#cuvant pentru suflet

[pelerinulcosmic]

Tatăl Nostru – Rugăciunea Domnească a Credinței și Iertării !

[fara-posts]

O sa ti spun fatis, desi nu va fi cu cuvant,amutesc,cand te vad si as vrea sa te iau,sa fugim,sa ...ceva....nu i doar un gand...inima,se bucura simplu,latent... noi ne stiam de undeva si ne iubim chiar dement...da mi doar o "clipa "de a Ta...cu cel ce i in vise latent,real e cineva ce mi stie adancul si lent.....in rest e un vax infinit in care muriram ....absent...

-Pune-ţi o dorinţă. INSTAGRAM @CURERUL T

- Tu.Secretul gradinii tale ,iubito ...si linistea....parfum,miresme ,culori ...adierea noastra ,a ta ...si as mai vrea la nesfarsit ...sa ma cufund adanc sa nu mai stiu nici cine esti ,nici cine sunt, sa curga cu noi doi ,uniti intru ceva ...si cam ...atat...Se facea ca luna o luase razna ,nici o lege nu mai era,se facea c o copilă ciudata,uitase de timp si n ce lume era,se facea ca i fusese aratat intr un vis un domn care ,asa vesel o invitase s o nvete un dans negrait ,pasii lor erau potriviti ca si cum se cunosteau ,se lasa dusa atat de firesc de un anonim ce era si totusi ...luna era ,si totusi legea functiona si totusi ceva era razna....in inima ei ...alta stea si un om cum nu cunostea ....si totusi era un Ceva ...la care pierea inttebarea si timpul ...era...ceva ,minunat ....cu gustul tau rafinat ...atat de simpla e iubirea ...atat de minunata esti ...iubita mea...Cand gandul este mut ...rapus de o frumusete stranie ...un uimitor je ne sais quoi...[04.06, 20:09] Ioana: Mi e inuman de dor

[04.06, 20:09] Ioana: De cine mi este mie

[04.06, 20:09] Ioana: Atat de dor...... apoi sunt cei ca ea,

cei care nu intreaba pentru ca stiu deja,

cei care au o inimă puternică,

cei pe care îi simți în aer în mijlocul parfumului lucrurilor bune,

cei cărora le pasă de respirațiile tale individuale,

cei care au sentimente zgomotoase,

cei capabili să vadă dincolo,

cei cărora nu le pasă de machiaj și peruci pentru că au deja un suflet frumos,

cei capabili să-ți facă inima să roșească și să te mângâie cu un zâmbet.

Sunt cei ca ea în care ai vrea să te pierzi.

[i-belive-in-unicorns-magic]

Rai si iad

Cum poate o persoana sa ti aduca raiul si iadul in suflet in acelasi timp? Cum pot eu sa iubesc o astfel de persoana? Si mai presus de toate... cum pot eu sa fiu atat de sigura ca o sa o iubesc mereu?

Te am iubit, te iubesc ai o sa o fac in continuare cu sau fara prezenta ta. Nu te iubesc mult, putin, rau, bine sau alte clisee de genul. Te iubesc si atat, caci cred cu tarie ca orice cuvant adaugat dupa aceste doua (putin zis) cuvinte, prea pure pentru lumea in care traim, i ar anula sensul. Te iubesc... O stiu. O simt.

As fi vrut atat de mult sa-ti apartin. Sa-ti fiu. Sa-mi fii. Dar cat sa mai incerc? Cat sa te mai chinui pe tine cu dorinta mea arzatoare de iubit pana la capat, cand poate pentru tine iubirea are alta forma si se simte altfel? Am obosit. Am obosit atat fizic cat si psihic. As putea spune ca am ajuns la epuizare, dar nu m-ai crede.

As vrea atat de mult... dar de ce? Sa fi tu idealul meu? Probabil ca da avand in vedere ca te-am avut exemplu pana acum. Datorita tie sunt cine sunt acum. Nu pot printr-un amarat de text sa-ti multumesc. De ce sa-ti multumesc? Pai e simplu... Pentru tot binele si pentru tot rau. Lumea nu e roz, iar asta am invatat cu tine si prin tine. Am trait. Asta e raspunsul. Iti multumesc pentruca am trait. Am fost trista, frustrata, neajutorata, la pamant de a dreptul, dar am fost si fericita, iar atunci chiar si pentru cateva secunde/minute/ore am simtit o nebuneste. Te ador ai te urasc in acelasi timp, iar asta te face prezent in mintea mea mereu.

Te iubesc si iti multumesc! Sa nu uiti asta. Sa nu uiti! Nu am sa stiu niciodata daca este sau macar a fost o urma de acest sentiment si la tine... poate ca a fost, poate ca a trecut, poate inca este... Mai conteaza? Tot ce regret e ca nu m am ridicat la nivelul asteptarilor tale. Ca nu ti am fost de ajuns... si ca nu o sa-ti fiu niciodata de ajuns... Doare. Doarte a dracu de rau. Dar mai conteaza ca doare? Mai conteaza toata aceasta incertitudine cand eu stiu ca-mi esti si mi-ai fost exemplu mereu? Cand oamenii aleg exemplele pe care le urmeaza, acestia sunt defapt idoli. Oamenii tind ca alerge spre perfectiune. Eu in varianta ta nu am fost. Am esuat. De ce? Tocmai pentru ca nu sunt destul de buna.

