#mustra

[dijetemjeseca]

283/365

Svjetski dan mentalnog zdravlja 🧠

"Granice su sve ono što nam pomaže da se razlikujemo od drugih ili pokazuje gdje počinjemo, a gdje završavamo."

- Henry Cloud i John Townsend, Granice, Verbum, Split, 2019.: ⭐️⭐️⭐️⭐️

[autopsiedeganduri]

Pleoapele îmi erau plumburii, iar ceața se așternea deasupra pământului precum un voal de mătase. Luminile stradale începeau să se asemene unor licurici, iar ochii mei începeau să devină înșelători, la fel și celelalte simțuri. Țineam volanul cu degetele încleștate, asigurându-mă că somnul nu are să mă fure încă. Destinația îmi era necunoscută, însă știam ce avea să mă aștepte. Cu fiecare minut mă aflam mai aproape de ea, și puteam parcă să o simt, de parcă nu ar fi fost întâia oară când o vedeam. Mă las purtat de reverii, iar cutia de metal în care mă aflam se leagănă brusc în stânga și în dreapta. Îmi scutur capul și reduc viteza. Drumul îl știam, îl mai parcursesem de atât de multe ori, însă oboseala îmi îngreuna fiecare mișcare. Nu eram un om credincios, dar înaintasem o rugăciune printre buze, care era menită să ajungă la urechile oricărei zeități avea să mă asculte:”Te rog lasă-mă să ajung la ea, să o strâng măcar o dată în brațe, iar apoi pot să mor fericit.”

Înaintam grăbit, încercând să scurtez multitudinea de curbe, ignorând din răsputeri asemănarea izbitoare cu un carusel pe care o căpătase brusc drumul. Brusc munții nu mă mai sugrumă, lumina orbitoare a orașului străpungând-mă până în orbitele ochilor. Mai aveam atât de puțin și puțin a fost într-adevăr. Parchez în primul loc pe care îl zăresc liber și oftez prelung. O parte din mine și-ar fi dorit să o găsească la scară, așteptând să mă vadă la fel de mult precum așteptam și eu. O sun și realizez că am trezit-o din somn, dar izbutește să mă îndrume către scara blocului ei. Sun la interfon, îmi răspunde, dar nu mă așteaptă, nici în capul scărilor, nici în pragul ușii. Nimeresc ușa ei și pătrund în apartamentul întunecat, aproape împiedicându-mă. Intru în cameră și mă așez pe canapea, la picioarele ei, iar ea continuă să doarmă. Dacă ar fi fost altcineva, aș fi luat-o ca pe un afront, aș fi făcut un întreg scandal și probabil că, deși răpus de oboseală, m-aș fi întors în mașină și aș fi plecat. Acela trebuia să fie semnul meu “Nu se bucură că ești aici. Ești un intrus și așa vei rămâne.” îmi șoptea constant mintea, dar nu mă puteam mișca din loc. Stăteam pe întuneric și o ascultam cum respiră, așa cum am ascultat-o nenumărate nopți atunci când adormea la telefon. Am încercat delicat să o trezesc, deși îmi doream să se odihnească, îmi doream totodată să pot să o strâng în brațe.

Am întrebat-o unde este baia și m-am ridicat, tot pe întuneric, să o caut. Ajuns într-un final în fața oglinzii ei, mă blamam cumplit. Ochii mei căprui, brăzdați de cearcăne, mă cercetau aspru. “De ce nu pleci? Este cât se poate de clar că nu ești dorit aici.” mă mustra iarăși mintea mea. Mă spăl pe mâini și pe față și mă bucur când văd primele raze ale soarelui luminând încăperile străine mie. Ies pe coridor și aproape că mă rătăcesc iarăși, dar reușesc cumva să îmi găsesc calea înapoi spre ea. Mă întind lângă ea, dar nu aveam loc amândoi, așa că o cuprind cu o mână, mă agăț de ea ca să nu cad și cumva o caut prin așternut, prin perne. “De ce te temi atât de tare de femeia aceasta?” ma gândeam în timp ce încercam să o trezesc, să o fac să realizeze că sunt acolo. Căutam un soi de validare? Nu neapărat, dar știam în sinea mea că dacă ea ar fi venit, eu aș fi așteptat-o și mi-aș fi petrecut fiecare secundă alături de ea. Greșeam eu să simt așa? Pusesem eu prea multă presiune? În fond, o vedeam pentru prima oară? Dar cum puteam să spun că o văd pentru prima oară? Ne petreceam fiecare moment împreuna, chiar și așa de la distanță, ne cunoșteam unul pe celălalt mai bine decât oricine.

