patru rânduri și erau țesute la război și decorate fie cu alesături cu mâna, fie brodate cu acul.

Interior locuință, Viscri, zona Rupea, a doua jum. sec. XX, arhiva foto Muzeul de Etnografie Brașov

---------------

Biedermeier, mobilierul confortabil al secolului al XIX-lea Numele stilului Biedermeier vine de la o caricatură a timpului, “Papa Biedermeier”, care simbolizează confortul clasei de mijloc. La începutul secolului al XIX-lea, în Germania și Austria, paralel cu empire se dezvolta stilul Biedermeier cu elemente estetice, constructive și funcționale mai aproape de cerințele generale ale societății. Denumirea stilului ar fi fost bazată pe o caricatură, denumită Papa Biedermeier - un simbol comic al confortului claselor de mijloc. Acest stil Biedermeier a dezvoltat un mobilier mai confortabil, mai simplu, dar elegant, mai ieftin, mai redus ca dimensiuni și cu o utilitate practică și funcțională mai generalizată, adaptată cerințelor și dimensiunilor locuințelor obișnuite. Caracteristicile principale ale acestui stil sunt: formele simple ale elementelor constructive, suprafețele plane conturate cu ușoare linii curbe în combinație cu linii drepte, fără profile și fără ornamentație sculptată, ci numai una plană, redusă, realizată prin intarsie și fileuri. Structura mobilierului a fost evidențiată printr-o excepțională precizie de execuție, profesionalitate, acuratețe și planeitate perfectă a suprafețelor furniruite cu mahon, cireș și nuc. Unele obiecte de mobilier au avut în acest stil o întrebuințare aparte față de stilurile trecute, cum au fost vitrinele și comodele. Comodele aveau 3- 4 sertare late pentru lenjerie, cu fețele frumos lustruite și ornamentate, cu aplice metalice în jurul închizătorilor. Vitrinele erau cu uși de cristaluri curbe sau drepte montate în rame late, fără profilări, ci doar împodobite cu fileuri de intarsie, iar picioarele erau mai lungi sau mai scurte, de obicei ușor curbate spre exterior (formă de sabie). Cornișa foarte simplă avea un mic fronton în formă de unghi.

O caracteristică esențială a Transilvaniei este pluralitatea etnico-culturală. Comunitatea de sași a avut o influență semnificativă asupra acestui spațiu, îmbogățindu-l din punct de vedere cultural și social. Foto: Tânără în port săsesc, Slimnic, 1933. Fond documentar MEBv. Se remarcă elemente din recuzita vestimentară specifică sașilor: Borten din catifea, heftel (paftaua purtată pe piept), gürtel (cordonul metalic de la brâu).

1 note · View note

centrulreduta2019 · 4 years ago

Text

Cornel Sculean expune la Centrul Cultural Reduta

În cadrul Expoziției ŢARA BÂRSEI - Spațiu meşteşugăresc multicultural, 13 meșteri și artizani din județul Brașov își vor expune lucrările.

Vernisajul va avea loc în data de 4 martie, ora 13.00, în foaierul Centrului Cultural ,,Reduta".

Expoziția va fi găzduită din 2 martie până în 10 mai 2021 și este organizată de către Serviciul Cultură Tradițională din cadrul Centrului Cultural Reduta în colaborare cu Asociaţia Creatorilor de Artă Contemporană şi Tradiţională Braşov.

Pictura pe sticlă – un meșteșug împământenit de țăranii transilvăneni

Pictura pe sticlă este un meșteșug nou, de import, apărut și dezvoltat doar în Transilvania, începând cu secolul al XVII-lea. Actul de naștere al iconăritului pe sticlă este considerat anul 1699, când o icoană pe lemn de la Manăstirea Nicula a lăcrimat. Vestea marii minuni a ajuns până departe în apus, de unde numeroși pictori au venit sa vadă minunea și bineînțeles, să reproducă icoana. Pentru că în apus, în secolele XVI – XVII pictura pe sticlă era la modă, pictorii de ocazie, au venit la Nicula cu acest material. Fiind mult mai simplu de pictat pe sticlă, lemnul a fost înlocuit repede de țăranii transilvaneni, un factor favorizant fiind existența mai multor glăjării ce existau la acea vreme în Transilvania, în special în zona de munte.

