#cotul donului

[laivinduroriginal]

Lista prizonierilor români morți în lagărele sovietice a fost publicată de Ministerul Afacerilor Externe Ambasada României în Federația Rusă a publicat lista celor peste 20.000 de prizonieri români morți în lagărele sovietice în perioada 1941-1956.

[stiri-noi]

Un veteran de război, sărbătorit de Ministerul Apărării, la împlinirea vârstei de 105 ani

[news24hrou]

Doliu în Armata Română! Ultimul erou din luptele de la Cotul Donului a murit la 99 de ani Unul dintre foarte puținii supraviețuitori vâlceni ai luptelor de la Cotul Donului s-a stins, luni dimineață, la vârsta de 99 ani, în comuna Tomșani. Plutonierul adjutant Ion Diaconescu a fost unul dintre infanteriștii de la Stalingrad și apoi a ajuns până în Munții Tatra alături de camarazii săi. http://bit.ly/2UdiLR7

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2rKpdES

Revista Art-Emis : Execuția Mareșalului. Cum a început bolșevizarea Armatei Române !

Conf. univ. dr. Florian Bichir Anul acesta, pe 1 iunie, se împlinesc 71 de ani de la execuția lui Ion Antonescu. Cu plusurile, dar și cu minusule sale, Mareșalul rămâne, fie că vor sau nu vor unii, un mare patriot care și-a pus amprenta asupra destinului românesc. Nu degeaba inegalabilul istoric și cărturar, Gheorghe Buzatu și-a închinat întreaga carieră studierii vieții și activității Mareșalului Ion Antonescu.

Conform cu raportul oficial aflat în custodia Arhivelor Statului, întrebat despre ultima sa dorință, „Ion Antonescu a cerut să fie executat de militari și nu de gardienii închisorii”, dar a fost refuzat. Înainte de execuție, Ion Antonescu a exclamat: „Iar ție, popor ingrat, nu-ți va rămâne nici măcar cenușa mea”. „[…] După care s-a dat comanda pentru execuție. Armele au fost încărcate și atunci când s-a tras, Mareșalul a salutat ridicându-și pălăria cu mâna dreaptă, după care a căzut. Ion Antonescu s-a ridicat imediat, sprijinindu-se într-un cot și a spus: „Nu m-ați împușcat, domnilor, foc!”, la care gardianul șef s-a dus la el cu pistolul în mână și l-a împușcat în cap. Doctorul i-a examinat și a spus că Antonescu și Vasiliu erau încă în viață. Gardianul șef s-a dus din nou la Vasiliu, dar i s-a blocat pistolul când a încercat să tragă. A luat o pușcă de la unul dintre gardieni și a tras un foc în capul lui Vasiliu, dar după aceia pușca s-a blocat și ea. A schimbat pușca cu alta și a mai tras alte trei focuri în diferite părți ale corpului lui Vasiliu, după care s-a dus la I. Antonescu și i-a tras trei focuri în piept. Doctorul i-a examinat din nou și a spus că Antonescu era mort, dar Vasiliu mai era în viața. Din nou, gardianul a tras un foc în capul lui Vasiliu. Creierii lui Vasiliu au fost împrăștiați, dar el mai mișca și mai spunea ceva ce nu putea fi înțeles. Gardianul s-a dus din nou și i-a mai tras două focuri în cap după care doctorul l-a declarat și pe Vasiliu mort”.

Din nefericire nu există niciun mormânt al Mareșalului Antonescu pentru că cenușa sa a fost răspândită de bolșevici în locuri secrete. În plus, după cum m-a informat Ion Măldărescu, directorul revistei Art-Emis și Șerban Alexianu, fiul lui George Alexianu, guvernatorul Transnistriei în perioada guvernării Mareșalului Ion Antonescu crucea instalată după 1989 la Jilava, în Valea Piersicilor, în bătrâna livadă însângerată a fost profanată! Execuția lui Ion Antonescu a fost începutul. Asta pentru că după cum a dezvăluit eminentul istoric Alesandru Duțu, în perioada 1944-1964 prin pușcăriile comuniste au trecut nu mai puțin de 107 – da, ați citit bine, nu este o greșeală de tipar – 107 de generali români. Așa a început comunizarea Oștirii Române.

