#nu stiu unde ma indrept

[serpentium13]

Când o văd,îmi vine să plâng, când o văd,mă prăbușesc, e doar la un pat distanță, are aceeași vârstă ce buna n-apucat-o,dar e diferit,parcă altcumva se simte,de parcă pe ea o văd,parcă pe ea o simt,și-mi abțin lacrimile ce vor sa-mi spargă ochii,de parcă aș plânge pietre în ochi de geam fumuriu. De parcă sufletu mi plânge deja ,de parcă inima încearcă din răsputeri sa-l calmeze,dar nu merge, nu funcționează așa și o văd cum se chinuie,o văd cum oftează, e aceeași reflexie,mă simt copil iară, dar cu mai multă putere decât atunci.Evident că am ajutat-o,animalele astea însetate de plastic nu fac nimica,stagiu meu fizic nu e cel mai splendid,dar cu micile rezerve ce le am,îi le dau ei.

Remember? I give her what I can

[andreea31h]

Draga frate,

Te iubesc. Te-am iubit si te voi iubi mereu. Nimic nu poate schimba asta. Vei ramane fratele meu mai mare pana in ziua in care nu voi mai fi si dupa aceea. Tu esti persoana pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta si, totodata, cea care ma raneste cel mai mult.

Ai fost intotdeauna modelul care mi s-a “impus” si pe care l-am acceptat cu bucurie. Stiu ca nu m-ai vrut la inceput. Fiind mai mare, ai avut posibilitatea de a-si spune cuvantul asupra celei nou venite. Si nu m-ai dorit. Ai plans, ai facut o criza groaznica de nervi, ai tipat la mama si ai lovit-o. Pentru ca, fara sa vreau, ti-am luat totul: atentia, rasfatul, spatiul, toate privirile care erau indreptate doar spre tine. Ti-ai revenit atunci cand ai vazut ca nu eram un pericol. Dimpotriva, tu ai redevenit preferatul. Nici acum nu stiu de ce nu am fost acceptata. De tine, de bunici, de rude. Doar parintii m-au vrut si doar ei nu au facut diferente intre noi. In rest, profesorii, cunoscutii si toti cei care aveau un cuvant de spus mi te aratau drept exemplu. Dar ei ce se gandeau ca putea sa faca un copil de 3 ani? Operatie de schimbare a genului ca sa devin baiat exact ca fratele meu? Sau operatie de creier? De fiecare data ma suparam si ma duceam sa dorm. Asta o fac si acum. Era atat de usor de observat ca te preferau pe tine, chiar daca ei negau asta.

Asa ca am crescut sub “protectia” ta, pentru ca, intr-un final, m-ai acceptat.

Eram peste tot unde erai tu. Iti purtam hainele. Iti jucam jocurile. Iti impartaseam ideile. Voiam sa avem acceasi camera. Aveam aceiasi prieteni. Dupa cativa ani, unul dintre prietenii nostri mi-a devenit cel mai bun prieten. A fost ca o portita deschisa si ma bucuram ca nu mai erai nevoit sa ma tarai dupa tine. Dar mi-ai “furat” prietenul. Mi l-ai luat doar pentru tine. Si acum sunteti cei mai buni prieteni si ma bucur pentru tine. Dar atunci eram devastata. Mi-ai luat singurul prieten adevarat. Ti-am povestit acum ceva timp ce a insemnat asta pentru mine si cat de pierduta am fost. Dar nu a contat. Pentru ca nu eu eram preferata. Si desi ti-am explicat durerea aia, ai continuat sa ma ignori. Primele zile ai fost foarte ok. Dar dupa ai uitat. Si te-am inteles. Nu pot tine pe nimeni pe loc. In vara aia dinaintea schimbarilor a fost apogeul relatiei noastre de fratie. Pentru noi urmau schimbari majore. Tu iti schimbai clasa, iar eu intram la liceu. Atunci am simtit cu adevarat ca am un frate si ti-am povestit cum toti ma parasesc pe rand. A inceput liceul si m-ai parasit si tu. Ai gasit clasa la care visai. Veneai de la una in care avusesei probleme cu profesorii si cu colegii. Iar atunci ai gasit prietenii de care aveai nevoie. Ai iesit din carapacea ta si ai inceput sa iesi in oras. Pe urma ai luat carnetul. Pe prietenii tai ii plimbi aproape in fiecare seara, iar pe mine doar cand te rog si iti cer asta in mod special. Si ti-e rusine cu mine, dar negi. Pentru ca nu stii exact ce sa crezi despre mine. Nu stiam ca sunt atat de urata si proasta si nesociabila incat sa eviti sa ma scoti in oras. Si totusi, cand te mai roaga si mama si eu sa ma iei in oras, sictirul si dispretul fata de situatie sunt atat de evidente incat imi vine sa ma mut la mii de km. Poate crezi ca vreau sa iesim si cu unul din colegii tai pentru ca il plac sau ceva. De fapt, vreau sa stau mai mult cu tine. Pentru ca, desi locuim in acceasi casa, ne vedem maxim o ora pe zi. Si vreau sa stiu cine sunt prietenii care mi-au luat fratele.

