#chiar urât aș zice

[ceabu]

i gotchu, queen xgxfjxhkchlxgkfpjchkbpk dar pe bune, or fi interpretari diferite si personale, dar sa vii tocmai la artistul care are ship pale si sa spui ca e red e aiurea rau, batut in cap sau ceva, keep opinions to yourself

must've been a troll baiting tbh now that i think abt it

da gen lol stai în banca ta și vezi-ți de treabă asoifasogh ce vi să te răstești la mine asdiufdasiug but ya bluhhh cel mai probabil baiting

[incicauraul]

Iertarea se naște din iubire.

       Iubiți credicioși, pericopa Evanghelică de astăzi, ne pune în față aspectul și dimensiunea fundamentală a iertării. Iertarea este actul sincer prin care eu sau fiecare dintre noi, ne eliberăm de orice sentiment negativ de ură împotriva aproapelui nostru. Acest act este sincer și trebuie să vină din inimă. De ce din inimă ? Pentru că în inimă este locașul Duhului Sfânt, cu inima îl putem vedea pe Dumnezeum din inimă pornesc toate sentimentele sincere: fie cele de iubire sau de ură. Când vine vorba de iertare, adesea ne gândim ca la un fapt aproape imposibil pentru noi, oamenii. Nu iertăm din cauză că aproapele ne-a greșit prea mult, sau ne-a rănit prea tare, nu iertăm pentru că suntem indiferenți, reci, orgolioși… pentru că ne-am obișnuit să fim singuri, să renunțăm prea ușor la prieteni, la frați, izolându-ne în propira autosuficiență. Dar Dumnezeul nostru nu face așa! Chiar dacă Îi greșim, și Îi greșim destul de des, nu ne părăsește, nu ne lasă, ci ne primește în brațele Sale. Și ca să vedeți că așa este, tot în Cap. 18 din Evanghelia după Matei, din care s-a citit azi pericopa, vedem ceva ce ne umple sufletul de nădejde, de iubire. Dumnezeu ne iartă mereu, și a spus-o de atâtea ori prin gura proorocilor, a apostolilor, dar chiar și Mântuitorul Însuși a spus-o. ,, Eu nu voiesc moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu.” Dar iată că în acest capitol, Mântuitorul, Păstorul cel Bun, pentru a ne arăta nesfârșita Sa iubire, este dispus să lase cele 99 de oi și să meargă după cea rătăcită, și când o află, nu o bate și nici nu o ceartă pentru că s-a îndepartat de turmă, ci o ia pe umerii Săi, și o aduce alături de celelalte oi din turma Sa, o reprimește cu aceeași iubire ca și pentru celelalte oi. „Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut . Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi ducându-se va căuta pe cea rătăcită? Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit. ( Mt. 18, 11-13).  Hristos ne-a dat foarte multe exemple, nu doar prin pilde și cuvântări, ci și prin faptele Sale: prin minunile și vindecările săvârșite, parcă exact acelor oameni la care nu te aștepți: vameși, desfrânate, tâlhari, ș.a.m.d; tocmai pentru a arăta că El pentru aceștia a venit, ca să-i ierte și să ne dea și nouă nădejde că deși suntem păcătoși, dacă ne pare rău din suflet, suntem pe deplin iertați. Am să dau un singur exemplu, dar foarte profund, în care Hristos, pe Cruce fiind, îl iartă pe tâlharul aflat pe cruce lângă el, căruia i-a trebuit câteva secunde să Îl recunoască pe Hristos ca Dumnezeu adevărat și să se pocăiască, și fix în acea secundă, Hristos îi spune că va fi cu El în Rai. Deci pentru un moment de sinceritate, de părere de rău, tâlharul a fost iertat, și nu numai că a fost iertat, ci i s-a promis ca va fi cu El în Rai.Astăzi, în pilda datornicului nemilostiv, vedem exemplul unui om nerecunoscător și, aș spune, ipocrit. ( Vezi:  Mt. 18, 23-35 ).

       Pilda aceasta ne pune în față exemplul clasic al credinciosului fățarnic, cu inima împietrită care, punându-se în genunchi, îi cere iertare lui Dumnezeu, având pretenția să fie iertat deși el, la rândul său, nu îl iartă pe slujitorul său și, mai mult decât atât, îl pedepsește. Aceasta pentru că nu are în inimă legea iubirii. Dragii mei, așa cum am mai spus, din inimă pornesc toate: gândurile și vorbele urâte. Mântuitorul atenționează în acest sens: „ Ați auzit că s-a zis celor de demult: Să nu ucizi, iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; și cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice nebunule, vrednic va fi de gheena focului.” (Mt. 5, 21-22). Și în alt loc spune: ” Ați auzit că s-a zis celor de demult: Să nu săvârșești adulter. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a și sărârșit adulter cu ea în inima lui.” ( Mt. 5, 26-27). Deci iată că inima care nu cugetă la Dumnezeu, devine sălaș al păcatului. Sf. Scriptură subliniază importanța curăției inimii pentru a-L vedea pe Dumnezeu: aceasta o găsim și în Fericiri: ”Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”( Mt. 5, 8 ) sau  rugăciunea psalmistului: ” Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele” ( Ps. 50, 11 ) și mai departe, psalmistul arată consecințele celor ce au inima împietrită: „ Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine.”( Ps. 50, 12 ).