Icoana pe sticlă și-a pierdut valențele bisericești odată cu nașterea sa. Țăranii transilvani, prin cromatică și personajele reprezentate, au zugrăvit de fapt imaginea satului în care trăiau. Astfel, în planul secundar apar case transilvănene, biserici identice cu cele din satele iconarilor, țărani îmbrăcați românește, flori și elementele mitologice din credința populară, precum „Soarele și Luna”. Pe marginea icoanelor, ca un passepartout, iconarii au transpus motive populare geometrice și florale, desprinse parcă de pe cămeșile flăcăilor și fetelor strânse duminică la joc. Amintim aici de spicul de grâu, colții de lup (zigzag-ul), bradul, floarea de mac și trandafir, frunză de viță și de stejar, plugul, etc motive întâlnite pe toate creațiile țăranului român fie lut, lemn, ou încondeiat, vestimentație, sau chiar bârnele și stâlpii casei și bisericii.

Cornel Sculean

Date de contact : PFA Sculean Cornel

email: [email protected]

www.facebook.com/atelieruldeicoane

tel: 0741 171 780

Coborâtor de neam din Șcheii Brașovului, am încercat de-a lungul timpului prin icoanele mele sa reînviu satul de altădată al bunicilor.

Deși sunt absolvent al Facultății de Geografie, de mic copil am fost atras de folclor, de muzica populară, de meșteșuguri și tradiții. Arta picturii pe sticlă am învățat-o singur. Călăuză la început de drum mi-au fost câteva filmări realizate la Muzeul Astra cu Nicolae Suciu din Cincu, ultimul iconar al Țării Făgărașului și câteva cărți împrumutate de la Prima Școală Românească.

Pictez icoane naive, în stilul picturii tradiționale, specifice Ţării Bârsei. Tehnica de realizare este pictură în ulei și acrilic pe dosul sticlei. Ramele icoanelor sunt simple, realizate din lemn de brad, tei sau paltin.

De-a lungul activității mele am reprezentat Brașovul și România, în calitate de ambasador al artei tradiționale românești la Bonn, Linz, Rotterdam, Torun și Nürenberg.

Din dorința de a transmite mai departe generației tinere meșteșugul iconăritului și valorile tradiționale românești, am organizat împreună cu colegii mei, cu diferiți parteneri culturali din Brașov, tabere de creație pentru elevi, multe în cadrul unor proiecte finanțate de AFCN : Breslele Brașovului între Tradiție și Modernitate 2012, Micii Artizani din Țara Bârsei 2017, Caravana artizanilor 2018, Casa Bunicii, fereastră spre viitor 2019.

#Cornel Sculean #meșter

0 notes

turistprinro · 5 years ago

Text

Era trecut bine de începutul lui septembrie, dar vremea ţinea cu mine aşa că am decis să fac o plimbare de două zile pe lângă Piatra Craiului. O gură de aer curat, Rezervaţia de urşi de la Zărneşti, Prăpăstiile Zărneştilor, Plaiul Foii, Biserica Fortificată de la Codlea sunt doar câteva din obiectivele turistice aflate în apropiere de Piatra Craiului. Pentru iubitorii de treking sau trasee de munte, masivul Piatra Craiului constituie un adevărat rai al abrupturilor montane.

Poiana Mărului, județul Brașov

Am ales să stau la Poiana Mărului, așezare aflată la doar câţiva kilometri de Zărneşti. O localitate întinsă pe 66 de kilometri pătraţi, de-a lungul poalelor Pietrei Craiului.

Prima dată când am ajuns aici, am fost întâmpinat de un peisaj de basm, un tablou descris parcă în poeziile lui Coşbuc sau Topârceanu. Case răzleţe pe culmile dealurilor, pajişti înconjurate de păduri de mesteceni şi fag, un firişor de fum de la câte un coş de casă, drumuri prăfuite care urcă abrupt către crestele Pietrei Craiului, un adevărat peisaj rural autentic.

