#expansiunea Romei
Explore tagged Tumblr posts
Text
Cum Structura Politică a Romei a Condus la Victorie în Războaiele Punice: Strategie, Senat și Puterea Consulilor
Structura politică a Republicii Romane a jucat un rol decisiv în modelarea acțiunilor și strategiilor sale militare în timpul Războaielor Punice. Spre deosebire de Cartagina, care era un imperiu comercial bogat, dar cu o abordare descentralizată a războiului, sistemul politic roman, cu mecanismele sale robuste de echilibru al puterii, a încurajat campaniile militare agresive și susținute.…
#Acțiuni Militare#alianțe romane#Cartagina#consuli#expansiunea Romei#influența politică în război#puterea consulilor#relația Senatului cu armata romană#Republica Romană#roma#Roma și Cartagina#Războaiele Punice#Senatul#Senatul roman#strategia militară romană#strategiile Romei în Războaiele Punice#structura politică#Structura Politică a Romei#succesul Romei în război
1 note
·
View note
Text
Istoria ascunsă BĂTĂLIA DE LA ZEMUN Armata ROMANIEI, condusă de generalul imperial Andronic Contostefanos, zdrobește armata regatului maghiar
Acum 851 de ani, la 8 iulie 1167, o armată a Imperiul Roman de Răsărit – Romania sau Basileia ton Romaion (Imperiul Romanilor) – a reușit să prindă în clește armata regatului Maghiar la Zemun, lângă Belgrad.
Confruntarea s-a soldat cu victoria decisivă a romeilor, care au au plasat Ungaria sub hegemonia Constantinopolelui și au reimpus dominația vulturului bicefal peste toată regiunea balcanică, securizând controlul Dalmației și Croației pe care ungurii încercau să le anexeze.
Conflictul dintre maghiari și romei era vechi, influența bisericii occidentale reușind, la câteva decenii de la marea schismă, să se răspândească asupra unei importante părți a magnaților regatului maghiar (mai ales cei din vest, exceptând Transilvania) în pofida celei ale bisericii răsăritene, astfel că occidentul profita de vârful de lance oferit de unguri, stimulându-le acestora tendințele expansioniste înspre est.
Spre nenorocul ungurilor, pe tronul Imperiul Roman de Răsărit urcase, la 1143, Manuel Comnen, împăratul cavaler, un războinic care s-a ambiționat să readucă strălucirea Imperiului Roman.
Numit „ho Megas„ de supușii săi, adică„Cel Mare„, Manuel a reușit, parțial, să realizeze visul refacerii marelui imperiului, invadând Italia și regatul Siciliei, instaurând protectoratul Romaniei asupra regatelor Cruciate de peste mări, invadând de două ori Egiptul și dirijând politica internă a regatului maghiar și a voivodatului Transilvaniei.
După deceniu 1150 – 1160, când maghiarii au accelerat expansiunea teritorială, deranjând interesele Imperiului Roman de Răsărit, Manuel i-a impus regelui Ștefan al III-lea, din dinastia arpadiană, condițiile unui tratat de pace, obligându-l să-și trimită fratele mai mic, pe Bela, la Constantinopol, drept garanție a supunerii.
Astfel Bela (viitorul mare rege Bela al III-lea) a devenit drept-credinciosul ortodox Alexios, primind titlul de Despotes – anume creat pentru el – adică moștenitorul desemnat al lui Manuel (care pe vremea aceea nu avea încă copii) pe tronul Împărăției Romeilor.
Regele Ștefan al III-lea s-a eschivat, însă, de la respectarea condițiilor tratatului, adicăa refuzat să-i cedeze de bunăvoie fratelui său Bela (Alexios), moștenitorul pe atunci al tronului imperial, treimea din regatul maghiar promisă drept apanaj (treime care cuprindea Dalmația și Croația).
Mai mult, în 1165, profitând de faptul că romeii erau implicați în operațiuni de amploare pe alte fronturi, maghiarii au atacat formațiuni imperiale la frontiera Dunării.
Manuel a luat măsuri ferme. Aflat personal la comanda a unei forțe expediționare, basileul a traversat Muntenia și, cu sprijinul valahilor, a trecut Carpații pe Valea Oltului, făcând ravagii în Transilvania și apoi în partea de est a regatului maghiar. Manuel a încercat o manevra rapidă, de clește, împărțind trupele în două corpuri, în încercarea de a-l surprinde pe regele maghiar, dar acesta a reușit să se retragă spre vest, evitând confruntarea cu basileul. În plus, grosul armatei maghiare se afla cantonată la Dunăre.
