#exporturi Rusia
Explore tagged Tumblr posts
Text
Canal de Telegram: Rusia este doar la începutul drumului spre dezvoltarea potențialului de export
Alte lucruri interesante de la forumul ”Făcut în Rusia”. Oksana Lut, ministrul rus al Agriculturii, a remarcat că, până la sfârșitul anului 2023, Rusia a devenit al treilea exportator mondial de produse alimentare în ceea ce privește greutatea și al șaisprezecelea în ceea ce privește banii. Georgiana Arsene Această discrepanță este ușor de înțeles dacă ne amintim că Rusia este lider în exportul…
0 notes
Text
Poate Economia Chinei Să Reziste Realegerii lui Trump? Impactul Tarifelelor Comerciale asupra Creșterii Globale
Introducere Economia Chinei se află într-un punct de cotitură, confruntându-se cu o cerere internă scăzută, încetinirea creșterii economice și tensiuni comerciale globale. Aceste provocări sunt amplificate de realegerea lui Donald Trump. Politicile sale comerciale protecționiste, în special tarifele impuse pe bunurile chinezești, au generat tensiuni economice majore între cele mai mari două…
#Belt and Road#china#criza economică#deficit comercial#diversificare piețe#donald trump#economia Chinei#economie#economie globală#exporturi chinezești#Știri#impactul tarifelor SUA asupra Chinei#lanțuri de aprovizionare#relații comerciale#rusia#sector imobiliar China#sua#tarife comerciale#tensiuni SUA-China
0 notes
Text
Volodimir Zelenski acuză Rusia că „întârzie în mod deliberat” exportul de cereale din Ucraina
Volodimir Zelenski acuză Rusia că „întârzie în mod deliberat” exportul de cereale din Ucraina
Zelenski a acuzat Rusia că întârzie „în mod deliberat” trecerea navelor încărcate cu cereale ucrainene, o aprovizionare vitală pentru multe ţări din Africa şi Asia. Rusia şi Ucraina au convenit în iulie să reia exporturile de cereale ucrainene, oprite de la începutul războiului, după un acord mediat de ONU şi Turcia. Rusia a criticat ulterior acordul, afirmând că propriile exporturi au fost…
![Tumblr media](https://64.media.tumblr.com/e06d335d741d3a2d10068edd9f903f17/97730388ba5d4433-9c/s540x810/81fccc26c3ff1b076ded7d96599b24e3ade5c979.jpg)
View On WordPress
0 notes
Text
Devine prototip | Plata în ruble a gazelor ruseşti va fi extins și la alte exporturi majore
Devine prototip | Plata în ruble a gazelor ruseşti va fi extins și la alte exporturi majore
Plata în ruble pentru livrările de gaze naturale, anunțată de Vlarimir Putin, va deveni un prototip pe care Rusia îl va extinde şi la alte exporturi majore, deoarece acțiunile Occidentului a marcat declinul dolarului american prin îngheţarea activelor ruseşti, a spus Kremlinul, transmite Reuters. Economia Rusiei se confruntă cu o criză, după ce Statele Unite şi aliaţii săi au impus…
![Tumblr media](https://64.media.tumblr.com/8814e72425c58fc9d3b7238189c446c3/db185a4f5273c736-69/s540x810/742b6fc40b0f4338271664c214d6e685dd9276b5.jpg)
View On WordPress
0 notes
Photo
![Tumblr media](https://64.media.tumblr.com/3a1408b7ede4511114ba054d4e109aee/29ea99f4c76cba68-89/s540x810/2a06d5cbc4c1a3cb54394b730bb8f4fa99ed2bc2.jpg)
Rusia suspendă o serie de exporturi până la finalul anului, pentru a contracara sancţiunile: Trecem printr-un şoc şi încercăm să minimizăm efectele negative
0 notes
Text
Rezultate Biofarm 2020: Profitul companiei, în creştere cu 6%
Rezultate Biofarm 2020. În primele şase luni ale anului, producătorul de medicamente şi suplimente alimentare Biofarm a înregistrat un profit net de 29,81 milioane lei. Nivelul este în creştere cu aproape 6% faţă de primul semestru din 2019, când rezultatul net s-a ridicat la 28,23 milioane lei.