Tot ce-mi mai promit acum e ca asta sa fie ultimul text despre tine. Stiu ca ma mint. Ma mint cu nerusinare. Dar daca imi pasa de mine nu te mai luam exemplu, corect? Asa ca imi iau la revedere, desi stiu ca este un mare “pe curand” ...

[porcul]

Sunetele provocate de chitara sa-ti ramana in suflet adanc impregnate,

In timp ce esti in bratele lui in fiecare noapte.

Fiecare cuvant asezat in versuri pentru sufletul ce m-a dat deoparte,

Intr-o zi va fi curpins intre coperti, ce in trecut, in iubirea nostra sa te importe.

Gesturi inocente acoperite cu greseli mature,

Au facut apropierea sa se scuture, norii sa se adune si sa picure.

Epilogul n-a fost asudat in insecuritate,

L-ai inlocuit cu mine, apoi l-ai readus in prim-plan,

Iar eu am fost lasat usor, usor in spate.

Am tanjit, noapte de noapte, m-am straduit,

Insa sa te rup din mine si sa te uit n-am biruit.

Ai fost sufletul pentru care au ars sentimentele mele,

Sufletul pentru care mi s-au rupt corzile.

Sufletul ce m-a pornit sa murdaresc foile.

[coriredridinghood]

Iubesc la nebunie toamna. Nu in toate zilele ei – se mai intampla sa o ocarasc uneori - dar facand abstractie de cele mai apasatoare dimineti, cu umezeala grea, ploaie marunta si rece, pot afirma ca per ansamblu e anotimpul meu preferat.Acest anotimp mi se potriveste ca o manusa. Poate pentru ca este croit din contraste la fel ca si mine. Ba are zile noroase si infrigurate ca si zilele mele cele mai proaste, in care cu greu scoti un cuvant de la mine. Si de-l scoti, iti doresti mai bine sa fi plecat mai departe fara sa ma intrebi ceva. Ba zile caldute si blande, ca unele dimineti ale mele cand ma trezesc din somn cu asa o duiosie in suflet, de intreaga zi as mangaia in stanga si-n dreapta din priviri, din gesturi ori din cuvinte. Ori acele zile atipice de toamna cu un cer sfidator de albastru, cum nu e in nicicare anotimp din an. Si cu un soare orbitor si fierbinte, ca in zilele in care ard ca o flacara de stafeta, pe care simti nevoia sa o saluti, sa mai stai prin preajma ei, sa o porti mai departe, ori sa te lasi indrumat de traiectoria ei precisa. Si ma indragostesc de toamna, in fiecare toamna...Corina

[toogoodforyoursoul0]

Asta e de la copilul vostru sau cel putin de la fiinta careia ia ti dat viata vrand, nevrand. Asta e de la mine mama, tata, de la fiica voastra pe care ati uitat sa o iubiti. De cand eram micuta auzeam copii cum se laudau cu vacante si timpul petrecut cu familia lor, adica cu parintii. Iar eu mereu aveam o durere n suflet stiind ca nu sunteti langa mine, ca ma simt a nimanui, ca singurele persoane care mi au fost alaturi au fost bunicii mei. Ati dat cu mine de pamant de cand eram doar un “ghemotoc”, bine vorba vine, eram un ghemotoc cu suflet, doar ca voi ati uitat ca in corpul meu exista asa ceva si ati preferat sa ma tratati ca atare. Am crescut urandu ma ca exist, plangand in hohote si tipand ca vreau sa mor, ca nu stiu de ce m am nascut pe acest pamant. Mamă, mămica mea de ce te porti cu mine de parca n as avea sentimente? De ce vrei sa ma distrugi... de ce n ai putut sa ma iubesti si pe mine macar putin, sa simt si eu iubirea aceea de mama, pentru ca si eu la randul meu o sa fiu mama intr o si si n o sa stiu sa mi ofer iubirea pentru ca nu m ai invatat. Mereu mi s a reprosat ca nu stiu sa iubesc si asta e numai vina ta ca n ai stiut sa ma alinti, sa ma mangai cu o vorba dulce sau macar un cuvant frumos. Acum sunt mare si n am nevoie de tine, nu mai vreau sa te simt. Si tu, tata am cautat un model in tine pentru ca n am gasit in mama si ghici ce n am gasit nici aici.