Iar in seara in care mama a tipat la noi pentru ca nu ne comportam ca fratii am realizat, pentru a nu stiu cata oara, ca nu mai avem sanse sa fim cei din vara aia. Cand ti-am sugerat sa ma transfer la alt liceu si sa vin cu tine la facultate, ai respins foarte brutal ideea si ai tipat la mine. Nu mi-ai dat un motiv clar, desi am inteles de ce ai facut asta. Noi eram fratii care eram dati drept exemplu. Iar acum suntem acuzati ca nu mai avem comportament fratesc unul fata de altul. Ti-am facut eseuri la filozofie, zeci de compuneri la romana, desene peste desene, ti-am facut cererea de inscriere la competente cand tu erai bolnav, am umblat la notariat si am alergat dupa profesori, dupa colegii tai ca sa le dau scutirile tale, am facut atatea pentru tine desi nu mi-a cerut-o nimeni. Pentru ca te iubesc. Si nu ti-am spus-o niciodata. Dar stai linistit, nu te voi mai deranja. Meriti mai mult decat o sora care se crede puternica.

[gandurile-divinitatii]

16 Martie

03:03 . E ceva cu ora asta. Incep din nou, si din nou, si din nou, si nu reusesc sa-mi iau avansul. Era sa fac accident azi. Bine, nu chiar accident, dar departe nu eram. Noroc ca am ochi, si ma folosesc de ei, nu? E asa placut. E un miros atat de.. Primavara. Ai luat vreodata o gura de aer, care sa te trimita in cele mai indepartate fantezii, intr-un delir de moment care sa-ti rastalmaceasca tot ce tine de fiinta ta? E iritant uneori. Te tine departe de ce conteaza, iar alteori iti pune lista prioritatilor in fata si te ajuta sa te reculegi. Suna promitatoare luna aprilie. Ramane de vazut si cat de promitatoare, pentru ca-n prezent sunt destul de sigur de obiectivele si prioritatile mele, si n-as vrea sa dau cu piciorul norocului. Am lucrat mult la mine. Interior/exterior, insa pe aceeasi fundatie. Sunt tot eu, versiunea x.0. De ce x? Pentru ca nu stiu unde sunt, sau incotro ma indrept, dar sigur in sus, si cu putin ajutor din partea ta. Asa ca-mi multumesc pentru minele de-acum si-ti multumesc tie pentru capitolul X.

Ripoff - " Capitolul 10"

[spectacular-point-of-view]

Nu sunt un mare fan al filmelor Sci-Fi dar filmul asta a fost chiar unul bun. Her , intre sf si realitate.

