#naziști

[inprimalinie]

Cu privire la evenimentul comemorativ dedicat celei de-a 80-a aniversări a ridicării complete a asediului Leningradului

La 27 ianuarie 2024, Ambasada Rusiei în România a organizat un eveniment dedicat aniversării a 80 de ani de la ridicarea completă a asediului nazist al Leningradului în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Oaspeților le-au fost prezentate momente muzicale și poetice pregătite de conaționali și elevi ai studiourilor de creație din cadrul Clubul Rus – Русский клуб. Cu sprijinul studioului…

[bmhasdeu]

27 ianuarie - Ziua Internaţională pentru comemorarea victimelor Holocaustului

  Această zi a fost instituită de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). ONU încurajează statele membre să transmită generaţiilor ce urmează lecţia genocidului, ca acest fapt să nu se mai repete.Holocaust (din greacă ὁλόκαυστον (holókauston): holos, „complet” şi kaustos, „ars”), (în ebraică: Haşoa השואה, în idiş: Hurben חורבן), este un termen utilizat în general pentru a descrie uciderea a…

[filmelemonicai]

A Visceral, Brutal & Real Horror Story: despre „The Zone of Interest” (2023) *****

Soții Hedwig (Sandra Hüller) și Rudolf (Christian Friedel) au o viață perfectă, la care visează de când aveau 17 ani. Au o familie frumoasă (5 copii și un cățel năzdrăvan), o casă cu teren (lângă un râu), o curte în care Hedwig crește kale, dovleci, viță de vie și flori (printre altele), o piscină cu tobogan, o seră mare ca-ntr-o grădină botanică, servitori care le îngrijesc constant grădina și casa. S-au mutat de 3 ani din oraș la țară, făcându-și o viață bucolică, al cărei ritm este marcat de întâlniri cu prietenii (și copiii lor), mese în familie, vizite de la mama soacră (mândră nevoie-mare de cât de bine s-a realizat fiica ei), pescuit și ieșiri cu barca... Trăiesc într-o bulă parfumată, confortabilă, pe care simt că o merită.

Singurul inconvenient – deși niciunul dintre membrii familiei nu e prea deranjat de asta – este zidul de beton care îi desparte de zona de lângă: lagărul de concentrare nazist Auschwitz (Polonia), al cărui comandant este fix Rudolf Höss... Marea problemă a familiei Höss e doar mutarea lui Rudolf în Oranienburg, aproape de Berlin: Hedwig nu vrea să vină cu el (cum și-ar putea părăsi casa de vis?), așa că merge singur, fracturând familia.

Rudolf are mai multă compasiune pentru propriul cal, decât pentru evreii uciși cu sutele (vreo 500 în 7 ore, mai exact, grație noului crematoriu circular super eficient, inventat de naziști). Hedwig n-are nicio problemă cu primirea unor cadouri pătate de sânge – scena cu haina de blană este zguduitoare. Nici cu norul portocaliu de flăcări și fum, care pătează însângerat cerul și luminează ferestrele casei, noaptea. Sau cu faptul că au casa plină de evrei care le îngrijesc copiii și grădina. Iar băieții lor se joacă nu doar cu soldăței, ci și cu dinți umani.

Juxtapunerea între idilicul domestic și ororile lagărului este obscenă. Termenul derivă din grecul „ob skené” (în traducere, „în afara scenei”), iar filmul regizat și scris de Jonathan Glazer fix asta face: stabilește o divizie strictă între ce e vizibil pe ecran și ce nu. Scenariul nu-ți arată direct ororile și violența care au loc dincolo de zid. Le transmite simbolic, elegant și sistematic, prin culori, sunete (vezi începutul și finalul peliculei sau secvențele cu fetița poloneză filmată în infraroșu, noaptea), gesturi, simboluri (poveștile spuse de Rudolf copiilor săi, ca cea a fraților Hänsel și Gretel și a vrăjitoarei împinse în cuptor de micuți) – care sunt atât de pătrunzătoare încât ești scufundat complet în obscenitate și genocid și ești stors de orice urmă de speranță, la final.

Pe cât de multe orori vezi pe ecran, pe atât de multe rămân nespuse. Urmăriți filmul, citiți și povestea nepotului lui Rudolf (Rainer), și descoperiți că cel dintâi era un profesionist desăvârșit (care a reușit să omoare 40.000 de evrei în doar 56 de zile, deci peste 7.000/zi!), că șoferul lui ștergea constant căpșunile din grădina familiei de cenușa adunată și că cei mici au mers cu tati la serviciu într-o zi, purtând la gât plăcuțe de metal, pentru a nu fi confundați cu evreii din lagăr și a fi omorâți...