Poiana Mărului, județul Brașov

Alegerea mea a fost să stau undeva sus, departe de centrul localităţii, am ales să stau într-un loc unde se vede totul de sus, unde se poate admira în voie peisajul natural de la poalele munţilor. Aşa am ales la Casa Dor de Munte. Cum vii dinspre Zărneşti şi mergi către Şercaia, după centrul localităţii, se face la stânga, în urcuş abrupt, un drum pe care asfaltul se termină progresiv.

Casa Dor de Munte, Poiana Mărului, județul Brașov

De unde se termină asfaltul, se urcă pe un drum cu piatră bătută, practicabil cu orice tip de autoturism, aproximativ un kilometru. Undeva pe partea stângă, semeaţă, se ridică o vilă frumos aranjată şi întreţinută, Casa Dor de Munte. Când am ajuns aici, înainte să parchez maşina, am fost întâmpinat de gazdele mele, doi oameni cu zâmbetul pe buze, doi oameni obişnuiţi cu greutăţile vieţii, bucuroşi de oaspeţi; Cristi şi Ioana.

Casa Dor de Munte, Poiana Mărului, județul Brașov

Când am intrat în casă, mi-a plăcut totul de la prima privire. Curăţenia domnește aici. Pe partea dreaptă o bucătărie open-space cu loc pentru servit masa, iar pe partea stângă un living imens unde te poţi rătăci cu uşurinţă.

Bucătăria Casei Dor de Munte, Poiana Mărului, județul Brașov

Undeva în spatele livingului, nişte scări discrete te urcă spre camere. Interiorul foarte frumos aranjat şi decorat, culorile calde şi plăcute ochiului, ferestrele care dau către panorama Pietrei Craiului alături de ospitalitatea gazdelor, creează tabloul perfect pentru un sejur fără cusur.

Livingul Casei Dor de Munte, Poiana Mărului, județul Brașov

Am fost invitat să-mi aleg camera. Aşa am constatat că toate camerele sunt diferit mobilate. Fiecare cameră are privelişte către Piatra Craiului. Culorile toamnei, în perfectă armonie cu decoraţiunile din camere mi-au dat o senzaţie de linişte şi relaxare.

Cameră la Casa Dor de Munte, Poiana Mărului, județul Brașov

După ce am dus bagajele în cameră, am fost invitat la masă. Nu pot să descriu aromele care ieşeau din bucătărie, dar pot spune cu certitudine că puiul la tavă asezonat cu morcovi rondele şi cartofi țărăneşti a fost un deliciu pentru papilele mele gustative.

Pui la tavă cu morcovi şi cartofi țărăneşti la Casa Dor de Munte, Poiana Mărului

Bineînţeles, nu a lipsit trataţia specifică Ardealului, ţuica de casă, mândria lui Cristi. Încă o dată s-a confirmat ospitalitatea şi bunătatea ardeleană. Cred că am tot sporovăit mai bine de 2 ore, dar conversaţia a fost un adevărat balsam pentru suflet. Obosit, şi după drum şi după masă, am decis să mă retrag în cameră.

Cameră la Casa Dor de Munte, Poiana Mărului, județul Brașov

Aici, am fost întâmpinat și ademenit de aşternuturile mătăsoase şi pernele moi cu un miros suav de toamnă timpurie. M-am băgat în pat şi am adormit. Undeva în depărtare, lătratul unui câine se auzea încetişor.

Terasa Casei Dor de Munte, Poiana Mărului, județul Brașov

Dimineaţa, primele raze ale soarelui m-au trezit în compania cântatului cocoşilor. Am deschis ochii şi am descoperit pastelul toamnei, o paletă de culoare invidiată şi de cei mai exigenţi şi încercaţi pictori.

Terasa Casei Dor de Munte, Poiana Mărului, județul Brașov

Micul dejun a fost un adevărat deliciu, am servit caşcaval pane şi carne la garniţă. Un mic dejun un pic cam mare din punctul meu de vedere. După micul dejun, o cafea serioasă şi apoi o tură pe potecile Pietrei Craiului unde am avut ocazia să admir un peisaj absolut genial.