Rezultate Biofarm 2020. Venituri din vânzări
Compania a raportat, în perioada menţionată, venituri din vânzări de 106,06 milioane lei, mai mari cu 9% faţă de perioada similară din 2019, când acestea au fost de 97,29 milioane lei.
Exporturi
Ponderea vânzărilor la export a reprezentat aproximativ 1,50% din vânzările totale nete ale Biofarm. Produsele companiei au fost exportate în cinci ţări:
Irak
Malta
Republica Moldova
Rusia
Ungaria
Rezultate Biofarm 2020. 150 de produse
Compania deţine peste 150 de produse în portofoliu şi acoperă peste 60 de arii terapeutice. Pentru nouă dintre acestea, Biofarm este lider de piaţă.
Biofarm este prezentă cu precădere pe piaţa de OTC (medicamente eliberate fără prescripţie medicală) şi suplimente alimentare unde cota de piaţă este învaloare de 6%. În unităţi, produsele Biofarm ocupă locul al doilea, având o cotă de piaţă de 8%.
Compania deţine o capitalizare de 409,9 milioane lei şi aproape 400 de angajaţi.
Citeşte şi Un nou restaurant Spartan, deschis în România
Articolul Rezultate Biofarm 2020: Profitul companiei, în creştere cu 6% apare prima dată în Jurnalul de Afaceri.
0 notes
Text
Rusia caută să-şi păstreze poziţia de cel mai mare exportator global de grâu - 11.04.2020
New Post has been published on https://reporterliber.ro/rusia-cauta-sa-si-pastreze-pozitia-de-cel-mai-mare-exportator-global-de-grau-11-04-2020/
Rusia caută să-şi păstreze poziţia de cel mai mare exportator global de grâu - 11.04.2020
Rusia intenţionează să-şi menţină poziţia de cel mai mare exportator global de grâu, a anunţat ministrului Agriculturii, Dmitry Patrushev, informează agenţia de presă rusă oficială TASS.
„Rusia va continua în viitor să-şi majoreze comerţul cu produse alimentare, atât cu Arabia Saudită cât şi cu alte pieţe prioritare, pentru a-şi păstra poziţia de cel mai mare exportator global de grâu”, a declarat Dmitry Patrushev.
La începutul lunii aprilie, prima încărcătură de grâu rusesc a plecat spre Arabia Saudită, iar Patrushev a explicat că acest moment reprezintă un pas important în dezvoltarea relaţiilor comerciale dintre cele două ţări.
„Discuţiile de anul trecut, desfăşurate la nivelul şefilor agenţiilor de agricultură, au dus la progrese în această direcţie, permiţând extinderea potenţialei cooperări. Am reuşit să deschidem piaţa unuia din cei mai mari consumatori de grâu din Orientul Mijlociu pentru exportatorii interni”, a afirmat ministrul rus al Agriculturii.
Departamentul Agriculturii din SUA a înrăutăţit estimările privind perspectivele privind exporturile de grâu rusesc în acest an agricol (perioada iulie 2019 – iunie 2020) la 33,5 milioane de tone, de la 35 milioane de tone. În schimb, Ministerului Agriculturii din Rusia previzionează exporturi de cereale de 45 milioane de tone, din care 36 milioane de tone de grâu.
Vineri, surse care au dorit să-şi păstreze anonimatul au declarat pentru Reuters că un cargo cu o încărcătură simbolică de 60.000 de tone de grâu rusesc navighează spre Arabia Saudită dintr-un port de la Marea Neagră, la şapte luni după ce au fost stabilite condiţiile care să permită acest comerţ.
Serviciul Federal de Supraveghere Veterinară şi Fitosanitară din Federaţia Rusă (Rosselkhoznadzor) a confirmat, într-un comunicat, plecarea vasului.
