#erori judiciare

[rudyroth79]

”«Voi n-ați fost cu noi în celule» – Biblioteca vie, Slobozia, 26 iunie 2015”, articol de Florentina Loredana Dalian

”«Voi n-ați fost cu noi în celule» – Biblioteca vie, Slobozia, 26 iunie 2015”, articol de Florentina Loredana Dalian

”Privește-mă ca pe un om, citește-mă ca pe o carte”. Acesta este sloganul sub care Administrația Națională a Penitenciarelor, preluând un concept danez, a organizat simultan în mai multe orașe din țară, Biblioteca vie, manifestare care, la Slobozia, s-a desfășurat la inițiativa Penitenciarului local, în parteneriat cu Biblioteca ”Ștefan Bănulescu” Ialomița. Am primit invitația de la directoarea…

[stiri-noi]

Linșaj public între procurorii din dosarul 10 august: “Sunt slujitori ai unor structuri externe. A executat niște ordine”

Libertatea a discutat și cu procurorul militar Bogdan Pârlog, cel care a deschis dosarul 10 august, și care îl acuză pe Doru Stoica, procurorul DIICOT care a dispus clasarea parțială a dosarului, că a acționat la ordin și că “acum încearcă să acopere pe cineva”. La rându-i, într-un dialog purtat cu ziarul, Stoica îl acuză pe Pârlog.

Într-un interviu publicat în Libertatea, procurorul DIICOT Doru Stoica a acuzat mai multe erori ale procurorilor militari.

În replică, inițial într-un interviu acordat site-ului Europa Liberă și apoi într-un dialog cu Libertatea, Bogdan Pârlog a susținut că renunțarea la anchetarea șefilor Jandarmeriei era previzibilă din moment ce procurorul de caz căutase în arhive doar “modele de soluții de netrimitere în cauze penale”.

“Încă din ianuarie 2020 procurorul de caz Stoica Doru solicita practic, prin intermediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ), tuturor Parchetelor Militare, modele de soluții de netrimitere în cauze penale având ca obiect plângerile penale formulate de persoane vătămate la adresa modului de acțiune a personalului Jandarmeriei Române pe parcursul desfășurării misiunilor de asigurare a ordinii publice la adunări publice (mitinguri, proteste) ce au presupus aglomerări de persoane”, a spus, pentru Europa Liberă, procurorul militar Pârlog.

Procurorul militar Bogdan Pârlog

“În profesia noastră, minciuna se combate, nu se promovează”

Contactat de Libertatea, Doru Stoica a răspuns acuzațiilor: “În profesia noastră, minciuna se combate, nu se promovează. Și pentru că ea se combate cu probe, vă pot pune oricând la dispoziție adresa prin care dl Pârlog susține că aș fi solicitat modele de soluții de netrimitere în judecată în dosare cu jandarmi”.

Stoica a oferit ziarului acest document și Libertatea îl publică:

În realitate, prin adresa citată, DIICOT a solicitat Parchetului Militar comunicarea tuturor soluțiilor, indiferent de natura acestora.

Doru Stoica: “Subconștientul domniei sale”

“Faptul că domnul Pârlog a redus obiectul solicitării exclusiv la soluțiile de netrimitere în judecată poate avea o justificare plecată din subconștientul domniei sale, în condițiile în care PTMB a dispus doar soluții de netrimitere în judecată în respectivul gen de dosare”.

De cealaltă parte a interpretării cazului, procurorul militar a contrat, pentru cititorii Libertatea, explicațiile lui Stoica. 

“Soluțiile dispuse de procuror sunt netrimiterile. Condamnările și achitările le dispune instanța. Știe foarte bine ce a cerut. Putea să ceară telefonic niște modele. Din punctul meu de vedere, el nu a avut nicio contribuție la acest dosar. Pur și simplu a executat niște ordine, iar acum încearcă să acopere pe cineva”, a spus Pârlog pentru Libertatea.

Pârlog: “Serviciile, în ansamblul lor, nu se implică în așa ceva”

“Sunt niște slujitori ai unor structuri externe, nu mă duc spre serviciile secrete. Structuri externe sistemului judiciar. Că le spunem grupuri de interese, că or fi implicate și unele persoane. Serviciile, în ansamblul lor, nu se implică în așa ceva. Că sunt persoane care au interese personale și, întâmplător, se află într-un serviciu și își folosesc funcția de a-și promova o persoană, asta e o altă poveste”, a declarat Bogdan Pârlog, miercuri, într-un dialog cu Libertatea.

Meciul dintre cei doi procurori nu este de dată recentă. Disputa transpare atât în ordonanța de clasare semnată de Doru Stoica, cât și în multiplele luări de poziție ale lui Bogdan Pârlog în mass-media pe dosarul 10 august. 

Lupta dintre cei doi procurori este însă reprezentativă pentru a înțelege luptele subterane din magistratură, care s-au accentuat după ce președintele Klaus Iohannis le-a numit în funcții pe Gabriela Scutea și Giorgiana Hosu, ambele având aviz negativ din partea Secției de Procurori a CSM. 

[edufinonline]

Procesul lui Iisus, analizat de un specialist în drept: abuz şi erori judiciare Vinerea Mare este pentru întreaga creştinătate ziua în care Iisus Hristos a fost condamnat la moarte şi răstignit.

[news24hrou]

DIICOT – Surpinsă și îngrijorată cu privire la modificările aduse Codurilor penale

DIICOT şi-a exprimat joi “surprinderea şi îngrijorarea” cu privire la modificările aduse Codurilor penale în Comisia specială parlamentară, susţinând că procesul de transpunere a Directivei UE este făcut fără transparenţă şi fără consultarea unor experimentaţi practicieni ai dreptului din domeniul justiţiei penale.

DIICOT a dat publicităţii joi un comunicat în legătură cu procesul legislativ de transpunere a Directivei (UE) 2106/343 a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2016, privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale.

“Ne exprimăm surprinderea şi îngrijorarea cu privire la modalitatea în care se desfăşoară acest proces, fără transparenţă şi fără consultarea unor experimentaţi practicieni ai dreptului din domeniul justiţiei penale. Elaborarea şi adoptarea Noului Cod Penal şi a Noului Cod de Procedură Penală s-au desfăşurat pe parcursul mai multor ani, în cadrul unui proces complex de consultare profesională şi dezbateri la care au participat experţi, practicieni, cadre universitare, asociaţii profesionale. Chiar şi în aceste condiţii de laborioasă şi îndelungată elaborare a modificărilor la cele două coduri cadru, esenţiale în activitatea de tragere la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, rezultatele au fost imperfecte, cu consecinţe semnificative atât pentru subiecţii procesuali cât şi pentru organele judiciare. Aceste erori au făcut obiectul numeroaselor critici a posteriori, au generat practică judiciară neunitară şi impredictibilă şi consecutiv, un număr important de decizii ale Curţii Constituţionale care au admis excepţiile de neconstituţionalitate a normelor procesuale vizate”, spune DIICOT.

DIICOT arată că respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale este un imperativ constituţional şi pentru procurori, deopotrivă interesaţi în alinierea legislaţiei naţionale la standardele europene în această materie.

“Neoficial am luat act de un număr semnificativ de amendamente la Codul penal şi Codul de procedură penală formulate în contextul procedurilor în desfăşurare la Comisia Specială Comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, care reprezintă, în opinia noastră, reglementări excesive, dincolo de standardele stabilite prin Directivă şi care vor avea ca finalitate o nouă amputare a posibilităţilor tactice de investigare a infracţiunilor în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor care le-au săvârşit. Fără a beneficia la acest moment de o formă oficială care să consemneze amendamentele depuse la Comisie, dar conştienţi de faptul că, în cadrul lucrărilor de azi ale Comisiei, sunt dezbătute şi aprobate amendamente importante, ne manifestăm întreaga disponibilitate de a participa la consultări pentru elaborarea modificărilor necesare legislaţiei penale de natură a consolida atât garanţiile prezumţiei de nevinovăţie a persoanelor suspecte sau inculpate, garanţiile procesului echitabil cât şi garanţiile necesare pentru apărarea ordinii de drept şi a intereselor generale ale societăţii”, transmite DIICOT.

http://ift.tt/2C5QAKM http://ift.tt/2B0t8PT

[smartseo4you]

New Post has been published on Ziarul tau online

Abuzurile DNA, denunțate în Congresul SUA

Vezi galeria foto

Derapajele democratice și abuzurile care s-au extins sub umbrela luptei anticorupție din România au fost definite ca un proces contradictoriu de înaltul for legislativ american. În 7 iunie 2017, Comisia pentru Securitate și Cooperare în Europa a Congresului Statelor Unite anunța audieri pentru a examina ,,stadiul actual al procesului anticorupție românesc, cu scopul de a înțelege succesele și excesele sale”. Anunțul cuprindea o formulare care punea în evidență, în premieră de către o autoritate a SUA, faţa murdară a ,,campionilor” anticorupție.

,,Există indicii că unele elemente ale statului român, inclusiv servicii de securitate, folosesc lupta necesară și populară împotriva corupției ca pretext, în unele cazuri, pentru a pedepsi adversarii politici și să le exproprieze interesele de afaceri” era fraza-cheie care deschidea o pistă nouă pentru dezbaterea din Congres care era programată pentru 14 iunie. Deja erau invitați în fața Comisiei ca martori două personalități care aveau puncte de vedere cristalizate în privința exceselor luptei anticorupție. David Clark luase în lunile anterioare poziții publice în câteva cazuri evidente de abuzuri din sistemul judiciar din România. Surpriza se anunța în convocarea unei victime a modului în care anchetatorii de la București practicau anticorupția. Philip Stephenson trecuse printr-o cerere de arestare în dosarul Rompetrol în 2006 și este din nou cercetat în Rompetrol 2.

România, o țară din sfera îngrijorărilor

Raportul Clark prezentat în Comisia Congresului alătură România de Ungaria și Polonia, unde ,,guvernele autoritare au slăbit independența judiciară și independența presei”. Astfel, România ,,ar trebui să fie considerată o țară din această sferă a îngrijorărilor din cauza problemelor îndelungate și nerezolvate în ceea ce privește corupția și statul de drept. În paralel cu anchetarea unor cazuri de corupție, există motive pentru a concluziona că lupta anticorupție a României a oferit, de asemenea, o acoperire convenabilă pentru influențarea scorului politic și pentru încălcări grave ale drepturilor omului, care arată o tulburare a supremației legii”. Congresul Statelor Unite este astfel avertizat că ,,metodele folosite frecvent în investigarea corupției prezintă un grad considerabil de continuitate cu practicile și atitudinile epocii comuniste”.

Un american pățit, martor la Washington

Philip Stephenson a fost invitat ca martor la audierile din 14 iunie din Comisia Congresului. Persoană proeminentă a mediului de afaceri, a cunoscut direct, pe pielea lui, cum ,,lucrează” procurorii angajați în lupta anticorupție. Pe numele lui Stephenson, cetățean american, vicepreședinte Rompetrol în 2006, DIICOT a emis o cerere de arestare, după ce Dinu Patriciu era deja reținut. Philip Stephenson, conform celor reținute în actul oficial al Comisiei, a descris experiența sa personală cu sistemul judiciar românesc și investigarea aflată în curs la DIICOT, a afirmat că ,,lupta împotriva corupției în sine a fost coruptă”. Un verdict apăsător pus pe instituțiile de forță. În fața Comisiei, unde Mark Gitenstein, fostul ambasador american la București, a încercat să dreagă busuiocul, cu laude la adresa DNA, au fost evocate cazurile notorii de erori judiciare și presiuni asupra instanțelor. Cazurile Rarinca, Bica, Toni Greblă, Adrian Năstase, Ponta, Adamescu au fost doar câteva dintre cele care au fost evocate ca exemple ale abuzurilor DNA în ancheta penală.

Sursa articol jurnalul.ro

, sursa articol http://blogville.ro/abuzurile-dna-denuntate-in-congresul-sua/

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2sZInUD

Euro(lumpen)jihadologia virala, moderna. Conexiunea dintre „Gemenii de la Toulouse” si procesul lui Abdelkader Merah, respectiv, atacurile teroriste de la Manchester si Londra.

Thomas CSINTA

CORESPONDENTA DIN FRANTA

Bibliografie selectiva: Allah(o)u Akbar (Thomas CSINTA-Necenzurat); Gemenii de la Toulouse (Partea I); Gemenii de la Toulouse (Partea II)

Aflat sub incidenta Art.19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului (adoptata de catre Adunarea  Generala a Natiunilor Unite pe 16 decembrie 1948, la Paris in cadrul Rezolutiei 217A), nu pot fi tras la raspundere pentru opinia mea legata de problematica abordata in acest articol, in care, in urma  unor investigatii aprofundate, imi exprim un punct de vedere strict personal.

Dedic acest articol celor care ar putea urma exemplul  mujahidinlor (mujahideen) – martiri angajati in „Razboiul Sfant” pentru o cauza pierduta, cu mentiunea ca acestia au parasit aceasta lume (trecatoare si muritoare)  fara sa fi ajuns la Allah si la cele 72 de Virgine (promise), ca recompensa. Indoctrinati cu ideologii islamist-extremiste (salafism, jihadism, takfirism, qutbism/kotebism, wahhabisme, al-qaidism, califatism, etc.)  convergente catre (auto)radicalizare (prin intermediul unor falsi profeti, in numele lui Allah), elementul central al (eoro)jihadologiei virale moderne, ei n-au inteles ca (lumpen)terorismul, nu poate aduce pacea confesionala in regiunile lumii aflate in conflicte armate (indifirent de motivele -justificate sau nu- care le-au generat si le mentin), in contextul agresivitati noii ordini mondiale expansioniste, in plina desfasurare (derulare).

Pe 24 ianuarie 2017, a inceput, in fata Camerei Coretionale a Curtii de Apel Paris (Tribunalul de Inalta instanta) cel al 3-lea proces a exploziei „Gemenilor” de la Toulouse pe 21 septembrie 2001 (Uzina AZF/Azot Fertilizant-specializata in sintetizarea amoniacului), una dintre cele mai mari catastrofe (tragedii) industriale din intreaga istorie a Frantei (cea mai mare dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial) si cea de-a 2-a in Europa (dupa explozia Centralei Atomoelerctrice de la  Cernobîl pe 26 aprilie 1986). Astazi, dupa incheierea dezbaterilor care au durat pana pe 24 mai (si in care verdictul va fi anuntat pe 31 octombrie 2017),  2.750 de persoane s-au  constituit in parte civila (in cadrul mai multor asociatii: „Sinistratii din 21 septembrie”, „AZF Memorie si Solidaritate”, „Asociatia Familiilor Indoliate AZF Toulouse”,  „Asociatia Bernadette en colère”, etc.), care, intr-un fel sau altul (direct sau indirect), se considera victime ale exploziei uzinei AZF Toulouse.

Din punct de vedere calendaristic, in aceasi perioada in care s-a desfasurat procesul uzinei AZF (24 ianuarie-24 mai 2017) ar fi trebuit sa aiba loc, dar in fata Curtii (Camerei) Criminale  Speciale si procesul pentru „complicitate la  asasinate teroriste” al lui  Abdlekader Merah  (27 februarie-31 martie 2017), fratele lui Moham(m)ed Merah   (autorul atacurilor teroriste din zilele de 11, 15 si 19 martie 2012 in care 7 persoane si-au pierdut viata), ucis pe 22 martie de catre o unitate de lupta de elita a Politiei Nationale RAID (Recherche – Assistance – Intervention – Dissuasion) sub comanda lui Amaury de Hauteclocque, in dosarul caruia am fost si eu implicat, direct, prin intermediul lucrarilor mele de investigatie facute la locul dramei (Adevarul despre drama terorista de la Toulouse!, Adevarul despre drama terorista de la Toulouse. De ce Mohammed Merah trebuia „executat”?, Adevarul despre drama terorista de la Toulouse. Sirurile lui Merah!).

Conform  unor anchetatori (printre care si Alain Cohen de la SRPJ-Serviciul de Cautare Regional al Politiei Judiciare Toulouse), dar si a unor victime ale catastrofei industriale (printre care si Gérard Ratier, presedintele asociatiei „Sinistratii din 21 septembrie”), inclusiv, celor inculpati in Dosarul AZF Toulouse (Grande Paroise SA, Total SA si Serge Biechlin, fostul director al uzinelor) si avocatilor acestora (Daniel Soluez-Larivière, Simon Foreman, Mauricia Courrégé, Chantal Bonnard, Jean-Pierre Boivin, Monique Ferran, Manuel Penaforte si Jean-Marie Coste-Fleuret de la Baroul parizian, respectiv, Emmanuelle si Jacques Monferran de la Baroul toulousean), intre cele doua procese ar exista o legatura „organica”.  Pentru ca, dupa parerea acestora, catastrofa industriala de la Uzina AZF Toulouse, nu s-ar fi datorat unei erori (greseli) umane, ci a unui atac terorist kamikaze comis de catre Hassan Jandoubi (un muncitor interimar de confesiune musulmana) al carui cadavru ar fi fost identificat in proximitatea craterului exploziei si care l-ar fi frecventat la Artigat (Departamentul Ariège, Regiunea admnistrativa Occitanie) pe Olivier Corel („Emirul alb”), un islamist predicator radical, fost mentor ai fratilor Mohamed si Abdelkader Merah implicati in atacurile teroriste din Toulouse si regiunea sa, respectiv, ai fratilor Fabien si Jean-Michel Clain, precum si al lui Sabri Essid, clasati de catre serviciile de  informatii franceze ca islamisti radicalizati si jihadisti.

PREAMBUL

Conjectura atacului terorist de la Uzina AZF Toulouse are la baza declaratia medicului legist de la CHU (Spitalul Universitar) Purpan-Toulouse, Anne-Marie Duguet (pe care anchetatorii n-ar fi obtinut autorizatia sa o interogheze) care, cu ocazia autopsiei muncitorului de confesiune musulmana Hassan Jandoubi (decedat la locul exploziei), face referire la modul in care acesta era imbracat inainte de drama (specific islamistilor-jihadisti kamikaze): 5 slipi si 6 chiloti (Bermude) suprapusi peste un corp excesiv de curat (spalat cu grija si cosmetizat), ceea ce sugera ideea „ca individul s-ar fi pregatit pentru o relatie cu Dumnezeul (Allah)”. Din contra, desi abdomenul  lui Hassan Jandoubi, respectiv, picioarele,  prezentau arsuri grave (si profunde, pe intrega lor suprafata), tricoul si pantalonii acestuia ar fi fost gauriti doar in cateva locuri, ceea ce sugera partizanilor atentatului terorist islamist si ideea, ca imbracamintea acestuia ar fi fost schimbata dupa explozie. In ceea ce il priveste pe Serge Biechlin, acesta este convins si astazi ca (contrar anchetei stiintifice si administrative) uzina pe care o dirija din 1998 ar fi fost o „uzina model” (intr-o stare de „perfecta functionare” din toate punctele de vedere), inclusiv,  cu un personal bine pregatit, performant, motivat, dinamic, etc.: „Noi avem 14 motive succesive care interzic din punct de vedere chimic, explozia. (…). Pista chimica este strict imposibila (contrar anchetei stiintifice si administrative care au privilegiat aceasta pista accidentala). Nu stiu ce s-a intamplat. (…). Cu alte cuvinte, singura pista plauzibila pentru Serge Biechlin ar fi, evident, cea terorista! Acest punct de vedere (atacul terorist) este privilegiat (sustinut) si de catre aparare (atat in prima instanta intre 23 februarie-30 iunie 2009, cat si in Apel pe septembrie 2012) si dezvoltat, ulterior, in lucrarile jurnalistilor Anne-Marie Casteret si Marc Mennessier, respectiv, Franck Hériot si Jean-Christian Tirat,  mai ales ca explozia a avut loc numai cu 10 zile dupa atentatele terortiste de la New York. Pista urmata de catre SRPJ (Serviciul Regional de Cautare al Politiei Judiciare) Toulouse si DCRG (Directia Centrala de Informatii Generale) a DGPN (Directia Generala a Politiei Nationale) care fuzioneaza pe 1 iulie 2008 cu DST (Directia de Supraveghere al Teritoriului) dand natere la DCRI (Directia Centrala de Informatii Interne care devine cel mai important serviciu de informatii interne francez: EDVIGE & CRISTINA, noile fisiere al Directiei Centrale de Informatii Interene Francez (DCRI) este abandonata dupa numai cateva zile de la catastrofa la interventia autoritatilor franceze de la Paris. Conform declaratiei lui Alain Cohen, ofiter la SRPJ (implicata in ancheta antiterorista de la AZF), acesta l-ar fi auzit pe fostul sef al acestuia Marcel Dumas (intr-o conversatie telefonica cu Prefectura) afirmand: „Daca Paris vrea ca explozia sa fie un accident, atunci va fi un accident”!