Vedere de la fereastra Casei Dor de Munte, Poiana Mărului, județul Brașov

Am avut parte de o vreme perfectă pentru astfel de drumeţii, astfel că, cerul şi atmosfera curată mi-au permis să admir de sus Zărneştiul, Codlea şi o mică parte din Braşov. Turul în împrejurimi a fost din partea casei, Cristi fiind un adevărat ghid al zonei.

Foișorul Casei Dor de Munte, Poiana Mărului, județul Brașov

Se vedea foarte clar că face acest ghidaj cu foarte mare plăcere şi mândrie în acelaşi timp. Ioana a fost cu noi tot drumul. Tăcută, dar foarte atentă, era tot timpul preocupată să mai surprindă un peisaj, să mai facă o poză.

Peisaj din Piatra Craiului, împrejurimi Poiana Mărului

Casa Dor de Munte, pe lângă dotările din interior mai dispune, în exterior, de un foişor cu grătar şi două terase situate în faţa vilei. Totul foarte bine amenajat cu flori şi lămpi care dau un aspect aparte.

Peisaj din Piatra Craiului, împrejurimi Poiana Mărului

Pot spune un singur lucru, voi reveni cu sufletul şi inima deschisă ori de câte ori voi avea ocazia. Am găsit aici, la Casa Dor de Munte, nişte oameni absolut minunaţi, ospitalieri, ancoraţi foarte bine în realitate, oameni care cunosc tradiţia şi obiceiurile locului, oameni care cunosc cerinţele oaspeţilor, oameni care ştiu să să se facă plăcuţi, este în firescul lor, şi să vină în întâmpinarea celor care aleg să petreacă ceva timp aici.

Articol scris de Adrian Satmaru

Fotografii de Adrian Satmaru

Casa Dor de Munte, Poiana Mărului, județul Brașov Era trecut bine de începutul lui septembrie, dar vremea ţinea cu mine aşa că am decis să fac o plimbare de două zile pe lângă …

0 notes

news24hrou · 7 years ago

Text

Români în Cartea Recordurilor

Cartea Recordurilor (Guinness World Records) are o istorie de mai bine de jumătate de secol.

Ideea de a publica o astfel de carte i-a venit în 1951 irlandezului sir Hugh Beaver.

O nouă ediţie a Carţii Recordurilor apare în fiecare an, cu recordurile aduse la zi.

Ea conţine o colecţie recunoscută internaţional de recorduri mondiale, cuprinzând între coperţile sale atât performanţe umane cât şi fenomene extreme ale lumii naturale.

Cartea în sine deţine un record mondial: cea mai vândută serie de carte care deţine drepturi de autori.

Cartea Recordurilor este astăzi, după Biblie, cea mai cunoscută carte din lume.

Deşi are o istorie de aproape 60 de ani, prezenţa României în paginile ei este mult mai recentă.

România a intrat prima dată în Cartea Recordurilor în 1986 şi a adunat de atunci până astăzi aproape 40 de recorduri.

O cincime dintre aceste recorduri româneşti au fost stabilite în ultimul an.

1. Sportivi români care au intrat in faimoasa enciclopedie:

Iolanda Balaş care a rămas neînvinsă timp de 10 ani la săritura în înălţime, timp în care a obţinut 142 de victorii consecutive.

Mihaela Melinte cu cea mai lungă aruncare a ciocanului.

Lia Manoliu pentru longevitate olimpică.

Ghiţă Mureşan – cel mai înalt jucător din NBA.

Helmuth Duckadam – a apărat consecutiv patru penalty-uri în finală Cupei Campionilor Europeni din 1986.

Constantina Diţă – cea mai în vârstă campioană olimpică de maraton din istorie.

La Jocurile Olimpice de Vară din 2008 a câştigat proba de maraton la vârsta de 38 de ani. Antrenorul ei, Valeriu Tomescu, avea doar 32 de ani şi deţine recordul pentru cel mai tânăr antrenor al unei campioane olimpice de maraton.

Nadia Comăneci – cele mai multe note de 10 obţinute la o singură ediţie a Jocurilor Olimpice. Este vorba de cele 7 note de 10 obţinute în 1976, la Montreal. Înainte de 1976 nimeni nu obţinuse nota 10 la un eveniment olimpic. În plus, ziua de 18 iulie (18 iulie 1976 este ziua în care Nadia a obţinut, la 14 ani, primul punctaj de 10 din istoria Jocurilor Olimpice) a fost declarată „Ziua Recordurilor Mondiale”.