[strainuldinstatie]

Ea

Era diferita față de orice om pe care il intalnisem. Si nu doar prin faptul ca era extrem de frumoasa si de amuzanta, dar viata pe mine m-a purtat mai pe la "suprafață" si nu mi-a fost dat, din pacate sau din fericire, sa vad cum e sa iti fie greu

Era diferita inca din prima zi, trecand cu vederea fizicul, caldura din glasul ei care m-a primit cu "o sa intarzii la ora, du-te te rog" era ceva nou si ceva diferit pentru mine. Cuiva ii pasa de mine

Era diferită prin problemele ei de acasa. Eu nu am intalnit un om de o asemenea forță sa traiesti niste chestii si sa vi sa râzi povestind despre ele. Stiu ca ii era greu, dar era diferita

Era diferita prin felul in care stia sa vada viața. In 17 ani nu prea am descoperit oameni care sa faca un adevarat "cult" , o religie in sine din citit.

Citea masiv, citea frumos, citea orice. Si chiar daca in prima instanta, cand mi a spus "asta e singurul lucru pe care il fac cand sunt singura" mi-am zis "pf...fițe" era defapt chiar singurul lucru pe care il face de cand se stie si de care nu s a plictisit

Defapt o facea pentru ca altceva nu ii ramasese de facut. Descoperise cat de greu si urât e aici si faptul ca acele carti ii ofereau posibilitatea de a isi imagina ce inseamna fericirea si linistea sufleteasca o determinau sa construiasca un intreg univers din citit, un univers unde era doar ea si speranțele ei

Era diferita prin modul de a vedea si de a trai suferința. Eu sunt foarte prost si sa exprim poate prea vocal si prea vizibil cu tot ce ma doare. Ea insa era tacuta si tinea totul inauntrul ei si nu isi permitea sa planga fiindca stia ca lumea trebuie sa o vada puternica. Stia ca indiferent de cat de tare o sensibilizeaza un catel sau un video cu pisicuțe nu poate plange pentru ca a avut atatea greutati in viata si lumea a vazut ca era tare, nu ii putea dezamagi, mai ales pe cei pe care ii considera "speciali"

Era diferita. Iubea diferit. De obicei in zilele noastre toti se iubesc "vădit" poate prea public, poate prea "fara perdea". Ea iubea in tihna, iubea un om singur, pe care il putea face sa treaca de la a se simtii ultimul om, la a-i plesnii inima din piept de iubire. Iubea frumos si iubea sa fie iubita doar "intre 4 ochi" in "lume" voia doar sa radă, sa zambeasca si sa se tină de mână, sa simtă ca nu e singura. Sa simtă, poate prima oara in viata ei, ca nu e singura si e in siguranta

Era datoria mea sa o fac fericita si sa se simta iubita si sa ii ofer sentimentul de "familie" pentru prima oara in viata.

Era datoria mea sa ii pun un zambet pe buze oră de oră

Si era de datoria mea sa fiu puternic cand viața a mai incercat-o pentru inca o data (poate prea multe pentru cate ar fi meritat) sa fiu eu cel puternic si nu sa ma ascund in umbra ei de om brav.

Dar in schimb ce am facut?

Nimic. Cel mai bun cuvant.

Nu spun ca e perfecta, e pe departe de perfectiune, poate e chiar opusul ei, avea multe defecte si frici si fobii, dar nu puteam sa nu o iubesc

Stiu ca nu va mai fi vreodata a mea, si ma doare cel mai rau lucrul asta. Ma doare ca stiu ca o voi pastra in suflet toata viața si ca undeva, oricat de fericit as fi, ma va durea toata viata.

Te iubesc. Si daca mai citesti asta...mi-as dorii sa vorbim...nu stiu ce. Stiu ca nu as mai fi in stare sa te fac atenta cu vreun subiect de-al meu dar totusi mi-as dorii sa te aud si sa te tin in brate.

Imi lipsesti.

[nemessis03]