In sfarsit, pista, ar fi fost retinuta la inceput mai ales unei „note albe” (comunicat intern/neoficial) a DCRG (din 3 octombrie 2001), conform careia Jandoubi ar fi fost recrutat numai cu cateva luni in urma de catre o grupare islamista toulouseana (radical-jihadista), avand in vedere faptul ca acesta ar fi frecventat in trecut „Grupul islamist de la Artigat” dar si datorita transmiterii unor mesaje revendicatoare Politiei, Jandarmeriei, dar si mijloacelor Mass-Media (Presa, Tv, etc.) in numele grupului terorist „Jihadul Islamic” (prezent in Palestina, Egipt, Yemen, Liban, Turcia, Uebekistan, dar necunoscut si inactiv in Franta) sau „Alpha Bravo” (grup terorist necunoscut si nici identificat), care, din „pacate” n-au putut fi tratate cu „seriozitate”! Cu alte cuvinte, SRPJ Toulouse „vorbeste” de o „digresiune geo-politico-religioasa neferificabila”, motiv pentru care revendicarile nu puteau fi luate in consideratie (considerare), desi  in 2007, DCRG ar fi arestat mai multi membri al gruparii islamiste din Artigat (comuna cu cca 600 locuitori in Departamentul Ariège, regiunea adfministrativa Occitanie),  responsabili cu trimiterea de „mujahidini” (rezboinici) pentru a combate in Irak.

Mentionam aici si faptul ca atat Mohamed Merah (impreuna cu fratii sai Souad Merah si Abdelkader Merah) cat si Fabien Clain (38 de ani), originar din Insula Réunion (DOM/Departament-Regiune francez Outre Mer), convertit la islam, cel care a revendicat pe 14 noiembrie atacurile teroriste din seara de 13 noiembrie 2015 la Paris in numele Statului Islamic (Daesh), ar fi frecventat la Artigat patriarhul-salafist radical Al-Dandachi („Emirul alb”/70 de ani, stabilit in Franta in 1973, originar din Homs-capitala provinciei cu acelasi nume din Siria), devenit Olivier Corel in urma naturalizarii sale  in 1983, fost responsabil al asociatiei studentilor islamisti francezi (apropiat gruparii Frateriei musulmane siriene), stabilit in localitate in 1987,  impreuna cu fratele sau Jean-Michel Clain si clanul Sabri Essid (frate vitreg prin alianta cu Merah in urma casatoriei mamei acestuia cu tatal lui Essid, oficializata de catre Olivier Corel, mostenitor al clanului Merah in Siria, disparut fara urma dupa inmormantarea lui Merah si reaparut pe „radarele” antiterorismului in Califatul Statului Islamic, in 2015), respectiv, Thomas Barnouin (din Albi/Departamentul Tarn), inainte sa devina responsabili cu recrutarile mujahidinilor toulouseni combatanti in Irak. [A se vedea pentru datlii GEMENII DE LA TOULOUSE (PARTEA I), respectiv, GEMENII DE LA TOULOUSE (PARTEA II)]

            APROFUNDAREA DOSARULUI

                Grupul islamist de la Artigat, va fi mai mult sau mai putin activ in Europa (in anii care vor urma), sub o forma sau alta, cu mult timp inainte de radicalizarea lui Mohamed Merah (n.1988/Algeria) presupus ca ar fost sustinut si sprijinit in atacurile sale teroriste din zilele de 11, 15 si 19 martie 2012 la Toulouse si Montauban (regiunea urbana Toulouse) din umbra de catre fratele sau Abdelkader Merah (n.1982/Franta) al carui proces in fata Camerei Criminale Speciale (Curte cu Jurati Speciala) care urma sa aiba loc intre 27 februarie-31 martie 2017, a fost amanata pentru perioada de 2 octombrie-3 noiembrie 2017.

Nascut intr-o familie de algerieni (emigrati in Franta), cu cinci copii (cei doi baieti mentionati  mai sus, respectiv, Abdelghani/n.1977 in Algeria si doua fete: Souad/n.1978 in Algeria si Aïcha/n.1981 in Franta), crescut de catre mama sa Zoulikha Aziri si sora sa cea mare in cartierul Izards-Toulouse Métropole (dupa intoarcerea tatalui sau Mohammed Benalel Merah in 1993, la Mostaganem, in Algeria), in dupa-amiaza zilei de 11 martie, exact la opt ani de la atentatul terorist de la Madrid (11 martie 2004), revendicat de catre gruparea terorista Al Qaeda (si la 911 zile si 19 ore de la atentele teroriste de la New York, din 11 septembrie 2001; a se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului legat de aceasta problematica: Bilantul unui deceniu si jumatate de terorism si antiterorism american), care a facut 191 de victime si 1.858 de raniti in trenul suburban din Gara d’Atocha, Mohammed Merah, deplsandu-se pe un scooter Yamaha model T-Max 530 (pe care unii martori l-au vazut de culoare alba, altii de culoare neagra!), furat pe 6 martie (deja dat in urmarire generala de catre Politia Judiciara din Toulouse), cu complicitatea fratelui sau Abdelkader Merah, cu o casca de culoare inchisa si utilizand un pistol tip Colt 45 de calibrul 11.43, executa la Toulouse (in jurul orei 16h00), pe Sergentul-sef Imad Ibn-Ziaten (de origine marocana si confesiune musulmana, divortat, fara copii), in varsta de 30 ani, apartinand RTP (Regimentul 1 de Parasutism) din Francazal (aria metropolitana toulouseana), pe care „il alege” ca victima, in urma unui anunt de pe internet pe site-ul „Le Bon Coin” (mentionandu-si prenumele !) sub pretextul ca si-ar vinde motocicleta.

Pana pe 15 martie acesta se ascunde in apartamentul sau din cartierul Côte Pavée (Toulouse Métropole) si la mama sa din Izards, cand actioneaza din nou (in jurul orei 14h15) si va executa pe strada („in ziua mare”), alti doi parasutisti, circuland tot cu acelasi scooter si cu aceasi arma, la Montauban (regiunea urbana Toulouse Métropole), apartinand RGP 17 (Regimentul 17 de Parasutism): pe Caporalul Abel Chennouf (de origine algeriana si confesiune crestina-catolica, sotiea caruia in varsta de 25 de ani era insarcinata), precum si pe Soldatul-parasutist (Clasa 1) Mohamed Legouad (de confesiune musulmana, necasatorit), in varsta de 23 de ani. Un al treilea soldat-parasutist (Clasa 1), Loic Liber (guadeloupean-colectivitate teritoriala franceza in Caraibe, in varsta de 28 de ani, necasatorit), tot din RGP 17, cu aceasi ocazie, fiind ranit grav la coloana vertebrala (inclusiv, sectionarea la maduvei spinarii), s-a zbatut timp de zece zile intre viata si moarte, ramanand tetraplegic pe viata. In sfarsit, pe 19 martie, in dimineata zilei de luni, la putin timp dupa 08h00, dupa inceperea programului, Mohammed Merah intra in curtea scolii Ozar Hatorah (Scoala generala – Liceu) la Toulouse si trage intr-un grup de persoane (care se grabea sa ajunga in sala de rugacinui), ucigand pe Rabinul-profesor Jonatan Sandler cu cei doi copii ai sai  Gabriel (in varsta de 4 ani) si Arieh (in varsta de 5 ani), respectiv, pe Myriam Monsonego (in varsta de 7 ani), fata directorului scolii. Este un eveniment dramatic fara precedent ! „Pentru ca niciodata in istoria recenta a Republicii nu am asistat la executia unor copii ! „

Mohamed Merah (care de altfel a comis atacurile sale teroriste in timpul campaniei alegerilor prezidentiale franceze din 2012 cand batalia pentru functia suprema din stat era disputata dintre Nicolas Sarkozy/in functie intre 2007-2012 si François Hollande/in functie intre 2012-2017) este ucis pe 22 martie 2012 (in jurul orei 03h00) de catre o unitate de lupta de elita a Politiei Nationale (RAID), care va asedia apartamentul sau din cartierul Côte Pavée (strada Sergent Vigné n°17),  unde s-a reugiat dupa atacurile sale teroriste.  Mentionam aici faptul ca, Curtea cu Jurati Speciala (Juriul Popular Special) este o instanta de exceptie in Dreptul francez, competenta sa statueze in cazul crimelor comise in materie traficul de stupefiante in banda organizata, creata in 1982 pentru a inlocui Curtea de Siguranta a Statului (prin Legea n°81-737 din 4 august 1981) si extinsa printr-o lege din 9 septembrie 1986 pentru crime in materie de atentate-terorism. Cu alte cuvinte, spre deosebire de o Curte cu Jurati „obisnuita” (Juriul Popular) constituita la nivelul unui departament (judet) compusa din 3 magistrati si 6 jurati alesi de pe listele electorale in Prima instanta, respectiv, 9 jurati in Apel (si competenta sa judece toate actele criminale: viol, rapire si sechestrare de persoane, trafic de carne vie, tentativa de omor si asasinat, omor si asasinat, jaf armat cu sau fara luare de ostatici, crima in banda organizata, delapidare si evaziune fiscala de mare anvergura, etc.),  Curtea cu Jurati „speciala” (cu sediul la Tribunalul de Inalta Instanta de la Paris) este compusa din 7 magistrati in Prima instanta si 9 magistrati in Apel si este competenta sa judece traficul international (tentacular) de stupefiante (droguri dure), precum si toate actele criminale teroriste comise pe teritoriul national, inclusiv, actele criminale care pun in pericol siguranta  nationala (a Statului). Aceasta Curte, judeca anual intre 8-10 dosare, fiecare audienta putand dura intre 5 zile si 6 saptamani, in functie de gravitatea si complexitatea acestora.

In sfarsit, revenind la gruparea islamista de la Artigat, Fratii Clain vor deschide pe piata toulouseana la inceputul secolului impreuna cu Sabri Essid (pe atunci in varsta de 17 ani), un comert ambulant cu materiale imprimate si video de propaganda islamica (islamista, dupa unele surse).  Inepand cu 2003, Fabien si Jean-Michel locuiesc in Olanda, la Anvers si  la Utrecht (in timp ce Essid si Barnouin se „instruiesc” inca la Artigat), dar in 2004 ei vor esua in doua tentative de a se stabili legal in Belgia (pentru a putea adera la nebuloasa jihadista franco-belgiana). Din contra, invazia SUA a Irak-ului in 2003, in cadrul GWOT (Global War on Terror) va permite acestora (gruparii Clain-Essid) ca in 2006 sa se angajeze in calitate de combatanti in d(j)ihadul armat din Irak in cadrul „razboiului sfant” (Al Qaeda), unde nu vor ajunge pentru ca politistii de la DCRG îi pun sub ascultare telefonica si vor fi arestati la sfarsitul anului 2006. Barnouin si Essid sunt interpelati in proximitatea orasului Alep in Siria, in decembrie 2006 si expulzati in Franta (in luna februarie 2007), la solicitarea autoritatilor judiciare franceze, in timp ce Fabien Clain se va ascunde in Egipt (si va compare liber la procesul lor in 2009 in care va fi condamnat la 5 ani de inchisoare), ceilalti fiind arestati pe teritoriul national (francez). Eliberati din inchisoare in 2012, desi ei au incercat sa convinga autoritatile politienesti si judiciare ca ar fi „rupt” definitiv cu jihadul, in realitate se pare ca acest lucru ar fi fost doar o iluzie, iar angajamentul lor (fara probbe materiale certe!) pare, a fi in continuare, un adevar istoric, deschis inca surprizelor in materie de terorism. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului legat de aceasta problematica: Criza de identitate a Politiei Nationale Franceze! Asasinarea functionarilor de politie de la Magnanville. Legatura dintre graful sociologic „orientat” al nebuloasei jihadiste franco-belgiene si manifestatiile nocturne ale sindicatelor de Politie).

Desigur, faptul ca, catastrofa a avut loc cu numai 10 zile dupa atentatele teroriste de la WTC – New York (a se vedea pentru detalii si articolul autorului: Bilantul terorismului si antiterorismului american in ultimul deceniu si jumatate! (Partea I), iar teza lansata de catre societatea civila (si mai ales de catre asociatiile victimelor) a fost atacul terorist, aceasta a fost prima ipoteza care a fost retinuta de catre oficiali. Insa, in privinta lui Jandoubi, am incercat sa ma informez din mediul carceral unde (cu ocazia unor cursuri de matematica efectuate) am intrat in contact cu diferiti islamisti, mai mult sau mai putin extremisti (care l-ar fi putut cunoaste), fara sa fi fost radicalizati [fenomen care a luat o oarecare amploare „marginala”, dupa declansarea de catre SUA  pe 28 septembrie 2001 a GWOT/Global War on Terror, a se vedea pentru detalii si articolul autorului:Terorismul nu are religie (Partea IV). Terorismul islamist in lumea occidentala dupa declansarea GWOT (Global War on Terror) dar care s-a accentuat, ulterior, dupa invazia Irak-ului pe 20 martie 2003 in cadrul  Operatiunii „Libertate Irakiana” pentru ca sa ia proportii uriase odata cu declansarea „Primaverii Arabe”/ansamblu manifestatii, contestatii si revolte populare de mare anvergura in perioada 17 decembrie 2010-1 iulie 2012 in tarile arabe: Tunisia/17 decembrie 2010, Iordania/7 ianuarie 2011, Egipt/25 ianuarie 2011, Yemen/27 ianuarie 2011, Bahrein/14 februarie, Libia/15 februarie 2011, Maroc/20 februarie, dar in special in Siria/15 martie 2011-in curs, dupa constituirea Califatului Satul Islamic/Daesh pe 29 iunie 2014, pe teriotoriile Irak-ului si Siriei).

Prin intermediul acestora, dar si prin intermediul „veciniilor mei de cartier” „Des Buttes Chaumont” (o filiera irakiana djihadista), de pe langa Moscheea Adda’wa (construita in 1969 si demolata in 2006) din strada Tanger (Paris-Sectorul 19), avand pe atunci ca scop „lucrativ” trimiterea de djihadisti francezi in Irak, in ramura irakiana a gruparii teroriste Al Qaeda/Al Qaïda), frecentat si de catre fratii fratii Kouachi, Chérif si Saïd, cei care au comis atacul rerorist de la Charlie Hebdo pe 7 ianuarie 2015 (a se vedea pentru detalii si articolul autorului:„Allah(o)u Akbar” (اللهأكبر). Partea II. Investigatii aprofundate privind atacurile teroriste de la Paris in perioada 7-9 ianuarie 2015), respectiv, ai unor „discipoli” al Emirului Alb (franco-sirianul Olivier Corel din Artigat), unde Fratii Clain ar fi frecventat „cursurile”acestuia impreuna cu  fratii Merah (Mohamed, respectiv,  Abdelkader)  si Jandoubi, am reusit sa intru in posesia unor informatii (fiabile) care il disculpau complet pe acesta din urma. In realitate insa, Jandoubi era un muncitor necalificat, care lucra intr-un mediu toxic in contact direct cu substante chimice usor inflamabile, iar modul lui de a se imbraca, îi permitea sa-si protejeze mai bine corpul, relativ, filiform.

In alte ordine de idei, acesta nu figura nici pe listele potentialilor islamisti fundamentalisti ale Interpolului si nici pe cele ale DST (Directia de Supraveghere al Teritoriului) francez, in ciuda contactului acestuia cu Emirul Alb, precum si cu discipolii acestuia (la Artigat). Pentru ca Jandoubi, chiar daca ar fi fost un fundamentalist cu idei extremiste si un simpatizant ai jihadistilor kamikaze de la WTC, el insusi, n-ar fi fost un fanatic, un jihadist si nici un fidel al Emirului Alb (conform unor surse fiabile), motiv pentru care n-ar fi fost nici bine vazut de catre acesta si nici de catre adeptii acestuia.

Abdlekader Merah, ar putea fi insotit si de catre Fettah Malk (inculpat pentru „asociere de raufacatori in legatura cu o intreprindere/organizatie terorista”), banuit ca ar fi fost cel care a furnizat lui Mohamed Merah vesta antiglont si pistolul-mitraliera Uzi. Totul depinde de decizia Curtii de Casatie, care trebuie sa se pronunte daca infractiunea lui Malk ramane delictuala (caz in care risca maximum 10 ani de detentie criminala) sau criminala (caz in care risca maximum 20 de ani de recluziune criminala). Cu toate ca fratii Clain si Sabri Essid, ar fi jucat si ei un rol important in radicalizarea lui Mohamed Merah, acestia, pusi in libertate in 2012, n-au fost nici audiati si nici anchetati in acest dosar al lui Abdelkader Merah, care toti (impreuna), ar fi frecventat pe patriarhul de origine siriana  Olivier Corel (Emirul Alb) la Artigat, vectorul cel mai important in radicalizarea lor, iar ulterior, la inceputul anilor 2000,  in aderarea lor, la jihadul armat (de origine franceza, in general si toulousean, in particular).