SAGO, entitatea responsabilă pentru achiziţiile strategice de grâu în numele statului arab, a anunţat în august relaxarea criteriilor privind pagubele provocate de insecte pentru următoarele licitaţii de importuri de grâu. Anterior, grâul din regiunea Mării Negre nu îndeplinea criteriile din Arabia Saudită privind un nivel zero al pagubelor provocate de insecte.
De mai mult timp, Rusia încearcă să obţină acces la piaţa grâului din Arabia Saudită, ca parte a încercărilor Moscovei de a-şi majora cota de piaţă în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, în detrimentul UE şi SUA.
Dacă autorităţile de la Riad apreciază că grâul rusesc livrat este acceptabil, ar putea urma cantităţi mai mari.
Rugaţi de Reuters să comenteze informaţia, oficialii SAGO nu au răspuns.
„În aceste momente dificile, lanţul de furnizare de alimente trebuie să rămână rezilient şi deschis, dincolo de ideologiile politice”, a declarat un trader din Orientul Mijlociu. Aceasta a explicat că grâul de la Marea Neagră, produs în Rusia, Ucraina sau România, este deseori mai ieftin pentru Arabia Saudită în ceea ce priveşte costul transportului, deoarece timpul petrecut pe mare este mai scurt. Totuşi, cantităţile furnizate ulterior vor depinde de controalele de calitate din Arabia Saudită.
Sursa stire bursa.ro
0 notes
Text
New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro
New Post has been published on http://bit.ly/2svvAcf
contributors.ro : Aleksandar Vučić își preia mandatul prezidențial.
Serbia, încotro… ?
Alin Cristian Stanescu
Alegerile prezidențiale din Serbia, din data de 2 aprilie 2017, au fost câștigate de Aleksandar Vučić, prim-ministrul în exercițiu la acea vreme. Lider al partidului de centru-dreapta, Partidului Progresist din Serbia (SNS), reușește sa câștige alegerile din primul tur cu un scor de 55.1 %, al doilea candidat, independentul Saša Janković, obținând 16.36 %.[1] Un om politic fără adversar în această cursă a prezidențialelor, adversarii acestuia venind din partide de mici dimensiuni, ori diferiți independenți. Nici radicalistul Vojislav Šešelj nu mai reușește să renască Partidul Radical din Serbia (SRS), partidul care i-a creat pe Tomislav Nikolić și Aleksandar Vučić.
Vučić, de la Partidul Radical la Partidul Progresist
Aleksandar Vučić nu este o figura nouă pe scena politică din Serbia. Din 1993 a fost membru în Partidul Radical din Serbia, ministru al informațiilor (1998-2000) în timpul guvernării radicaliștilor, Vučić ocupându-se cu propaganda guvernului sârb în timpul războiului din Kosovo.
Odată cu plecarea lui Nikolić, în 2008, din SRS, Vučić, fiind unul din politicienii cu potențial din partid, este cooptat pentru a se alătura noului Partid Progresist (SNS), format din foști membri ai SRS. Această ruptură în interiorul SRS a provocat mai târziu intrarea partidului în moarte clinică, Partidul Progresist preluând aproape toată masa electorală a radicaliștilor. La aceste alegeri electorale, partidul lui Šešelj a obținut doar 4.50 %, față de perioada de vârf a partidului când obținea în jur de 30 %.
Din 2012 până în 2014 a fost numit ministru al Apărării, sub guvernarea socialiștilor lui Ivica Dačić, iar după plecarea lui Dačić din fruntea Guvernului de la Belgrad, Vučić este propus de președintele Nikolić, prim-ministru.
