#locaşuri ortodoxe | Explore Tumblr Posts and Blogs

jurnalbucuresti-blog · 8 years

Text

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://jurnalulbucurestiului.ro/sambata-de-sus-reper-in-viata-religioasa-autentic-romaneasca/

Sambata de Sus, reper in viata religioasa autentic romaneasca

„Avem clipe în care scăpăm de sub chingile celor patru dimensiuni ale lumii văzute şi ne trezim deodată într-un alt mod de-a fi şi pătrundem într-un alt mod de-a cunoaşte.” (Parintele Arsenie Zian Boca)

Ca o recunoastere a meritelor si suferintelor domnitorului martir, ctitorul Manastirii de la Sambata de Sus, Constantin Brancoveanu impreuna cu cei patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu si Matei si cu ginerele sau, sfetnicul Ianache, acestia au fost canonizati la 21 iulie 1992 de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, iar sarbatorirea lor inscrisa in calendarul ortodox sub denumirea de „Sfintii Martiri Brancoveni” se face in 16 august.

Domnul teolog Costel Birleanu de la agentia de pelerinaje Avraam Travel a prezentat Manastirea Sambata de Sus prin cuvintele acestea simple:” Hristos lucrează numai prin Sfintele Taine şi în Biserică. Fiecare credincios e obligat să rămână între semenii săi, rugându-se pentru ei, crezând pentru ei, fiind răspunzător pentru ei.”.

Poporul nostru însă, născut şi crescut de duhul Ortodoxiei în Biserică, dar mai ales de mânăstirile noastre, a înţeles că simţul său legat mai mult de adevărurile lui Dumnezeu decât de ceea ce este schimbător şi trecător, că puterea, tăria şi curajul lui în vremurile de cumplită încleştare între popoare, i-a venit numai din luminata trăire cu Dumnezeu în jurul altarelor acestor sfinte mânăstiri, ctitorii voevodale sau particulare. În jurul lor şi la sânul lor el a ştiut să desprindă voia lui Dumnezeu şi să simtă cum braţul atotputernic al Ziditorului îl ocrotea şi-l ducea la biruinţă.

Toate acestea le-a dăruit – şi le va dărui şi în viitor după restaurare, – poporului român din Ardeal altarul sfânt al ctitoriei lui Brâncoveanu Constantin.

Neamul românesc, afirmarea drepturilor noastre milenare pe aceste meleaguri, scăldate de râurile harului ceresc prin aceste locaşuri de închinare care ne-au crescut şi păstrat ca neam, şi în sfârşit, un sfânt legământ pentru viitor, cum că în strânsă legătură cu duhul înaintaşilor noştri cari au ştiut să-şi jertfească viaţa pentru apărarea altarelor lui Hristos, vom fi şi noi în stare să le urmăm pilda crezând şi trăind ca şi ei în Biserică. Într-o totală dăruire dezinteresată în mâinile lui Dumnezeu, făcându-i voia, atât în zile de pace cât şi în zile de sbucium, ca şi printr-o profundă vieţuire cu Hristos, adăpându-ne de la altarul acestor lăcaşuri de închinare, vom avea siguranţa că nimeni şi nimic nu ne va smulge pe viitor moştenirea pe care înaintaşii noştri ne-au transmis-o. Chiar atunci când suferim, Dumnezeu urmăreşte curăţirea noastră de sgura păcatului. Dar dacă până acum avem pace, apoi este aceasta tot voia lui Dumnezeu care ne-a lăsat răgazul necesar pentru a ne întoarce la El. Timpurile prin care trecem cer de la noi, atât de la cei de la ţară, cât mai ales de la cei din oraşe, revenirea pe cărările lui Dumnezeu, la credinţa în El şi la trăirea cu El.