In sfarsit, iata care sunt porblemele cu care ar trebui sa se confrunte in prezent autoritatile europene (franceze, engleze, belgiene, germane, etc.) competente in materie de terorism si siguranta nationala si in special DGSI (Directia Generala a Securitatii Interne), serviciul de informatii al Ministerului de Interne francez creat pe 30 aprilie 2014 pentru a substitui DCRI (Directia Centrala a Informatiilor Interne) creat in 2008 prin fuziunea dintre DST (Directia de Supraveghere al Teritoriului) si RG [Directia Centrala a Informatiilor Generale, a se vedea pentru detalii: EDVIGE & CRISTINA, noile fisiere al Directiei Centrale de Informatii Interene Francez (DCRI)], respectiv, DGSE (Directia Generala a Securitatii Externe) creat pe 2 aprilie 1982 in locul SDECE (Serviciul de Documentare Externa si Contraspionaj creat pe 28 decembrie 1945), urmat de catre MI5 si MI6 (Military Intelligence, section 5 & section 6), Serviciul de Siguranta (de Informatii) britanic, responsabil cu securitatea interna creat in 1909, respectiv, de catre Siguranta Statului (Serviciul belgian civil de informatii, apartinand din 2014 SPFJ-Serviciul Public Federal de Justitie) si omologul sau militar SGRS (Serviciul General al Informatiilor si a Securitatii creat pe 30 noiembrie 1998/publicat in BO pe 18 decembrie 1998) si nu in ultimul rand de catre BND (Bundesnachrichtendienst-Serviciul Federal de Informatii Externe al Guvernului federal german fondat pe 1 aprilie 1956):

identificarea unor celule teroriste (consolidate), pasive sau active (mai mult sau mai putin) pe teritoriile nationale

identificarea membrilor activi (sau chiar si pasivi) ai acestora (in special, posibili lumpenteroristi), cu leaderii (mentorii) lor, cu atat mai mult cu cat indiferent de nationalitatile lor de origine, majoritatea dintre ei ar fi fost pregatiti ca mujahidini in aceleasi tabere de lupta din Siria sau Irak, chiar in cadrul Califatului Daesh (Statul Islamic)

supravegherea acestora, respectiv, ale site-urilor de socializare pe care acestia se manifesta, clasate (considerate) cu risc ridicat de propaganda in materie de radicalizare

verificarea existentei unor eventuale conexiuni directe sau indirecte (sub o forma sau alta) dintre aceste celule pe intregul teritoriu comunitar (al Uniunii Europene)

crearea unui fisier (comunitar) conform teoriei generale a grafurilor, de preferinta un graf orientat (complex, cu drumuri si cicluri hamiltoniene, euleriene, etc.) cu o matrice, care prin elementele sale, sa fie capabila sa furnizeze informatii detaliate in timp util (real) despre membri nebuloasei jihadiste europene

crearea unor echipe comunitare de interventie, antiteroriste, capababile sa actioneze in timp util (real) pentru anihilarea persoanelor suspecte care ar putea apartine celulelor sau organizatiilor jihadiste active sau chiar ale acestora, in cazul in care exista informatii fiabile ca ele ar putea perpetra atentate sau ar putea pune in pericol siguranta nationala (sau comunitara)

crearea unui dispozitiv de comunicare flexibil in cadrul serviciilor Europol (respectiv Interpol) insarcinate cu prevenirea atacurilor teroriste, respectiv, intre serviciile politiilor nationale (europene) responsabile cu combaterea actelor criminale

In cazul de fata, faptul ca procesul lui Abdelkader Merah (care ar impartasi, printre altele si opiniile radical-islamiste ale fratelui sau Mohamed Merah, aparat de catre reputatul avocat pmenalist Eric Dupont-Moretti), in care acesta risca o pedeapsa cuprinsa intre 10-20 de ani de recluziune criminala, a fost amanat pentru 2 octombrie-3 noiembrie, trage un semnal de alarma in privinta faptului ca, Curtea cu Jurati Speciala, asteapta decizia Curtii Corectionale legat de procesul Uzinei AZF Toulouse, in care sentinta (verdictul) urmeaza sa fie anuntat pe 31 octombrie. Ceea ce pune in evidenta clara legatura organica dintre cele doua procese, iar in cazul in care atentatul ar fi retinut de catre Curtea Corectionala, acesta ar putea agrava pedeapsa care urmeaza a fi acordata lui Abdelkader Merah de catre Curtea (Camera) Criminala Speciala (pana la 30 de ani de recluziune criminala), cu atat mai mult cu cat ambele procese au loc in cadrul TGI (Tribunalului de Inalta Instanta) de la Paris. Cu toate ca pe 16 martie 2016, magistratii care au instrumentat dosarul ar fi retinut in acesta caracterul delictual (judecat de catre o Curte Corectionala compusa din 3 magistrati) si nu criminal ale faptelor reprosate inculpatilor Abdelkader Merah (in varsta de 35 de ani), banuit ca ar fi fost cel care a furat scooterul cu care l-ar fi transportat pe Mohamed Merah pentru a comite cele 7 asasinate pe 11, 15 si 19 martie 2012 si Fettah Malki (in varsta de 34 de ani, tata de familie, de nationalitate algeriana), banuit ca ar fi fost cel care i-ar fi furnizat vesta antiglont si pistolul mitraliera Uzi lkui Mohamed Merah, avand in vedere ca acestia, n-ar fi participat si nici n-ar fi fost la curent cu atacurile teroriste pe care urma sa le comita teroristul.

Iar, Mounir Meskine (in varsta de 29 de ani), cel de-al 3-lea inculpat, arestat pe 14 mai 2012, ca ar fi fost complice ai fratilor Merah, a si fost disculpat in dosar. Toti (prieteni de cartier) ar fi fost mai mult „adepti” a unor infractiuni delictuale relativ minore (in special furturi mai mult sau mai putin calificate: vehicule, scootere, arme, veste antiglont, bijuterii, bancnote, etc.) decat a ideologiei radical islamiste (jihadiste). Fettah Malki, incarcerat la Inchisoarea Fleury-Mérogis (in regiunea pariziana), care a fost extras si condamnat la 2 ani cu executare intr-un alt dosar de furturi, conform avocatului sau Christian Etelin ar fi si recunoscut faptul ca pe atunci (martie 2012) lucra la o pizzerie („fara sa frecventeze Moscheea”) si era in relatii apropiate cu Mohamed Merah, pentru ca desi locuia cu sotia si copilul lor de 10 ani la Isle-en-Dodon (regiunea urbana Toulouse), venea des in cartierul Izards (la Toulouse), unde locuia mama sa. Amprentele sale genetice (ADN) ar fi fost identificate pe cei 5.000€ gasiti in vehiculul inchiriat de catre terorist (ucigas), iar in privinta pistolului mitraliera (o arma veche cu o oarecare uzura) care l-ar fi vandut lui Mohamed Merah, de fapt, acesta l-ar fi imprumutat acestuia pentru curatirea lui (repunerea lui in functiune), pentru ca acesta se lauda ca ar fi invatat acest lucru „in timpul angajamentului pe care l-a avut in Legiunea Straina”. Defapt, dupa cum stim arma s-ar fi si blocat in timpul fuziadei (schimbului de focuri), iar Merah ar fi utilizat atunci un Colt.45. In sfarsit, conform versiunii „oficiale”, familiile celor 7 ucisi de catre Merah in martie 2012, ar fi facut apel (fara succes) la decizia magistratilor care au instrumentat dosarul, insa, sesizarea de catre Parchetul general a Curtii de Casatie, va avea ca efect, casarea deciziei magistratilor-instructori si trimiterea lui Abdelkader in fata Curtii cu Jurati Speciale, ceea ce il asteapta, probabil, si pe Fettah Malki.

Intr-un asemenea context, tensionat din punct de vedere politico-judiciar atentatul terorist islamist comis pe 22 mai 2017 (in jurul orei 22h30) dupa concertul Dangerous Woman Tour a cantaretei americane de muzica pop Ariana Grande (care ne aduce aminte de concertul grupului Eagles of Death Metal la Teatrul Bataclan de la Paris pe 13 noiembrie 2015) la Arena din Manchester (care impreuna cu Liverpool sunt cele doua renumitele capitale ale rock-ului britanic), revendicat in jurul orei 13h00 de catre Amaq (organul de propaganda al Statul Islamic/Daesh) si comis de catre fostul student in business-management a Universitatii din Salford (2014-2016, fara diploma de absolvire), (auto)radicalizat, Salman Ramadan Abedi (anglo-libian/n.1994, cu domiciliul in in cartierul rezidential Fallowfield din Manchester), in care au fost ucise 22 de persoane (si ranite alte 116  dintre care 64 spitalizate, iar 19 in stare foarte grava), pare sa fie o amenintare la adresa autoritatilor judiciare franceze care urmeaza sa anunte verdictul in dosarul lui Abdelkader Merah. (A se vedea si articolul autorului: Criza de identitate a Politiei Nationale Franceze! Asasinarea functionarilor de politie de la Magnanville. Legatura dintre graful sociologic „orientat” al nebuloasei jihadiste franco-belgiene si manifestatiile nocturne ale sindicatelor de Politie; Criza de identitate a Politiei Nationale Franceze! Asasinarea functionarilor de politie de la…).

Mentionam ca acest atentat are loc exact dupa doua luni dupa atentatul comis (intr-un minut si jumatate, cu un vehicul si un cutit) in proximitatea cladirii Parlamentului Britanic din Londra (Westminster/22 martie 2017, in fata la Big Ben, in jurul orei 14h40) cu o masina-capcana (Hyundai Tucson, condusa de catre lumpenteroristul britanic Khalid Masood/n.1964) in care 5 persoane isi vor pierde viata. Este vorbe de un britanic Aysha Frade, profesor de origine ciprioito-spaniola in varsta de 43 de ani si de un turist americanun, Kurt Cochran, inginer de sunet, in varsta de 54 de ani, care fiind striviti de vehicul mor pe loc. Leslie Rhodes, un fost alpinist-spalator (de fatade de zgarie nori) in varsta de 75 de ani, moare la spital datorita ranilor grave, ca de altfel si turistul roman Andreea Cristea, in varsta de 31 de ani, pe 6 aprilie, respectiv, Politistul Keith Palmer in varsta de 48 de ani, injughiat in fata cladirii Parlamentului. Originar din Dartford (Kent, Anglia), Masood creste intr-o familie monoparentala (cu mama sa Janet Elms), pana cand, in 1966, ea se casatoreste cu Phillip Ajao, cu care va avea alti doi copii (Paul et Alex).

In contextul unei delincvente juvenile, acesta se converteste la Islam si se casatoreste relativ tanar, devenind tatal a 3 copii. Cunoscut autoritatilor politienesti londoneze (Metropolitan Police), pentru diferite delicte (agresiuni cu violenta, posesiune ilegala de arma de foc, ultraj la adresa fortelor de ordine, etc.) intre 1983-2003, Masood, nu era cunoscut serviciilor de informatii britanice (nici MI5 si nici MI6) ca un posibil terorist. Acesta s-ar fi putut radicalizat in timpul unuj sejur in inchisoare in 2000, respectiv, in timpul unor vizite efectuate in Arabia Saudita (intre noiembrie 2005-noiembrie 2006, apoi in aprilie 2008, in aprilie 2009, respectiv, in 2015 pentru pelerinaj la Mecca). Camioneta Hyundai Tucson cu care a comis atacul terorist, ar fi fost inchiriata cu o saptamana in urma de la firma Entreprise Rent-A-Car din Birmingham. Imediat dupa atentat, acesta ar fi fost confundat cu Abu Izzadeen (Trevor Richard Brooks/n.1975 la Londra, devenit Omar Brooks in 1993 si purtatator de cuvant britanic al organizatiei musulmane britanice Al Ghurabaa, interzisa in virtutea Terrorism Act in 2006). Pe la sfarsitul anilor 1990, Abu Izzadeen îi cunoaste la Moscheea Finsbury Park pe Omar Bakri Muhammed (n.1958 la Alep/Siria, imam radical considerat pana in 2005 ca leader al miscarii islamiste britanice) si pe Abu Hamza al-Masri (Mustafa Kamel Mustafa/n.1958 la Alexandria/Egipt, fost imam britanic care facea propaganda integrismului islamist, islamismului militant, respectiv, jihadismului, condamnat la inchisoare pe viata pe 9 ianuarie 2015 de catre Tribunalul de Stat New York, cu 11 capete de acuzare, printre care si luare de ostatici, respectiv, terorism, fara posibilitatea liberarii conditionate). Casatorit cu Mokhtaria in 1998 (cu care are 3 copii), el ar fi lucrat un timp ca electrician, dar la sfarsitul anilor 1990-inceputul anilor 2000, sub influenta imamilor mentionati mai sus, el se va orienta catre islamismul-radical. In 2001 viziteaza Pakistan si Afganistan (inainte de atacurile teroriste din 11 septembrie la New York), inclusiv, taberele de pregatire de lupta ale mujahidinilor, prin intermediul unei miscari teroriste si salafist-juhadiste britanice Al-Muhajiroun (The Emigrants/specializata in terorismul international, omofobie si antisemitism, activa intre ianuarie 1986-august 2005 cand a fost interzisa), iar pe 9 noiembrie 2004 el este (deja) arestat pentru ca ar fi tinut discursuri antiamericane (sustinuandu-l pe Osama Bin Laden) la Moscheea Regent’s Park din Londra, in urma atacului lansat asupra orasului Falluja (Irak).

In 2006 este retinut din nou de catre autoritatile politienesti pentru insultarea in public al lui John Reid (baron Reid de Cardowan/n.1947, Secretar de Stat in Ministerul de Interne/ 5 mai 2006 – 27 iunie 2007) impreuna cu Anjem Choudary (n.1967, avocat  musulman britanic, de origine pakistaneza, apropiat lui  Omar Bakri Muhammed cu care creaza miscarea Al-Muhajiroun, condamnat pe 28 iulie 2016 la 5½ ani de inchisoare cu executare, pentru ca, in prelegerile sale publice solicita sprijin Satrului Islamic). El este inculpat impreuna cu alti 5 complici: Omar Zaheer (28 de ani/Southall, West London), Abdul Saleem (32 de ani/Poplar, East London), Jalal Hussain,  Ibrahim Abdullah Hussan (25 de ani/Leyton, East London) si Rajib Kahn (29 de ani/Luton, Bedfordshire) pentru colectare de fonduri destinate organizatiilor teroriste si de incitare la terorism in strainatate, fiind condamnat de catre Kingston Crown Court pe 17 aprilie 2008, la 4½ ani de inchisoare cu executare (impreuna cu Zaher, Saleem si Hussain, ceilalti doi Hussan si Kahn fiind achitati), cu interdictia de a parasi Marea Britanie, dar este eliberat conditionat pe 6 mai 2009 (avand in vedere incarcerarea lui in detentie provizorie). La inceputul lunii noiembrie 2015, Abu Izzadeen (cu domiciliul in Clapton), impreuna cu Sulayman (Simon) Keeler (n.1971, un militant islamist britanic, convertit la Islam, leader al organizatiei islamiste britanice Ahlus Sunnah wal Jamaah, cu domiciliul in Shadwell) parasesc Londra intr-un camion (fara acte de identitate, avand asupra lor cca 8.000£, cateva mii de €uro si Forint, precum si provii vestimentare, de toaleta si alimentare) sub pretextul de a ajunge in Turicia (la sotia lui Keller), insa cei doi sunt arestati de catre autoritatile ungare intr-un tren pe ruta Budapesta-Bucuresti si predati autoritatilor britanice, iar ulterior condamnati (in 2016) de catre Judecatorul Justice Saunders, la 2 ani de inchisoare pentru ca au parasit teritoriul britanic (ilegal) fara aprobarea autoritatilor judiciare. In concluzie, Abu Izzadeen, nu putea fi atentatorul de pe Podul Westminster, pentru ca acesta era incarcerat din 2015 (imediat dupa arestarea lui de catre autoritatile maghiare). Dupa atacul comis de catre Masood, in total 16 persoane au fost arestate (1 la Londra, 7 la Birmingham si 8 in alte regiuni ale tari, la Brighton in sudul tarii si la Carmarthenshire din Tara Galilor), toate banuite ca ar pregati atacuri teroriste. In noaptea de 23 catre 24 martie, vor fi facute inca doua arestari, insa dintre cele 18 persoane retinute 10 vor fi eliberate in scurt timp pentru ca nu ar fi avut niciun fel de contact cu atacatorul Khalid Massod. Evident, atacul terorist este revendicat in ziua urmatoare de catre Agentia Amaq, organul de presa al Daesh (Statul Islamic), fiind primul atac terorist revendicat de catre Daesh pe teritoriul britanic. Mentionam aici si faptul ca, motivatia acestuia ar fi fost ca incepand din 8 august 2014 Marea Britanie combate Statul Islamic in cadrul Coalitiei Internationale, ceea ce face ca MI5 evalua incepand din 29 august 2014 ameninterea terorista grava (nivelul 4/5). Ceea ce a fost insa contrazis de catre o serie de persoane cu care am intrat in contact (direct sau indirect) si care l-ar fi cunoscut personal sau ar fi avut apropiati, care l-ar cunoscut personal, in libertate sau in mediul carceral. Acest atac terorist islamist ne aminteste de fuziada (schimbul de focuri) care a avut loc pe 22 octombrie 2014 (in jurul orei 10h00) dintre canadianul Michael Zehaf-Bibeau (n.1982/convertit la Islam, ucis de catre politistii fortelor de securitate) si Caporalul Nathan Cirillo (aflat in fata Monumentului Comemorativ al Razboiului) din proximitatea cladirii Parlamentului Canadian la Ottawa. [A se vedea pentru detalii articolul autorului: IDT (Islamist and Domestic Terrorism) dupa declansarea GWOT (Global War on Terror) pe teritoriul SUA]. Respectiv, de atacul terorist islamist (deosebit de violent) comis pe 20 aprilie 2017 (in jurul orei 21h00, numai cu 3 zile inainte de alegerile prezidentiale, care ar fi fost asigurate de catre un egectif de cca 50.000 de politisti) pe celebrul bulevard parizian Champs Elysées de catre Karim Cheurfi (n.1977 la Livry-Garganin Departamentul Seine-Saint-Denis/Métropole du Grand Paris), rezident in Chelles (Departamentul Seine et Marne/Regiunea urbana pariziana), unde a acesta a ucis un politist si a ranit grav alti doi (spitalizati in regim de urgenta la Spitalul European Georges Popmpidou), respectiv, un turtist (ranit usor).

Sosit la locul dramei prin strada Berry la bordul unui vehicul Audi si inarmat cu pusca mitraliera (de asalt) automata Kalasnikov (AK-47), teroristul (obsedat de ideea de a ucide oameni ai legii inca din 2001 inainte de prima sa condamnare pentru tentativa de omor) va deschide focul asupra unui furgon al politistilor de la cea de-a 32 Companie de Interventie de la DOPC (Directia de Ordine Publica si a Circulatiei) sationati in fata Instututului Cultural Turc (n°102), avand ca misiune protectia bulevardului Champs Elysées, ranindu-l mortal (cu doua gloante in cap) pe Xavier Jugelé (soferul vehicului/n.1979, originar din Romorantin-Lanthenay/Departamentul Loir et Cher, PACS-at intr-o relatie homosexuala cu Etienne Cardiles, membru al Asociatiei FLAG-care sustine si apara drepturile politistilor si jandarmilor LGBT-lezbiene, gay, bi si transexuali) si grav, pe alti 2 functionari de politie (in varsta de 34, respectiv, 31 de ani), respectiv, un trecator (A se vedea si articolul autorului: Pactul Civil de Solidaritate (PACS), un angajament cu obligatii minime dar eficace in viata de cuplu!).