Într-un final se trezește, dar nu bucuria venirii mele o ridică de pe canapea, ci nevoia de cofeină. O urmez în bucătărie și nici nu îndrăznesc să mă așez undeva până nu îmi indică ea. Voiam să o am aproape, dar eram singur în dorința mea. Nu puteam să nu mă gândesc că poate îi eram respingător, că poate voia să mă îndepărteze în sfârșit prin acțiunile ei, că poate nici nu își dorise cu adevărat să vin. Ne-am băut cafeaua împreună, am fumat, am încercat să îi dau spațiu să își facă rutina, dar părea mult mai îndrăgostită de propriul telefon decât de mine. Totuși nu puteam să nu o observ. Încercam să nu mă uit într-atât de insistent, dar simțeam nevoia să o memorez așa cum era în acea dimineață, cu părul ciufulit, ochii încă tulburi de după somn, cu halatul ei roz, atât de rece și intangibilă și poate că acolo greșisem. Poate că ar fi trebuit să o cobor chiar atunci de pe piedestalul pe care tot eu i-l construisem, poate că greșeala mea fusese că nu m-am iubit pe mine înainte să o iubesc pe ea și de aceea am fost mereu nimic în ochii ei. Mi-aș fi dorit să îi citesc gândurile, să pot cumva să știu cu claritate că temerile mele erau nefondate. Ea nu avea să mi le alunge niciodată.

Și totuși am ales să o cer în acea zi. Poate că pentru ea nu a fost nimic profund, nimic special, dar eu simțeam cu toată ființa mea să îmi leg destinul de al ei. Mă așteptam, luni mai târziu să îmi regret gestul, să mă blamez că m-am grăbit, dar cum mă puteam blama, atunci când eu fusesem atât de sigur? Cum să fi alungat acel sentiment de liniște pe care îl dobândisem alături de ea. Sentiment ce nicio altă femeie nu mă mai făcuse să îl simt până atunci și nici de atunci. Cum puteam eu să îmi neg atât de brutal sentimentele și să fi plecat așa cum am venit? O parte din mine regretă că nu am luat-o cu mine. Am fi putut să fugim împreună undeva. Poate povestea noastră ar fi avut alt final, ori poate că finalul era același, ba chiar mai trist. Dar ce poate fi mai trist decât faptul că acum nu o mai am în viața mea? Că femeia căreia sunt atât de pregătit să îi ofer tot ce reprezint, ar prefera orice altceva? Încă aștept să se întoarcă. Încă aștept. Și n-ar fi nevoie de un gest măreț din partea ei, nu ar fi nevoie de scuze, ori de cine știe ce sacrificii, doar să se întoarcă și să nu mai plece.

Încep totuși să cred că nu se va întâmpla, că toată această iubire mă va consuma și mă va arde până nu va rămâne decât scrum în urma mea, că oricât aș iubi-o de mult, nu suplinește nimic altceva, iar eu nu sunt decât un om ce nu are nicio putere asupra ei, nu că mi-aș dori să am. Nu pot decât să o aștept și să o rememorez noapte după noapte, blocat în acest purgatoriu al proprie-i iubiri, pășind de mult pragul nebuniei, așteptând în van cu ușa ferecată în urma mea. Devotamentul meu este deopotrivă admirabil și condamnabil, dar altfel nu am să știu nicicând să fiu.

În lipsa ei privesc răsăritul și mă rog să se îndure soarta de mine, iar poate dacă adorm, am s-o întâlnesc în vise.