Her, un film despre iubirea dintre oameni si sisteme de operare pe care o putem asocia altei situatii reale, adica relatiilor la distanta . Personajul principal ,  Theodore, este un scriitor de exceptie si totodata un om fara noroc in dragoste, un om confuz care traieste in trecut. Viata lui se schimba cu instalarea unui sistem de operare de ultima generatie , un sistem care are capacitatea sa se dezvolte la fel ca oamenii. Deja de la inceput am putut sa observ la fel eu cat si personajul principal, cum vocea sistemului era impecabila si umana. Din acest moment toata situatia se schimba iar filmul devine mult mai dinamic . Relatia lor de prietenie incepe cu o scurta prezentare din partea sistemului iar apoi aflam ca de acum in colo se va numi Samantha. Pe parcurs, aceasta relatie avanseaza iar ei decid sa formeze un cuplu. Singura problema care exista intre cei doi era accea ca Samantha nu exista fizic. In continuare dansa gaseste o solutie pentru a rezolva aceasta dificultate invitand o fata care voia sa participe de buna voie fara a avea un castig in relatia lor si sa umple acel gol. Am fost foarte surprins atunci cand am vazut ca acea fata era Portia Doubleday , actrita pe care o stiu din Mr. Robot, unul din serialele mele preferate. Dansa avea sarcina de a se comporta asa cum Samantha voia sa se comporte fizic iar instructiunile le primea printr-o casca. Aceasta intentie a Samanthei a esuat fiindca, asa cum a spus si personajul principal, a fost ciudat. Cei doi i-au o pauza de cateva zile. Dupa ceva timp incep sa isi vorbeasca din nou. El a reusit sa se desparta de trecut si sa accepte divortul dintre el si sotia lui, iar in cele din urma a reusit sa le spuna prietenilor adevarul despre relatia lui actuala. Acea perioada din viata lui pare a fii foarte senina si toate lucrurile par sa se indrepte spre mai bine. Lucrurile se complica atunci cand Samantha incepe sa vorbeasca cu alte sisteme de operare in acelasi timp ce vorbea cu Theodore si asta pentru ca voia sa isi inteleaga mai bine sentimentele si cine este. El , intr-un final intelege dar toata situatia asta se termina dramatic. Spre final exista un moment de sinceritate a Samathei unde ii comunica faptul ca ea impreuna cu altii vor disparea si vor merge intr-un alt loc amenajat special pentru sistemele de operare unde candva va reusi si Theodore sa ajunga. In final cei doi isi spun adio. 

In opinia mea...

A fost un film complex si exceptional.  Unul care mi-a permis sa simt ceea ce personajul simtea. Un film care ma lasat sa compar intamplarile din el cu ceea ce se intampla in realitate. In plus, este de apreciat pentru multiplele mesaje solide pe care le-a avut pe tot parcursul lui. Nu am ramas doar cu un singur mesaj si asta mi s-a parut un lucru extraordinar. Nota mea pentru acest film este 9 pentru ca intotdeauna este loc de mai bine. 

Quotes...

I think anybody who falls in love is a freak. It's a crazy thing to do. It's kind of like a form of socially acceptable insanity.

-

The heart is not like a box that gets filled up; it expands in size the more you love. I'm different from you. This doesn't make me love you any less. It actually makes me love you more.

-

Theodore: What are you doing?

Samantha: I'm just sitting here, looking at the world and writing a new piece of music.

Theodore: Can I hear it? What's this one about?

Samantha: Well, I was thinking, we don't really have any photographs of us. And I thought this song could be like a photo that captures us in this moment in our life together.

Theodore: Aw, I like our photograph. I can see you in it.

Samantha: I am.

-

[Writing letter] Roberto, Will you always come home with me and tell me about your day? Tell me about the guy at work who talked too much, the stain you got on your shirt at lunch. Tell me about a funny thought you had when you were waking up and forgotten about. Tell me how crazy everyone is and we can laugh about it. Even if you get home late and I'm already asleep, just whisper in my ear one little thought you had today, 'cause I love the way you look at the world. I'm so happy I get to be next to you and look at the world through your eyes. Love, Maria.

-

I'm gonna fucking kill you. I'm gonna fucking kill you. It's not funny, don't laugh. I'm gonna fucking kill you. I'm gonna fucking kill you. I love you so much I'm gonna fucking kill you.

[doar0fata]

Pe neintelese!