În adevăr, Mânăstirea de la Sâmbăta de Sus a fost şi va fi pentru neamul românesc, dar mai ales pentru cel din Ţara Oltului şi din întreg Ardealul, simbolul ortodoxiei noastre şi a fiinţei noastre naţionale. Aşezată chiar la picioarele munţilor Făgăraşului, acest loc de închinare a fost pentru poporul românesc din Ardeal o citadelă a rezistenţei lui în veacul 18-lea, când urgia habsburgică, susţinută de ura de neînţeles a fraţilor uniţi, în frunte cu episcopul de la Blaj, se abătuse asupra Bisericii Ortodoxe şi a poporului român ortodox din Ardeal.

Când a fost ridicată această mănăstire, Brâncoveanu Constantin a înţeles că numai acolo în munţii cari-i dau atmosfera prielnică trăirii intense cu Dumnezeu, este cu putinţă ca românul de amândouă părţile Carpaţilor să se desbrace de haina păcatului şi să se ridice pe culmile cele neprihănite de unde să ceară ajutorul lui Dumnezeu în primejdii şi nevoi. Căci ca unul care trăia în neîntreruptă comuniune cu Hristos Domnul şi Isbăvitorul nostru, el a înţeles că sfânta ortodoxie a neamului a mai fost păstrată mai cu deosebire pentru neamul nostru în mănăstiri. Mănăstirile au fost acelea care au asigurat neamului nostru în timpurile de mare vitregie izvorul de la care se adăpa el pentru a-şi păstra nealterată conştiinţa că aparţine unei naţiuni care în Biserica ortodoxă şi numai prin această Biserică Ortodoxă are a-şi afirma drepturile lui la o viaţă mai înaltă, mai demnă şi mai independentă.

Dupa decapitarea domnitorului Constantin Brancoveanu de catre turci, in anul 1714, Curtea din Viena a tinut seama mai intai de mostenitoare, doamna Marica, sotia acestuia, si apoi de faptul ca mai ramasese in viata un nepot al domnitorului.

In anul 1785, profitand de imprejurare, Viena, la cererea administratiei catolice, a trimis pe generalul Preiss, care a daramat manastirea brancovenilor. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica a fost adusa in stare de ruina. Manastirea Brancoveanu, ultimul mare bastion al apararii Ortodoxiei in Tara Fagarasului, zidita intre anii 1696-1698, a fost distrusa in anul 1785.

Dupa daramarea manastirii, palatul brancovenesc din Sambata de Sus, aflat la 10 kilometri departare de manastire, a fost locuit vremelnic de urmasi ai familiei Brancoveanu. Acestia au stapanit domeniul pana la reforma agrara din anul 1922, cand Ministerul Domeniilor a predat Mitropoliei din Sibiu domeniul brancovenesc impreuna cu ruinele si toata incinta Manastireasca de la Sambata de Sus.

In decursul celor 140 de ani de parasire in ruine de la data distrugerii, se cunosc mai multe incercari de restaurare a manastirii. Cinstea de a deveni al doilea ctitor al Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus i-a revenit Mitropolitului Dr. Nicolae Balan, care a inceput restaurarea bisericii in anul 1926. Sfintirea a fost facuta in anul 1946, dupa razboi.

Biserica cea veche

Mitropolitul Nicolae Balan a pastrat in interiorul bisericii pictura veche; arhitectura bisericii manastirii se incadreaza intru totul in stilul brancovenesc, stil aparut la sfarsitul sec. al XVII-lea si inceputul sec. al XVIII-lea in Tara Romaneasca.

La exterior, decoratia in piatra a incadrarilor de la usi si ferestre, dar mai ales a pilastrilor sculptati si a panourilor de piatra traforata din pridvorul bisericii dau o deosebita frumusete acestui monument. Braul de caramida asezat in zimti, acoperisul de sindrila si proportiile perfecte ne infatiseaza un monument vrednic de epoca domnitorului Brancoveanu. Turla bisericii este octogonala la exterior si cilindrica in interior.

Interiorul bisericii, in forma de cruce, e impartit in altar, naos, pronaos si pridvor si este impartirea intalnita la mai toate bisericile construite in epoca lui Brancoveanu, ca si dupa aceea. Pictura din pridvorul bisericii e in intregime noua si cuprinde scene din Vechiul Testament, precum si Judecata de apoi, Raiul si Iadul.