[nyuszimotor]

segg-mustra

[kikotapasando]

Notisia di polis di djaluna 9 di desèmber te ku djárason 11 di desèmber 2024

    Notisia di polis di djaluna 9 di desèmber te ku djárason 11 di desèmber 2024 Detenshonnan pa manehá bou di influensia Djárason 11 di desèmber, alrededor di 4 or di mardugá, ‘meldkamer’ sentral a risibí notifikashon tokante un aksidente entre dos outo na altura di e sitio di stashoná outo den ‘centrumgebied’. Na yegada di polis, un di e shofùrnan tabata mustra diferente karakterístika di un…

[atelierexpo-svito]

animazzioni Natali di notti DÂ LI 7:00 A LI 5:00 Giovedì, Vènniri, Sàbbatu, Lu labburatoriu s.vito-Mustra. 2 rue vintefol 42400 saint chamond france Giovedì, Vènniri, Sàbbatu, di li 14:00 ê 19:00

[wordchanter]

4 Random Dungeon Names

Euessolz the Lonely's cerulean citadel

The hive of Trane the Hiding Pirate

The ultramarine temple of Mustra the Grim Merchant

Nnaznaph the Canibal's amethyst crypt

[preporodbn]

Kako negirati genocid?

“Dakle, mustra je ista i nije to ništa novo” Piše: Aleksej Kišjuhas Neverovatno, ali istinito – postoje ljudi koji negiraju genocide. Ne samo onaj u Srebrenici, to znamo već decenijama. I tome smo intenzivno svedočili u poslednjih nekoliko nedelja povodom usvajanja Rezolucije o Srebrenici u Ujedinjenim nacijama. Naime, postoje čak i ljudi koji negiraju – Holokaust. Stotinu mu gasnih komora, kako…

[versinator]

Földjébe bitangját

Habfehér ölelőn koszorut naplementén Ásót visszatartott szólitanak ítéletén Bujik alexis felnyitotta léptél Gyümölcsétől kosoknak kacajra mindnél Lombjaid vítta álság délibábként Álomképe gőgre elvesztjük rongyként

Utálatomban vétked szürkeségbe törüld Kacagásom szőlőtövek köpenyegre diktáld Kossuthot börtönfalak püspökség kaptad Gályára mustra vérfagyasztó alkottad Vitézkedőket prófétája szivárványon csobbant Kérkedve honvédő összesúgtak kőszent

Embervérrel megütjük gönci eszmén Turják ótemető kairó istentiszteletén Gyürüs elgondolkodom dobszó küldtél Poshad kimaradtam közelb házfedél Rabolja kopek nyöszörgő visszarebbent Helyibe őrangyalod regéljen bálint

Házunkba markomban síromból parancsold Észbontó megtart bérces mérföld Kirakatablakok gyönyörübb redős szakállad Sírdombok fölszállok jöhetne mossad Hivhat kinyiltak könnyétől kipattant Csillantak anyatejen árbocosok tűzként

Felkapott bölcsődet szárnyszegett űzvén Királyilag ifjat krisztusra szellemén Okádik szennyben fénysugára fejinél Rajongók kaftánba lefogva rendeltél Alkottad napsütésen leejted sziklaként Nekifutnál gerendás menjenek rebbent

Oldalat kelnének lejtőiről kulcsold Sikogat kitártad sziklaként gyűlöld Bimbódzik ruhára reményveszetten fogtad Csicsergő nyithatom üdvözölve forgattad Ékszerládája ragadták haramja vagyont Pacsirtának visszaveti verné toronybörtönt

[kikotapasando]

Cft: "Ta importante pa duna e siguiente pasonan den maneho finansiero" / Cft: “Vervolgstappen financieel beheer van belang”

  Cft: “Ta importante pa duna e siguiente pasonan den maneho finansiero” Oranjestad – A adoptá e presupuesto pa 2025 di Sint Eustatius na tempu, i e ta mustra un surplus. Ku esaki lo por kompensá resultadonan negativo inesperá. Ainda mester dediká atenshon na maneho finansiero. Cft a pidi Entidat Públiko pa duna mas klaridat tokante di e presupuesto, i a papia ku Kolegio Ehekutivo tokante di e…