2. Cel mai lung poem de dragoste: „Luceafărul” lui Mihai Eminescu, cu cele 98 de strofe ale sale.

3. Cei mai mulţi participanţi la o horă tradiţională: 13.828 de olteni din oraşul Slatina au întins cea mai mare horă cu ocazia sărbătorii naţionale a Unirii şi totodată zilele municipiului.

4. Cea mai lungă scrisoare adresată lui Moş Crăciun: a fost scrisă de elevii braşoveni în decembrie 2008 pe o rolă de hârtie măsurând 413,8 metri lungime şi 37 metri lăţime. 2110 elevi cu vârste cuprinse între 8 şi 14 ani şi-au aşternut pe hârtie cererile către Moş Crăciun.

5. Cei mai mulţi Moşi Crăciun care dăruiesc: au participat 3.939 de moşi care au dăruit dulciuri timp de 30 de minute, în Bucureşti, în data de 21 decembrie 2008.

6. Cea mai tânără interpretă de succes: Cleopatra Stratan a obţinut acest titlu în 2008 datorită realizărilor sale unice: cea mai tânără interpretă care a înregistrat un album; cea mai tânără interpretă într-un concert live (avea 3 ani când a susţinut un concert de 2 ore); cea mai bine plătită tânără artistă; cel mai tânăr interpret care a primit trei premii MTV; cea mai tânără interpretă care a înregistrat un hit naţional (piesă situată pe locul 1 în topurile naţionale).

7. Cea mai mare îmbrăţişare: a avut loc în 2009, la Alba-Iulia, şi au participat 9.758 de persoane. La îmbrăţişare a participat şi şeful statului, Traian Băsescu.

8. Cea mai mare prăjitură de comemorare: este vorba despre o colivă preparată în 2008 care cântărea 5 tone şi avea peste 50 de metri pătraţi. Coliva a fost preparată într-o unitate militară din Braşov, iar la realizarea ei realizarea ei au lucrat timp de 24 de ore 10 bucătari militari. Coliva a fost făcute pentru comemorarea tuturor sfinţilor şi a fost împărţită credincioşilor veniţi la moaştele Sfântului Andrei.

9. Cel mai mare gulaş: a fost preparat în 2007 de opt bucătari bihoreni şi servit locuitorilor din oraşul Salonta. Gulaşul a cântărit 7,3 tone.

10. Cel mai greu tort cu frişcă şi fructe din lume: a fost preparat în decembrie 2008, în Bucureşti, şi cântărea 281 kg. A fost servit bucureştenilor din parte Primăriei Capitalei şi a unui producător de lactate.

11. Cel mai lung cârnat afumat din lume: a fost realizat în decembrie 2008 si a măsurat 392 de metri. Carnatul a fost de tip cabanos şi a fost împărţit bucureştenilor care au asistat la omologarea recordului.

12. Cel mai lung lanţ de prezervative: a fost realizat in 28 octombrie 2007 de către 1.683 de participanţi care au legat împreună 25.773 de prezervative construind un lanţ ce măsoară 3.269,46 metri. Prin această acţiune organizatorii au dorit să tragă un semnal de alarmă asupra pericolului HIV/SIDA în rândul tinerilor români. Lanţul a fost început la ora 12 de către Loredana Groza.

13. Cei mai mulţi oameni care dansează simultan pe aceeaşi piesă: a fost stabilit în 2007 de către 2600 tîrgovişteni care au dansat simultan timp de 6 minute pe melodia „Follow the lider” (The Soca Boys). Majoritatea dansatorilor au fost elevi ai şcolilor din Tîrgovişte.

14. Cel mai de succes antrenor din lume: a fost desemnat în 2007 Octavian Belu, fostul antrenor al echipei naţionale de gimnastică a României. Octavian Belu are în palmares 16 medalii olimpice de aur şi un total de 279 de medalii la Campionatele Mondiale, Campionatele Europene şi Jocurile Olimpice.

