#mareaschimbare

[spiritul-lumii]

populam nopțile cu filamente cerebrale insolite, ne simțeam ca niște animale rănite, bolind, zăcând în timp dilatat, sortite căderii bruște de pe piedestaluri pe care ni le confecționaserăm singuri, în dârză proiecție și-n minte, sau doar în palide cuvinte. z��mbeam deseori inutil, în timp ce ne acopeream zgârieturile, trepidațiile, lacunele. criza asta ne-ar fi reliefat trăsăturile cele mai sumbre, dar și inocențele, idealismele pure. mă rog doar să nu ne exacerbeze tiranismele.