Cunoscut autoritatilor politienesti si judiciare pentru jaf cu violenta si 3 tentative de omucidere (cu condamnari in anii 2001, 2008, 2009 si 2014 in cazierul sau judiciar), in 2005 acesta este condamnat (in apel) la 15 ani de recluziune criminala pentru o tripla tentativa de ucidere. Este eliberat din penitenciar sub control judiciar de catre TAB (Tribunalul de Aplicare si Amenajare a Pedepselor) Meaux (Departamentul Seine et Marne/Regiunea pariziana) pe 14 octombrie 2015 (dupa un total de 14 ani de detentie, ultima sa condamnare de4 ani, avand loc in 2014 pentru furt agravat in recidiva si comercializare de obiecte furate, respectiv, pentru utilizare de false placute de inmatriculare), iar incepand din 9 martie 2017 acesta ar fi facut obiectul unei anchete antiteroriste, dar nu a fost inregistrat in Fisierul S (a persoanelor care pot atenta la Siguranta Statului, in care din 2012 ar fi fost 5.876 de persoane inregistrate, o subcategorie a persoanelor cautate FPR/Fischier de Personnes Rechercées, creat in 1969, iar conform decretului n°2010-569 din 28 mai 2010 aflat sub autoritatea Ministerului de Interne, cu cca 400.000 de nume inregistrate incepand cu 1 noiembrie 2010 si care conform CNIL/Comisia Nationala a Informaticii si a Libertatilor, faciliteaza identificarea si cautarea celor care fac obiectul unor anchete penale sau administrative de catre serviciile de politie, respectiv, de jandarmerie, la cererea autoritatilor judiciare, politienesti, militare si admnistrative), pentru ca acesta nu prezenta niciun semn concret de radicalizare sau de proselitism (in timpul detentiei sale de lunga durata), cu toate ca in cursul lunii ianuarie 2017, acesta ar fi facut si o vizita (de 2 saptamani si jumatate) in Algeria (cu scopul de a se casatori). Incepe sa fie suspectat totusi de radicalizare incepand cu luna decembrie 2016 si va fiinregistrat intr-un alt fisier (diferit de Fisierul S) FSPRT (Fisier cu Semnalmente pentru Prevenirea si Radicalizarea cu Caracter Terorist), avand in vedere faptul ca avea de gand sa ucida politisti pentru a se razbuna pentru crimlele coomise de catre Coalitie in Siria, respectiv, pentru ca cauta sa-si achizitioneze arme, intrand in contact cu un luptator (mujahidin) din zona frontaliera irako-siriana. Din contra, pe 23 februarie 2017, Karim Cheurfi (oficial, vanzator de imbracaminte online) ar fi fost tinut 24h00 in arest preventiv (la Comisariatul Central de Politie din Meaux), pentru ca ar fi facut amenintari pe internet, pe 13 ianuarie (fimate cu o camera Go Pro) contra fortelor de politie (de ordine publica), dupa care a fost eliberat din „lipsa de probe fiabile”.

FRP, in afara de subcategira S, poseda si altele subcategorii: Fisierul M (pentru minorii fugiti de acasa), Fisierul V (pentru evadatii din inchisori sau centre private de libertate), Fisierul IT (pentru persoanele care au interdictie de teritoriu national), etc. Cu cca 01h45 de la atacul terorist al lui Karim Cheurfi (care in urma ripostei politistilor este ucis pe loc, iar in masina caruia ar fi fost descoperit un intreg aresanal de razboi: o pusca/pump, slide-action, cantitate importanta de munitie de calibrul 12, 2 cutite de bucatarie, o foarfeca de taiat arbusti, dar si un exemplar din Coran, etc.), Daesh (Statul Islamic) revendica atentatul (via Agentia Amaq), conform caruia acesta ar fi fost comis de catre Abou Youssouf al Belgiki (Abou Youssef le Belge/numele de mujahidin al lui Cheurfi), ceea ce pare sa fie indoielnic, pentru ca fotografia acestuia publicata in jurul orei 01h30 (pe 21 aprilie), nu seamana nici cu cea a lui Karim si nici cu cea a lui Abou Youssouf. In jurul orei 22h30, politistii gasesc la domiciliul mamei sale (cu care locuia) la Chelles, diferite documente de (auto)radicalizare si salafiste, un alt exemplar din Coran, covoare de rugaciuni, o cerere pentru permis de vanatoare, etc.

Pe 27 aprilie, 3 persoane sunt arestate, impreuna cu tatal teroristlui, Salah Cheurfi (in varsta de 65 de ani), pentru ca ar fi avut legaturi cu acesta si sunt conduse la Comisariatul Central de Politie de la  Noisy-le-Grand (Departamentul Seine-Saint Denis/Métropole du Grand Paris). Din contra, daca cele 3 vor fi eliberate, Cheurfi (care pe 27 aprilie, in stare avansata de ebrietate ar fi amenintat cu moartea un politist si ar fi facut o apologie asupra terorismului) va fi inculpat pe 30 aprilie (la TGI-Tribunalul de Inalta Instanta din Bobigny), ca de altfel si un alt individ (in varsta de 23 de ani), pe 20 mai 2017 (arestat la domiciliul sau din Saint-Thibault des Vignes in Departamentul Seine et Marne pe 15 mai), ale carui amprente genetice (ADN) vor fi identificate pe arma utilizata de catre Abou Youssef le Belge in atacul sau terorist. Pe 6 iunie 2017, alte 5 persoane (dintre care 2 barbati si 3 femei) care ar fi fost in contact cu teroristul sunt retinuti de catre autoritatile politienesti de la SAT (Sectia Antiterorista) a PP (Prefecturii de Politie) Paris. Numai dupa 5 zile de la acest atac, alti doi posibili teroristi, Clément Baur (in varsta de 23 de ani) si Mahiedine Merabet (in varsta de 29 de ani) sunt interpelati intr-un apartament din Marsilia in posesia unui important arsenal compus din arme de foc, munitie si 3kg de peroxid de acetona (exploziv primar sub forma de pudra alba cristalina cu miros de amoniac, descoperit in 1895 de catre Richard Wolffenstein/1864-1926, chimist german), o familie de molecule instabile constituite din peroxizi, compusi organici si ciclici sub forma de dimer (C6H12O4) sau trimer (C9H18O6).

Mentionam aici faptul ca ura iesita din comun a lui Karim Cheurfi fata de fortele de politie este pusa pentru prima oara in evidenta cu ocazia tentativei sale de ucidere pe 6 aprilie 2001 (pe atunci in varsta de numai 23 de ani, dar cunoscut deja acestora pentru delicte de drept comun), la Roissy-en-Brie (Departamentul Seine-et-Marne) prin percutarea accidentala a unui vehicul (in care se afla elevul-agent de ordine/politie impreuna cu fratele sau), la bordul unui vehicul furat. Reusind sa fuga de la locul accidentului (nu foarte grav), vehiculul lui Cheurfi va fi urmarit de catre cel al elevului–agent de ordine, iar in momentul blocarii acestuia de catre acesta din urma, raufacatorul va deschide focul asupra celor doi frati (ranindu-i in abdomen) dupa care paraseste locul faptei. Cu doua zile mai tarziu (pe 8 aprilie 2001), in timpul GAV (Garde à Vue/arestul preventiv intr-o celula la sediul Politiei), Cheurfi, va recidiva, dezarmand politistul care vine in celula sa, va trage asupra acestuia cu arma lui de serviciu din dotare, de mai multe ori, ranindu-l grav.

Pentru aceste fapte comise, pe 9 aprilie 2001 este inculpat de 3 tentative de omor, iar in 2003 va fi condamnat la 20 de ani de recluziune criminala, redus in apel, pe 15 februarie 2005, la 15 ani, insa pe 17 martie 2008 (incarcerat), el este din nou condamnat la 3 luni de inchisoare cu executare pentru violenta comisa pe 20 mai 2007 fata de „o persoana depozitara a autoritatii publice”  (gardian al inchisorii) si la 18 luni de inchisoare cu executare, pe 4 noiembrie 2009, pentru violenta agravata comisa asupra unui codetinut pe 16 august 2008. Pe 7 iulie 2012, in urma amenajarii pedepsei sale (dupa incarcere neintrerupa din 9 aprilie 2001), el va trece la regimul de semilibertate, fiind liberat conditionat pe 7 septembrie 2013, dar va fi reincarcerat in acelasi an, pe 15 octombrie, pentru o serie de delicte de drept comun (furt calificat cu efractiune, comercializare de obiecte furate, utilizare de placute false de inmatriculare, etc., toate cu recidiva), iar pe 9 iulie 2014 va fi condamnat din nou (la TGI Meaux), la 4 ani de inchisoare (dintre care 2 ani cu executare). Pe 14 octombrie 2015, este pus din nou in libertate conditionata (sub control judiciar) in urma amenajarii pedepsei sale de catre un JAP (Judecator responsabil cu aplicarea si amenajarea pedepselor) de la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Meaux, avand obligatia sa urmeze un tratament psihiatric si interdictia de a nu parasi teritoriul national.

In sfarsit, Salman Ramadan Abedi, lumpenteroristul de la Manchester (a doua metropola britanica ca populatie, care gazduieste cea mai importanta comunitate libiana in regiunea sa urbana/cca 2,5Mil de locuitori si ar fi furnizat Deash-ului deja 21 de persoane), ar fi fost un musulman practicant (ca fiul unui islamist libian refugiat pe teritoriul britanic) si ar fi frecventat Moschea din Didsbury (conform lui Fawzi Haffar, un responsabil al lacasului de cult). Acesta s-ar fi intors din Libia (de la parintii sai, dupa un sejur de cca 3 saptamani) numai cu 4 zile inainte de comiterea atacului sau, iar dupa parerea Ministrului de Interne francez Gérard Collomb ar fi „vizitat cu siguranta Siria”. Acesta, sub nicio forma n-ar fi fost un „lup solitar” si n-ar actionat singur (conform Ministrului de Interne britanic Amber Rudd), ca urmare, alte 10 persoane (apropiate suspectului) ar fi fost arestate (in regim de urgenta), atat in Marea Britanie (8) cat si in Libia (2), dintre care 8 ar fi fost retiunte de catre autoritatile de ancheta. Este vorba de 7 barbati (si o femeie, Jomana Abedi, sora lui Abedi), pintre care Ismaël Abedi (n.1993) unul dintre fratii (lumpen)teroristului-kamikaze (arestat in cartierul Chorlton, din sudul  Manchesterului) respectiv, Hachem Abedi (n.1997, care isi revendica apartenenta la Statul Islamic ca de altfel si fratele sau Salman), arestat la Tripoli (in Libia), impreuna ca tatal lor, Ramadan Abedi (Abu Ismail/n.1967), de orientare salafist-jihadista, membru al GICL/Grupul Islamist Combatant Libian, deosebit de activ in anii 1990, care s-ar fi regugiat cu sotia sa in Marea Britanie in 1993, mai intai la Londra, stabilindu-se, ulterior in cartierul Whalley Range la Manchester, in timpul regimului dictatorial al lui Mouammar Kadhafi/1942-2011, aflat la putere intre 1969-2011, dar in 2008 s-ar fi inors in Libia pentru a lupta contra acestuia alaturi de fortele rebele-revolutionare si GICL ostil regimului, in timpul „Primaverii Arabe”-un ansamblu manifestatii, contestatii si revolte populare de mare anvergura in perioada 17 decembrie 2010-1 iulie 2012 in tarile arabe: Tunisia/17 decembrie 2010, Iordania/7 ianuarie 2011, Egipt/25 ianuarie 2011, Yemen/27 ianuarie 2011, Bahrein/14 februarie, Libia/15 februarie 2011, Maroc/20 februarie, Siria/15 martie 2011-in curs, cu cca 70.000 de morti si intre 58-68.000 de raniti). Acesta din urma, dupa  alungarea de la putere a lui Kadhafi, ar fi ocupat un post de conducere in cadrul Directiei Politiei din Tripoli.

Mentionam aici faptul ca GICL (Al-Jama’a al-Islamiyyah al-Muqatilah bi-Libya), fondat in  1995, avea ca obiectiv Revolutia islamica si ca sef pe Abou Laith al-Libi (1967-2008, care in 1998 ar fi jucat un rol important in atentatele teroriste contra Ambasadelor SUA in Tanzania si Kenya), un adjunct al lui Usama (Osama) Bin Laden (1975-2011), format (impreuna cu alti sefi) in Afganistan, de catre agentii de la CIA si MI6. Considerata ca organizatie terorista apropiata de Al Qaeda (de catre SUA, respectiv, Marea Britanie, dar si ONU),  disparut astazi, aceasta lupta contra regimului dictatorial din Marea Jamahirie Araba Socialista Populara Libiana (1977-2011), condus de catre Colonelul Mouammar Kadhafi, care s-ar fi memarcat prin implicarea sa in atacurile ucigase de la  Benghazi (al 2-lea oras ca marime si importanta in Libia, capitala provinciei Cirenaica, o regiune istorica cuprinsa intre golfurile Sirte si Bomba), respectiv, Darnah (capitala districtului cu acelasi nume), alaturi de organizatia salafist-jihadista Ansar al-Charia (apropiata organizatiei teroriste Al Qaeda), prezenta si ea in Libia. Dintre numerosi membri ai organizatiei (incarcerati de catre regimul Kadhafi in anii 1995-2005), pe 8 aprilie 2008, 90 ar fi fost pusi in libertate. De altfel, chiar si Abdelhakim Belhaj  (Abu Abdallah Assadaq/n.1966), un inalt functionar militar (cu o formatie de inginer la Universitatea din Tripoli) al CNT (Consilului National de Tranzitie), autoritate politica de tranzitie instaurata in Lbia cu oazia „Primaverii Arabe” (pe 27 februarie 2011), activ in timpul Revolutiei Libiene (Primul razboi civil/15 februarie-23 octombrie 2011), seful Partidului Conservator Islamiste al-Watan, ar fi unul dintre membri-fondatori al GICL (care atunci cand a fost constituit avea ca scop, cu precadere, combaterea trupelor sovietice ramase pe teritoriul national, dupa retragerea Rusiei din Libia), care, ulterior, ar fi avut legaturi „stranse” cu Al Qaeda. Eliberat cu putin timp inainte de „Primavara Araba” (cand a si creat propriul sau partid Al Watan), acesta ar fi fost capturat in 2004 de catre serviciile de informatii americane, care l-ar fi extradat in Libia (lui Kadhafi).

Mentionam aici si faptul ca dupa atacul terorist perpetrat de catre Abedi la Manchester, cca 6.300 de politisti si militari au fost mobilizati (suplimentar) pentru supravegherea securitatii publice pe teritoriului national. Din contra, conform sefului Politiei din Manchester, Ian Hopkins, Hachem Abedi (care ar fi participat activ la prepararea atacului terorist), ar fi fost supravegheat (de o luna si jumatate) de catre autoritatile libiene, iar acesta „ar fi fost pe cale de a perpetra un atentat la Tripoli”, in urma unui comunicat al Fortelor de Descurajare al GNA (Guvernul de Uniune Nationala) libian. In 2008 Ramadan Abedi se intoarce singur in Libia, insa sotia sa Samia Tabbal, impreuna cu Hashem si Jomana se vor repatria in 2011, numai dupa caderea regimului dictatorial al lui Kadhafi, dar cei doi baieti mai mari, Ismail si Salman, raman in continuare la Manchester pentru „finalizarea studiilor lor universitare”. Alti doi barbati (dintre care unul in varsta de 44 de ani), care ar fi avut legaturi cu atacul terorist al lui Abedi, ar fi fost arestati intre-un cartier din sudul Manchesterului, respectiv, la sud de Manchester, in regiunea Rusholme (cartierul Moss Side), respectiv, in orasul Nuneaton (regiunea Warwickshire), conform Mark Rowley, seful departamentului Antitero al Politiei londoneze.

Adaugam aici si mentiunea ca in regiunea urbana Manchester traiesc cca 90 de nationalitati diferite, iar fiecare al 6 strain este de confesiune musulmana, iar contactul acestora cu Libia si Siria (inclusiv prin intermediul vizitelor), dupa caderea regimului lui Kadhafi (in 2011) este confirmat de catre autoritatile de supraveghere al teritoriului britanic. In seara zilei de 25 mai, o importanta perchezitie a avut loc si intr-o casa din Wigan (la vest de Manchester), unde un alt suspect a fost arestat, avand in vedere ca Politia gaseste o serie de „obiecte potential suspecte”. Atacul terorist al lui Abedi (care ar fi avut bomba ascunsa in rucsac si care ar fi urcat in metrou la statia Victoria Station) in care printre victime exista si 7 minori, face conexiune cu alte doua atacuri ucigase (din acest deceniu) in care au fost implicati minori (in afara de cel comis de catre Mohamed Merah pe 19 martie 2012: Myriam Monsonego/7 ani, respectiv, Gabriel si Arieh Sandler in varsta de 4 si 5 ani), cel comis in 2011 de catre Anders Behring Breivik (n.1977) la Oslo in Norvegia (in care vor fi ucisi 77 de persoane, dintre care 33 de adolescenti, a se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Allah(o)u Akbar” (الله أكبر). Partea VI. Comentariul Autorului. Atacurile teroriste de la Oslo si Tunis. Lumpenteroristul), respectiv, cel comis de catre Talibani (Miscarea Talibanilor din Pakistan) in 2014 la Peshawar (Scoala Militara) din Pakistan [in care vor vor fi asasinati 141 de persoane dintre care 132 minori, a se vedea pentru detalii si articolele autorului:   Impreuna contra Pedepsei cu Moartea (Partea I)! (Malaezia, Kuala Lumpur, 11-13 iunie 2015) Impreuna contra Pedepsei cu Moartea (Partea V). Contextul abolitionist in lume in timpul celui de-al 6-lea Congres International Contra Pedepsei cu Moartea (Oslo, Norvegia/21-23 iunie)].

In privinta celui de-al 3-lea atentat (recent) pe teritoriul britanic, la Londra (in zona London Bridge – Borough Market) in seara de 3 iunie 2017 (in preajma alegerilor generale), in jurul orei 22h00 (in mai putin de 3 luni, dupa cele din 22 martie la Londra-Westminster si pe 22 mai la Manchester), comis cu arma alba (de tip cutite-pumnale) de catre 3 teroristi purtand false centuri de explozie (ucisi de catre fortele de politie dupa numai 8 minute de la alertarea lor), in care 8 persoane si-au pierdut viata (si alte 48 au fost ranite, dintre care 21 in stare grava/18 in „stare critica”), ca de altfel si cel de la Westimnster, arata, oarecum, lipsa de organizare al lumpenteroristilor (implicati), inarmati „rudimentar” (vehicul, arama alba, fara echipament „adevarat” de lupta: arme de foc, centuri cu explozivi, etc.). Esuand in inchirierea unui camion de 7,5 tone (planul A, dupa cum era prevazut), acestia ar fi intrat intr-o multime (de pietoni) pe London Bridge (Podul Londrei) cu un vehicul-camioneta (planul B), avand viteza de  cca 80km/h (lovind 5-6 persoane dintre care 3 vor deceda), dupa care, coborand din vehicul echipati cu „couteaux en céramique” (cu lame de lungime de cca 30cm, de culoare roz/marca Ernesto), intr-o zona a orasului cunoscuta (clasata) ca „street food” (cartierul animat Borough Market) ar fi atacat trecatorii, la intamplare (conform jurnalistei de la BBC, Holly Jones), ucigand alte 5 persoane. Inainte de a lansa atacul asupra celor din calea lor, ei ar fi strigat: „Este pentru Allah”.

In camioneta lor abandonata, politistii londonezi gasesc mai multe recipiente continand un amestec de substante explozibile (cocktail Molotov) cu 2 aprinzatoare, un exemplar din Coran, dar si 13 butelii de vin  continand lichid inflamabil (infasurate in sifon). Printre victimele (ucise) identificate se afla si cetateana franco-canadiana Christine Archibald (in varsta de 30 de ani), respectiv, francezul Alexandre Pigaerd (in varsta de 26 de ani, barman venit de de cca 9 luni de la Caen la Boro Bistro aflata in gestiunea lui Vincent Le Berre, originar din departamentul Calvados/Regiunea administrativa Normandia, cu radacini si in Saint Malo/Departamenrul Ile et Vilaine, Regiunea administrativa Bretania). Conform sorei sale, Lisa Le Berre, in varsta de 27 de ani Vincent traia la Londra din 2012 (si era girantul barului din 2015), iar acesta s-ar fi ascuns de teroristi, dar ulterior, nu ar fi fost gasit (inca). Un al 2-lea francez disparut (si el), identificat decedat (ulterior) este si Sébastien Belanger (in vrsta de 36 de ani, bucatar sef la Coq d’Argent, in cartierul City din Londra, unde era stabilit de 7 ani). Un al 3-lea francez care figura si el pe lista celor disparuti din seara atacului, ste identificat decedat. Este vorba de  Xavier Thomas (in varsta de 45 de ani, cadru comercial in regiunea pariziana/Métropole du Grand Paris), care era in vizita la Londra in compania sotiei sale (Christine), percutata si ea pe pod (de catre camioneta), iar ulterior, spitalizata la Londra. Alti 8 francezi sunt spitalizati dintre care 4 in stare grava. Printre cei decedati s-ar mai afla si 2 persoane de nationalitate australiana, dintre care una ar fi Kirsty Boden (infirmiera intr-un spital londonez in varsta de 28 de ani, sosita la Londra in 2013, ucisa in timp ce acorda prim-ajutor victimelor atacului terorist), iar cealalta Sara Zelenak (in varsta de 21 ani, originara din Brisbane). Ceilalti 2 sunt: un britanic, James McMullan  (in varsta de 32 de ani, care era la o petrecere cu prietenii in Barrow Boy & Banker Pub in proximitatea London Bridge) si un spaniol, Ignacio Echeverria (in varsta de 39 de ani, jurist specializat in lupta contra spalarii banilor la Banca HSBC din Londra). 