Acum 4 ani am intalnit pe cineva care a ajuns sa imi dea o adevarata lectie de viata si a contribuit direct si indirect la dezvoltarea mea personala. A fost o relatie cu o persoana care imi era simpatica la inceput, m-a atras aerul lui misterios care m-a facut sa vreau sa il cunosc mai bine. Desi am avut cateva retineri, am reusit sa trec cat de cat peste ele si sa incep aceasta relatie. A fost totul roz la inceput, dar lucrurile aveau sa se schimbe. El, o persoana impunatoare, cu multa incredere de sine, extrovertit, impulsiv, aventuros, sociabil. Eu, o persoana introvertita, cu o stima de sine scazuta, timida, sensibila. Ai putea spune ca ne-am putea completa cat de cat si am avea multe de invatat unul de la altul pentru a ne putea intalni in acelasi punct, mai greu atunci cand defectele noastre comune au fost orgoliul si incapatanarea. Nu am fost niciodata o carte deschisa fata de nimeni, nu eram obisnuita sa aiba cineva grija de mine, sa ma intrebe daca sunt ok, daca am ceva pe suflet...am invatat sa ma apar si sa ma descurc singura, lucru care a dus la incapabilitatea mea de a imi exprima sentimentele prin cuvinte, un defect care ne-a afectat relatia destul de mult pe langa altele. Nici care nu era dispus sa faca o schimbare adevarata, nu tinea mai mult de o saptamana la nici care dintre noi, au inceput sa existe reprosuri si neintelegeri. Rezolvari la problemele noastre nu prea existau pentru ca unul dintre noi nu era mare fan al compromisurilor, care la un moment dat erau necesare pentru a mai diminua din conflicte si pentru a ne demonstra ca putem reveni la normal. S-a ajuns in punctul de a ne desparti, lucru la care nu m-am putut gandi nici macar o secunda, desi era de asteptat, nu puteam sa accept aceasta idee pentru ca eram convisa ca el e alesul pentru mine, era tot ce imi doream si chiar mai mult,m-a invatat sa iubesc si mi-a aratat ca iubirea adevarata exista, eram absorbita de el, ma uitam in ochii lui si vedeam fericirea, il iubeam enorm si nu mai puteam sa vad cat de toxici am devenit unul pentru altul. Dupa o perioada lunga de pauza, drumurile noastre s-au mai intersectat de cateva ori. Am ramas doar prieteni, desi eu inca aveam speranta de impacare, nu am facut niciun pas pentru ca nu am vrut sa il pierd din nou. Inca tinand foarte mult la el, am preferat sa imi pastrez sperantele pentru mine pentru a nu pierde prietenia. Parea sa comunicam mai bine asa, parea sa ne intelegem mai bine unul pe altul, pana cand s-a distrus si aceasta perioada de prietenie intre noi. Dupa ce am pierdut de tot legatura, am putut sa stau sa imi fac ordine printre ganduri si am ajuns sa imi pun anumite intrebari: “Oare chiar sunt doar eu de vina?” , “Oare chiar sunt un om atat de rau si egoist?”, “Oare chiar am asteptari prea ridicate de la oameni?”, in acel moment am realizat ca daca aceasta persoana a ajuns sa ma aduca in punctul in care sa ma indoiesc de mine si standardele mele ar fi cazul sa ma indepartez. Cu siguranta asteptarile mele nu erau chiar atat de ridicate, pur si simplu ma complic cu persoane care nu imi pot oferi ceea ce merit, un om rau cu siguranta nu sunt pentru ca au fost miliarde de momente cand am tacut si am inchis ochii fara sa zic un cuvant, doar ca totul sa fie ok si vina nu imi apartine doar mie, e impartita in egala masura. Am realizat ca el nu e o persoana chiar atat de sigura pe el pe cat pare si foloseste manipularea pentru a te face sa ajungi sa te indoiesti de tine, am fost manipulata emotional de o persoana in care pot sa zic sincer ca imi vedeam viitorul. Am realizat ca nu imi este dor de el ci doar de vechiul el si momentele frumoase de care am avut parte si am mai realizat ca atunci cand mi-a zis “Esti un inger si probabil nu te merit”, poate chiar avea dreptate.

Desi inca mai am anumite fustrari si intrebari fara raspuns, dupa atata timp, si am mai avut si cateva conflicte indirecte pana si in prezent este o persoana pe care inca o respect si o apreciez, o persoana pe care nu o voi putea uita sau uri niciodata in adevaratul sens al cuvantului. A facut parte din viata mea o perioada destul de lunga de timp unde mi-a fost alaturi de fiecare data, m-a ajutat cum si cu ce a putut el si mi-a oferit de fiecare data un umar pe care am putut sa plang, ceea ce apreciez si mai apreciez si rabdarea pe care a avut-o cu mine pentru ca nu sunt o persoana foarte usor de manevrat. Desi a fost o relatie cu nabadai, am un singur regret imens si acela e ca in momentul in care imi spunea “Ma simt singur in relatia asta”, nu am facut nimic pentru a schimba acest lucru, pentru ca eram prea sigura pe mine ca am situatia sub control si stiu ce fac. Ii doresc in continuare binele si sper ca intr-o buna zi o sa dea de persoana potrivita, alaturi de care o sa poata avea cele mai frumoase momente din viata lui.

O mica parte din mine

[kirakiller1]

“Fericirea”- un cuvant cu multe intelesuri si atatea moduri diferite in care o putem percepe.

Fiecare dintre noi poate gasi fericirea si in cele mai micute lucrur,  mai ales daca acele lucruri conteaza cu adevarat pentru noi.  Pentru unii fericirea inseamna sa stea in casa si sa se joace pe calculator, pentru altii sa se plimbe toata ziua.