15. Cea mai de succes antrenoare din lume: a fost desemnată în 2008 Mariana Bitang, fosta antrenoare a echipei naţionale de gimnastică a României, care deţine un palmares de 19 medalii olimpice şi alte 152 medalii cucerite la Campionatele Mondiale şi Europene de gimnastică.

16. Cele mai multe penalty-uri consecutive apărate: record deţinut de fostul portar al Stelei, Helmuth Duckadam. În 1986, în finala Cupei Campionilor Europeni, disputată împotriva Barcelonei, Duckadam a apărat toate cele patru penalty-uri, iar Steaua a câştigat trofeul.

17. Cel mai lung meci de baschet din lume: a avut loc în perioada 2-5 august 2007 şi a fost jucat de către sibieni timp de 80 de ore. Meciul a început joi, 2 august la ora 11:00, şi s-a terminat duminică, 5 august, ora 19:00. Nici un jucător nu a avut voie să părăsească terenul, ei putând lua o pauză de 15 minute la fiecare 180 minute jucate. În timpul meciului s-au marcat 10.043 de puncte.

18. Cea mai tânără persoană care a sărit de la 4.000 de metri cu paraşuta, în tandem: săritura a avut loc în 2006 şi a fost realizată de către o tânără sibiancă de doar 9 ani.

19. Cea mai mare icoană pictată pe sticlă: record deţinut din 2004 de către Aurelia Bobocel care a pictat o icoană pe sticlă încălzită reprezentând „Cina cea de taină”. Pictura are 2 metri lungime şi 1,08 metri înălţime, iar sticla are 5 centimetri grosime.

20. Cel mai înalt ou din lume: cel mai înalt ou din lume a fost realizat în 2009. Oul are 7,25 metri înălţime, un diametru de 4,6 metri şi o greutate de 1.800 de kilograme şi a fost sfinţit la Suceava de către un sobor de preoţi.

21. Palatul Parlamentului deţine trei recorduri: cea mai mare, cea mai scumpă şi cea mai grea clădire administrativă din lume. Palatul proiectat de arhitectul Anca Petrescu, cu o suprafaţă de 330.000 de metri pătraţi, este cea mai mare clădire administrativă, pentru uz civil din lume. Este construit din 700 tone metrice de oţel şi bronz, un milion metri cubi de marmură, 3,5 tone metrice de sticlă, şi 900.000 metri cubi de lemn. Palatul a fost construit în întregime din materiale româneşti scumpe şi de bună calitate. Este şi cea mai scumpă clădire administrativă din lume, estimată în 2006 la aproximativ 4 miliarde de dolari.

22. Cea mai lungă trenă a unei rochii de mireasă: recordul este de 1.579 metri şi a fost stabilit în 2009 la E-Mariage Fest. Rochia cântăreşte aproape 300 kilograme.

23. Cele mai multe agrafe de birou lipite de faţă: record stabilit în 2007 de bucureşteanul Aurel Răileanu (40 de ani). Acesta a reuşit, datorită abilităţilor sale magnetice, să ţină pe faţă 61 agrafe de birou timp de 5 secunde.

24. Săritura cu paraşuta de la cea mai mare înălţime a unei femei însărcinată şi operată de inimă: femeia a sărit de la 1.100 de metri, iar recordul a fost omologat în 2007.

25. Cea mai lungă cunună de ceapă împletită: cununa avea o lungime de 4.518 metri şi a fost realizată de către sătenii din comuna sălăjeană Pericei. 400 de săteni au lucrat la ea timp de 5 zile şi au împletit aproximativ 45.000 de cepe, cu o greutate totală de 40 de tone.

26. Cele mai multe caricaturi telepatice: record obţinut în 2004 de Gogu Neagoe pentru că a realizat 131 de caricaturi telepatice, numai pe baza unei scurte convorbiri telefonice cu subiectul. În decembrie 2007 a intrat din nou în Cartea Recordurilor după ce a creat o peliculă de film cinematografic de 2000 de metri pe care sunt desenate peste 1.300.000 de caricaturi cu personalităţi din România sau din străinătate.