Dintre cei 3 teroristi ucis (Khuram Shazad Butt, in varsta de 27 de ani/catetean britanic, de origine pakistaneza, tatal a doi copii; Rachid Redouane, in varsta de 30 de ani/de nationalitate marocana si libiana si Youssef Zaghba, in varsta de 22 de ani/de origine italo-marocana), primi 2 locuiau in cartierul multicultural londonez Barking (estul Londrei) si erau cunoscuti de catre serviciile de informatii si antiteroriste britanice. Cei cca 500 de imami britanici refuza inmormantarea lor!

Desi in cartierul Barking, Politia Londoneza a perchezitionat 12 locuinte ale unor persoane care ar fi putut avea legatura cu atacul terorist, arestand titularii contractelor acestora (5 barbati si 7 femei cu varstele cuprinse intre 20-60 de ani), acestia ar fi fost eliberati, dar alte arestari au avut loc in acelasi cartier Barking (2 barbati cu varstele de 27 si 30 de ani), dar si in cele de Newham (1 barbat in varsta de 36 de ani), respectiv, Ilford (regiunea urbana londoneza), unde alte 3 persoane au fost retinute (cu varstele de 27, 33 si 29 de ani). Astazi, dintre cele 18 persoane retinute (in total) de catre autoritatile politienesti, 13 au fost eliberate (si scoase de sub acuzare), dar restul de celelate 5 persoane se afla in arest preventiv (la sectia antiterorista a Politiei Londoneze-Scotland Yard). In atentia serviciilor de securitate, Butt (care in cursul anului 2016 ar fi lucrat cateva luni ca ucenic in cadrul serviciului „clienti” al Metroului Londonez, iar ulterior cateva ore pe saptamana ca instructor de box sit aekwondo intr-un centru de sport islamic din cartier) ar fi facut obiectul unei anchete de radicalizare cu putin timp in urma conform lui Mark Rowley (seful unitatii antiteroriste din Londra).

Adept al lui Ahmad Musa Jibril, reputat pentru violenta sa extrema (ale carui rugaciuni prin intermediul inregistrarilor video le urmarea cu regularitate), in ziua atacului, Butt ar fi tentat inchirierea unui camion de 7,5 tone (ca si cel utilizat pe 14 iulie 2016 la Nisa (in jurul orei 22h40), in zona pietonala Promende des Anglais, in atacul terorist- revendicat de catre Daesh-al tunisianului Mohamed Lahouaiej-Bouhlel/1985-14 iulie 2016, in care au fost ucise 86 de persoane si ranite 458), insa fara succes, datorita esecului ”procedurii de plata”. Cum s-a intamplat si in atacul terorist de la Berlin pe 19 decembrie 2016 (in jurul orei 20h00), la Piata de Craciun din Breitscheidplatz, cand camionul de mare tonaj-capcana (peste 3,5 tone) condus de catre tunisianul  Anis Ben Amri (in varsta de 24 de ani/ucis la Milano in noaptea de 22-23 decembrie de catre carabinierii italieni), a ranit mortal 12 persoane si a ranit 56.

Mentionam aici ca in aceasi zi s-au produs si alte doua atacuri teroriste: asasinatul (nerevendicat) la Centrul de Arta Moderna de la Ankara (Turcia) al diplomatului rus Andreï Guennadievitch Karlov (1954-19 decembrie 2016), Ambasadorul Rusiei in Turcia (din 2013/care tinea un discurs cu ocazia inaugurarii expozitii „Rusia vazuta de catre turci”), cu 9 gloante trase in spatele lui de catre politistul turc Melvüt Mert Altintas (n.1994/probabil adept al miscarii islamiste si conservatoare  Gülen Hareketi al predicatorului turc Fethullah Gülen/n.1941, exilat in SUA) recrutat de catre Politia „Anti-Revolta” cu cca 2 ani si jumatate in urma (ucis pe loc de catre fortele de ordine), in care sunt ranite si alte 3 persoane (cu mentiunea: „Nu uitati Alep, nu uitati Siria. Allahu Akbar”, avand in vedere faptul ca Rusia il sprijina pe Bachar El Assad si regimul sau) respectiv, o agresiune cu arma de foc in Elvetia, la Centrul Musulman din Zurich (din strada Eisgasse-sectorul 4, in proximitatea garii centrale Zurich), comis de catre un elvetian de origine ganeza in varsta de 24 ani (singuratic, vinzator intr-un magazin de cartier, post din care ar fi demisionat inainte week-ens), adept al ocultismului (stiintelor oculte), care s-ar fi sinucis la fata locului. Individul (imbracat complet in negru, care ar fi suferit, probabil, de grave probleme psihice) s-ar fi introdus in jurul orei 17h30 intr-o sala de rugaciuni al Centrului Islamic (frecventat cu precadere de catre musulmani din Magreb, Somalia si Erireea) tragand de mai multe ori cu o pusca, ranind 3 persoane (un elvetian in varsta de 56 de ani si 2 somalieni cu varstele de 30 si 35 de ani), insa, fara nicio legatura cu extremismul radical, respectiv, cu organizatia terorista Daesh (conform Procurorului de Zurich Françoise Stadelmann).

Pe 18 decembrie, aceasta ar fi ucis (cu lovituri de cutit) si un individ in varsta tot de 24 de ani (de origine ciliana) cu care ar fi fost intr-o relatie de prietenie de mai multa vreme, intr-un parc de distractii (joaca) pentru copii Schwamendingen (conform declaratiei lui Christiane Lentjes Meili, sefa Politiei Criminale din Zurich). Cu un deceniu in urma (in 2007), un eveniment asemanator a avut loc la Centrul Islamic Crissier (regiunea urbana Lausaunne), cand tot un elvetian de confesiune musulmana (in varsta de 23 de ani perturbat grav din punct de vedere psihologic) a deschis focul asupra celor care se rugau in incinta localului (ranind grav un fidel), cu o arma de foc si munitia pe care Armata Elvetiana le-ar fi pus la dispoztie in calitatea lui de rezervist. Din contra, in 2004, un Imam libanez ar fi fost ucis in timpul rugaciunii de catre francez, care ar fi fost recunoscut iresponsabil penal in urma unei expertize efectuate in cadrul anchetei care a urmat. In Elvetia, astazi (in momentul de fata) ar trai cca ½ milon de musulmani, alaturi de de cca 8 milioane de locuitori, de alta confesiune.

In sfarsit, Khuram Shazad Butt (n.1990 in Pakistan/partizan si al gruparii interzise de agitatori islamisti din Al-Muhajiroun condus de catre predicatorul Anjem Choudary/condamnat in 2016 la 5 ani de inchisoare pentru apologia Daesh), s-ar fi remarcat inca din 2016, intr-un documentar The Jihadis Next Door al Canalului 4 (consacrat jihadistilor britanici), in care in Regent’s Park la Londra, se ruga intr-o tinuta pakistaneza traditionala, iar ulterior prin proseletismul sau (recrutarea de noi adepti din randul copiilor si tinerilor) din cartier. In ceea ce il priveste pe cel de-al doilea atacator, Rachid Redouane (n.1986 cunoscut si sub numele fals de Rachid Elkhdar/n.1991), acesta era necunoscut serviciilor de informatii britanice, ar fi avut dubla nationalitate (marocana, respectiv, libiana) si ar fi fost casatorit cu o scotiana cu care locuiau (impreuna) in Irlanda. Al 3-lea membru al grupului de atacatori, Youssef Zaghba (n.1995 in Maroc, la Fez/cca 180 de km de Rabat, intre Masivul Rif si Middle Atlas dintr-un tata marocan si o mama italiana originara din Bologna), isi va petrece copilaria in Maroc (dupa separarea parintilor), fara sa fi fost cunoscut serviciilor de informatii britanice (cel putin la inceput), in timp ce mama lui revine sa traiasca le Valsamoggia (regiunea urbana Bologna). Din contra, acesta ar fi fost reperat si semnalat de catre serviciul de informatii italian in 2016, in urma tentativei sale de placare in Siria (de la Aeroportul International din Bolgna) via Turcia, pentru ca n-ar fi avut bilet de intoarcere si nici bagaj pentru cala, dar si pentru ca mama sa ar fi alertat autitatile aeroportuare ca sa nu fie lasat sa plece in Turcia. In rest, Youssef Zaghba, traia in Marea Britanie(avand un job intr-un restaurant londonez) si nu venea decat rareori sa-si vada mama la Bologna.

Merita sa adaugam aici si cele mentionate de catre Primarul general al Metropolei Londoneze, Sadiq Khan, conform caruia, Londra „ar fi printre cele mai sigure, daca nu, poate cea mai sigura metropola mondiala” in ceea ce priveste securitatea publica. Oare pentru ca numarul politistilor britanici (armati), de la inceputul deceniului si pana in prezent, ar fi scazut de la 6.906 la 5.639, iar numarul ofiterilor de politie in Anglia si Tara Galilor ar fi inregistrat si el o scadere importanta, de la 144.353 la 122.959? Sau din dontra, pentru ca in ciuda acestor statistici oficiale, securitatea nationala pe teritoriul britanic a fost considerabil intarita prin mobilizarea a ctorva mii de politisti suplimentari (5.500-5.800), in special in marile metropole (printre care Londra si Manchester). Retinem aici faptul ca, in general, din aceasta categorie fac parte (conform definitiei: „oras mondial-care exercita o influenta mondiala”) New York, Londra, Paris si Tokyo, in „cap de lista”, urmate de catre: Hong Kong, Los Angeles, Singapore, Chicago, Seul, Toronto, Francisco, Boston, Mexico, Saõ Paulo, Buenos Aires, Bruxelles, Francfurt, Milano, Madrid, Moscova, Osaka, Beijing, Shanghai si Kuala Lumpur.

In incheiere, chiar daca Daesh (Statul Islamic) a revendicat atacul terorist de la Londra, nu exista niciun document fiabil (demn de incredere) care sa probeze ca acesta sa fi fost comanditat de catre o organizatie terorista din Marea Britanie sau din strainatate, cu atat mai putin de catre Daesh, care in majoritatea cazurilor in care sunt ipmlicati: „lupi solitari” autoradicalizati sau indivizi radicalizati prin intermediul site-urilor de socializare (sau ale altor mijloace mass-media „proselytizing”), simpatizanti al islamismului radical cu probleme psihice (mai mult sau mai putin) sau instabili din punct de vedere psihologic si emotional, etc., devine revendicator (prin intermediul agentiei sale de propaganda Amaq), fara sa fi fost direct raspunzator.

Mentionam aici insa faptul ca desi Amaq (Wakālat A‘māq al-Ikhbāriyyah/Amaq News Agency) doreste sa fie considerata in lumea occidentala (mai ales) ca o adevarata  „agentie de presa”, realitatea este cu totul alta. Fondata in 2012 de catre Mohamed Bara Kadek (Rayan Machaal, Riyan Mesh’al, pe atunci in varsta de 31 de ani, creator al site-ului Halab News/Alep News Network bazat la Alep) ea devine cunoscuta in august 2014 (in timpul razboiului civil sirian/incepand din 15 martie 2011 odata cu declansarea Primaverii Arabe), cu putin timp inainte ca Statul Islamic (Daesh) sa fie angajat in batalia de la Kaboné (sau batalia de la Aïn al-Arab/13 septembrie 2014-14 iunie 2015). Scopul initial al Alep News Network era sa filmeze manifestatiile pacifiste contra regimului lui Bachar El Assad (in timpul Primaverii Arabe) si nicidecum sa fie un „purtator de cuvant” al Daesh, iar in 2013, aceasta dispunea de cca 45 de reporteri pe teren si peste 100 de corespondenti pe intregul teritoriu national.

In ceea ce priveste stirile Amaq-ului (redactate in mai multe limbi) sunt remarcate pe plan international (si in special in SUA), cu ocazia atacului terorist de la San Bernardino (regiunea metropolitana Los Angeles, statul California) pe 2 decembrie 2015, in care un cuplu de americani atasat profund de ideologia Statului Islamic, Syed Rizwan Farook (n.1987 in SUA/american, dintr-o familie de imigranti pakistanezi, un fost inspector al actiunilor sanitare timp de 5 ani a institutiei San Bernardino County Department of Public Health) si Tashfeen Malik (n.1988 in Pakistan, pakistaneza, cu numele de mujahidin Abu Bakr al Baghdadi), a deschis focul in sala de Conferinte in timp ce serviciile sanitare ale Complexului Social Inland Regional Center (pentru persoane cu handicap fizic si mental) distribuiau o masa de Craciun, ucigand astfel 14 persoane si ranind alte 23  [dintre care 6 in stare foarte grava, a se vedea pentru detalii si articolul autorului IDT (Islamist and Domestic Terrorism) dupa declansarea GWOT (Global War on Terror) pe teritoriul SUA].

Este primul atac terorist islamist comis in afara Califatului Daesh (o partitie a unui ansamblu de „suprafete” pe teritoriile nationale ale Irakului si Siriei) pe care Amaq va transmite si comenta, devenind astfel, de atunci, aproape instantaneu, agentia sa de presa de propaganda. In general, in comunicarile ei, atacurile comandidate de catre Daesh ar fi comise de catre „soldati ai Califatului”, iar celelalte, care n-ar avea nimic de-a face cu organizatie, de catre „partizani” sau „simpatizanti” ai acesteia. In incheiere, conform unui comunicat al militantilor ostili regimului lui Bachar el Assad (dar si unor stiri de pe retelele de socializare Facebook si Twitter), fondatorul A’maq-ului, sirianul Riyan Mesh‘al (Bara Kadek), ar fi fost ucis pe 31 mai 2017 in Siria (impreuna cu fiica sa si alti 80 de membri ai unor familii jihadiste) cu ocazia unui raid aerian a Coalitiei Internationale asupra orasului Mayadine (Provincia Deir Ezzor)  aflat, sub „autoritatea” Daesh, aproape de frontiera irakiana. Instalat la inceput in orasul Al-Bab (in nordul Siriei), Rayan Machaal („unul dintre primii revolutionari din Alep”, conform lui  Mohammad Khaled, Directorul retelei presei de opozitie Aleppo24, care inca din 2013 si-a exprimat dorinta de a se alatura Statului Islamic), in scurt timp se va muta la Rakka (Raqqa), „capitala” Califatului Daesh, dar datorita atacului armat lansat de catre FDS (Fortele Democratice Siriene) asupra acesteia, se va stabili, in sfarsit, la Mayadine. Aceasta informatie (stire) nu ar fi fost confirmata, oficial, nici de catre Agentia A’maq si nici de catre Observatorul Sirian al Drepturilor Omului.

Incercand sa aflu ceva despre el prin intermediul fostilor mei colegi de studii din anii 1980 (astazi, dispersati in toate ramurile „fostei” stiinte si tehnologii siriene, din care razboiul civil declansat in urma Primaverii Arabe a facut un dezastru, probabil, iremediabil, cel putin int-un viitor, nu apropiat dar nici macar „mediu”), am primit mai multe informatii, despre acesta, insa, multe dintre ele contradictorii sau indoielnice, iar altele sunt insuficient de fiabile, ceea ce face ca moartea lui Rayan Machaal sa nu fie, deloc, o certitudine.

COMENTARIUL AUTORULUI

In urma unor investigatii aprofundate legate de (lumpen)jihadologia europeana/euro(lumpen)johadologia (in special franco-belgiana dar si extensiile ei germano-britanice) in diferite medii (sociale) de confesiune musulmana (mai mult sau mai putin islamiste) la care am avut acces (societatea civila islamica „de proximitate”, mediul carceral, precum si „prelungirile prin continuitate” ale acestuia in libertate), o majoritate dintre cei cu care am venit in contact, considera ca trimiterea pe 27 octombrie 2016 al lui Abdelkader Merah (n.1982, condamnat in repetate randuri intre 2003-2005 pentru delicte minore legate de stupefiante si violenta) in fata Curtii cu Jurati Speciale de la Paris (care ar fi trebuit sa aiba loc intre 27 februarie-31 martie 2017), este o mare nedreptate si o razbunare nejustifica a Justitiei franceze (fata de acesta), pentru cele 7 crime pe care le-a comis fratele sau Mohamed Merah in zilele de 11, 15, respectiv, 19 martie 2012 si la care inculpatul ar fi fost complice. Interpelat pe 21 martie 2012 si inculpat deci pentru „complicitate la asasinate si asociere de raufacatori (in legatura cu o intreprindere/organizatie terorista) cu scopul de a comite acte (atentate) criminale”, Abdelkader Merah este incarcerat astazi la Inchisoarea Fresnes (Departamentul Val de Marne/Regiunea urbana pariziana) in asteptarea procesului sau.

Ei sunt convinsi deasemenea de faptul, ca procesul acestuia ar fi fost amanat pentru perioada de 2 octombrie-3noiembrie 1017 (dupa anuntarea verdictului pe 31 octombrie 2017 in procezsul AZF Toulouse, desfasurat intre 24 ianuarie-24 mai 2017), pentru ca eventual, in cazul in care Curta Corectionala ar retine in verdictul sau si posibilul atentat terorist islamist comis de catre Hassan Jandoubi in acest dosar (idee pe care eu, personal, n-o impartasesc), Abdelkader Merah sa poate fi pedepsit mult mai sever decat a fost prevazut (maximum 10 ani de detentie criminala), adica, cu o sanctiune penala cuprinsa intre 10 si 30 de ani de recluziune criminala (pedeapsa maxima in executare.

Legat de aceste procese, ne putem pune intrebarea, daca nu cumva atentatele teroriste islamiste comise in Europa, dupa terminarea instrumentarii dosarului Merah de catre Judecatorii de instructie Cristophe Teissier, Laurence Le Vert si Nathalie Poux (pe 15 martie 2016), in special, in marile capitale europene (la Berlin pe 19 decembrie 2016, la Paris pe 20 aprilie 2017, la Londra pe 22 martie si 3 iunie 2017), dar si la Nisa pe 14 iulie 2016, respectiv, la Manchester pe 22 mai 2017, n-ar avea „elemente comune”, ceea ce este sugerat de altfel si de catre numerosi musulmani europeni (mai mult sau mai putin islamisti). Cu atat mai mult cu cat in toate acestea au fost implicati atacatori lumpenteroristi, adepti al ideologiei islamismului extremist, care au ceva in comun (mai mult sau mai putin evident) cu graful nebuloasei jihadiste franco-belgine, implicat (direct sau indirect) intr-o serie de atentate teroriste islamiste comise in Franta si in Belgia in perioada premergatoare (2012-2015).