Ce inseamna “fericirea” pentru mine ? Sa privesc cum picaturi de ploaie cad din cer fara oprire. Sa pot merge prin ploaie si sa vad cum ceilalti fug de ea, si totusi ea fiind un moment atat de frumos si o scapare pentru un moment din realitatea pe care o traim. Cu ceaiul fierbinte intr-o mana si cu o cartea in cealalta. Sa privesc apusul si rasaritul cu persoana draga mie, fara sa-mi pese de probleme. Sa ascult muzica fara ca cineva sa ma intrerupa. Sa stau cu familia la masa si sa radem si ne simtim bine fara sa ne certam, macar pentru 5 minute. Sa vad ca pot ajuta oamenii din jurul meu cu ce pot, fara a cere ceva in schimb. Sa mananc ciocolata alaturi de prietena mea si sa ne uitam la un film sau sa dansez prin casa cu ea. Sa privesc cerul instelat, sa stau sa  ma gandesc cati oameni privesc in acelasi timp acelasi cer, aceleasi stele , aceeasi luna cu aceeasi speranta in ochi. Sa citesc doua carti intr-o zi si sa descopar cum oamenii pot fii atat de uimitori doar prin simplu fapt de a sta cu ei in taccere, de a sta si a te uita in ochii unei persoane fara sa ti pese ca in urmatoarea clipa totul se poate sfarsi, sa cunostii tot felul de caractere care sa te lase cu un gust amar sau doar pur si simplu cu o gaura in suflet si cateva lacrimi. Sa o vad pe mama fericita atunci cand ii dau de 8 martie o amarata de foaie in care ii spun la multi ani. Sa ascult atunci cand cineva imi spune ca este madru de mine, si ma accepta asa cum sunt eu, buna sau rea. Sa vorbesc intr un loc strain cu pe care tocmai i am cunoscut,  sa-mi dau seama ca nu sunt singura care-si doreste pe cineva si sa descopar cate momente poti avea cu ei si parti din viata ta care se carpesc cu parti din viata lor. Sa vad cum apare curcubeul pe cer si sa ma simt iar ca un copil. Sa primesc un sarut pe frunte si sa stiu ca ma pot baza pe cineva. Sa mi se spuna “ai grija” fara sa cer eu asta. Sa cunosc secretul Universului doar cu o imbratisare si un adio. “Fericirea” este doar un simplu cuvant, un substantiv comun, doar atat inseamna. Dar ceea ce schimba ceva atat de simplu in ceva rar sunt momentele, sunetele, amintirile, lucrurile, persoanele sau animalele. “Fericirea” poate fii echivalenta cu tot. “Fericirea” poti fi chiar tu insuti.

[theandreeabieber-blog]

Răni noi

De ce ai plecat de langa mine?

De ce ai renuntat la noi?

"Nu stii tu! Ranile sunt vechi!"

Deci faci acum altele noi?

Tacerea striga vorbe grele

Cand nu mai e nimic de spus.

Sunt rani ce se deschid si ele

Cand raman singura la apus

Doua flori de "Nu ma uita"

Am ramas eu ca sa le strang.

Si voi iesi numai pe ploaie

Doar sa nu ma vezi cand plang..

N-am sa-ti spun cand imi e dor,

N-am sa-ti spun cand nu mi-e bine

Si o sa ma fac ca nu aud

Cand dorul ma-ntreaba de tine.

Fara sa lupti, ai castigat!

Eu n-am sa mai scot un cuvant

Si de rusine c-am pierdut

Stau cu privirea in pamant.

Am pierdut ca te-am crezut,

Am pierdut ca te-am iubit.

Pe mine ma doare mai mult

Pe tine te doare vreun pic?

Mi-ai spus sa ma deschid cu totul

Ca-n suflet vrei sa mi te bagi

Si mi-ai luat inima cu totul

Doar ca sa ai in ce sa tragi?

Ce fac cu atata iubire?

Cui s-o mai dau? Cum s-o consum?

Tu ai plecat, dar fara mine..

Ai ales pentru amandoi, oricum...

[shitandstuffsposts-blog]