Vorbesc prea mult!Dar nici nu stiu ce sa mai cred,ce este in capul meu,ce vreau sa fac,unde sa ma indrept? Sunt iar intr-o perioada grea,e un impas ce trebuie sa-l trec cu brio.Exista prea multe emotii,stari de nervozitate...doar prin simplu fapt,ca nu stiu ce sa aleg. Uneori te simti atat de singur,chiar daca vorbesti cu toti in aceeasi zi,dar degeaba..Este foaste greu si pentru mine. Incerc sa imi pun totul in ordine,sa fie fiecare in sertarul ei,si atunci cand ajung sa-l deschid sa indeplitesc acea sarcina.Sa te exprimi,sa te regasesti pe tine este dificil..te uiti neputincios intr-un loc,si nu iti intelegi scopul vietii,nu intelegi pentru ce te zbati,pentru cine..daca este pentru tine,sau pentru el! Mai exista si faptul ca ai o idee in cap dar cineva ti-o spulbera,o trimite departe facandu-te sa crezi ca nu este buna pentru tine,esti agitata si nu te mai intelegi! Trebuie luata o pauza...lunga sa poti degide ce sa faci,unde,cu cine,si cand. Suntem in formare,partea aceasta a vietii mie,mi se pare cea mai grea,nu vezi daca urci,nu vezi daca fundatia pentru care lucrezi este destul de solida,exista un cerc care ii faci ocolul si simti ca te adancesti...poate scopul vietii este sa iti trimita cineva o sfoara sa te tarasca,sa simti durerea adevarata pana sus,sa iti dea drumul,dupa sa te vindece,sa lucrati pentru viitor,doar cu prezentul. Mi se pare atat de greuuuu,sunt abia la faza cand ma invart...si nu imi gasesc locul...in care e ascuns sertarul vietii mele,sa stiu pentru ce lupt cu adevarat. Sincer.."Da!" imi este atat de dor de tine,nu pot arata cat de mult,doar sa demonstrez! Imi lipseste acea parte barbateasca,care sa ma intareasca,sa imi spuna ca "totul o sa fie bine!" Las asa cum este,nu schimb nimic...merg drept,fara ocolisuri,si nu schimb decat starea,de la bine la rau! #26.11.17

[gianinaavram]

Acum o luna, trenul de Mangalia se oprea in Gara de Nord, iar eu aveam sa-mi petrec cateva saptamani in Bucuresti. Acum ma indrept spre casa si m-am gandit sa impartasesc cateva ganduri, experiente si concluzii pe care le-am tras dupa toate zilele pe care le-am petrecut la capitala.

Bucurestiul e fain. Aglomerat, dar fain. Oamenii faini (unii), dar nu mai faini ca-n ardeal. Alti oameni rautaciosi. Taximetristii de toata groaza!

Dar ce-am facut eu o luna pe acolo?

Am incercat sa explorez putin si sa descopar orasul, dar nu ma refer neaparat la vizitat obiective turistice. Am fost prea comoda din acest punct de vedere, dar eu v-am mai zis in articolul despre Budapesta ca pentru mine e super important sa testez gusturi noi. Asa ca, o sa va povestesc putin despre experienta pe care am avut-o cu mancarea. La fel ca si atunci cand am fost la Budapesta, am cautat tot felu’ de locuri unde sa mancam, pe Instagram. Asa am dat de acesta pagina, FOOD OF BUCHAREST care ne-a fost de mare folos.

Vivo Food Bar

Eu sunt mega fana a burgerilor asa ca, oriunde as merge, trebuie sa mananc si un nou burger. Si pentru ca imi doream de mult sa mananc la Vivo Food Bar, asta a si fost prima tinta cand am iesit sa mancam in oras. Locul e mega cunoscut (sau obsesia mea pentru burgeri ma face sa cred asta), dar nu mi-a dezamagit asteptarile. Ce-i drept, cel mai bun Burger ramane cel mancat la Sibiu, dar asta a fost foarte aproape de el. In plus, cartofii de la Vivo sunt cei mai buni cartofi mancati vreodata (cu parmezan, usturoi si patrunjel).