Desigur, chiar daca implicarea Statului Islamic in atentatele mai sus mentionate este mai mult simbolica decat reala, revendicarile acestuia sunt anuntate intotdeauna de catre agentia sa de propaganda Amaq. Mai putin in cazul atacurilor teroriste comise de catre Mohamed Merah in 2012, cand exista doua revendicari, oarecum simultane (pe 22 martie 2012, respectiv, pe 1 aprilie 2012), ale organizatiei Jund al-Kilafah (Soldatii Califatului/Armata Califatului Batalion Tarek ben Ziad, afiliat gruparii teroriste Al Qaeda), pe site-ul Shamekh, care difuzeaza in general comunicatele „de presa” Al Qaeda-iste. In primul comunicat de revendicare, Mohammed Merah este identificat cu Youssef-al-Firansi (Youssef Francezul), nume pe care acesta l-ar fi utilizat in timpul pregatirii intr-o tabara de lupta din Afganistan (dupa eliberarea lui din inchisoare in 2008), dar acesta va dispra dupa scurt timp (cca 1h00), cu atat mai mult cu cat exista o serie de confuzii si erori in acesta. In cel de-al 2-lea comunicat din data de 1 aprile („ceva mai bine pus la punct”), aceasi organizatie terorista (pentru a fi convingatoare) „dezvaluie” si niste informatii despre Merah din timpul pregatirii sale „profesionale” in Afganistan, dar si ,acest comunicat (dupa parerea mea) lasa mult de dorit. Dar, trebuie sa (re)amintim faptul ca astazi, este Statul Islamic (ISIS/Daesh) cel care îi numeste „soldati ai Califatului” pe mujaidinii sai cu care sub o forma sau alta ar fi intrat in contact (direct sau indirect), ceilalti (auto)radicalizati-lumpenteroristi, in majoritatea cazurilor, nefiind considerati decat „simpatizanti (partizani) ai Califatului”.

Avand insa in vedere faptul ca Statul Islamic/ISIS (الدولة الإسلامية,, „ad-dawla al-islāmiyya”), organizatie armata terorista salafist-djihadista, antisiita, panislamica si anti-occidentala,  a fost creata pe 13 octombrie 2006, aceasta are la baza organizatia Al-Qaïda/Al Qaeda in Irak (Al-Qaïda/Al Qaeda in Mesopotamia, organizatie terorista salafist-jiihadista, antisiita si takfirista, dirijata de catre iordanianul Abou Moussab al-Zarqaoui intre 2004-2006, pana la moartea sa, iar ulterior intre 2006-2010, de catre egipteanul Abou Hamza al-Mouhajer pana la decesul sau, „lichidat” oficial, in 2007), bransa irakiana a Al-Qaïda/Al Qaeda (fondata in 1987, de catre palestinianul Abdallah Youssouf Moustafa Azzam, „imamul jihadului” si dicipolul sau fidel Usama bin Laden/1957-2011, jihadist apatrid de origine saudiana, sef spritual al retelei teroriste jihadiste Al Qaeda). Aceasta organizatie terorista s-a proclamat „Califat” (pe o regiune frontaliera a Irakului si a Sirei), numai pe 29 iunie 2014, adica cu 2 ani mai tarziu dupa atacurile teroriste comise de catre Merah, iar aparitia ei a avut ca efect intrarea galaxiei djihadiste intr-o alta era, datorita rivalitatii dintre acesta (condus de catre „Califul Ibrahim”/Abou Bakr Al-Baghdadi) si organizatia terorista “mama” (condusa de catre  Ayman Al-Zawahiri, „Emirul” djihadistilor partizani al acesteia si seful „Comandamentului general” al miscarii fondate de catre Oussama Ben Laden/Osama bin Laden), care va solda cu cateva confruntari sangeroase (a se vedea pentru detalii si articolul autorului:„Allah(o)u Akbar” (الله أكبر). Partea VII. Comentariul Autorului. Lumpenterorismul. Terorismul modern, contemporan).

In concluzie, din punct de vedere teoretic atacurile teroriste ale lui Merah ar fi fost revendicate tot de catre Statul Islamic, dar aflat pe atunci intr-o stare „embrionara”. Chiar daca practic, este indoielnica implicarea directa a acestuia ca si in celelalte atacuri comise, mentionate mai sus. In sfarsit, trebuie sa mentionam inca un personaj, care va juca un rol deosebit de important in lumpenjihadologie in general (si in eurolumpenjihadologie, in particular) si va face conexiuni intre toate aceste atacuri teroriste. Este vorba de Emirul jihadist sirian Taha Subhi Falaha (Abou Mohammed al-Adnani al Shami/1977-2016), ucis in timpul unei ofensive contra jihadistilor pe 30 august 2016 (reiterat si pe 10 decembrie) din orasul Al Bab (Guvernoratul Alep). Apartinand mai multor organizatii teroriste, printre care: Tawhid wal Djihad (organizatie salafist-jihadista, fondata de catre Abou Moussab al-Zarqaoui/1966-2006, integrata din 2004 in Al Qaeda in Irak), in 2003; Al Qeda in Irak intre 2004-2005, Statul Islamic, intre 2010-2016, Taha Sobhi Falaha, a fost simultan, atat  purtatorul de cuvant al Statului Islamic cat si seful militar al operatiunilor teroriste din exteriorul acestuia. Originar din Binnish (Guvernoratul Idleb, unul dintre cele 14 guvernorate siriene) dintr-o familie modesta (cu 6 copii), elev slab la scoala isi abandoneaza studiile devreme si va lucra pana in 1998 in constructii ca zidar, cand dispare (pe neasteptate) fara urma mai multi ani.

Incepand din 2003 se va angaja in jihad (datorie religioasa pentru musulmani: „abnegatie” „batalie”, „efort”, etc., in araba, tradus eronat in multe lucrari ca „Razboi Sfant”) si jura credinta sefului terorist iordanian Ahmad Fadil Nazzal al-Khalayleh (Abou Moussab al-Zarqaoui). Arestat in 2005 in Provincia Al-Anbâr (in Estul Irakului, una dintre cele 18 provincii ale tarii, cu capitala la Ramadi/cca 500.000 loc) in posesia unor documente false de identitate pe numele de Khalaf Nazal al-Rawi el este incarcerat timp de 5 ani la Camp Bucca (o veche inchisoare aflata in proximitatea portului Umm Qasr din Provincia Al-Basra/Bassorah, la frontiera irako-kuweitiana, gestionata de catre SUA, in timpul Razboiului Irakului-cel de-al 2-lea Razboi al Golfului Persic/20 martie 2003-18 decembrie 2011, dar utilizat si de catre fortele armate britanice din Irak, in care ar fi fost inchisi peste 26.000 de detinuti, abandonata in 2009), unde il cunoaste pe Ibrahim Awad Ibrahim Ali al-Badri (Abou Bakr al-Baghdadi al-Husseini al-Qurashi/n.1971, jihadist si terorist irakian) care succede lui Hamid Daoud Muhammad Khalil al-Zawi (Abou Omar al-Baghdadi/1947-2010), fost Emir al Statului Islamic (2006-2010), ucis pe 18 aprilie 2010 in timpul unei operatiuni militare mixte americano-irakiene in proximitatea lacului Tharthar (nu departe de Tikrit, capitala Provinciei Salâh ad-Dîn, orasul natal al lui Saddam Hussein/1937-2008, presedinte in exercitiu intre 1979-3003), impreuna cu islamistul egiptean  Abou Hamza al-Mouhajer (1967-2010), fost sef ai el al organizatiei teroriste Al Qaeda in Irak, dupa moartea lui  al-Zarqaoui pe 7 iunie 2006, cu ocazia unui raid aerian american asupra orasului Baquba (capitala Provinciei Diyâlâ) la cca 50 km de Bagdad (capitala Irakului). Dupa eliberarea lui din inchisoare, la sfarsitul anului 2011, Abou Mohammed al-Adnani se intoarce in Siria (aflata deja in razboi civil, dupa declansarea Primaverii Arabe) si participa la crearea organizatiei jihadist-salafiste Jabhat al-Nosra (fondata pe 24 ianuarie 2012, devenita Jabhat Fatah al-Sham pe 28 iulie 2016 si lichidata pe 28 ianuarie 2017, pentru a deveni Hayat Tahrir al-Cham avand ca obiectiv instaurarea Califatului Statului Islamic conform Sariei si rasturnarea de la putere al lui Bachar El Assad), de catre jihadistul sirian  Ahmed Hussein al-Shar’a (Abu Mohammad al-Julani/n.1984). Incepand din aceasta perioada Abou Mohammed al-Adnani al Shami, devine un predicator, un „mentor” pentru  jihadisti  si un instigator contra tuturor celor care combat Statul Islamic (ISIS) sau regimul lui Bachar el Assad. In ianuarie 2014 cand se declanseaza razboiul dintre Statul Islamic (Daesh) si rebelii sirieni, Abou Mohammed al-Adnani declara celor din urma: „Niciunul dintre voi nu va supravietui si noi va vom da ca exemplu, tuturor celor care vor sa urmeze calea voastra…”

In ceea ce priveste Consiliul National Sirian (autoritate politica de tranzitie compusa din peste 30 de grupuri de opozitie, cu cca 400 de membri, printre care si Frateria Musulmana, partide kurde si asiriene/sirieni crestini, etc., creata pe 15 deptembrie 2011 cu ocazia declansarii razboiului civil si lansat pe 1-2 octombrie 2100 la Istanbul in Turcia, pentru coordonarea operatiunilor militare contra regimului lui Bachar el Assad, devenind din 11 noiembrie 2012 principala coponenta a Coalitiei Nationale ale Fortelor de Opozitie si de Revolutie-Coalitia Nationala Siriana, creata la Doha in Qatar), este si acesta amenintat: „Fiecare membru a acestei entitati este o tinta legitima pentru noi, mai putin daca el va declara public ca refuza ca combata mujahidinii nostri…”. Pe 29 iunie 2014, este tot el cel care anunta „restaurarea Califatului” proclamat de catre Statul Islamic si desemnarea lui Abou Bakr al-Baghdadi in calitate de Calif al acestuia. Pe 8 august 2014 cand incep atacurile aeriene occidentale ale Coalitiei Internationale (arabo-occidentale in Irak si Siria), pentru combaterea Statului Islamic, acesta din urma trece de la logica „jihadului regional” (angajat in lupta contra statelor din regiune), la logica „jihadului global”, declarand razboi intregii lumi, dar cu precadere Lumii Occidentale (Europa Occidentala, America/de Nord si Latina, Australia si Noua Zeelanda).

Dupa parerea mea, aceasta globalizare si diversificare a jihadului, ne permite ca astazi sa introducem in sistemul nostru de valori  jihadologia ca o disciplina noua (care studiaza cele 4 forme ale jihadului islamic, conform lui Averroès/1126-1198: prin intermediul inimii, prin intermediul limbii, prin intermediul mainilor si prin intermediul armei/spadei, iar conform lui Ibn Al-Qayyim/1292- 1350: jihadul contra ego-ului sau, contra Satanei, contra infidelilor si contra ipocritilor, in contextul terorismului modern, contemporan; galaxia/nebuloasa jihadista, tipurile de jihadistii/„predicatori” si „kamikaze”, respectiv, profilul si comportamentul lor psihologic in contextul radicalizarii; graful jihadist al galaxiei/nebuloasei jihadiste cu drumurile si ciclurile sale hamiltoniene, respectiv, euleriene, subgfrafurile si grafurile ei partiale care permit detectarea conexiunilor dintre jihadisti, respectiv, rolul sau in jihadologie, precum si mecanismele de interactiune/si de schimb dintre mujahidinii grafului jihadist; lumpenjihadologia si lumpenterorismul, ca forme noi de manifestari ideologice, moderne in promovarea jihadului, etc., a se vedea pentru detalii si lucrarile autrorului: Allah(o)u Akbar (Thomas CSINTA-Necenzurat);  Terorismul nu are religie (Thomas CSINTA-Necenzurat)].

Astfel, in acest context, intr-un mesaj publicat pe 22 septembrie 2014, Abou Mohammed al-Adnani (care devine si „Ministru al Atentalor” al ISIS/Daesh si seful unei celule secrete cu numele de Enmi, insarcinata cu planificarea de atacuri teroriste in intreaga lume cu 3 ramuri: cu operatiuni in Europa occidentala, in Asia si in Orientul Mijlociu) face un apel catre fideli (in special „simpatizantii” sau „partizanii”) sa foloseasca orice mijloc pentru a ucide cetateni ai Coalitiei Internationale: „Daca puteti ucide americani sau europeni necredinciosi, in particular francezi rai (nenorociti) si jegosi sau un australian sau un canadian (…) sau orice cetatean a unei tari care in cadrul Coalitiei combate Statul Islamic, atunci contati pe Allah si ucideti-i, nici nu conteaza cum. Daca nu reusiti sa gasiti substante explozive sau arma de foc cu munitie, atunci izolati americanul infidel, francezul infidel sau oricare dintre aliatii lor. Crapati-i capul cu piatra, ucideti-l cu un cutit, calcati-l cu masina, aruncati-l in gol, sufocati-l sau otraviti-l”.

Tot el este cel care, dupa interventia militara rusa in Siria (incepand din 30 septembrie) indeamna public musulmanii fideli lui Allah sa lanseze jihadul contra rusilor si americanilor (care au anuntat un premiu de 5Mil$US pentru orice informatie permitand capturarea lui) si ar putea fi  si organizatorul atacurilor teroriste din 15 noiembrie 2015 la Paris, comise de catre „soldatii Califatului”. In sfarsit, pana si moartea lui este misterios si controversat. Pe 30 august 2016, Statul Islamic, prin intermediul agentiei sale Amaq anunta moartea lui al-Adnani (in jurul in jurul orei 03h00 la iesire din orasul al Bab) in timpul unei operatiuni militare ale fortelor speciale americane (United States Special Operations Command, creat pe 16 aprimie 1987, cu cartierul sau general MacDill Air Force Base la Tampa/Florida)  si CIA, in Guvernoratul Alep, cand vehiculul acestuia a fost tinta unei rachete (obuz) antitanc AGM-114 Hellfire cu ghidaj laser (cost 68.000$US/fabricat de catre Lockheed Martin, constructor aerospatial american, specializat in domeniul militar care rezulta prin fuziunea in 1995 dintre Lockheed Martin siMartin Marietta) lansata de catre drona militara MQ-1 Predator de altitudine de croaziera medie si de lunga autonomie (creat in 1995/cost unitar cca 4,5Mil$US). Din contra, pe 31 august, uciderea acestuia este revendicata de catre Ministerul Apararii Ruse, care afirma ca el ar fi fost ucis impreuna cu alti 40 de juhadisti ai lui de catre un mombardier cu geometrie variabila Soukhoï Su-24 (lansat in 1975), in timpul bombardamentelor asupra localitatii Oum Hoch.

Din cele mentionate mai sus este clar ca la baza atacurilor teroriste comise de catre „simpatizantii” (sau „partizanii”) ISIS (in general „jihadisti-kamikaze”), in ultimii ani, in Lumea Occidentala (Franta, Belgia, Marea Britanie, Germania, etc.) este „doctrina” lui  Taha Subhi Falaha, insa, de regula ei nu sunt „lupi singuratici” ci apartin unuei nebuloase (galaxii) jihadiste (in particular eurojihadiste), prin intermediul carora sunt controlati si ghidati (de catre „jihadisti-predicatori”), iar la momentul potrivit, „activati” sub un pretext, chiar daca realitatea este alta. Iata de ce, atacurile teroriste de la Berlin, iar ulterior de la Paris, de la Manchester si Londra,  ar putea fi integrate intr-o galaxie eurojihadista cu un graf eurojihadist „extins” al celui franco-belgian (graf eurojihadist cu componentele sale franco-belgiana, respectiv, germano-britanica, etc.), care prezinta in varfurile/nodurile sale o serie de „necunoscute”.Cu alte cuvinte, persoane neidentificate (in general lumpenteroristi-lumpenkamikaze), care pot fi activiate in orice moment. (A se vedea pentru detalii lucrarea autorului: Criza de identitate a Politiei Nationale Franceze! Asasinarea functionarilor de politie de la Magnanville. Legatura dintre graful sociologic „orientat” al nebuloasei jihadiste franco-belgiene si manifestatiile nocturne ale sindicatelor de Politie).

Dupa parerea mea in cadrul galaxiei jihadiste exita 3 nivele de responsabilitate.

Nivelul 1: Cei care indoctrineaza lumpenislamistii („mentorii jihadului”), in principiu imami radicalizati, predicatori, cu mare putere de convingere si manipulare, respectiv, responsabili ai unor miscari teroriste straine, care au ca sursa de inspiratie textele Salafismului, precum si cele ale Fratilor Musulmani  (“Asociatia Fratiei/Frateriei Musulmane”, jamiat al-Ikhwan al-muslimin, organizatie panislamista, clasata terorista, fondata la Ismaïlia, Capitala Guvernoratului cu acelasi nume, in nord-estul Egiptului, in 1928 de catre Hassan el-Benna, 1906-1949), care dupa Revolutia din Egipt (25 ianuarie-11 februarie 2011) ajung la putere in cadrul unor alegeri legislative libere sub comanda lui Mohamed Morsi, primul presedinte al Egiptului ales in mod democratic (30 iunie 2012), destituit in urma unor ample miscari populare (lovitura de stat a Armatei) pe 3 iulie 2013.

Nivelul 2:  Cei care intretin (euro)lumpenjihadul si sustin direct sau indirect (ideologic, financiar si logistic), in special Qatar si Arabia Saudita (monarhii extremiste, ipocrite si sclavagiste, care interzic libertatile politice si religioase, drepturile femeii si ale strainilor, dreptul la munca, etc., sponsori al Djihadului si terorismului in lume), dar si Turcia (unde regimul politic devine din ce in ce mai mult personal si autoritar, adica dictatorial), avand in vedere faptul ca Presedintele Recep Tayyip Erdoğan (din 28 august 2014, Prim-Ministru, 2003-2014, fondator al Partidului AKP-Partidul Justitiei si a Dezvoltarii) este membru al Fratiei Musulmane, iar o parte din teritoriul acestuia (frontalier cu Siria) apartine Califatului Statului Slamic, in ciuda faptului ca ea este o tara membra NATO si candidata la admiterea in UE.

Nivelul 3: (Euro)lumpenteroristii (Eourolumpenkamikazii), cei care sunt angajati in „Razboiul Sfant”, fie ca „lupi singuratici” (auto)radicalizati prin intermediul „mentorilor” –Nivelul 1 (ca lumpenteroristi), fie ca membri al comandourilor  (grup de lumpenteroristi – „soldati ai Califatului”)   care executa misiunile teroriste (criminale) concepute si organizate de catre acestia si care desi sufera de neintegrare sociala sau chiar de anumite probleme psihice, sunt responsabili din punct de vedere penal (adica, insuficient de „deranjati” mintal pentru a fi „hors la loi” –in afara legii).