9uneori sunt bine, fericita dar uneori inseamna 8% din zi...alteori ma gandesc cat de naiva am fost, in procent de 92% din zi. deci, chiar daca nu esti pe mi poti sa ti dai seama foarte usor ca m ai distrus si apoi m ai lasat singura. dar o data la cateva zile ma gandesc ca poate nu ma meritai, iar acum ai primit ceea ce meriti. poate am fost prea buna pentru tine, iar asta ramane concluzia. datorita tie am devenit si voi deveni mai puternica, mai desteapta, cea mai buna versiune a mea. si prietenia mea pentru tine nu o sa dispara pentru ca sunt prea buna sa te las balta, insa daca tu insiti.... gata cu self harm si low self esteem. m am saturat sa ma uit in oglinda si sa mi zic in gand, poate n am fost suficient de buna pentru el. dar mi am dat seama de ceva, eu sunt destul. nu am nevoie de mai mult de atat. sunt exact ce trebuie si nu imi pare rau de cine sunt. ma simt bine in pielea mea, acum ca am recunoscut cine sunt cu adevarat. lumea ma poate intelege cum vrea. da te am iubit cu toata iubirea posibila si imposibila, ti am oferit totul dar mai presus de asta, m am oferit pe mine tie si asta nu se face. nicio fata n ar trebui sa o faca. niciodata! stay true to yourself and never let a man call you slut or whore! daca ii spui unei persoane curva sau sa ti suga pula sau orice alte derivate, tu ca barbat, in acel moment iti pierzi masculinitatea, te injosesti. daca inca crezi ca ti ai gasit sufletul pereche cu fiecare persoana cu care te imparti atunci esti la fel de imatur precum te am lasat. aveam nevoie de tine, iar tu ai preferat sa ti refaci viata si sa ma lasi in urma, dupa ce eu te am ajutat sa ti revii si sa simti cu adevarat... eu te am ajutat sa traiesti, iar acum rasplata mea e singuratatea. asa sunteti voi baietii. deci da, scuza ma daca te fac sa tremuri sau sa plangi fara ca de fapt sa ti spun un cuvant. plangi si tremuri pentru ca simti vina. nu te mai preface ca te am traumatizat acum. te injosesti si mai mult ca persoana. am vrut sa fac lucrurile clare. am simtit sa le clarific de fapt. nu te am facut sa te simti oribil, te am facut sa simti stari, sentimente, lucruri pe care nu le poti simti cu altcineva si nu o vei mai face vreodata. de asemenea, alta persoana te va face sa simti alte lucruri si tot asa. nimic nu se rezuma la o persoana. intr-adevar nu te am apreciat întotdeauna dar daca erai o persoana demna am fi clarificat situatia de atunci. in schimb, ai preferat sa ma lasi asa ca un cacat in ploaie, sa ti iei pe altcineva care sa ti satisfaca nevoile masculine, sa ti bati joc de mine si apoi tot eu sa pic aia vinovata...:) dragul meu, ai noroc ca sunt o persoana cu suflet, chiar sunt o persoana buna in ciuda aparentelor, deci nu, nu o sa mi bat joc si nu, nu o sa fac rau nimanui. da, ma doare pentru ca te am crezut de n ori si s a dovedit totul a fi o mare si frumoasa minciuna. succes in ce urmeaza sa faci si sa stii ca, chiar daca nu sunt mare fana baieti, pot sa te ajut sa treci peste orice daca ma lasi sa intru in sufletul tau. si vrei asta, crede-ma.

all the love, yoyo 2019

[allylary]

Dragi parinti..

Dragi parinti.. 

Nu cred ca va mai pot spune asa. Nu mai cred nimic din ce spuneti si nici nu ma intereseaza ceva din ce credeti despre mine.

Imi scoateti mie ochii ca nu sunt un om de cuvant si ca sunt un gunoi. Dar voi? Pe voi ca oameni nu va vedeti? Pe voi ca si caracter nu va vedeti? Aparent nu, pentru ca daca v-ati vedea nu ati mai face ce imi spuneti mie sa NU fac. De ce ma jigniti? De ce ma descurajati? Voi de ce nu va tineti de promisiunile pe care mi le faceti? 

Eu stiam ca voi ar trebui sa fiti niste exemple si ca de obicei copii copiaza ce vad acasa. Eu ce vad acasa? Certuri, betii si promisiuni spuse, dar nu facute. Eu ce ar trebui sa fac? Voi imi spuneti mie ce e bine si ce nu, dar voi in loc sa faceti ce e bine, faceti ce e rau, ce nu ar trebui nici eu sa fac, ca dupa sa aud ca “Sti? Noi am facut asa, dar tu nu ar trebui sa faci asa. Tu ar trebui sa inveti din greselile noastre.” 

Oameni buni! Am 19 ani! Vreau sa imi fac propiile greseli ca sa invat acea lectie pe propia piele! Si sa le fac de 2-3 ori, dar macar stiu ca le invat singura si in alt mod. De la voi cum as putea sa invat? Ce? 

Hai sa dau un exemplu. Nu e bine ca minti. Ok. Cum as putea sa invat vazandu-i pe altii? Daca eu nu fac aceasta greseala eu nu am sa stiu niciodata ce consecinte am sa am daca o fac, nu o sa stiu niciodata cum e sa simt vinovatia aia in suflet daca stau si invat dupa greselile altora... Inteleg ca unele lucruri chiar nu trebuie sa le fac ca na, vezi doamne ca  asta au facut ei si acum uite cum au ajuns. Din nou. Oameni buni! Tineti minte ca vremurile s-au schimbat. Nu mai suntem pe vremea lu’ Ceausescu sa nu poti vorbi de nimic cu nimeni pentru ca e un subiect tabu. Dar na, pentru parinti ca ai mei (comunisti) sunt destule subiecte tabu. Destule lucruri aflate de la prieteni, destule lucrui afalte de pe internet. Lucruri pe care ar trebui sa mi le fi spus parintii si nu au facut-o. 

Si acum la ce se asteapta? Sa vina sa imi deie mie lectii de viata cand cele mai importante lucruri le-am invatat de la prieteni sau de la mamele lor?! Nu, nu. Nu mai trebuie sa aveti asteptari de la mine. Cum nici eu nu mai am de la voi.

Imi spuneti mie ca e cel mai urat lucru sa iti jignesti parintii sau copii. Da? Si atunci pe mine de ce ma credeti o curva? Cu ce drept? 