Ca o datorie de onoare, recent Editura Militară condusă de genialul (nu e o exagerare!) Adrian Pandea a publicat memoriile lui Gheorghe Rășcănescu. „Erou la Cotul Donului. Însemnări din război 1941-1944″. Gheorghe Rășcănescu a început campania din Est cu gradul de maior la comanda Batalionului 1 din Regimentul 15 Dorobanţi. Unitatea sa a fost printre primele care au intrat în Odessa la 16 octombrie 1941. Apoi, în noiembrie 1942, la Cotul Donului, a reuşit în mod miraculos să-şi scoată batalionul aproape intact din cleştele trupelor sovietice. Pentru această faptă a fost decorat cu „Crucea de Cavaler al Crucii de Fier” – fiind ofiţerul străin cu gradul cel mai mic deţinător al acestei distincţii – şi cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a. Condamnat la 10 ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinei sociale”, a fost eliberat de la Gherla pe 15 noiembrie 1960. A decedat în 1967. Memoriile sale salvate aproape miraculos de nepotul său – care trăiește astăzi în Canada – au ajuns astăzi, după 50 de ani, sub ochii cititorilor. De astfel de oameni ar trebui să ne aducem aminte când unii încercă să ne umilească pentru simplul motiv că suntem români!

Nota redacției : Informația despre „dispariția” monumentului de la Jilava a fost confirmată de mai multe personalități

[stiri-noi]

Hanul Cotul Donului, închis doar în acte - Monitorul Expres

[news24hrou]

A rezistat 1.267 de zile pe front, apoi a mers pe jos de la Cotul Donului până în România. Simion Gârlea, EROUL celui de-al Doilea Război Mondial, născut în 1918: "Am sărutat pământul când am ajuns acasă" Născut odată cu Marea Unire, în 1918, Simion Gârlea nu a avut un trai uşor! Nu ţine evidenţa anilor, ci a zilelor, iar viaţa sa se rezumă la trei cuvinte: EROU DE RĂZBOI: a înfruntat frig, foamete, tancuri, a petrecut 2.117 zile sub arme şi a stat 1.267 pe front… https://ift.tt/2qJ6Eid

[news24hrou]

Iohannis a înaintat în grad 10 veterani de război. Printre ei M. Ionescu-Quintus şi Neagu Djuvara

Preşedintele Klaus Iohannis a semnat, luni, decretele de înaintare în grad a 10 veterani de război, în retragere, printre care şi istoricul Neagu Djuvara şi seniorul liberal Mircea Ionescu-Quintus.

Neagu Djuvara, colonel în retragere, a fost înaintat la gradului de general de brigadă. Istoricul a luptat în campaniile din Basarabia şi Transnistria din al Doilea Război Mondial, fiind rănit în timpul luptelor de lângă Odessa.

Seniorul liberal Mircea Ionescu-Quintus, general de brigadă, a fost înaintat la gradul de general-maior. În al Doilea Război Mondial a luptat iniţial pe frontul de est, ajungând până la Cotul Donului, iar ulterior, după ce România a întors armele împotriva Germaniei naziste, Quintus a ajuns până în Cehoslovacia, în Munţii Tatra.

Iohannis a mai semnat decretele de înaintare în grad a veteranilor Dinu Stelian, Constantin Didulescu, Octavian Leru, Romu-Dumitru Vasilache, Ştefan Dimofte, Constantin Mihalcea şi Ionel Popa şi Mihai Filip.

http://ift.tt/eA8V8J http://ift.tt/2riJzlh

[news24hrou]

La 100 de ani, Mircea Ionescu Quintus – decorat de președintele Iohanis

Cu o zi înainte de a împlini 100 de ani, președintele de onoare al Partidului Național Liberal, Mircea Ionescu Quintus, a fost decorat de șeful statului.

Fost președintele al PNL, Mircea Ionescu Quintus este și cel mai vechi membru al PNL.

Mircea Ionescu Quintus s-a înscris în partidul istoric acum 82 de ani, pe când abia devenise major.

Bunicul său a fost unul dintre fondatorii PNL, după cum a povestit în anul 2015, domnia sa.

http://ift.tt/2mPUMYE

De-a lungul celor 100 de ani de viață, Mircea Ionescu Quintus a trăit vremuri cumplite. A fost pe front, atât la Cotul Donului cât și în Munții Tatra, iar după război a ajuns la Canal, la muncă silnică.

http://ift.tt/2mPXzkF

Acum, l-am sunat pe domnul Quintus să-i spunem La mulți ani și să ne acorde un interviu în care să ne explicem printre alte pagini de istoriem și credința domniei sale că noi, ca națiune, suntem plecați în fața celor mari. A acceptat să ne răspundă deocamdată, la o singură întrebare.