Intrarea din pridvor in pronaos se face printr-o usa de lemn de stejar, fixata intr-un ancadrament de piatra sculptata, iar deasupra usii se afla pisania sapata intr-o placa de piatra. Pe peretele vestic al pronaosului, unde este pictata Maica Domnului, se afla tabloul votiv al ctitorilor Brancoveni.

Mai jos de biserica, la circa 50 de metri, Mitropolitul Nicolae Balan a reconstruit si vechea clopotnita a manastirii in forma initiala, unde pana in anul 1997 – cand au fost mutate in turla noii incinte – au fost adapostite cele 5 clopote foarte bine armonizate, a caror greutate depaseste 2.000 kg.

Dupa restaurarea facuta de Mitropolitul Nicolae Balan s-au asezat aici ca primi vietuitori parintii: Arsenie Boca, Serafim Popescu si Nicolae Mladin – viitorul mitropolit al Ardealului. Atrasi de mirajul personalitatii parintelui Arsenie si de blândetea parinteasca a parintelui Serafim s-au adaugat apoi multi altii, tineri si vârstnici, care si-au dedicat întreaga viata slujirii lui Hristos.

Parintele Dumitru Staniloae, care ii fusese profesor Parintelui Arsenie, in timpul studentiei sale la Facultatea de Teologie din Sibiu, va face in multe randuri aprecieri extraordinare la adresa fostului sau student, cu toate ca stia ca acestuia nu ii placeau deloc laudele, dimpotriva. Pe langa contributia exceptionala la traducerea si aparitia Filocaliei in Romania, Parintele Staniloae comenta in 1943 cu privire la inraurirea extraordinara a Parintelui Arsenie asupra sufletelor credinciosilor la Sambata de Sus. Este ceea ce s-a numit „curentul spiritual de la Sambata de Sus”, care s-a facut simtit la numai un an dupa ce Parintele Arsenie a fost hirotonit preot acolo (in aprilie 1942). In 1943 Parintele Staniloae nota urmatoarele:

„Pe pajiştile mănăstirii şi prin încăperile ei se află zilnic 200-300 de fiinte omeneşti îngenuncheate pe sub streaşinile ei în rugăciune şi scrutându-si trecutul de pacate a căror povară nu o mai pot suporta. Multi dintre ei, veniti de la sute de kilometri, stau acolo câte 2 pânăla 5 săptămâni, hrănindu-se numai cu pâine şi apă, dar simtindu-se atât de bine şi de întremati, încât nu le-ar mai veni să plece, iar dacă pleacă se întorc la scurte intervale. Cine îi urmăreşte dimineata în timpul predicilor Părintelui Arsenie, trecând rând pe rând din starea de încântare pentru frumusetile duhovniceşti care le sunt dezvăluite, la hohotele de plâns pentru păcatele lor, nu mai poate fi în mod continuu omul care a fost. Dar ceea ce te covârşeşte lângă aceşti oameni este încordarea cu care aşteaptă să le vină rândul la mărturisirea păcatelor, când fiecare ştie că Părintele va sta numai cu el 4-5 ore în convorbire intimă purificându-i toate măruntaiele sufletului şi toate colturile trecutului de petele chinuitoare ale păcatului. Te înduioşează să-i auzi sărmanii alergând în întâmpinarea Părintelui cu strigătul: «Părinte, dar de mine când vezi, că nu mai pot purta povara pe mine».

