#kavinsky_inspirational

[kavinsky-inspirational]

Ce mai contează o picătură într-un ocean în care mi s-au scufundat gândurile?

[kavinsky-inspirational]

Urechile îmi bubuiau de revărsarea sunetelor molcome ale câmpiei.

[kavinsky-inspirational]

Acea imagine a cerului acaparat de nori strălucitori, acel verde crud de vară, acel auriu al câmpiilor, toate nășteau liniște, somnolență, sentimentul nostalgiei.

[kavinsky-inspirational]

Și aș fi putut rămâne astfel, invadat de dogoarea îndrăgostirii, însă o forță inomabilă mă împingea să transform totul în scrum cu vorbele mele. 

[kavinsky-inspirational]

— Poftim, ia o bucățică din mine! Nu asta vrei? Ia vezi, ți se potrivește?

[kavinsky-inspirational]

— Propriile limite te opresc. — Fără aceste limite nu aș putea să trăiesc.

[kavinsky-inspirational]

...iar formele vegetale flancau esplanada dinspre oceanul celest...

[kavinsky-inspirational]

Cum ai putea să-ți dai seama că odată cu cerul s-a prăbușit și realitatea?

[kavinsky-inspirational]

Aș fi vrut să mă scurg printre oasele sale, să mă imprim în carnea sângerândă, să șuier odată cu plămânii, să umblu nestingherit printre gândurile sale - așa cum făcuse și ea.

[kavinsky-inspirational]

Albul ochilor săi se scurgea lipicios peste tabloul în albastru apos.

[kavinsky-inspirational]

Privește, ascultă, simte - natura îți dezvăluie propria viață.

Dar tu pe care o pricepi? Pe a ei sau pe a ta?

[kavinsky-inspirational]

Dar înainte să apară ceva, ce a fost? Nimic? Și nimicul acela cum era?

[kavinsky-inspirational]

Septembrie înăbușitor, înnorat, spulberat.

[kavinsky-inspirational]

Lumina portocalie a după-amiezii tomnatice îmi străpungea trupul și se reflecta în interiorul meu emaciat și totodată plesnind de tinerețe.

[kavinsky-inspirational]

În nebulozitate, cu picături vâscoase de sevă antropoidă se mesteca vârtos aluatul unei ființe iluzorii. 

[kavinsky-inspirational]

Din ochii injectați ai unei ființe surmenate

se scurgeau pe obrajii scurși de culoare

picături de gânduri topite.