Tu, mama, de ce ma faci curva daca vezi o bluza de-a prietenului meu in dulap? De ce ma faci curva daca vezi bluze de baieti sau haine in general de-ale unui baiat la mine in dulap? Am 3 bluze care nu imi apartin. Am uitat sa le inapoiez. Mi-au fost date pentru ca in zilele alea mi-a fost frig si pentru asta tu ma faci curva?

Si tu, tata, tu de ce crezi ca eu merg sa fac sex? Eu in ultima perioada nu am stiu cum sa o scot la capat cu bacalaureatul si cu inscrierea la facultate si tu zici ca eu merg sa fac sex? Pe bune?!

Atata va poate duce mintea?! Sunteti oameni in toata firea! Aveti peste 45 de ani si nu realizati multe lucruri pe care eu, la 19 ani, le realizezi mult mai limpede decat o faceti voi.

Cand o sa va trezeti o sa fie prea tarziu ca sa mai conteze, pentru ca pe mine ca si copil m-ati pierdut.

[inca-teiubesc]

Te implor, arata-mi cum as putea sa traiesc fara tine si fara iubirea ta.  Acum, nimic nu mai e cum a fost la inceput chiar daca tu nu recunosti asta…. Ce as face daca te-as pierde definitiv?  Parca ar fi trecut o eternitate si inca o zi de cand te-am cunoscut. Am incetat sa te mai caut pentru ca deja te-am gasit. Esti sufletul meu si niciodata nu te-as mai putea pierde. Esti o parte din mine si probabil ca esti cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat pana acum.  Absenta ta m-a devastat total. Chiar erai si sper ca inca o sa fii aici la fiecare pas de al meu si mereu ai stiut cum sa ma calmezi si cum sa ma opresti cand ti se parea ca spun prostii. Ai facut totul pentru mine si nu o sa pot sa iti multumesc niciodata pentru toate amintirile frumoase si pentru tot ceea ce ai facut pentru fericirea mea. Nu ai idee cat mi-a fost de greu sa nu te ating sau sa nu te sarut mereu cand stateai in fata mea.  Efectiv mi te-as fi scos din minte cand nu erai langa mine pentru ca, fiecare secunda in care nu sunt langa tine, mi se pare irosita. Regret ca nu ti-am spus niciodata cat te iubesc dar oricum, o viata nu mi-ar fi fost destul sa iti marturisesc tot ceea ce simt pentru tine.  Mi-a fost doar teama sa iti vorbesc. Stii ca noi mereu ne aratam sentimentele prin fapte si uite, asta iubesc eu la tine.  Esti atat de special, te-am adorat de la inceput pentru ca erai o fire prea sincera si atat de matura, desi uneori te comporti ca un copil. Am iubit de la inceput faptul ca tu imi transmiteai doar energie pozitiva si erai atat de plin de viata incat nici nu stiu cum nu oboseai. Esti ca o ploaie de stele care mi-a invadat sufletul si m-a facut sa simt o fericire inexplicabila. Esti ca o raza de soare care ma incalzeste in zilele reci de iarna.  Tu m-ai invatat sa iert, sa traiesc, sa zambesc, sa plang dar si sa rad, sa fiu fericita, si cel mai important, m-ai invatat sa iubesc in cel mai frumos mod posibil. Sunt ca o floare ofilita care abia ce a prins viata in bratele tale.  Daca pot spune ca am avut “o fericire” in toata viata mea atunci, fericirea mea poarta numele tau pentru ca, tu esti fericirea mea, dragule.  Gandul ca poate, te-as pierde vreodata definitiv ma sufoca si ma omoara.  Tu, mi-ai dat toate planurile peste cap. Mi-am promis ca nu o sa mai sufar dupa nimeni si, mi-am zis ca nu o sa mai permit vreodata sa-mi depinda fericirea de un om si uite-ma aici, scriind despre cat de mult te iubesc. La inceput, pareai foarte dur si nici macar un zambet nu vedeam pe chipul tau dar, cand am inceput sa te cunosc mi-am dat seama ca am dat de cel mai dulce baiat din lume, te-as putea numi acum un “hot de inimi” pentru ca, mi-ai luat mintile de tot si nu ma mai gandesc la nimeni si nimic altcineva. Vreau sa fiu mereu alaturi de tine. Sa fiu prima si ultima care iti sterge lacrimile care iti vor aluneca pe obraji in zilele amare.  Acum, mi-as dori doar sa gasesc un antidot care sa-mi alunge din suflet amarul absentei iubirii tale.  Imi e atat de dor sa petrecem asa mult timp impreuna. Unde esti tu? Unde e acel baiat care ar fi facut orice sa ma vada fericita? Inca imi amintesc seara aia in care te-am cunoscut… Imi era imposibil sa nu ma indragostesc de tine desi mi-am promis asta, mi-am incalcat singura toate promisiunile.  Erai un baiat inalt, frumos, cu un chip angelic, cu un par blond carliontat din care ieseau in evidenta cateva suvite mai rebele care iti conturau perfect fruntea, cu o privire patrunzatoare si prea blanda sa o pot descrie in cuvinte dar…totusi, pareai foarte dur si aveai acel parfum exagerat de dulce care m-a facut sa innebunesc cand ti-am simtit pentru prima data mirosul, aveai ochi asemenea unui cer in miez de noapte, poate de aceea am vazut doar stele cand te priveam fix in ochi dar totusi, aveai cei mai calzi si cei mai frumosi ochi pe care-i vazusem vreodata. Doamne, parca am dat timpul inapoi si m-am intors in seara aia in care te-am cunoscut. Imi amintesc absolut fiecare detaliu, fiecare cuvant, fiecare privire, fiecare zambet, fiecare emotie, fiecare sentiment dulce-amar pe care l-am simtit alaturi de tine.  Inca te simt in bratele mele.