În ce constă taina acestor impresionante efecte ale lucrării Părintelui Arsenie şi care sunt elementele programului său de lucru? Fără îndoială că mijlocul prin care lucrează Dumnezeu în suflete este cuvântul pe care îl rostim în numele Lui. Dar cuvântul are o eficacitate deplină numai când are acoperirea aurului care este viata celui ce-l rosteşte. Atunci e un cuvânt ce se rupe dintr-o fiintă care a devenit rug al credintei şi mută focul la auzitori. Despre viata Părintelui Arsenie nu e necesar să vorbim, căci asprimea ei e cunoscută şi nu vrem să-l supărăm lăudându-l. Cuvântul său porneşte din neclintirea de stâncă a celui ce nu se târguieşte şi nu se clatină ca trestia bătută de vânt, ci e întreg aşa cum îi este vorba: curat, opus oricărei patimi şi oricărui gând de mândrie. Programul Părintelui Arsenie? Prin ceea ce a f ăcut din sineşi prin ceea ce propovăduieşte, este o vie restaurare a celui mai autentic duh ortodox. La noi credeau multi că traditia răsăriteană, cu duhul ei de înfrânare, e prin definitie ceva pasiv, lipsit de fortă. Cine vrea să vadă gâlgâitul vietii celei mai cuceritoare şi forta cea mai copleşitoare, n-are decât să meargă la Sâmbăta de Sus. Predica de la Sâmbăta de Sus are ca obiect principal combaterea păcatului prin trezirea gândului la prezenta vie alui Hristos. De aceea treapta în care culminează pregătirea pelerinului este mărturisirea. Te minunează acuta sensibilitate fată de povara insuportabilă a păcatului ce se trezeşte în oameni la Sâmbăta. Părintele Arsenie arată cât de mult se poate înflăcăra prin trăire tot tezaurul dogmaticei şi al disciplinei răsăritene. Hristos lucrează numai prin Sfintele Taine şi în Biserică. Fiecare credincios e obligat sărămână între semenii săi, rugându-se pentru ei, crezând pentru ei, fiind răspunzător pentru ei. Orice individualism sau mândrie dornică de afişaj,de nuantă sectară este lovit în cap. Smerenia şi puritatea vietii sunt conditiile sau mai bine zis conditia neapărată a mântuirii. Ne este imposibil să redăm măcar schematic toate laturile propovăduirii de la Sâmbăta de Sus. Tinem doar să mai accentuăm importanta natională pe care o are lucrarea de acolo.”

Chiliile si alte anexe

In anii 1976-1977 s-a imprejmuit suprafata aflata in proprietatea manastirii, asezandu-se o noua poarta sculptata in lemn de stejar si s-a incheiat lucrarea de restaurare a paraclisului brancovenesc, executat in lemn de stejar sculptat in motive brancovenesti, iar in interior decorat cu picturi neobizantine.

Fantana „Izvorul Tamaduirii”, atestata documentar din sec. al XVI-lea, cea mai veche piesa din incinta manastirii, in jurul careia, de-a lungul timpului, s-au petrecut si tesut multe intamplari miraculoase si legende, a fost restaurata, mai intai, de Mitropolitul Nicolae Balan, iar in zilele noastre s-a construit in jurul ei un baldachin sculptat in lemn de stejar. Tot ca o lucrare de innoire a Manastirii Brancoveanu se inscrie si renovarea si extinderea altarului din padure, unde se savarsesc slujbele religioase in aer liber.

Al treilea ctitor al Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus este I.P.S. Dr. Antonie Plamadeala, ales in anul 1982 Arhiepiscop al Sibiului, Mitropolit al Transilvaniei, Crisanei si Maramuresului.

P.S. Antonie a rezidit din temelie incinta Manastirii Brancoveanu, lucrare inceputa in anul 1985. Sub indrumarea sa directa s-au facut reparatii capitale si s-a restaurat pictura de la vechea biserica brancoveneasca.

Imprejurul ei s-a ridicat din temelii incinta in stil brancovenesc, in forma de patrulater, potrivit traditiei ortodoxe romanesti, compusa din doua corpuri masive de cladiri cu doua nivele – unul spre nord si altul spre sud; trei foisoare sculptate in piatra impodobesc incinta in exterior si interior.