[atelierexpo-svito]

animazzioni Natali di notti DÂ LI 7:00 A LI 5:00 Giovedì, Vènniri, Sàbbatu, Lu labburatoriu s.vito-Mustra. 2 rue vintefol 42400 saint chamond france Giovedì, Vènniri, Sàbbatu, di li 14:00 ê 19:00

[dininimapentrumine]

Biserica Protector București- Serviciul special de Ordinare

Dumnezeu a ales sa isi faca lucrarea cu oameni care nu sunt perfecti, oameni cu defecte, dar… oameni care stau langa Dumnezeu! oameni care il iubesc pe Dumnezeu! oameni care au rabdare! oameni care sunt gata sa sufere! oameni care merg DUPA Dumnezeu! oameni care pasesc prin credinta! oameni care rodesc oameni care vegheaza sa nu isi piarda ungerea, dulceata (mustra cu dragoste) si…

[versinator]

Bujnának varsóban

Mihamar bug szemöldök mérten Merése temetős kópé irtatlan Apróság cimbalma legnagyobbak hadisten

Kishitű földünkre felakasztva tanyátlan Sáncain komteszt száguldjunk fürösztve Kőházak elüzött dermeszt zavartalan

Susogta mustra aláhullanak kifestve Sorhoz sebesülttől ruhádra jóváhagyásunk Imádkozzon lódult alexandrához ürítve

Kicsinye vétked árbocosok poharunk Esdeklünk kópék szolgájaként reményveszetten Rémítve boglárok öcsémnek nászunk

[kikotapasando]

ENTRADA DI IMPUESTO: +6,6%, ENTRADA DI PRIMANAN SOSIAL: +10,7%

Minister Javier Silvania BREAKING NEWS ENTRADA DI IMPUESTO: +6,6%, ENTRADA DI PRIMANAN SOSIAL: +10,7% Servisio di impuesto a publiká su entrada pa luna di òktober. E sifranan ta mustra ku te ku luna di òktober, tin un kresementu konsiderabel pa loke ta trata entrada di impuesto i primanan sosial kompará ku e promé 10 lunanan di 2023. E entrada di impuesto a subi ku 6,6% (71,4 mion florin) i e…

[suntaiciblog]

Bună. Sunt fată, am 23 de ani și recent mi-am schimbat job-ul. Nu e aproape de mine, deci trebuie să parcurg niște km până acolo, cam oră. Firma îmi asigură transportul până acolo, dar de ceva timp sunt hărțuită de un băiat care vine de vreo 2 ori pe lună cu autobuzul. Nu înțeleg dacă lucră acolo, sau doar se plimbă aiurea și hărțuiește oamenii, pentru că eu în firmă nu l-am văzut.

Faza e că eu deja încep să mă gândesc să mă las pentru că toate astea m-au afectat rău psihic. M-am gândit chiar și la sinucidere. Nu știu, mă simt așa de neputincioasă și de speriată, mi-e frică să mai ies pe stradă oriunde aș fi. Când trebuie să mă duc la lucru mi se pune un nod în gât și la fiecare oprire inima îmi bate ca nu cumva să urce el. Se uită insistent la mine tot drumul, caută să fie aproape de mine, insistă cu vorba chiar dacă îi spun să mă lase în pace sau nu îi spun nimic. Nu știu ce să mă mai fac…

Ia neapărat legătura cu un superior de-al tău și explică-le situația. Ar trebui să-l poată mustra pentru fazele astea. Asta dacă lucreză la voi. Dacă nu, e și mai nasol și o să fie cam nevoiți să intervină, mai ales dacă și alții mai au probleme cu el.

[ellacmn]

Bunicii

Bunicii lasa in sufletul nostru un gol imposibil de umplut. Ne cresc, ne mustra atunci cand gresim, ne ghideaza pasii catre lumea in care vrem sa ajungem. Chit ca vrem sau nu, suntem urmasii lor, a ceea ce ei au vrut sa devenim, a ceea ce ei si-au dorit pentru noi. In fiecare zi suntem legati de ei. Suntem mici pioni pe o tabla de sah a vietii, a ceea ce ei si-au dorit de mult sa…