27. Cel mai mare graffiti din lume: desenul are 550 de metri şi a fost realizat, în 2007, de 570 de persoane, printre care şi vedete din România.

28. Cea mai mare pictură din lume: record apărut în ediţia din 2008 a Cărţii Recordurilor şi realizat de către tinerii pictori de la liceul Nicolae Tonitza din Bucureşti. Pânza are 3,6 kilometri şi a fost pictată de 800 de elevi. Tema aleasă de elevi a fost o grădină cu flori.

29. Cea mai mare halbă de bere: record din 2009 pentru o halbă fabricată în Timişoara. Halba are o capacitate de 11.000 litri, o greutate de 2,5 tone, 6 metri înălţime şi e făcută din oţel inoxidabil.

30. Preşedintele care a răspuns cel mai rapid unei solicitări din partea unui cetăţean: în aprilie 2008 preşedintele Traian Băsescu a răspuns în mai puţin de două ore unei solicitări pentru acordarea medaliei „Steaua României” profesorului Liviu Librescu, ucis în atacul de la Universitatea Virginia Tech.

31. Guvernatorul care a stat cel mai mult la conducerea unei bănci centrale: Mugur Isărescu a obţinut acest record în 2009. În vârstă de 60 de ani, Isărescu a coordonat politicile economice ale României din ultimii 19 ani.

http://ift.tt/2BqAmvn http://ift.tt/2j5g0B8

0 notes

politicaastazi · 7 years ago

Text

Eveniment aniversar: Revista Scriitorul Roman 2013-2017

distribuie

Eveniment aniversar:

Revista Scriitorul Roman

2013-2017

„S C R I I T O R U L R O M Â N” O SEARĂ ROMANTICĂ ÎN „MICUL ATENEU – Cafeneaua CAPȘA” Ca de fiecare dată, scriitorul av. ION MARCEL FANDARAC, un mare iubitor şi promotor al culturii, continuă să redeştepte gloria ce a avut-o pe timpuri cafeneaua CAPŞA, locul de întâlnire al scriitorilor, compozitorilor şi artiştii Bucureştiului de altădată, unde poezia, proza şi muzica se uneau ca într-o „Sfântă familie” stăpânită de-o singură dorinţă, emanciparea românului. Aseară, 23 Oct. 2017, într-o atmosferă de prietenie cordială, ascultând melodii celebre interpretate de doi artişti de excepţie: prof. Valentin Mandric la pian şi violonista Natalia Pancec Colotelo ne-au făcut să ne simţim extraordinar de fericiţi. S-au citit poezii din creaţiile noastre, s-a cântat şi am avut ocazia să ascultăm pe renumiţii generali: dr. Mircea Chelaru, Constantin Bartolomeu Săvoiu și fostul guvernator al Băncii Naționale, Florea Dumitrescu, care ne-au împărtăşit din experianța de viață a domniilor lor, ne-au dat sfaturi și îndemnuri de a continua activitatea de salvare a valorilor culturii românești, a milita pentru afirmarea identității naționale spre a fi cunoscuți atât în țară, în Uniunea Europeană și pe mapamond, ca un popor talentat și cu har dumnezeiesc, care a dat omenirii… minţi strălucite (savanți, inventatori, exploratori, cercetători) în știinţă și tehnică, dar și în cultură, multe celebrități (sculptori, pictori, compzitori, scriitori, artiști ai scenei lirice, teatru și cinematografie), să fim mândri de trecutul nostru istoric, fiindcă pe acest pământ au domnit și au trudit adevărați patrioți ce ne-au lăsat o patrie cu adevărat minunată. Cu cele mai nobile sentimente de admirație pentru amfitrionul acestor întâlniri ale noastre, scriitorului av. Ion Marcel Fandarac, și un salut cordial tuturor confraților de breaslă care au fot prezenți în fermecătorul „Micul Ateneu al oamenilor de cultură – CAPȘA”.

A consemnat scriitor-compozitor Marin Voican-Ghioroiu

Când „Scriitorul Român” este la „Capșa”

plecăm cu „foc” și „lacrimi”

(Muzica trebuie să aducă foc în inimile barbaților și lacrimi în ochii doamnelor.

Ludwig van Beethoven)