Corpul de cladiri asezat pe latura de nord cuprinde intre altele, la parter, o trapeza incapatoare, bucatarie si chilii, la etaj, casa brancoveneasca, o mare biblioteca, un arhondaric, iar la mansarda muzeul unde sunt expuse icoane vechi pe sticla si lemn si obiecte de patrimoniu colectionate de I.P.S. Antonie, toate aceste spatii marturisind intentia de a face din Manastirea Brancoveanu un centru de spiritualitate ortodoxa si de cultura romaneasca.

Biserica cea noua

Dupa 208 ani de la daramarea ei in anul 1785, Manastirea Brancoveanu a reinviat in ziua de duminica, 15 august 1993, la sarbatoarea „Adormirea Maicii Domnului”, cand s-a sfintit biserica noua ce poarta hramul Sfintilor Martiri Brancoveni, ca si intreaga manastire.

Sfintirea a fost savarsita de catre Sanctitatea Sa Bartolomeos I, Arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Roma, Patriarh Ecumenic, de catre Prea Fericitul Parinte Teoctist, Arhiepiscop al Bucurestiului, Mitropolit al Munteniei si Dobrogei si Patriarh al Romaniei, de catre I.P.S. Dr. Antonie, Mitropolit al Transilvaniei, Crisanei si Maramuresului si de alti inalti ierarhi, preoti si diaconi.

„Academia de la Sambata”

Unul din obiectivele cultural-religioase care maresc stralucirea pe care o are Manastirea Brancoveanu este si viitoarea „Academia Sambata – spiritualitate, cultura, arta, stiinta”, care a fost inaugurata la hramul manastirii „Adormirea Maicii Domnului” din 15 august 2003.

Gandul cu care Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Antonie a purces la ridicarea acestei academii de vara – este vorba de o cladire cu aproximativ 70 de camere, respectiv 130 de locuri si un amfiteatru cu o capacitate de 150 locuri – a fost ca in acest spatiu sa poata fi primiti, gazduiti si serviti oameni din afara, care in dorinta lor de studiu si retragere sa se poata bucura de conditiile oferite de manastire, de materialul stiintific necesar studiului pus la dispozitie de nou amenajata biblioteca, precum si de atmosfera propice studiului oferita de cadrul natural.

Academia este proiectata ca un loc unde sa se desfasoare diferite conferinte pe teme religioase, culturale, stiintifice si artistice – centru international – unde sa se adune pentru dezbateri reprezentanti ai tuturor confesiunilor crestine, angajati in dialogul ecumenic de reconciliere a crestinilor, dar si de alta natura.

Avantajul oferit de Academie este acela ca pe langa programul de dezbateri si studii, participantii pot participa la slujbele religioase oficiate in cadrul manastirii, astfel incat cei de religie ortodoxa se vor putea ruga aici impreuna cu monahii din manastire, iar cei de alte confesiuni au prilejul sa cunoasca frumusetea cultului ortodox.

Sala de conferinta, cu loja si camera pentru traduceri simultane, este dotata cu aparatura electronica ultramoderna, computere, sistem de sonorizare si videoproiectie. Exista aici camere tip apartament sau simple cu doua sau trei paturi, mobilate cu gust, dispunand fiecare de toaleta cu apa calda permanent. Incalzirea cladirii este asigurata printr-o centrala proprie ce functioneaza cu gaz metan centrala formata din zece unitati distincte, legate in „cascada”, care asigura si apa calda menajera.

Cladirea are forma literei T, piciorul literei fiind aula, iar cele doua parti laterale formeaza doua corpuri distincte legate intre ele printr-o monumentala scara din marmura alba. In cele doua aripi, pe trei si respectiv patru nivele sunt amplasate camerele de cazare, cele de la etaj avand balcon cu vedere spre „Ferestrele” Muntilor Fagaras. In holul mare sunt gazduite expozitii temporare ale artistilor plastici sau participantilor la conferinte.

Triunghiul frontonului este decorat cu un mozaic reprezentand „Sfanta Treime de la Stejarul Mamvri”, iar spatiul verde este amenajat cu alei luminate, gard viu, si central un mic bazin din care tasneste o frumoasa fantana arteziana.