Troika Nikolić -Vučić-Dačić
Sub sloganul „pleacă-ai noștri, vin ai noștri”, nu prea găsim diferențe legate de structurile de partid din politica internă a statelor din Balcani. În statele din fosta Iugoslavie, climatul politic intern este asemănător, principalii lideri politici reușind să-și păstreze locurile de mai bine de 10 ani. Statele care au înțeles ce înseamnă reforma pentru progresul lor către o perspectivă europeană, au fost Croația și Slovenia, singurele state din fosta Iugoslavie, care au reușit să adere la structurile euro-atlantice. Se vorbește chiar de apariția unor derapaje autocrate ale liderilor politici din spațiul balcanic în ceea ce privește abordarea politică internă, controlul asupra mass-mediei sau diminuarea procesului de combatere împotriva corupției.[2]
În Serbia, partidul dominant la acest moment este Partidul Progresist (SNS), în coaliție cu Partidul Socialiștilor (PS), condus de Ivica Dačić. Avem două partide ai căror lideri au fost foarte apropiați de Slobodan Milošević, având doctrine politice extremiste, iar peste noapte au devenit reformiști. Pasul făcut de Tomislav Nikolić de a crea în 2008 un partid nou, reformist, pe scena politică din Serbia a fost un real succes. După plecarea pro-europeanului Boris Tadić, Nikolić îl numește pe Dačić în fruntea guvernului de la Belgrad, până la alegerile legislative din 2014, când s-a realizat coaliția dintre SNS și PS.
După câștigarea alegerilor prezidențiale de către Vučić, Dačić preia interimatul guvernului. Există diferite scenarii privind numirea unui nou prim-ministru. Analiștii politici din Serbia spun că numirea lui Dačić ca premier ar fi una realistă, dat fiind faptul că el a preluat interimatul, dar nici o eventuală numire a lui Nikolić nu este exclusă. În orice caz, misiunea lui Vučić este deja trasată, el o să păstreze establishmentul politic intern creat de Tomislav Nikolić.
,, Poporul a votat pentru continuarea reformelor, integrarea Serbiei în Uniunea Europeană și menținerea prieteniei tradiționale cu Rusia și China”
Această frază a fost rostită de Vučić în discursul lui după aflarea rezultatelor. Da, este adevărat că societatea sârbă își dorește acest lucru. Conform sondajelor de opinie, 47 % dintre sârbi doresc intrarea Serbiei în UE, 29 % sunt împotrivă, 15 % nu vor vota acest lucru, iar 9 % sunt indeciși.[3] Dar simpatiile sârbilor pentru Rusia, rămân puternice. Urmele războiului din 1999 nu s-au șters, iar o bună parte din societatea sârbă consideră Occidentul un asupritor în cazul condamnărilor criminalilor de război în procesele de la Haga. Opinia publică din Serbia consideră că trebuiau judecați de tribunalele sârbești, nu de Occident.
A doua problemă este Kosovo. În nenumăratele declarații ale lui Nikolić, cât și ale lui Vučić, Kosovo și Metohia reprezintă o provincie administrativă și istorică a Serbiei. Statutul provinciei a rămas neschimbat în Constituția Serbiei, după aproape 10 ani de la independența micului stat din Balcani. Problema kosovară nu este rezolvată și nici nu se va rezolva prea curând. În luna ianuarie 2017, au reapărut tensiuni între Priștina și Belgrad, după ce a fost reintrodus în circulație un tren de călători pe ruta Belgrad-Kosovska Mitrovica. Trenul era vopsit în drapelul Serbiei, pe care era aplicat mesajul naționalist ,,Kosovo e Serbia!”. Premierul Vučić, anunța, victorios, oprirea trenului la granița dintre state, deoarece trenul era așteptat de poliția kosovară. Atunci Vučić a acuzat Priștina că are o atitudine ostilă, dorind să deschidă un conflict cu Serbia. Pentru a menține pacea în regiune, Uniunea Europeană a decis deschiderea unui dialog între cele două state. Bineînțeles că această acțiune, de a trimite un tren vopsit în culorile Serbiei, purtând mesajul naționalist, a fost o acțiune mai degrabă electorală din partea guvernului sârb, Vučić apărând în fața națiunii drept un lider providențial.
Ambii lideri, atât Nikolić cât și Vučić, au declarat că Serbia va adera la UE ca întreg, nu separat de Kosovo, altfel o să refuze aderarea la UE.[4] În ceea ce privește relația cu NATO , rămâne una ostilă pentru guvernanții sârbi cât și din partea societății civile. În același timp, poporul sârb asociază, deseori Europa de Vest ca parteneri ai Statelor Unite, implicit cu NATO. Fapt ce reamintește de problema kosovară.