Nu știu cât de mult contribuie la asta faptul că străbunicul meu (Alexandru Timu) avea sânge de evreu, dar Holocaustul m-a lovit mereu în plex și orice poveste cinematografică despre asta – ca „Schindler’s List” (1993), „La vita è bella” (1997), „Train de vie” (1998), „The Pianist” (2002) sau „The Boy in the Striped Pajamas” – mi se pare necesară (profesorii de istorie ar trebui să-și ducă elevii la cinema, să vadă „The Zone of Interest”).

Întrebările care te bântuie mult timp după terminarea filmului sunt aceleași pe care ți le pui de prima dată când înveți, la școală, despre ororile nazismului. Cum au putut oamenii ăștia să facă ce-au făcut: să excludă sistematic evreii și să-i masacreze în masă? Cum a putut Rudolf (și atâția ca el) să-și pună uniforma, să-și sărute familia și să plece zilnic la muncă, dincolo de zid, unde anihila atâtea vieți? Cum au putut nevestele oficialilor naziști să iubească astfel de oameni, sprijinindu-i zi de zi, cu seninătate? Și să-și crească odraslele privind către un viitor național-socialist luminos, în slujba Führerului? Și cum pot unii oameni să nege până astăzi (și e clar că unii o vor face mereu) gravitatea „soluției finale”?

Răspunsul? Istoricii explică că e o combinație de factori: umilința generată de pierderea Primului Război Mondial, teama de comunism (propaganda vitriolică punea semnul egal între iudaism și bolșevism) și grupările naționaliste care voiau să make Germany great again (sună cunoscut?) au creat nevoia acută de a da vina pe cineva (și de a te putea răzbuna, fizic).

Oamenii au înghițit pe nemestecate otrava lui Adolf Hitler, iar justificarea pe care o oferă foștii naziști nu este „Dacă n-aș fi făcut asta, aș fi fost împușcat”, ci „În acel moment, părea că fac ceva corect”. Documentarul Netflix „Ordinary Men – «The Forgotten Holocaust»” (2023) ilustrează fix asta: soldații nu erau monștri, iar motivele lor țineau de un pack behaviour motivat de teama de ostracizare socială. Poate răspunsul la toate întrebările de mai sus este că, în anumite circumstanțe, oricare dintre noi poate comite atrocități.

Filmul are o oră și 44 de minute, dar pare mult mai lung și atârnă greu. Este o capodoperă care, la fel ca „Schindler’s List”, se termină cu o secvență reală, menită să te zguduie și să-ți transmită că istoria nu trebuie uitată – altfel va fi repetată. „The Zone of Interest” a fost laureat cu Marele Premiu la Cannes, a câștigat 3 BAFTA și a primit Oscarul pentru „cel mai bun film străin” și „cel mai bun sunet”. Le merită din plin și toate aplauzele din lume: e o istorie dureroasă și care creează neputință în orice privitor. E de neratat!

Sursă foto: imdb.com.

[laivinduroriginal]

Netanyahu: „Ne luptăm cu o axă a răului condusă de Iran. Hamas sunt noii naziști, noul ISIS”

La aproape două săptămâni de la atacul sângeros al teroriștilor Hamas, din 7 octombrie, situația din Orientul Mijlociu rămâne extrem de tensionată, deși au fost făcuți primii pași în vederea unei relaxări a conflictului dintre Israel și gruparea care controlează Fâșia Gaza … Citește mai mult la:…

[leontiucmarius]

Punerea în vânzare a unor bijuterii de 150 de milioane de dolari, moștenite de la naziști, a creat controverse

Grupurile evreiești au condamnat vânzarea unor bijuterii de 150 de milioane de dolari moștenite de la naziști. Acestea au aparținut unei miliardare al cărei soț a făcut avere în Germania nazistă, potrivit BBC. Heidi Horten […] Articolul Punerea în vânzare a unor bijuterii de 150 de milioane de dolari, moștenite de la naziști, a creat controverse apare prima dată în Descopera. Această știre a…

[filmchillnet]

Forgive Us Our Trespasses Vizat de naziști în timp ce vânează și ucid persoane cu dizabilități, un băiat cu o diferență de membre ia o decizie îndrăzneață în timp ce alergă pentru a-și salva viața. https://filmchill.net/movies/forgive-us-our-trespasses/?feed_id=2104

[luvsirenne]

suferința din sufragerie

zac moleșită pe podeaua din sufragerie,

iar televizorul îndrugă încontinuu

știri dramatic regizate dar fără buget.

trăim în țara parlamentarilor pedofili

și a polițiștilor misogini! slăvim sistemul!