 Pâine și Vin

Un loc pe care l-am descoperit intamplator, dar care ne-a surprins mai mult decat placut. Totul e din lemn si e super cosy, un loc plin de mister si de traditie in acelasi timp, unde personalul e foarte friendly iar servirea e geniala. Ceea ce m-a surprins atat de tare si ceea ce m-a facut sa realizez ca am facut o alegere perfecta sa mancam aici, a fost faptul ca atunci cand ne-am asezat la masa, am fost serviti cu ” Prescură și Vin”, 2 painici foarte foarte mici, proaspat scoate din cuptor si un bol micut de vin. Acest “ritual” parca ne-a introdus in atmosfera restaurantului si ne-a pregatit pentru ceea ce aveam sa descoperim in meniu. Vreau sa va spun ca meniul lor e bazat in intregime (din ce am observat eu) pe preparate care au la baza painea (si vinul, evident). Ne-am comandat un cocktai cu VIN, evident, si o sodă de ananas facuta de ei. Cocktail-ul a fost genial, insa soda nu a fost chiar ce ne asteptam, dar asta cred ca din cauza aromei alese. Ca mancare, ne-am comandat pizza. Dar cand zic pizza, ma refer la un fel de pizza reinventata/ reinterpretata, care nu se compara cu pizza normala cu care suntem obisnuiti. Cred ca nu am mancat niciodata ceva mai bun in materie de pizza, deci merita! Ce am observat in meniu si m-a amuzat, ardeleanca fiind, a fost numele dat țuicii/ pălincii: EAU DE VIE.

Processed with VSCO with c7 preset

Processed with VSCO with c7 preset

LINEA/ Closer To The Moon

Locul asta e superb datorita view-ului pe care il ofera. Mancarea nu am incercat-o, insa  bauturile nu sunt super spectaculoase. Preturile sunt putin mari, dar cum am spus, locul in sine si view-ul e superb! Merita trecut pe acolo macar o singura data. Desi nu poti face rezervare, noi am gasit masa libera sambata, la apus. Spatiul e mare, deci e loc pentru toata lumea.

Processed with VSCO with c7 preset

Processed with VSCO with c7 preset

Coffeol

DIABET. Am descoperit cafeneaua asta pe aplicatia de care va ziceam la inceputul articolului, dar oricum nu era greu de gasit pentru ca se afla in Centru Vechi. Bineinteles ca minunatiile pe care le fac ne-au sarit in ochi si ne-am propus ca nu vom rata sa bem o cafea la ei. Ba chiar am trecut de 2 ori pe acolo. Prima data am baut niste #MADNESS, iar a doua oara ne-am incantat papilele gustative cu cele mai bune ICED CARAMEL MACCHIATO pe care le-am baut vreodata. Partea buna e ca-i gasitit nu doar in Bucuresti, ci si in Brasov si Ploiesti.

Processed with VSCO with c7 preset

Processed with VSCO with c7 preset

Daca sunteti fani ai cafelei si va place sa testati locuri/ gusturi noi, recomand cu drag si Gloria Jean’s Coffees. Chiar au o cafea buna, iar locul e dragut.

  Processed with VSCO with c7 preset

Processed with VSCO with c7 preset

Dristor

Nu stiu exact care-i faza cu acest lant de fast food-uri, dar la Dristor Kebap care e in Centru Vechi, ce am mancat a fost groaznic. Cand am mancat la Dristor Doner de pe Bulevardul Dimitrie Cantemir, mancarea a fost geniala. Deci merita sa incercati Dristor, dar aveti grija pe care-l alegeti.

Fabrica de mancare

Daca sunteti in cautarea unui pranz calumea, o mancare gatita bine si foarte gustoasa, la Fabrica de mancare o sa gasiti ce cautati. E o autoservire care se afla pe Bulevardul Unirii, unde e exact genul de mancare facuta de mama acasa, dar o sa gasiti si chestii sanatoase. Eu tot timpul imi luam somon cu legume sau cu ciuperci. Si au si preturi bune.

  Va mai fi un articol despre Bucuresti pentru ca nu am vrut sa-l fac pe asta prea lung. Asa ca, ne vedem data viitoare cu alte poze dragute de la Bucharest Street Food Carnival, cu impresii despre turul orasului si despre alte chestii. Pana atunci, va pup si va imbratisez cu drag!

To be continued…

BUCUREȘTI| Unde mâncăm? Acum o luna, trenul de Mangalia se oprea in Gara de Nord, iar eu aveam sa-mi petrec cateva saptamani in Bucuresti.