Rusia își menține poziția față de Kosovo, refuzând să-i recunoască independența sau să-i acorde statutul de membru ONU. Pentru acest fapt, pe lângă legăturile culturale pe care le are cu Serbia, Rusia beneficiază de un val de simpatie din partea populației sârbești. Dacă Rusia nu a susținut, independența Kosovo, Serbia a refuzat să se alinieze la frontul european comun, privind sancțiunile economice împotriva Rusiei. În schimb a acordat suport logistic militar în regiunile Donbass și Luhansk, iar recent Kremlinul a livrat gratuit echipament militar Serbiei, în valoare de 600 de milioane de euro.[5] Trebuie menționat faptul ca în sudul Serbiei există o bază umanitară instalată de Rusia. Este clar, faptul că Rusia dorește să-și extindă influența în Balcani prin intermediul Serbiei, implantând diferite parteneriate militare cu această țară. Din punct de vedere economic conform statisticilor din anul 2016, Rusia era principalul exportator de gaze naturale pentru Serbia (70-80 %), exporturile Rusiei au fost de 10.2 % către Serbia, în timp ce Serbia a avut exporturi de numai 7,6 %.[6]
China partener tradițional? La fel ca Rusia, China a susținut financiar la sfârșitul anilor `90 regimul Milošević, în ciuda embargoului internațional impus de ONU. În perioada respectivă, Milošević era văzut, de către Beijing, o victimă în fața Occidentalilor. În 2008, China și-a menținut poziția de a nu recunoaște independența Kosovo. După lansarea noului ,,Drum al mătăsii”, Serbia va profita de acest lucru pentru a atrage investitorii chinezi. Pentru sârbi, China poate fi o soluție pe termen scurt în ceea ce privește deblocarea economiei interne, prin intermediul unor investiții de reconstrucție și dezvoltare.[7] Însă, UE rămâne la momentul actual cel mai mare investitor pentru Serbia, dar și cea mai profitabilă piață pentru exporturi și importuri.
În momentul de față, Serbia merge pe trei drumuri comerciale: UE, Rusia și China, iar în plan militar cu Rusia. Cum vor gestiona liderii politici de la Belgrad această situație, care pe termen lung nu o să fie viabilă? O asociere cu UE și Rusia în același timp este imposibilă. Concomitent, impulsurile comerciale și militare date de Rusia, trezesc simpatiile rusofile societății sârbe.
Chiar dacă, rolul președintelui în Serbia este unul ceremonial, puterea legislativă și puterea executivă se află în mâinile coaliției SNS-PS, iar venirea lui Vučić la putere, după votul popular pe care l-a obținut, ar putea redefini statutul președintelui în Serbia.
NOTE _____________________
[1] http://www.rik.parlament.gov.rs/english/aktivnosti-konferencije.php#a12
[2] http://foreignpolicy.com/2016/04/15/the-budding-autocrats-of-the-balkans-serbia-macedonia-montenegro/
[3] http://www.seio.gov.rs/eng/news/357/189/335/details/47-of-citizens-support-serbian-membership-to-the-eu/
[4] http://www.hotnews.ro/stiri-international-20985316-tomislav-nikolic-serbia-adera-uniunea-europeana-intreg-sau-deloc.htm
[5] http://www.huffingtonpost.com/samuel-ramani/why-russia-is-tightening-_b_9218306.html
[6] http://www.ecfr.eu/article/essay_eurasian_integration_serbia
[7] http://thediplomat.com/2016/02/chinas-growing-ties-with-serbia/serbia incotro
0 notes
Text
Creștere cu 120% a exporturilor rusești de culturi leguminoase
![Tumblr media](https://64.media.tumblr.com/cffec46baf10217efb5a153f776c3c20/2b94c8dd53c2e222-7e/s540x810/00eee7f3eacfed25414136b9fa420214482d629e.jpg)
View On WordPress
0 notes