în fiecare an școlar am cântat imnul,

însă cu ce rost? mesajul oricum a fost

pierdut de poștă: românul nu se mai deșteaptă.

aș vrea să plec, să plec departe, să plec

undeva unde nimeni nu mi-ar ști numele

dar cu ce mijloace? sunt doar o simplă

profesoară necalificată – România "susține"

educația, dar doar în teorie,

că eu mor de foame, iar alții de prostie.

cât despre sănătate, halal spitale!

iar psihologii sunt doar actori simpatici.

teatrul, propiu-zis, e plin de violatori,

iar muzica, de neo-naziști plastici.

biserica e noul senat, din cauza ei nu

pot să-mi văd iubita,

iar mitropolul e noul președinte,

oricum el are mai multă influență.

am să mor plătitor de taxe și sclav al bugetului,

dacă nu cumva mă sinucid;

în orice caz, slavă capitalism!

că altfel, cădem în antagonism. 

[inprimalinie]

Zaharova: Instanțele din Federația Rusă continuă să pronunțe sentințe împotriva neonaziștilor ucraineni care au comis crime grave împotriva civililor

Purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe a oferit o serie de informații despre procesele asupra militarilor ucraineni care ucid civili. Diplomatul rus a prezentat numele și pedeapsa primite de neonaziștii ucraineni care au provocat daune și au făcut crime în rândul populației pașnice din regiunile rusești. Georgiana Arsene Maria Zaharova a precizat că, pe fondul eșecului…

[rudyroth79]

Știri: Lansarea volumului ”Auschwitz 70 de ani” (15 iunie 2017, București)

Știri: Lansarea volumului ”Auschwitz 70 de ani” (15 iunie 2017, București)

TVR Cluj și Libris Editorial organizează joi, 15 iunie 2017, ora 18.00, la librăria Cărturești Carusel din București, lansarea cărții ”Auschwitz 70 de ani. A Live Tvr Cluj”. Volumul inaugurează seria proiectelor TVR Cluj reunite sub denumirea ”TVR de colecție” care-și propune să aducă Arhiva de Aur pe rafturile bibliotecilor. Cărțile incluse în acest demers vor transpune în plan editorial…

[stiridinromania]

Asasinarea Dariei Dughina, de Diana Iovanovici-Șoșoacă.

S-a trecut peste linia rosie. Dimineața a fost invadata de stirea cu impact internațional si consecinte nebanuite, despre faptul ca fata ideologului rus, Alexander Dughin, a fost omorata intr-un atentat. Si taman, unde? In Moscova!!!

Multi au pus acest atentat pe seama ucrainenilor naziști care doresc provocarea unui razboi mondial. Numai ei?

Au trecut 6 luni de la inceputul razboiului ruso-ucrainean in care minciunile latrinelor tv cu ale lor filmulete de pe jocuri "gameboy" si cu ai lor latrai mâncători de viermi s-au dovedit a fi niste manipulari de joasa speță de care v-am spus de atunci.

Ba, mai mult, impreuna cu cei 3 colegi deputati: Dumitru Coarna, Francisc Toba si Mihai Lasca, am facut cel mai normal gest pe care nimeni in lume nu a avut curaj sa-l faca: discutii direct cu rușii. Atunci am oprit intrarea României in razboi , oficial, si istoria va marca acest eveniment atunci cand se va reinstala Epoca adevărului si dreptatii, precum si a libertatii de exprimare.

Dar, revenind la atentatul care pune la incercare nervii planetei: nimeni nu se intreaba de ce Dughina nu avea paza si protecție a serviciilor secrete rusesti, de ce serviciile secrete de paza si protecție nu au actionat sau cum a fost posibil sa le fie infranta vigilenta, cand se stie ca sunt unele din cele mai profesioniste din lume?

Sau, cum de s-a întâmplat ca taman serviciile secrete rusesti sa aiba parte de o asemenea scapare ori nu mai prezinta interes Dughin pt ca familia lui sa fie pazita? SAU EXISTA TRĂDARE?