http://ift.tt/2mPMz6J

Îm urmă cu doi ani, Mircea Ionescu Quintus mărturisea de la tribuna Partidului Liberal că are o mare dorință.

http://ift.tt/2mPU7GN http://ift.tt/eA8V8J http://ift.tt/2m9n1oh

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2i0r7v1

Revista Art-Emis Academy : Al treilea „Stalingrad” al României

Ion Maldarescu

La 9 mai 1945, presa anunţa că s-ar fi pus capăt celui de-Al Doilea Război Mondial. Fals! Şi-a schimbat doar „ecusonul” şi uniforma, trecând de la starea „Hot War” la cea de „Cold War”, care a durat peste patru decenii. 1989 a fost un an de graniţă, un punct de plecare într-o nouă formă a maratonului sfârşitului de secol al XX-lea şi începutului celui de-al treilea mileniu al „erei” ciudate. Pentru România a însemnat momentul catastrofei naţionale, debutul dezastrului şi al cedării independenţei. A urmat războiul de agresiune împotriva federaţiei Iugoslaviei şi acel 11 septembrie 2001 american (versiunea actualizată a atacului japonez de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941). Atunci, după Malta, s-a marcat un reper major în programul „Skull & Bones 322″ (în spatele căreia sunt aliniate „Scroll & Key”«Sulul şi cheia», „Book & Snake” «Cartea şi şarpele», „Wolf’s Head”«Capul de lup», „Eliahu” şi „Berzelius”) şi declanşarea de către S.U.A. a terorismului şi a asasinatelor ca politică de stat. Afganistan, Irak, Egipt şi Libia au fost ţinte-victimă. Terorismul contra „terorismului” a desconspirat, complicata stare de „Hibrid War”, în care a fost adusă omenirea, oferindu-ne un posibil răspuns la celebra întrebare „Qvo vadis?”. După masiva „migraţie” din 2015, programată şi substanţial subvenţionată, urmările ciocnirii civilizaţiilor şi a culturilor nu s-au lăsat aşteptate: agresiuni, atentate, crime, asasinate în masă… Consiliul pentru relaţii externe al Statelor Unite preconizează că „în 2017 va izbucni o confruntare militară serioasă între Rusia şi un stat membru al N.A.T.O.”. Mânăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă, ce-i ?”: revenirea la „Hot War” şi, contrar prevederilor art. 5 din Carta Atlantică, România se va afla din nou la intersecţia imperiilor, va rămâne pe cont propriu, şi, implicit, „acreditată” cu plata noilor oale sparte.

De la „secret”, la „discret”

Imediat după catastrofa naţională din decembrie 1989, escrocii politicianişti autohtoni s-au aşezat la masa de lucru cu jefuitorii externi şi cu exponenţii unei anumite organizaţii suprastatale, care a declarat trecerea de la statutul „secret” la cel „discret”… În anii postdecembrismului demolator, atât de tare s-au înmulţit „iniţiaţii”, încât astăzi nu mai poţi merge pe vreo cărare a României fără riscul de a călca într-un excrement de mason. Cineva ar putea întreba: care-i problema? La vremea respectivă, o replică pe măsură a dat-o Corneliu Vadim Tudor: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie: […] Scapă cât mai iute de masonerie!/ Numai neamuri proaste, şmecheri, impostori/ Toţi sunt Mari Maeştri (în a trage sfori)./ Poartă şorţ, galoane şi-alte tinichele/ Plini de semne sacre şi de lanţuri grele. […] Toţi vor să parvină, brusc, pe scurtătură/ Ei vor să răstoarne legile-n natură./ Funcţii şi onoruri aprig sunt vânate/ Prostul avansează doar pentru că-i «Frate». […]”. Deşi articolul 40 (4) al Constituţiei României, precizează fără echivoc: „Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise”, abuzivele încălcări sunt ignorate cu bună ştiinţă, inclusiv, construirea unui templu gigant în inima Ţării.

Este demolată identitatea noastră naţională şi tot ce înseamnă cultură şi tradiţie românească

