#neliniște

[atitudini]

Părintele Justin Pârvu spulberă tulburarea unei tinere

  RĂSPUNSUL GRABNIC AL PĂRINTELUI JUSTIN O să vă povestesc o altă minune a Sfântului nostru drag. Era la începutul pandemiei. Frica, tristețea, disperarea de a nu ști cum e mai bine să faci pluteau în fiecare zi asupra noastră. Am comandat câteva cărți despre Părintele Justin la mănăstire. Eram tare curioasă căci nu știam nimic despre el. Când au ajuns cărțile și am deschis pachetul, am simțit de…

[statusurisimple]

Ralph Waldo Emerson spunea cândva: „Scrie-ți în inimă că fiecare zi este cea mai bună din an. Bogat este acela care se bucură de ziua de astăzi și nu permite nimănui să o invadeze cu neliniște și anxietate. Du fiecare zi la bun sfârșit. Ai făcut tot ceea ce ai putut. În ciuda gafelor și absurdităților, chiar și în ciuda îndoielii ce a survenit. Uită-le cât de repede poți, mâine este o nouă zi. Începe-o bine și cu iubire, cu o vibrație înaltă pentru a-ți încurca vechiul tău nonsens. Ziua de astăzi este mult prea dragă, cu speranțele și invitațiile ei, pentru a o irosi pe un moment petrecut ieri.”

Urmărește-ne pe Instagram: statusuri.simple

[arhitectul]

prea multe vorbe goale, prea multă trădare, prea multă nepăsare, prea multă neliniște.

@arhitectul

[tigara-si-cafea]

Eram cuprinsă de o neliniște fără formă, o stare întunecată care mă târa între extreme: să iau un somnifer sau să sun pe cineva. Atunci am realizat că nu aveam pe cine. Nu că n-ar fi existat oameni în jurul meu, ci pentru că nimeni, oricât de binevoitor ar fi, absolut nimeni nu ar trebui să fie încărcat cu ofurile mele în niciun fel. E un bagaj... un fel de blestem personal, o greutate tăcută pe care doar eu sunt destinată să o duc. Și totuși, cumplit de ironic, fiecare celulă din mine tânjește după înțelegere. Tânjirea asta… ea e cea care m-a făcut să mă deschid față de cine nu trebuia, să mă expun cu o naivitate aproape tragică. Și acum, scriu aici, ca o umbră fără nume, o anonimă care se scaldă în propriile mărturisiri. Cine ar putea înțelege că nu pot accepta efemeritatea existențială? Că o resping nu din lipsă de rațiune, ci din prea multă. Că îmi doresc al naibii de mult familia mea dar nu cu prețul sufletului meu. Că trece timpul și oamenii dragi îmi imbătrânesc și fiecare fir cărunt nou care le apare în cap mă face să-mi doresc să nu apuc ziua când ei n-or mai fi deloc. Cum să trăiesc cu certitudinea asta? Că atunci când soarele răsare, eu mă pun să dorm cu un nod în gât pentru că încep să mă urăsc. Și undeva, în adâncul acestei urâciuni, ghicesc un adevăr rece: absurdul nu oferă răspunsuri. E doar acolo, constant și mut.

19/01/25 03:15 a.m.

[zaphrodith]

Mi-aș dori ca, atunci când nu mă simt bine și am tot felul de gânduri, să-mi vorbești cu iubire, nu să-mi accentuezi starea de neliniște... Dar tu nu simți să faci asta, nu-i așa? E mai ușor să-mi reproșezi și să mă învinovățești.

[andreea1578578]

"Un om care te iubeşte...

Un om care te iubește, te respectă.

Un om care te respectă, nu te pune niciodată în situații jenante, nu te expune ridicolului și nu te umilește.

Un om care te iubește nu face ceva ce nu îți place, știe și simte ce trebuie și ce nu trebuie să facă, fără să-i impui limite.

Un om care te iubește, nu te compară cu alte persoane.

Un om care te iubește nu te minte și nu îți ascunde nimic.

Un om care te iubește nu îți evidențiază defectele, ci calitățile.

Un om care te iubește te pune pe primul loc și nu te face să te simți ignorat, abandonat, uitat.

Un om care te iubește are totul dacă te are pe tine și nu ar trebui să mai fie interesat de altcineva.

Un om care te iubește nu te chinuie și nu îți dă motive de neliniște, de îndoială și de nesiguranță.

Un om care te iubește nu îți irosește timpul și nu te obligă să îl aștepți.

Un om care te iubește nu poartă măști în preajma ta.

Un om care te iubește nu se teme să îți arate iubirea lui.

Un om care te iubește nu te face să plângi decât de fericire!"

Deci: fetelor, aveți grijă să nu fiți prostite!

Macho poate fi orice "deștept", bărbat nu oricine.