[laccariaamethystina]

Îmi place foarte mult de un băiat de aici și nu știu cum să îi spun. Cred că și lui îi place de mine, dar nu știu dacă nu cumva mintea mea doreste să creadă asta. Sunt foarte timidă, imi este frică că dacă îmi va spune că nu e reciproc, îmi va fi greu să mai vorbim, dar nici nu vreau să-l pierd. Am 18 ani iar el 23

Nu stiu cum ai putea sa ii spui. Multi nu inteleg cand le spui cu subinteles, dar poti incerca sa ii dai de inteles gen “bai fraiere, stii, hihi, te plac putin”. Poti sa ii lasi mesaj intr-o seara dupa ce adoarme, daca nu vrei sa vorbesti cu el fix dupa ce ii scrii. Ii explici frumos cum sta situatia si daca nu e reciproc, tu decizi ce ii spui. Daca un refuz ar fi prea greu de digerat pentru tine, luati o pauza pana te linistesti. Daca te simti mai bine sa vorbiti pentru ca te-ai obisnuit cu prezenta lui si cumva e benefic pentru starea ta, well, vorbesti cu el in continuare. Stiu ca e naspa incertitudinea asta, azi crezi ca simte ceva, maine se comporta indiferent si tot asa, dar decat sa stai sa analizezi fiecare cuvant pe care il spune ca sa intelegi tu ce simte, mai bine spui ce ai pe suflet si scapi de o grija. Gandeste-te ca ce simti acum e pe perioada nedeterminata si cel mai probabil se va amplifica pe zi ce trece, in schimb, daca e sa alegi varianta pesimista, dupa ceva timp iti va trece faptul ca te-a refuzat. Poate si el e in aceeasi situatie ca tine, te place, dar nu stie cum sa iti spuna. Sunt oameni care au nevoie ca tu sa faci primul pas, apoi ii fac ei pe restul, au nevoie doar de o confirmare ca sa mearga la sigur

[i-belive-in-unicorns-magic]

Neputincios

Suflet neputincios...

Ai vrut vreodata pe cineva atat de tare incat sa te pierzi pe tine incercand sa devii idealul pentru celalalt? Ai incercat mereu sa-i fii pe plac, te-ai straduit sa poti fi iubit? Dar te-ai gandit ca poate cel pe care il ai in fata, in ochi si in inima, nu stie sa iubeasca? Esti tu de vina? Este celalalt? Sunteti amandoi? Sau poate ca nu e nimeni...

Ai vrut atat de mult sa ai pe cineva, sau mai mult sa apartii cuiva? Ai fi facut orice sa te vrea, dar mai ales sa te aibe. Ai vrut... dar te-ai simtit neputincios... Orice gest, orice actiune, orice cuvant parca indeparteaza si mai mult acea persoana. Doare neputinta. Doare pentru ca simti ca nu esti bun, nu esti de ajuns, dar totusi nu stii nici ce iti lipseste. Poate e ceva in plus, sau poate doar multe minusuri.

Ai adorat pana si cele mai mici detalii pe care le facea? Acele mici gesturi... sa observi atat de atent cum o persoana merge, sta, mananca, doarme. Sa-i observi prezenta cu totul, in timp ce tu ii esti absenta. Doare din nou neputinta. Neputinta de a fi vazut, de a fi prezent in ochii celuilalt.

Noi nu vrem pe cineva, ci vrem sa apartinem cuiva. Sa nu mai fim ai nimanui. Vrem sa fim motivul zambetului unei alte persoane, in timp ce ea nu ne vrea si nici sa ne apartina.

Doare... doare neputinta.

[your-fucking-god-nightmare]

Îmi întrerupi firul creativ Mă sabotezi Mișeleste La tine e ceva nativ Fiecare ți vorbă dulce mă amețește,mă seduce, Îți gravez numele In fiecare poezie Nu stiu,faci ceva cu mine devin un fel de drug addict de tine Îmi esti mortal capriciu letal deliciu pentru suflet Închisoare statică, a momentului otravă,sau venin de șarpe nebun aud dulci,mierloase șoapte nu se poate,nu se poate Imposibil Mă mint singur, ce păcat Doamne spune mi... de ce tac? În fata acestui demon Culcat Intr un mormânt Îmbrăcat cu foc Si fals legământ De dragoste.. Sigilat cu cuvant Întelept si drept De sfânt.