Cert o mare majoritate a tineretului de astazi de origine musulmana este profund dezamagita de modelul de societate occidentala in care traieste, avand in vedere faptul ca cca 65% dintre jihadistii de ultima generatie au mai putin de 25 de ani, iar aceasta dezamagire (frustrare) a lor, care se accentueaza de-a lungul timpului, este legata in primul rand de neintegrarea lor in societate, ceea ce are ca efect motivatia lor reala, conform unor legi nescrise ale Coranului, pentru Razboiul Sfant (element central al manipularii mentorilor jihadisti), care spera sa aduca acea recunoastere spirituala si sociala, la care aspira. Din contra, niciun musulman bine integrat in societatea occidentala, in general si in cea europeana, in particular (indiferent de nivelul sau socio-profesional),  care a prins radacini nationale solide, care dispune un loc bun de munca (corect remunerat in functie de pregatirea sa profesionala), echilibrat psihic si emotional, care este respectat de catre membri sai si admirat pentru contributia sa adusa la prosperitatea materiala si spirituala a natiunii, nu se orienteaza catre (euro)lumpenjihad si nici nu-si doreste sa devina mujahidin-martir (kamikaze) al lui Allah, intr-un Razboi Sfant, care nu-l reprezinta si nu este specific (cel putin explicit) nici Coranului, cartea sfanta a Islamului. (A se vedea pentru detalii si lucrarea autorului: „Allah(o)u Akbar” (الله أكبر). Partea VII. Comentariul Autorului. Lumpenterorismul. Terorismul modern, contemporan). In ceea ce priveste mecanismul „activarii” (euro)lumpenteroristilor (auto)radicalizati, care se regasesc, ca regula generala, sub forma de „elemente neidentificate” in varfurile/nodurile (cu grad scazut/cu putine conexiuni) ale unui graf (euro)jihadist, este relativ simplu.

In sfarsit, intr-un graf (euro)jihadist sunt prezente toate cele 3 nivele prezentate mai sus. „Mentorii” ocupand „nodurile” (cu grad ridicat/cu conexiuni multiple si tentaculare) ale grafului „injecteaza” un virus (corespunzand unei „misiuni” in numele lui Allah), care prin drumurile, respectiv, ciclurile sale hamiltoniene si euleuriene (in care sunt prezenti „finantatorii”), se va dispersa in retea si îi va activa pe cei „disponibili” (lumpenteroristii dispusi) din nodurile (cu grad scazut de conexiuni), aflati din punct de vedere psihic, respectiv, psihologic in momentul „critic de extaz” al radicalizarii lor, ceea ce le permite trecerea la act, adica, la comiterea unui atac (atentat)  terorist. In acest context (euro)jihadologia (impreuna cu toate elementele sale componente) capata o forma virala, cu valorile proprii ale matriceei (euro)jihadiste asociate, degenerate. Cu alte cuvinte, in urma dispersiei virusului in nebuloasa (euro)jihadista, pot aparea mai multi candidati „dispo” pentru aceasi „misiune” a lui Allah, ceea ce poate genera „lanturi” de atacuri teroriste, relativ, corelate in timp, in locuri diferite ale teritoriului european, pentru a provoca panica in randul societatii civile (si evident, destabilizarea ei) datorita persistentei unei terori psihologice.

Iata de ce, pentru prevenirea si anihilarea (euro)lumpenterorismului (terorismul contemporan, modern), din ce in cemai greu de controlat (aproape imposibil de stopat),  este nevoie in primul rand de identificarea tuturor „nodurilor” gafurului e(euro)jihadist (impreuna cu laturile sale), de clasificare a lor (in functie de gradurile acestora, ceea ce va permite identificarea „mentorilor” si a „mujahidinilor” aflati in momentul lor critic de radicalizare), apoi supravegherea lor prin intermediul unei vaste colaborari politienesti europene care sa permita interventia unor unitati speciale comune (create cu acest scop, echipate si adaptate contextului) cu maxima eficacitate. Toate acestea necesita material uman motivat si calificat, respectiv, fonduri importante alocate acestor operatiuni, care exista! Pentru ca, ele nu reprezinta din pacate, decat o parte infima al traficului de material militar (in special armament de razboi) dintre marile puteri militare (mondiale), respectiv, puterile politice (sau/si cele rebele) locale implicate in majoritatea conflictelor regionale armate, in lume. Cu alte cuvinte, aceste conflicte sunt intretinute intocmai de catre marile puteri militare (cu precadere, membre permanente ale Consiliului de Securitate a Natiunilor Unite), care ar trebui sa intervina pentru a pune capat acestora, respectiv, pentru stabilizarea geo-politica a acestor regiuni.

Concluzie: terorismul international in cadrul jihadologiei occidentale este generat si intretinut de catre cei care fac eforturi (aparent) pentru a-l anihila, iar lumpenteroristii-mujahidini kamikaze („soldatii califatului” sau „simpatizantii”) nu sunt decat „uneltele” acestora care duc un „rau” la „bun” sfarsit!

NOTA

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

Euro(lumpen)jihadologia virala, moderna. Conexiunea dintre „Gemenii de la Toulouse” si procesul lui Abdelkader Merah, respectiv, atacurile teroriste de la Manchester si Londra.

[moment-of-fracture]

A privi lucrurile fără ochelarii de cal din dotare

Sunt un om al planurilor. E domeniul în care mă descurc cel mai bine, indiferent de situație. 

Faptul că mi-am planificat să văd documentarul de la One World Romania de la prima privire pe care am aruncat-o asupra programului nu poate reprezenta, deci, o surpriză pentru nimeni.

Faptul că a avut o influență reală asupra mea, însă, poate. Aș spune chiar, cu un zâmbet juridic ușor ironic, că am avut și acte preparatorii în acest sens. Am comis astfel infracțiunea de a părăsi facultatea înaintea programului pentru a mă duce la film - norocul meu e ca nu m-a prins încă nimeni. N-am luat pe cineva cu mine ca să n-am coautori, n-am avut complici și, spre mândria mea, nu m-a instigat nimeni la această infracțiune contra timpului dedicat studiului asiduu. Locul meu n-a fost vreunul predestinat sau simbolic - m-am așezat unde am nimerit, pe antepenultimul rând, unde am aproximat eu că ar fi cam "la mijloc". În jurul meu erau tot felul de oameni pe care n-am reușit să-i identific, iar ușurarea era un animal domestic ce răsufla lângă mine.

Luminile s-au stins; documentarul a început. Aveam să ne înfruptăm din ceea ce urmează să fie – în curând - o adevărată lucrare cinematografică realizată; momentan aveam doar o felie, de gust, și pe bucătarii ei cu noi în sală, care să ne facă să ne dorim să știm mai mult. Pe tot parcursul proiecției am avut sentimentul de ușoară inconfortabilitate, tras de lesă de toate prejudecățile acumulate între timp, pe care le ascund de fiecare dată cand muzeul persoanei mele primește vizitatori. Vagi idei pe care mi le formam pe baza informațiilor destul de lacunare în materie de procedură penală îmi tot zburau prin minte, căutându-și un loc anume. N-am știut să le spun unde ar fi bine să se așeze, așa că le-am lăsat să zboare: „după mine, procurorul ăsta n-a procedat corect” sau "Cum să atingă probele fără mănuși, că mor aici!".

În fine, documentarul a fost lăsat în aer, pentru că era un "șantier în lucru", practic. Discuțiile ce au urmat apoi au facut însă diferența. Probabil ca majoritatea oamenilor au venit pentru că:

1. E One World Romania

2. Avem ocazia să vedem ce merge rău în sistemul de justiție, iar asta ne gâdilă caracterul de cârcotași și bombănitori înnăscuți. 

Nu știu câți au fost satisfăcuti de ceea ce au văzut. Personajul principal a susținut timp de foarte multi ani că este nevinovat, iar din declarațiile regizorului, e ceea ce încă susține. În fața ta n-ai să ai vreun tipar recunoscut de criminal care să-ți ofere senzația că minte – pare un om calm, constant, dar mai ales coerent și articulat – lucru pe care nu-l prea vezi la persoanele impulsive care te-ai aștepta să fie infractori. Nu cred că ne aflăm la baza pământului justiției române din care să răsară erorile judiciare și nici nu văd oameni pe post de gropari, gata să sape după dreptate. Ceea ce stiu sigur însă este că eram o adunare de capete ce se iveau pe deasupra scaunelor roșii ale cinematecii, animate de suflu și de minți informate, plictisite, obosite sau curioase.

Pentru mine experiența asta a fost un challenge - undeva, pe o canapea imaginară, stăteau două personaje complet diferite unul de celălalt - ceea ce știam că sunt, cel putin deocamdată, în plan academic - și ceea ce știam că sunt în mod general. Aceste două părți ale mele urmăreau  procesul explicării unui proces al documentării unui caz celebru rezolvat printr-un proces. Pe lângă aceste procese, mai aveam și eu unul interior, analizând tot ce mi se întâmplă – slavă cerurilor că nu sunt formalistă și nu-mi cer îndeplinirea unor anumite acte de procedură, atlfel m-aș fi ridicat și aș fi plecat acasă.

La discuția pornită ulterior în sală a fost invitată și o doamnă procuror al cărei nume avusesem ocazia să îl mai aud trecător printre referirile colegilor mei de la facultate. Pendulând între film, etică și justiție, discuția a ajuns și în punctul în care cineva a întrebat "Cât de multe erori juridice ale justiției române există și dacă le contorizează cineva anume, dacă există rapoarte și statistici și așa mai departe". Ăsta a fost punctul în care mi-am reamintit, amuzată, de mania poporului nostru pentru certitudine, de ideea fixă de a avea un raport pe care să-l poata țină în mână și pe care să-l fluture triumfător spunând: "Uite, domnule, în ce stadiu jalnic e justiția în a mea Românie!". Glumesc, sunt prea puțini români care ar folosi adjectivul posesiv "a mea" într-o miercuri seara, într-o cinematecă. Și asta mă face să-mi cam piară zâmbetul de pe buze, pentru că sunt unul dintre acei români care ar face-o și pe care îi doare că alții n-o fac cu la fel de multă mândrie.

Cu toate acestea, am privit cum doamna procuror răspunde întrebărilor puse legat de funcționarea sistemului de justiție și mi-am dat seama că eu, în personajul Egocentricului din poveste, fac parte, totuși, din categoria celor semi-ignoranți, privilegiu pe care mi-l oferă facultatea pe care am ales s-o urmez. N-am putut să nu observ însă inflexiunea din tonul doamnei procuror care a ținut morțiș să îi corecteze pe „profanul” și scepticul spectator de pe scaunul roșu care a pus întrebarea. De asemenea, n-am putut să nu observ indignarea lui, specifică atâtor români care simt că ceva nu e în regulă și au instinctul natural să se indigneze în fața injustului. Aflându-mă în sală printre auditori de justiție de la INM, care au studiat cazul Moldoveanu contra României din perspectiva greșelilor în asigurarea garanțiilor efective necesare unui proces echitabil, dar și printre civili, care nu prea știu exact care e faza cu CEDO ăsta și cum a ajuns cauza la el, dar au înțeles printre rânduri că România a fost condamnată (he he, ce bine, așa le trebuie!) mi-am dat seama că mă aflu undeva pe la mijloc, stând pe la mijlocul canapelei între mine-din-domeniul-academic-anonimul-student-la-drept și mine-de-acasă-care-merge-singură-la-documentare.

Printre observațiile doamnei procuror pe care unii străini de domeniu și neinteresați pe deasupra le-ar considera ca fiind, așa cum un drag profesor mie le numește „bla bla bla juridique”, aceasta a făcut și o afirmație care mi-a rămas cumva întipărită în minte și pe care, cunoscătoare a capacității mele de a uita lucrurile extrem de repede, m-am încăpățânat să o notez: „[...]Ni se pare straniu pentru că nu e filmul nostru".  Având darul de a scoate absolut totul din contextul plictisitor în care a fost plasat și de a da cuvintelor un sens dirijat în exclusivitate de mine, am folosit afirmația ei pentru a-mi duce tot raționamentul încețoșat mai departe:

În principiu, oamenii din domeniul artei și cinematografiei știau cam la fel de multe lucruri despre drept cât știau și oamenii din domeniul juridic despre artă. Nu spun că nu există excepții – după 3 ani de facultate de drept, ajungi să gândești totul în principiu și să tânjești cu ochii larg deschiși după o excepție  - spun doar că impresia mea generală a fost că persoanele implicate își pasau ștafeta de fiecare dată când domeniul le impunea aceste limite.

A fost frumos să văd dreptul și arta documentarelor în aceeași sală și să văd că până la urmă liniile dintre cele două nu sunt chiar așa de dramatic trasate. Până la urmă, și frontierele dintre țări sunt cu totul convenționale, iar noi suntem încadrați de ceea ce ni se dă, de ceea ce știm, de ceea ce ni se cere.

Norocul nostru este însă că mai sunt oameni care privesc și peste gard și cred în interdisciplinaritate. Până la urmă, și dreptul și realizarea unui documentar pornesc din același izvor al gândirii, dar sunt culese și interpretate de persoane diferite. Amândouă se bazează pe realitate - și cred că altfel ar fi ieșit un rezultat dramatic care ar fi negat însăși sensul de bază al unui film documentar. Atât în realitate, cât și în imaginarul nostru, există o marjă de eroare mai mult sau mai puțin mare pe care o acceptăm în virtutea calității noastre de ființe umane. Sunt fericită să văd că prin telescopul unui regizor am reușit să iau la cunoștință de existența unui demo a ceea ce va însemna, poate, o mai mare apropiere de artă, fie ea și în modul ei cel mai abstract în ceea ce privește interpretarea, a domeniului juridic rigid și incomod ca o cămașă proaspăt apretată pe care abia ai pus-o pe tine. Poate că această Curte Europeană a Drepturilor Omului va fi soluția salvatoare pentru umanizarea celor care ne decid soarta în instanțele de judecată.

Poate că mă înșel amarnic, n-am înțeles nimic din documentarul ăsta și din proiecția de la One World Romania.

Nu știu nimic precis și nici nu pretind asta; doar îmi dau și eu, ca întotdeauna, cu părerea. 

http://hudoc.echr.coe.int/fre#%7B%22itemid%22:%5B%22001-111494%22%5D%7D

[stiri-noi]

După criza de la Deutsche Bank, băncile americane iau cu asalt Europa

[stiri-noi]

Modificare cu impact major in Justitiei: procurorii si judecatorii vor ... - HotNews

[stiri-noi]

Modificare cu impact major in Justitiei: procurorii si judecatorii vor raspunde material pentru erorile judiciare - HotNews

[stiri-noi]

Modificare cu impact major in Justitiei: procurorii si judecatorii vor raspunde material pentru erorile judiciare - HotNews

[news24hrou]

Modificările la legile justiţiei vor fi trimise la parlament ca iniţiativă legislativă, nu ca proiect al Guvernului

Colaliţia de guvernare, întrunită în şedinţă vineri dimineaţă, a decis ca legile Justiţiei să fie modificate prin iniţiativă legislativă asumată de parlamentarii PSD – ALDE şi să nu mai aştepte ca pachetul să fie asumat de Guvern şi abia apoi trimis Legislativului pentru dezbatere.

De asemenea, Coaliţia a mai decis ca modificările legilor Justiţiei să fie adoptate de Parlament până la finalul acestui an.

Şi premierul Mihai Tudose a declarat luni seară că legile Justiţiei ar trebui trimise direct Parlamentului, pentru consultări şi dezbateri în comisii.

El a precizat că în acest sens este necesar şi acordul politic al coaliţiei.

În ceea ce priveşte Inspecţia Judiciară, premierul a spus că este necesară o dublă subordonare.

Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a declarat duminică la Iaşi că sunt trei variante pentru Inspecţia Judiciară, dar că există mici şanse ca instituţia să rămână la Consiliul Suprem al Magistraturii.

Magistraţii nu sunt de acord nici cu propunerea ministrului referitoare la răspunderea magistraţilor pentru erorile judiciare, care impune statului obligaţia de a exercita o acţiune în regres împotriva judecătorului sau procurorului pentru acoperirea prejudiciului creat în urma unor erori judiciare.

De asemenea, în ceea ce priveşte intrarea în magistratură propusă de ministrul Justiţiei, respectiv vârsta minimă de 30 de ani şi vechime de minim 5 ani în profesie, CSM spune că acest lucru poate duce la scăderea calităţii profesionale a magistraţilor.

Magistraţii susţin, de asemenea, că salarizarea judecătorilor şi procurorilor care promovează pe loc încalcă principiul egalităţii în faţa legii, pentru că tratează diferit categoria magistraţilor în raport cu alte categorii profesionale, pentru care promovarea în funcţii, trepte şi grade aduce şi o majorare corespunzătoare a salariului.

De asemenea, mai spune CSM, înlăturarea posibilităţii magistratului de a se reîncadra în funcţie după pensionare, duce la probleme privind ocuparea posturilor vacante din sistem, la instanţele sau parchetele la care nu există posibilităţi reale de ocupare a posturilor prin alte modalităţi.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dat aviz negativ săptămâna trecută propunerilor de modificare a legilor Justiţiei. Avizul CSM este consultativ.

Modificările la legile Justiţiei au fost criticate de asociaţiile magistraţilor, de preşedintele Klaus Iohannis, iar Ambasada SUA şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la unele dintre prevederi.

http://ift.tt/eA8V8J http://ift.tt/2gArMSL

[news24hrou]

CSM: Modificările la legile Justiţiei nesocotesc garanţii fundamentale privind funcţionarea sistemului judiciar

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) spune că proiectul privind modificarea legilor Justiţiei „nesocoteşte” în aspecte esenţiale garanţii fundamentale privind funcţionarea sistemului judiciar şi contravine dispoziţiilor constituţionale.

Aceste argumente se regăsesc în avizul negativ dat de CSM proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

CSM anunţă, marţi, că în urmă cu o zi a transmis Ministerul Justiţiei hotărârea Plenului Consiliului, care conţine motivele ce au fundamentat avizul negativ emis asupra proiectului de modificare a acestor legi.

CSM susţine că activitatea instanţelor judecătoreşti nu poate fi controlată de structuri care fac parte din autoritatea executivă şi că propunerea ministrului Justiţiei încalcă dispoziţiile constituţionale privind independenţa justiţiei şi separaţia puterilor în stat.

Magistraţii mai arată că asigurarea managementului bugetar al instanţelor de judecată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum prevede articolul 136 din Legea 304/2004 pe care ministrul Justiţie a propus să-l abroge, asigură principiul constituţional al independenţei justiţiei.

Totodată, nu sunt de acord nici cu propunerea ministrului referitoare la răspunderea patrimonială a magistraţilor pentru erorile judiciare, potrivit căreia se impune statului obligaţia de a exercita o acţiune în regres împotriva judecătorului sau procurorului pentru acoperirea prejudiciului creat în urma unor erori judiciare, spunând că aceasta „ridică probleme de constituţionalitate”.

De asemenea, în ceea ce priveşte condiţiile de acces în magistratură propuse de ministrul Justiţiei, respectiv vârsta minimă de 30 de ani şi vechime de minim 5 ani în profesie, CSM spune că acest lucru poate duce la scăderea calităţii profesionale a magistraţilor.

Consiliul mai spune că procedura de concurs propusă de ministrul Justiţiei pentru promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor nu este sustenabilă în practică, pentru că presupune evaluarea lucrărilor întocmite de toţi candidaţii care au promovat proba scrisă.

Magistraţii susţin, de asemenea, că salarizarea judecătorilor şi procurorilor care promovează pe loc încalcă principiul egalităţii în faţa legii, pentru că tratează diferit categoria magistraţilor în raport cu alte categorii profesionale, pentru care promovarea în funcţii, trepte şi grade aduce şi o majorarea corespunzătoare a salariului.

Referitor la procedura de numire în funcţiile de conducere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) şi Direcţia de Investigarea a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), CSM spune că propunerea ca numirile să se facă de către ministru, deci la nivel politic, va aduce dezechilibru, pentru că nu se va mai baza pe un mecanism tripartit format din ministrul Justiţiei, ca reprezentant al Guvernului, preşedintele României, ales de cetăţeni şi CSM, format din reprezentanţii magistraţilor şi societăţii civile.

Magistraţii mai precizează în documentul trimis la minister că proiectul de modificare a Legilor justiţiei cuprinde mai multe propuneri de reglementare noi sau diferite de cele existente în forma anterioară care nu au fost supuse consultării sistemului judiciar.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dat aviz negativ săptămâna trecută propunerilor de modificare a legilor Justiţiei. Avizul CSM este consultativ.