Manuel s-a întors în imperiu și a strâns o armată adevărată pentru contraofensiva împotriva maghiarilor. Startul campaniei a fost stabilit pentru primăvara anului 1167, dar ghinionul a făcut ca împăratul să nu aibă condiția fizică necesară pentru a a conduce personal campania, așa cum obișnuia și cum și-ar fi dorit, Manuel fiind modelul cavalerului medieval cruciat, puternic și curajos. Potrivit istoricului grec Ioan Kinnamos, secretar la curtea lui Manuel, basileul s-a rănit în ajunul campaniei în timpul unui joc asemănător polo-ului călare, când un cal s-a prăbușit peste el.
Atfel, Manuel a încredințat comanda armatei nepotului său, generalul imperial Andronic Constostefanos, Mega Doux (mega duce) al Imperiului.
Manuel a stabilit personal toate amănuntele campaniei, trimițându-i marelui duce ordine clare, inscripționate pe o tăbliță din piatră. Toate acestea nu înainte ca împăratul să consulte astrologul imperial, așa cum făcea înaintea fiecărei operațiuni militare.
Partea cea mai dificilă a misiunii, îndeplinită de altfel cu succes de către generalul Contostefanos, a fost atragerea armatei maghiare în luptă.
Maghiarii, floarea nobilimii regatului, erau conduși de către Denes, conte de Bacs, armata fiind alcătuită, aproape exclusiv, din cavalerie grea, totalizând 15.000 de oameni (o armată uriașă, pentru acea vreme) cantonați pe linia Dunării, la Zemun, în zona confluenței cu râul Sava.
Armata imperială era compusă din o treime trupe străine și două treimi trupe native (cetățeni ai imperiului). Ariegarda mobilă a armatei, comandată direct de generalul imperial, era compusă din unități ale faimoasei gărzi varandiene, unități de lăncieri lombarzi, câteva sute de infanteriști sârbi și cavaleria valahă.
Pe scurt, forțele imperiale au zdrobit armata maghiară, obligând regatul lui Ștefan la supunere. Peste doar cinci ani, Ștefan al III-lea avea să se stingă iar Manuel îl va impune pe tronul maghiar pe Alexios – Bela, care va deveni Bela al III-lea, unul dintre cei mai importanți monarhi ai dinastiei lui Arpad și, la vremea sa, cel mai bogat rege european (exceptându-l pe basileul Romaniei, firește).
vezi sursa: http://www.timisoarastiri.ro/istoria-ascunsa-batalia-de-la-zemun-armata-romaniei-condusa-de-generalul-imperial-andronic-contostefanos-zdrobeste-armata-regatului-maghiar/
Subscribe in a reader
blog afiliat
from politica http://politicaastazi.blogspot.com/2018/07/istoria-ascunsa-batalia-de-la-zemun.html via IFTTT
0 notes
Text
Primul Război Punic: Cauze, Bătălii și Consecințe – Cum Roma a Înfrânt Cartagina în Lupta pentru Sicilia
Introducere Primul Război Punic (264–241 î.Hr.) a reprezentat unul dintre cele mai importante și complexe conflicte ale antichității, având implicații extinse pentru politica, economia și cultura Mediteranei. Acesta a marcat începutul unei rivalități profunde între două civilizații puternice și distincte – Roma și Cartagina. Conflictul a pornit din dorința ambelor părți de a controla insula…
#Asediul orașului Lilybaeum#Asediul orașului Lilybaeum și importanța sa în războaiele punice#Bătălia de la Cape Ecnomus#Bătălia de la Mylae#Consecințele Primului Război Punic#Expansiunea Romei în Mediterana#Familia Barcidă și reconstrucția Cartaginei#Impactul Primului Război Punic asupra Romei și Cartaginei#Impactul victoriei Romei în Primul Război Punic asupra Mediteranei antice#Istoria Mediteranei antice#Primul Război Punic#Primul Război Punic și strategiile militare ale Romei și Cartaginei#Roma și Cartagina#Sicilia – conflict strategic#Tratatul de Lutatius#Victoria Romei asupra Cartaginei
0 notes