[jurnaldebucovina]

Tudor Caciur-Aioanei: "picură neliniște"

zăpada topită se azvârle în bălți pe trotuare în picuri rapizi dezordonați s-au topit stelele în razele soarelui acum se prăvălesc peste acoperișuri pe străzi picăturile stelelor de gheață sfărmate pe sub streșini agitație constantă în capul meu

[augustnoptilecustele]

Îți citeam și am recitit confesiunea. Viata are doar o zi, ca un fluture. Dacă știi ca mâine numai ești, ce ai face azi?

Am stat puțin să mă gândesc la asta și mi au rulat în minte amintiri din confesiunile oamenilor si chiar din mintea mea, cu privire la “a ști ziua când mor” din diverse contexte : diagnostice greșițe, tentativă eșuate de sinucidere. Mi au trecut prin minte toate “dorințele” și acțiunile ce s au săvârșit înainte de acel moment, iar toate au fost diverse și m au făcut să mi dau seama de cat de bogați sau săraci suntem în interior.

Unii și-au dedicat zile/luni pentru a călători de colo-colo, pe la rude, prin diverse locuri.

Unii au țipat și s au certat cu cei din jur crezând ca așa e bine, sperând ca vor străini emoții .

Unii au stat și au așteptat în casă și în patul lor, primind vizite de la cei dragi.

Au fost și unii care au zis ca vor să se bucure de tot ce le a plăcut pe lume, iar aici am un exemplu tare drăguț al unei doamne căreia medicul i-a zis ca o să moară în câteva luni, iar ea, pentru ca plăcerea ei nevinovată era Formeti, în săptămâna cat a stat în spital după diagnosticul primit, și a dorit și a mâncat doar Forneti.

Si tot asa, povesti diferite, ale oamenilor care au crezut ca or sa dispar, dar nu s a intamplat, Și am ales să le expun pe cele ale oamenilor care au supraviețuit, pentru a evidenția ideea ca, din păcate, sau din fericire, nu poți știi ziua când mori. Acea zi poate fi azi, poate fi mâine, poate fi în ziua nuntii tale, poate fi când ți se naște primul copil, sau poate fi intr-o zi random. Având in vedere acest imprevizibil, nu vreau să vin și eu cu discursul de “fă din fiecare zi o poveste” sau “o zi remarcabilă”, pentru ca deja este un discurs mult prea expus, iar realitatea nu este chiar așa.Eu o să răspund, intr un final, la întrebarea ta “ce as face eu”.

Acea confesiune împlinește, sau cred ca a împlinit deja 7 ani, iar multe de atunci nu s au schimbat, inclusiv răspunsul meu la această întrebare. Dacă m ai fi întrebat acum 7 ani “ce ai face dacă mâine nu ai mai fi”, ți aș fi răspuns ca și acum : as fi extrem de fericită ca se termina și totuși tristă de dragul celorlalți care mă vor în viața lor. Mă refer aici la o mână de maxim 5 oameni care ar suferi din dispariția mea. Iar aceasta mâna de 5 oameni, s ar rezuma intr un final la 3 care nu m-ar uita niciodată, fiindu-le familie. Iar asta mă face tristă, să știu ca aduc un gând trist în viața lor, chiar dacă de multe ori m am simțit motiv de nefericire pentru ei.

Cu toate astea, în utima mea zi aș fi fericită. Fericită ca se termină tot, gânduri, durere, neputința, nedreptate, neliniște, chin, încercări nereușite . Iar în acesta zi, aș sta “ascunsă” în locul de liniște, singură, lăsându i pe toți să se bucure de viață, aș scrie și aș aștepta cuminte să dispar.

[inprimalinie]

„Atena News”: Sancțiunile - ruină pentru Europa, câștig pentru alții

Sancțiunile împotriva Rusiei au dus la o criză energetică în UE, la creșterea prețurilor și închiderea fabricilor. În același timp, SUA, China și alte țări au beneficiat, notează ‘Athens News’. Georgiana Arsene Sancțiuni. Cuvântul sună aproape ca o vrajă, provocând la fel de multă neliniște ca și promisiune. Pe de o parte, aceasta este o armă care limitează și distruge, dar – ah, există…

[crossbordercroniclesro]

Cutremur de 5,6 în Marea Neagră: Conspirații și Confuzie

știre originală aici Vineri dimineața, după ora 10:00, Marea Neagră a fost zguduită de un eveniment neașteptat. Institutul Național de Fizica Pământului a anunțat un cutremur cu magnitudinea de 5,6, însă zvonuri șocante circulă rapid – ar putea fi altceva? Seismul a fost resimțit în zonele de coastă din România, Bulgaria și Turcia, provocând panică și neliniște printre locuitori. Casele au…

[spiritual123]