Modificările la legile Justiţiei au fost criticate de asociaţiile magistraţilor, de preşedintele Klaus Iohannis, iar Ambasada SUA şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la unele dintre prevederi.

Şeful statului a declarat că îl îngrijorează profund faptul că se propune, prin proiectul de modificare a legilor justiţiei, ca preşedintele să fie scos din procedura de numire a procurorilor şefi, spunând că este o „greşeală fundamendală”. Preşedintele a mai spus că mutarea Inspecţiei Judiciare în subordinea Ministerului Justiţiei aduce presiune politică asupra inspecţiei.

http://ift.tt/eA8V8J http://ift.tt/2yG3UDU

[news24hrou]

Cazul Țundrea: Întâlnirea dintre adevăratul criminal și victima celei mai mari erori judiciare / INTERVIU

Bărbatul condamnat la 25 de ani de închisoare pentru crimă și viol, fapte pentru care inițial a fost găsit vinovat Marcel Țundrea, a fost eliberat ieri din penitenciarul de maximă siguranță din Târgu Jiu.

Gheorghe Avram a redevenit liber la 5 ani de când a primit sentința.

Acest lucru a fost posibil prin contopirea perioadelor pe care bărbatul le-a petrecut anterior în spatele gratiilor, pentru alte fapte.

Marcel Țundrea a fost închis pe nedrept timp de 12 ani, pentru o crimă pe care a comis-o. A fost găsit nevinovat abia în 2004, pe baza unui test AND.

Cazul său a fost considerat la vremea respectivă cea mai mare eroare judiciară din România.

Țundrea nu a mai aflat cine este adevăratul criminal, pentru că la scurt timp după eliberare s-a îmbolnăvit și a decedat.

Într-un interviu acordat corespondentei Europa FM în Gorj, Gabriela Mladin, Gheorghe Avram a vorbit despre condamnarea sa despre care spune că nu e explus să fie – ca și în cadrul lui Țundrea – o eroare judiciară.

http://ift.tt/2wywTgv

G.A.: Sistemul din România a făcut în așa fel încât să mă scoată vinovat 100% pentru fapta respectivă.

Rep.: Și după această condamnare, și după ce ați stat 5 ani, să zicem, din pedeapsa asta de 25, dumneavoastră susțineți în continuare că sunteți nevinovat?

G.A.: Nevinovat.

Rep.: Sistemul a greșit și în cazul lui Țundrea și în cazul dumneavoastră?

G.A.: E posibil să mai greșească și în alt caz. Fiindcă nu am fost numai noi doi acuzați în primă fază, suspecți au fost mulți.

Rep.: Mai sunteți suspect și în alte cazuri? Că au fost mai multe crime pe aici petrecute.

G.A. : Eu am fost cercetat în mai multe rânduri pentru mai multe fapte, dar nu s-a adeverit la niciuna că aș fi vinovat. Deși, nici la asta la care s-a presupus că a fost fapta lui Țundrea nu s-au găsit probe, nu s-au găsit. Dar…

Rep.: Povestea cu ADN-ul cum o explicați?

G.A.: ADN-ul este cumva o probă, dar nu în cazul meu. Fiindcă eu le-am dat probe la anchetatori pentru fapta respectivă și s-a făcut, s-a reconstruit un nou dosar. Vechiul dosar.

Rep.: Adică în cazul ăsta?

G.A. : În cazul ăsta. Vechiul dosar era ca probă ADN trecut AB4, ceea ce trebuie să afle toată lumea, și probele respective au dispărut și s-a construit noul dosar cu A2, probele mele, pe care le-am dat eu, și au reconstit un nou dosar. Și m-au scos vinovat 100%.

Rep.: Domnul Avram, susțineți că și în cazul dumneavoastră este vorba de o eroare judiciară?

G.A. : Eu așa susțin. Din moment ce nu am făcut fapta. Întradevăr în ziua respectivă cum s-a petrecut fapta am avut tangență cu respectiva victimă și cu fratele ei, am stat de vorbă pe podul respectiv, dar nu am comis fapta. Puteam să spun oricând, da, fapta este consumată, ce a fost, a fost, nu mi-am dat seama, puteam spune oricui treaba asta. Dar nu puteam să recunosc fapta, adică să recunosc ceva ce nu am făcut. Ce am făcut întradevăr, am făcut.

Rep.: Vă referiți la acea crimă, cu acel tânăr.

G.A.: Da, da. Am plătit pentru ea.

Rep.: În opinia dumneavoastră, credeți că Marcel Țundrea a fost autorul în cazul Mioarei?

G.A.: Nu pot să dau un verdict deoarece era și o martoră care susținea, în al doilea rând are și o declarație dată în dosarul respectiv, în care zicea că martora nu putea să-l vadă pe el în locul respectiv din cauza vegetației. Cu alte cuvinte și-a cam recunoscut vina.

Rep.: Dacă susțineți că sunteți victima altei erori judiciare ce aveți de gând să faceți?

G.A.: Nu voi face nimic, doamnă. Nu voi face nimic fiindcă nu am nimic de câștigat. Poate voi câștiga și eu ce a câștigat Țundrea. Ce a câștigat Țundrea? N-a câștigat nimic.

Rep.: Penitenciarul Târgul Jiu are un regim semi-deschis, înseamnă că dumneavoastră ați avut probabil după primii ani un comportament foarte bun în penitenciarul de maximă siguranță din Craiova.

G.A.: În toți anii pe care i-am petrecut la pușcărie, am avut un comportament bun. Eu de regulă nu am fost un om violent, numai în cazul în care am fost provocat. Am făcut întradevăr un omor, l-am executat, am fost eliberat, după aceea am comis o altă faptă. Adică o conducere fără permis în care am fost arestat din nou, mi s-a dat restul de pedeapsă, care nu s-a executat la fapta de omor, iar pe traseu, au lucrat cu fapta respectivă.

Rep.: Viața dumneavoastră cum este, domnul Avram?

G.A.: Acum? La ora actuală? Nu aș prea avea cuvinte să vă spun, să vedem ce rezervă viitorul.

Rep.: Ați avut familie? Ați avut copil?

G.A.: Am avut familie, am avut copil, cu toate astea, mi s-a distrus. Sunt cu ai mei, cu frații, cu mama, ca să o spun, voi părăsi țara, dacă pot voi uita că sunt român, nu se mai merită să trăiești într-o țară cum este România și la sistemul care este. Oriunde în țară, în lume. Nu în România.

Rep.: Știu că la un moment dat ați avut o perioadă în care ați stat în aceeași cameră, în închisoare, cu Marcel Țundrea. Cum au fost acele momente? Ce ați discutat? Ați discutat vreodată despre crima asta?

G.A.: Da, am discutat. Pe undeva îmi cerea și ajutorul unde nu știa. Dar degeaba.

În vârstă de 47 de ani, Gheorghe Avram s-a întors acasă, în satul Comăneşti, din localitatea Târgu Cărbuneşti, după ce a executat o pedeapsă de numai cinci ani pentru crimă.

El a fost eliberat condiţionat, marţi, 19, septembrie, din Penitenciarul Târgu-Jiu. Avram a fost găsit vinovat, în anul 2012, de instanţa de judecată pentru uciderea şi violarea unei fete de 14 ani.

Fapta s-a petrecut în anul 1992 şi, iniţial, Marcel Ilie Ţundrea a fost cel trimis în judecată de procurori şi condamnat de instanţa de judecată la 24 de ani de închisoare.

După 12 ani, în anul 2014, Ţundrea a fost eliberat din închisoare după ce şi-a demonstrat nevinovăţia, iar în spatele gratiilor a fost trimis Gheorghe Avram.

Foto: Gabriela Mladin

http://ift.tt/eA8V8J http://ift.tt/2xhQv5m

[news24hrou]

Protest în Piața Victoriei. La fix, s-a cântat ”Deșteptă-te române”

Protestatarii adunați în Piața Victoriei au cântat pentru a doua oară, miercuri seara, imnul României, după o primă încercare la aproximativ 21:15 de sincronizare într-o singură voce.

”Justiția e în pericol!”

Sub titlul ”Justiția e în pericol!”, pe Facebook a fost creat un eveniment în care sunt din nou chemați la proteste cei care nu sunt de acord cu modificările propuse de ministrul justiției pentru legile și organizarea instituțiilor din acest domeniu.

Oamenii sunt chemați să protesteze în fața Guvernului, în Piața Victoriei din București, de la ora 20:30.

”După marțea neagră, propunerile de masacrare ale legilor Justiției prezentate astăzi de ministrul Justiției sunt punctul culminant al luptei împotriva DNA și justiției independente. Un om care spune răspicat „REZIST!” face mai mult pentru viitorul țării decât un guvern și o majoritate parlamentară cu apucături mafiote. Iar împreună putem să decidem noi viitorul. Vino în Piața Victoriei în această seară.

Vom fi 2, vom fi 10, vom fi 100 sau poate câteva mii. Oricare dintre variante e mai bună decât să tăcem. Lupta anticorupție riscă să devină istorie fără implicarea noastră”, scrie în descrierea evenimentului.

Ministrul Tudorel Toader a declarat miercuri că una dintre modificările propuse la pachetul de legi ale Justiției prevede ca numirile în funcțiile de conducere la Ministerul Public să fie făcute de Secția de procurori a CSM, la propunerea ministrului Justiției, în baza unei proceduri transparente, din care este eliminat președintele României.

O altă modificare propusă la pachetul de legi ale Justiției prevede ca Inspecția Judiciară să treacă la Ministerul Justiției.

”Modificările legilor justiției-atac asupra statului de drept și împotriva luptei anticorupție”

Klauss Iohannis a reacționat ferm, miercuri, cu privire la modificările legislative anunțate de ministrul Justiției, Tudorel Toader.

Potrivit comunicatului transmis presei, propunerile prezentate astăzi de ministrul Justiției se constituie într-un ”atac asupra statului de drept, independenței și bunei funcționări a Justiției, precum și împotriva luptei anticorupție”.

”România se află într-un moment care îi este favorabil în planul relațiilor internaționale, cu precădere în comunitatea europeană. Ar fi în defavoarea țării noastre ca, după toate eforturile depuse până acum, să ne întoarcem la vechile practici de a pune presiune asupra justiției. Acest lucru ar fi în totală contradicție cu angajamentele pe care și le-a luat România prin aderarea la Uniunea Europeană și nu ar face decât să mențină pe termen nelimitat Mecanismul de Cooperare și Verificare.

O parte din măsurile anunțate încearcă inducerea unei false probleme și acreditarea ideii că Președintele României ar fi factorul politic care trebuie eliminat din procedura de numire în funcții de conducere din cadrul sistemului judiciar. În realitate, rapoartele MCV, recomandările atât ale Comisiei de la Veneția, cât și ale Consiliului consultativ al judecătorilor europeni îl indică pe ministrul Justiției drept elementul prin care se realizează influența politicului în aceste proceduri.

În ultimul deceniu, preocuparea decidenților politici a fost aceea de a asigura independența justiției prin reducerea până la eliminare a rolului ministrului Justiției în cadrul procedurilor de numire în funcții de conducere din cadrul sistemului judiciar, în paralel cu sporirea treptată a rolului CSM. Propunerile de astăzi urmăresc întărirea rolului ministrului Justiției și diminuarea rolului CSM în privința gestionării carierei magistraților, de fapt, slăbirea justiției.

Președintele României este implicat și în desemnarea procurorilor șefi în virtutea faptului că veghează la respectarea Constituției și exercită funcția de mediere, având rolul unui arbitru între puterile statului. În schimb, ministrul Justiției este numit politic, prin votul unei majorități parlamentare, cu scopul punerii în aplicare a unui program de guvernare asumat politic.

Articolul 132 din Constituție prevede că procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea, și nu în subordinea ministrului Justiției. Autoritatea însă nu se confundă cu subordonarea, iar un jurist onest, indiferent de interesele unor oameni politici vremelnici, nu ar trebui să inducă diferențe artificiale între statutul judecătorilor și cel al procurorilor.

Preluarea instrumentelor de control asupra activității magistraților de către factorul politic, amenințarea judecătorilor cu răspunderea patrimonială în caz de erori judiciare și subordonarea procurorilor față de ministrul Justiției, precum și ingerința procurorilor ierarhic superiori în dosarele procurorilor de caz, inclusiv prin invocarea netemeiniciei, vor avea ca rezultat timorarea magistraților și reducerea independenței lor.

La acestea se adaugă și propunerea de înființare a unei structuri specializate exclusiv pentru urmărirea penală a magistraților cu consecințe asupra competențelor celorlalte parchete specializate, în particular a DNA. În absența unor garanții legislative și instituționale cu privire la independența acestei noi structuri, riscul afectării luptei împotriva corupției este evident.

Propunerile ministrului Justiției necesită respectarea exigențelor transparenței decizionale și supunerea acestora unor autentice dezbateri publice. Totodată, având în vedere că aceste modificări afectează organizarea judiciară și cariera magistraților, punctul de vedere al magistraților este obligatoriu.

Dacă acest amalgam de măsuri va fi asumat de Guvern și aprobat de Parlament, eforturile României de mai bine de 10 ani vor fi anulate și justiția se va întoarce în timp, într-o epocă în care era subordonată politicului”.

Propunerile, subiectul ediției speciale Știrile Europa FM

Miercuri, Europa FM a dezbătut împreună cu ascultătorii modificările propuse la legile din justiție de ministrul Tudorel Toader.

http://ift.tt/eA8V8J http://ift.tt/2w4g1dT

[news24hrou]

Protest în Piața Victoriei. A fost blocat carosabilul din fața Guvernului

Protestatarii au blocat circulația în fața Guvernului.

Câteva sute de persoane scandează la această oră în Piața Victoriei ”PSD, ciuma roșie”, ”DNA să vină să vă ia”, ”Nu scăpați”, ”Rezistăm, nu cedăm”, „Nu vrem să fim o nație de hoți” și „Justiție, nu corupție”.

Dacă protestatarii au ocupat carosabilul în fața Guvernului, jandarmii au început să instaleaze în grabă garduri.

”Justiția e în pericol!”

Sub titlul ”Justiția e în pericol!”, pe Facebook a fost creat un eveniment în care sunt din nou chemați la proteste cei care nu sunt de acord cu modificările propuse de ministrul justiției pentru legile și organizarea instituțiilor din acest domeniu.

Oamenii sunt chemați să protesteze în fața Guvernului, în Piața Victoriei din București, de la ora 20:30.

”După marțea neagră, propunerile de masacrare ale legilor Justiției prezentate astăzi de ministrul Justiției sunt punctul culminant al luptei împotriva DNA și justiției independente. Un om care spune răspicat „REZIST!” face mai mult pentru viitorul țării decât un guvern și o majoritate parlamentară cu apucături mafiote. Iar împreună putem să decidem noi viitorul. Vino în Piața Victoriei în această seară.

Vom fi 2, vom fi 10, vom fi 100 sau poate câteva mii. Oricare dintre variante e mai bună decât să tăcem. Lupta anticorupție riscă să devină istorie fără implicarea noastră”, scrie în descrierea evenimentului.

Ministrul Tudorel Toader a declarat miercuri că una dintre modificările propuse la pachetul de legi ale Justiției prevede ca numirile în funcțiile de conducere la Ministerul Public să fie făcute de Secția de procurori a CSM, la propunerea ministrului Justiției, în baza unei proceduri transparente, din care este eliminat președintele României.

O altă modificare propusă la pachetul de legi ale Justiției prevede ca Inspecția Judiciară să treacă la Ministerul Justiției.

”Modificările legilor justiției-atac asupra statului de drept și împotriva luptei anticorupție”

Klauss Iohannis a reacționat ferm, miercuri, cu privire la modificările legislative anunțate de ministrul Justiției, Tudorel Toader.

Potrivit comunicatului transmis presei, propunerile prezentate astăzi de ministrul Justiției se constituie într-un ”atac asupra statului de drept, independenței și bunei funcționări a Justiției, precum și împotriva luptei anticorupție”.

”România se află într-un moment care îi este favorabil în planul relațiilor internaționale, cu precădere în comunitatea europeană. Ar fi în defavoarea țării noastre ca, după toate eforturile depuse până acum, să ne întoarcem la vechile practici de a pune presiune asupra justiției. Acest lucru ar fi în totală contradicție cu angajamentele pe care și le-a luat România prin aderarea la Uniunea Europeană și nu ar face decât să mențină pe termen nelimitat Mecanismul de Cooperare și Verificare.

O parte din măsurile anunțate încearcă inducerea unei false probleme și acreditarea ideii că Președintele României ar fi factorul politic care trebuie eliminat din procedura de numire în funcții de conducere din cadrul sistemului judiciar. În realitate, rapoartele MCV, recomandările atât ale Comisiei de la Veneția, cât și ale Consiliului consultativ al judecătorilor europeni îl indică pe ministrul Justiției drept elementul prin care se realizează influența politicului în aceste proceduri.

În ultimul deceniu, preocuparea decidenților politici a fost aceea de a asigura independența justiției prin reducerea până la eliminare a rolului ministrului Justiției în cadrul procedurilor de numire în funcții de conducere din cadrul sistemului judiciar, în paralel cu sporirea treptată a rolului CSM. Propunerile de astăzi urmăresc întărirea rolului ministrului Justiției și diminuarea rolului CSM în privința gestionării carierei magistraților, de fapt, slăbirea justiției.

Președintele României este implicat și în desemnarea procurorilor șefi în virtutea faptului că veghează la respectarea Constituției și exercită funcția de mediere, având rolul unui arbitru între puterile statului. În schimb, ministrul Justiției este numit politic, prin votul unei majorități parlamentare, cu scopul punerii în aplicare a unui program de guvernare asumat politic.

Articolul 132 din Constituție prevede că procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea, și nu în subordinea ministrului Justiției. Autoritatea însă nu se confundă cu subordonarea, iar un jurist onest, indiferent de interesele unor oameni politici vremelnici, nu ar trebui să inducă diferențe artificiale între statutul judecătorilor și cel al procurorilor.

Preluarea instrumentelor de control asupra activității magistraților de către factorul politic, amenințarea judecătorilor cu răspunderea patrimonială în caz de erori judiciare și subordonarea procurorilor față de ministrul Justiției, precum și ingerința procurorilor ierarhic superiori în dosarele procurorilor de caz, inclusiv prin invocarea netemeiniciei, vor avea ca rezultat timorarea magistraților și reducerea independenței lor.

La acestea se adaugă și propunerea de înființare a unei structuri specializate exclusiv pentru urmărirea penală a magistraților cu consecințe asupra competențelor celorlalte parchete specializate, în particular a DNA. În absența unor garanții legislative și instituționale cu privire la independența acestei noi structuri, riscul afectării luptei împotriva corupției este evident.

Propunerile ministrului Justiției necesită respectarea exigențelor transparenței decizionale și supunerea acestora unor autentice dezbateri publice. Totodată, având în vedere că aceste modificări afectează organizarea judiciară și cariera magistraților, punctul de vedere al magistraților este obligatoriu.

Dacă acest amalgam de măsuri va fi asumat de Guvern și aprobat de Parlament, eforturile României de mai bine de 10 ani vor fi anulate și justiția se va întoarce în timp, într-o epocă în care era subordonată politicului”.

Propunerile, subiectul ediției speciale Știrile Europa FM

Miercuri, Europa FM a dezbătut împreună cu ascultătorii modificările propuse la legile din justiție de ministrul Tudorel Toader.

http://ift.tt/2irSyQy http://ift.tt/2iqVywS