Totul este “la linie”, nimic nu este lasat la intamplare. Se vede insa ca este un asezamant monahal de calugari…e putin mai rece – fata de manastirile de maici unde nu e coltisor sa nu aibe o floare, aici cu greu gasesti cateva muscate la geamuri.

In monahism, viata de obste obliga pe calugari sa socoteasca ca bun al obstei (chinoviei) din care fac parte, fructul muncii lor si sa primeasca în schimb – si la sanatate si la boala – locuinta, hrana, îmbracaminte si tot ceea ce este de trebuinta vietii lor de calugari. Nu cunoastem exact modul de organizare al vechiului schit de la Sâmbata, dar se pare ca primii calugari de aici traiau dupa modelul idioritmic, sub forma unei sihastrii unde fiecare locuia izolat, adunându-se numai la biserica pentru savârsirea sfintelor slujbe. Constantin Brâncoveanu a reorganizat mânastirea ca asezamânt cu viata de obste (chinovitica). Dupa distrugerea austriaca, vietuitorii s-au împrastiat prin satele vecine, unii ctitorind biserici (egumenul Visarion a ridicat biserica din satul Sâmbata de Sus, unde este si înmormântat), iar altii au trecut muntii în tara Româneasca, asezându-se în mânastirile de acolo (un ieromonah originar din Fagaras, Nicodim, a ajuns egumen al manastirii Berislavesti — Arges, care putea adaposti si alti calugari de la Sâmbata).

Mănăstirile au fost oazele unde se odihnea sufletul neamului nostru românesc pentru ca refăcut şi întărit cu forţe noi, să reia lupta şi s-o ducă la bun sfârşit.

Niciodată nu mi s-au arătat mai profunde şi mai pline de înţeles creştin cuvintele psalmistului care zice: „Ridicat-am ochii mei la munţi de unde-mi va veni ajutorul meu, ajutorul meu de la Domnul Cel ce a făcut cerul şi pământul”, ca la ocazia pelerinajului la altarul ctitoriei marelui mucenic al Legii strămoşeşti şi al neamului românesc, Voevodul Constantin Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus, la care m-am învrednicit şi eu să iau parte anul acesta.

Vizita la Manastirea Brancoveanu sau o gura de apa de izvor rece si proaspata de la Izvorul Parintelui Arsenie Boca, din apropiere, o sa te faca sa uiti toate grijile; toata agitatia de zi cu zi o sa dispara ca prin minune. Iar dupa ce te-ai curatat sufleteste poti sa ajuti si corpul sa se simta mai bine… asa ca te alimentezi zdravan cu apa de izvor si faci putin sport pana sus la Cabana Valea Sambetei.

La iesirea din Manastirea Brancoveanu sa nu uitati sa va opriti si la crucea de marmura – monument ridicat in memoria luptatorilor anticomunisti din Muntii Fagarasului. E o cruce alba, inalta, mandra asa cum au fost si cei care au luptat pe crestele Fagarasului. Pentru ca toate lucrurile se leaga, atat Manastirea din Sambata de Sus, cat si numele Parintelui Arsenie Boca se leaga de rezistenta anticomunista din Fagaras, mai precis de Grupul Carpatin Fagarasan, condus de Ioan Gavrila Ogoranu, care a rezistat in muntii Fagarasului mai bine de 10 ani. E un loc in care face bine sa te gandesti la grijile zilnice si la toate nemultumirile pe care le ai… toate o sa ti se para nimicuri daca le pui in balanta si stai sa te gandesti la mana de oameni care au resistat si au luptat ierni la rand pe crestele si prin padurile Fagarasului. In fiecare an, in prima duminica dupa sarbatoarea Sfantului Ilie (20 iulie) aici are loc comemorarea eroilor Rezistentei anticomuniste din Tara Fãgãrasului.

#autentic romaneasca #reper #Sambata de Sus #viata religioasa

0 notes