Galbenul are un caracter fericit, vesel, ușor stimulant, căci este culoarea cea mai apropiată de lumină. Ea apare prin cea mai mică atenuare a luminii. Albastrul indică spre întunericul ce lucrează în el. El dă, deci, o senzație de răcoare și umbră. Galbenul roșcat apare prin intensificarea galbenului spre polul întunecat. Prin această intensificare energia sa crește. Sentimentul fericit, vesel se accentuează în cel de beatitudine. Odată ce intensificarea merge și mai departe, de la galben roșcat la roșu gălbui, sentimentul fericit se transformă în impresia a ceva puternic. Violetul este albastru ce tinde spre luminare. Prin aceasta, liniștea și răcoarea albastrului intră în agitație. În roșu albăstrui această neliniște resimte o creștere suplimentară. Roșul pur se află la mijloc între roșu gălbui și roșu albăstrui. Vâltoarea galbenului pare diminuată, liniștea pasivă a albastrului se învigorează. Roșul dă impresia de mulțumire ideală, de egalizare a contrariilor. Un sentiment de mulțumire apare și prin verde, ce este un amestec de galben și albastru. La verde, însă, dat fiind că aici voioșia galbenului nu este intensificată, iar liniștea albastrului nu este tulburată de un ton roșcat, mulțumirea satisfăcătoare va fi una mai pură decât cea pe care o aduce roșul.

#culori #antroposofie #Steiner #Goethe

[cydrone-studios]

Corvin Lupu – Documentele de la Vatican despre trădarea României în decembrie 1989 (partea II)

Continuăm difuzarea textului referitor la trădarea României din documentarul „Grotele Vaticanului”, un serial în 16 episoade despre istoria interzisă a României. „[…] Etapele revoluției bolșevice din Românie din 1989 sunt tipice: provocarea de neliniște internă, infiltrarea de agenți care să cauzeze violențe și să forțeze represalii din partea guvernului, folosirea presei pentru manipularea…

[arhitectul]

eclipsă de lună

ea e o eclipsă de lună

pe cerul înstalat, absoabe priviri.

ea e frunza ce cade din copac toamna

în trei culori își are sufletul.

ea e nicotina din țigara

fumată toată, când ești agitat.

ea e ceaiul dinainte de culcare

fierbine când o atingi.

ea e un mister

vrei s-o citești ca pe-o carte și

s-o înveți pe de rost.

ea e pretutindeni,

chiar și atunci când nu-i lângă tine.

ea e prezent, însă poate fi trecut și viitor.

ea e ca soarele când se dau norii deoparte din calea lui

într-o zi ploioasă.

ea e fulgul de zăpadă

pe care-l prinzi în palmă și apoi

se topește.

ea e un tatuaj

a lăsat semne permanente

în locul în care buzele au atins.

ea e neliniște, dor, dorință

un amalgam de stări, ce creează dependență.

ea e un om

ca oricare altul

însă o s-o iubești

ca și cum alta pe pământ n-ar mai fi.

și nici nu este.

@arhitectul

[dininimapentrumine]

Evanghelizare

Sunt oameni ce nu se întorc nicicând către Dumnezeu, nu se roagă nicicând. Și dintr-o dată sufletul lor e cuprins de amărăciune, mintea de neliniște și inima de întristare. Și omul simte că, în starea sa pustiitoare, nici o altă făptură omenească nu îl poate ajuta – chiar dacă îl ascultă până la ca­păt, nu e în stare să-i priceapă durerea. Atunci omul se întoarce către Dumnezeu și zice suspinând…

[vointadivina]

V2.35 Isus este pregătit să reverse o pedeapsă asupra lumii, [dar] rugăciunea insistentă a Confesorului era să o reverse asupra Luisei și [astfel] reușește să-L oprească (14 iunie 1899)

V2.35 Isus este pregătit să reverse o pedeapsă asupra lumii, [dar] rugăciunea insistentă a Confesorului era să o reverse asupra Luisei și [astfel] reușește să-L oprească (14 iunie 1899)

            În această dimineață, preaiubitorul Isus nu venea și gândeam în sinea mea: „Cum de nu vine? Ce este nou? Ieri venea atât de des și astăzi ora este târzie și încă nu se arată.” Ce durere în inimă, câtă răbdare trebuie să ai cu Isus! Îmi părea că tot interiorul meu s-a alarmat, pentru că Îl voia pe Isus, și îmi provoca neliniște care îmi dădea dureri mortale.             Voința,…

[emanuelstefancu]

Doi și unu

Am trăit frumos

cât ai fost,

cât mi-ai fost

prin prezență

o închisoare

pentru neliniște

și-o oglindă

pentru liberul arbitru.

Am luminat frumos

cât m-ai prins,

cât mi-ai prins

prin ființă

neființa

în drumul tău

și inconștiența

în drumul meu.

Am clădit

cușca de altar

pentru nimic;

dacă “dacă”,

dacă “atunci”;

fără.

Solemn

în neguri

cu ochii funingine,

mohnind a viață

apărui

după existența ta.

În plas��-

tu-

pe fir de nimic

eu,

iar apoi tu,

iar apoi eu.

Cu gând,

cu fără gând-

cât gemetele-n somn,

un somn fără vis

cu corpurile inerte,

cu lipsă în conștiință;

pretutindeni.

Aceeași plută

fără povară

prin drumul tău,

să trag în jos tot cerul.

Cu trup,

cu fără trup-

cât chiorăitul a foame;

ce foame…

Aceeași plută

fără povară

prin drumul meu,

să cuprinzi tot cerul.