Miniştrii stau la coadă să intre în Masonerie, organizaţie statutată de guvernul Năstase ca fiind „de utilitate publică” şi alimentată de atunci încoace, generos şi discret din banii publici. Ca şi antinaţionala instituţie I.N.S.H.R.-E.W., de altfel. În 1997, senatorul Radu Timofte avertiza: „Masoneria are tendinţa să ocupe toate funcţiile importante în Stat din România […] aceşti aşa-zis « fraţi » nu urmăresc altceva decât de a pune mâna pe tot ceea ce înseamnă putere în Stat aşa cum au reuşit în alte ţări. Mi-e teamă că vom ajunge într-o zi să fim conduşi numai de către cei care fac parte din organizaţii şi atunci s-a dus şi identitatea noastră naţională şi tot ce înseamnă cultură şi tradiţie românească” [1], iar Varujan Vosganian declara: „lojile masonice se orientează spre «zonele strategice» precum Guvernul sau Banca Naţională şi se constată şi un asalt asupra membrilor din guvern şi mai ales asupra angajaţilor B.N.R., indiferent de nivel”[2]. Sunt doar aspecte sumare ale aşa numitei vieţi politice şi sociale din România la începutul anului 2017. Par fără conexiune directă, dar…

De Bobotează, în locul Crucii aruncate în apă, se va practica rugăciunea cu faţa spre Masjid al-Haram şi altarul Kaaba din Mecca?

Dacă altădată se spunea că „Toate drumurile duc la Roma”, astăzi cărările tare încurcate duc la tastatura pupitrelor de comandă ale României unde, după 1990, au avut şi au acces, nu cetăţenii români merituoşi, dotaţi cu calităţi profesionale şi credinţă faţă de Neam, Ţară şi tradiţiile poporului român, ci marionetele alogene corupte şi şantajabile, gata să execute orice dispoziţie venită din partea superiorilor în grad sau poziţie. Educaţia, învăţământul şi Istoria Românilor au fost remodelate după interesele şi ordinele primite şi aproape eliminate din cursurile preuniversitare. S-au importat fel de fel de manifestări cosmopolite şi/sau păgâne, cu scop comercial, profund anticreştin şi antinaţional, gen „valentine’s day” şi „halloween”. Mai mult, au fost impuse în programele şcolare, concomitent cu eliminarea datinilor strămoşeşti. Aşa se face că în Ajunul Crăciunului lui 2016 sau de Anul Nou, „Leur-i Ler”, „Sculaţi, boieri mari”, „Florile dalbe”, „Steaua”, „Pluguşorul” sau „Sorcova” au luat calea tăcerii. Nu m-ar mira ca de Bobotează, în locul Crucii aruncate în apă, directivele de la Bruxelles să „recomande” niscai „felicitări de sezon”: dansul în jacuzzi exterior sau rugăciunea cu faţa spre Masjid al-Haram şi altarul Kaaba din Mecca. La trecerea dintre 2016 şi 2017, Televiziunea naţională a umplut ecranul cu obiceiuri evreieşti, iar pe cele româneşti, le-au cam făcut „uitate”. Unde sunt revelioanele de la TVR de altădată? Grigore Vasiliu-Birlic, Toma Caragiu şi „Şopârlele” lui, Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Elvira Godeanu, Ion Finteşteanu, Maria Tănase, Marin Moraru, Dem Rădulescu, Dida Drăgan, Amza Pellea, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Jean Constantin, Fărâmiţă Lambru, Horia Şerbănescu, Radu Zaharescu, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu, Mihai Fotino… cu toţii sub umbrela neuitatului Tudor Vornicu au plecat, sunt amintiri. În locul lor a rămas pustiul postdecembrist cu silicoanele, fulgii, penele şi agramatismele care murdăresc sticla ecranelor şi gonesc plătitorii de taxă TV.

De 27 de ani, la cârma Ţării, stau agăţaţi ca iedera, paraziţii

În acest „Hibrid War” – mai degrabă război total -, pe harta României sunt aplicate etichetele: „colonie sub ocupaţie militară” şi „poligon de trageri”. Un fel de „No man’s land” sau, mai pe româneşte, ţara nimănui. Existenţa ca stat naţional a devenit incomodă şi incertă. Suntem înconjuraţi de ţări ostile: Ucraina, Bulgaria, Serbia, Ungaria! În fiecare zi, Istoria Românilor este rescrisă la comandă de neisprăviţii „rolleri” contemporani precum Lucian Boia şi asociaţii, servitori jalnici ai… numai Dumnezeu ştie cărui stăpân. După Stalingradul din 1942-1943 ne-am revnit, după „Stalingradul de la Dunăre” (trădarea regelui de la 23 august 1944) ne-au ocupat ruşii, acum o nouă bătălie la „Cotul Donului” se profilează şi este greu de estimat dacă după un al treilea „Stalingrad” mioritic România va mai exista. Cine să ţină piept adversarului când Armata României figurează doar ca denumire, iar de 27 de ani, la cârma Ţării stau agăţaţi ca iedera, paraziţii şi trădătorii de ţară?!

Grafica – I.M.