Daca nu au fost ucrainenii, cine a fost? Stim foarte clar ca in razboi, tarile implicate sunt pline de spioni din toate taberele. Cum de a murit Dughina? Dar daca acest lucru foloseste rusilor in demersurile ulterioare? Qui prodest? Aceasta este intrebarea!

Intr-un astfel de conflict internațional, cand U.S.A este in razboi indirect cu Federația Rusa, si de multe ori direct, fata ideologului lui Putin sa fie victima unui asasinat taman in Rusia, Moscova, ridica multe semne de intrebare si constituie o cumplita provocare. ALEA ACTA EST! (Zarurile au fost aruncate).

DAR DACA DUGHINA NU E MOARTĂ???

Mai mult, in aceste conditii, Dughina nu avea ce sa caute acolo fara sa fi existat certitudinea si asigurarea că va fi in siguranță. In atare situație, serviciul secret de paza si protecție avea tot interesul si obligatia să păzească "ținta" pentru a nu se crea premisele unui incident nefericit ca cel despre care vorbim, care ar arunca in aer situația la nivel mondial.

......ASTA DACĂ NU S-AR DORI CONTRARIUL......SAUA FOST O SCĂPARE, INCOMPETENȚĂ, OMISIUNE......să fim serioși!

De la inceputul războiului, rușii sunt provocați să înceapă Războiul Mondial si ei aplica tactici care evită acest lucru. S-a provocat artificial o foamete, o criza economica,o criza a apei, a resurselor, in fapt o isterie a prostiei si manipulării.

Ete ca rușii nu ne-au atacat, deși până acum toți ideologii covidioti, deveniți peste noapte militarologi, parerologi de profesie, manipulatori, au incercat sa induca panica in populație si sa instige la razboi. Nu le-a mers. Nu te pui cu inteligenta oamenilor si nici rușii nu sunt de ieri, de azi pe planeta.

Dar, acest atentat, care este dus catre sfera nazistilor ucraineni, de parca numai ei aveau interesul provocarii rușilor, va face diferența. Asta doar daca Dughin își va pierde cumpătul si Putin la fel. Ma îndoiesc, sincer.

Dar o reactie va exista, nu insa una obisnuita, ci una marca rusă, făcută cu inteligenta, asta daca nu cumva războiul mondial devine si interesul rușilor si nu cumva le creează un avantaj major.

La acest moment, suntem toti pe o tabla de șah in care au ramas regii si nebunii, si cativa pioni.

Sa vedem cine poate transforma un pion in Regina! Un articol de Senator Diana Iovanovici-Șoșoacă. Read the full article

[leontiucmarius]

Pussy Riot, melodie împotriva războiului: „Nu există naziști” în Ucraina

Pussy Riot, melodie împotriva războiului: „Nu există naziști” în Ucraina

Trupa rusă de punk Pussy Riot a lansat o nouă melodie împotriva războiului în Ucraina. Se numeşte „Mama nu se uită la televizor”: referirea este la cuvintele unui recrut rus care, capturat de ucraineni, şi-a îndemnat mama să nu creadă propaganda de la televiziunea moscovită. Bombardarea teatrului Mariupol, spitalul de copii, crimele. Guvernul lui Putin este un „regim terorist” , a spus trupa…

[cydrone-studios]

Diana Iovanovici-Șoșoacă - Asasinarea Dariei Dughina

Diana Iovanovici-Șoșoacă – Asasinarea Dariei Dughina

Diana Iovanovici-Șoșoacă – Asasinarea Dariei Dughina S-a trecut peste linia roșie. Dimineața a fost invadată de știrea cu impact internațional și consecințe nebănuite, despre faptul că fata ideologului rus, Alexandr Dughin, a fost omorâtă într-un atentat. Și taman, unde? În Moscova!!! Mulți au pus acest atentat pe seama ucrainenilor naziști care doresc provocarea unui război mondial. Numai ei? Au…

[stireazileiuk]

Kickboxer ucrainean ucis în război! Lupta în controversatul Batalion Azov, format de ultrașii neo-naziști de la Metalist Harkov

[bisericaadventistaadjud]

A unsprezecea poruncă

Și pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus. Filipeni 4:7 Berlin, aprilie 1945. Trupele aliate îi arestează pe bărbații și femeile din Germania care seamănă cu Adolf Hitler, Eva Braun, Joseph Goebbels, Joseph Bormann și alți lideri naziști, pentru a-i descoperi și pedepsi pe adevărații criminali. În timpul unui bombardament, mai mulți astfel de prizonieri reușesc să…