       Și pentru că pilda reliefează DATORIA slugii, trebuie să menționez că și datoria noastră este aceea de a ierta și de a iubi. Dacă nu iertăm și venim în fața Altarului să ne împărtășim, cerând iertare greșelilor noastre,  dar noi la rândul nostru nu iertăm, ne asemănăm cu sluga aceasta nevrednică și impocrită, căruia Dumnezeu i-a spus: (Vezi: Mt. 18, 32-35). Iertarea nu este un simplu gest lipsit de substrat, ci iertarea are o valoare hristologică. Expresia populară: „te iert, dar nu te uit”, este total lipsită de orice rădăcină creștinească. Când spui: te iert dar nu te uit, înseamnă că, de fapt, tu încă nu l-ai iertat pe deplin pe aproapele tău, din moment ce nu uiti ce ți-a făcut, și încă mai ai resentimente; înca te mai frământă ceea ce ți-a făcut. Și pentru a vă demonsta că această expresie nu are rădăcini crestinești, dacă ne uitam în Sf. Evanghelie, nu găsim nicăieri scris că Hristos a spus: Te iert, dar nu te uit; ci din contră, Hristos spune: „ Fiule, păcatele iți sunt iertate” (Marcu 2,5), nu zice: „ păcatele îți sunt iertate dar nu uitate”. Când ierți, ierți din toată inima, fără a mai avea pic de resentimente față de acea persoană, de aceea trebuie să scăpăm de această expresie populară care nu are nici un fundament creștinesc. Deci condiția este să iertăm din toată inima noastră. De asemenea, Mântuitorul ne atrage atenția zicând: ” Deci dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău.” ( Mt.5, 23-24 ) iar în alt loc spune: „Că de veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc, iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.” ( Mt. 6, 14-15). Hristos ne spune: „ Voi sunteți sarea pământului, voi sunteți lumina lumii”(Mt. 5, 13-14). Atitudinea unui creștin adevărat trebuie să fie una exemplară: „ Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât, să vadă  faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” ( Mt. 5, 16).

           Iertarea vine din iubire, iar noi suntem datori să iubim. Două sunt cele mai mari dintre porunci, despre care Mântuitorul a vorbit, fiind provocat de un iudeu care l-a întrebat care este cea mai mare poruncă  din Lege; iar Mântuitorul a zis: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și proorocii.” ( Mt.22, 37-40). Cine este aproapele meu? Aproapele meu este și cel care mă iubește, și cel care mă urăște, și pe acesta suntem datori să-l iubim, căci așa ne spune Mântuitorul: „ iar Eu vă zic vouă: iubiți pe vrășmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blesteamă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă  pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc. Căci dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți avea ? Au nu fac și vameșii același lucru? Și dacă îmbrățișați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Au nu fac și neamurile același lucru?  Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este. ( Mt. 5, 44,46-48).

           Haideți să vedem ce ne îndeamnă și Apostolul neamurilor, Apostolul Pavel, cel care a elogiat atât de frumos dragostea, în Epistola sa către Corinteni, cap. 13. Sf. Ap. Pavel, referindu-se la cum trebuie să ne comportăm noi, creștinii, spune:  „ Fiți buni între voi și milostivi, iertând unul altuia, precum și Domnul v-a iertat vouă, în Hristos.” ( Efeseni, 4, 32 ). În alt loc zice: „Îngăduiți-vă unul pe altul, iertând unul altuia, iar dacă cineva are vreo plângere împotriva cuiva, după cum Hristos v-a iertat vouă, așa iertați și voi.”( Coloseni, 3, 13 ). Mântuitorul Hristos, ne-a învățat să ne rugăm cu rugăciunea domnească, Tatăl nostru. În această rugăciune, zicem, la un moment dat, „ și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Vizavi de rugăciunea Tatăl nostru și legat de cererea noastră de a ne ierta precum și noi iertăm  greșiților noștri, am să vă zic pe scurt, o întâmplare din pateric. – Un călugat tânăr s-a dus la un sihastru bătrân și i-a spus că are vrajbă asupra cuiva și nu-l poate ierta nicidecum. Zadarnic l-a îndemnat bătrânul la iertare, că ucenicul nu voia să-l ierte. Atunci duhovnicul a zis ucenicului: „ Să spunem împreună Tatăl nostru, fiule!”. Iar pe când ucenicul zicea: „ Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”, bătrânul îi spune: „ Nu așa, fiule! Ci să zicem: „ Și nu ne iartă nouă greșelile noastre, precum nici noi nu iertăm greșiților noștri!”. Auzind aceasta ucenicul, a căzut în genunchi și a zis: „Iartă-mă, părinte, că am greșit! Din clipa aceasta am iertat pe fratele meu!”. Așa fecem și noi, dragii mei. Să cerem iertare întâi și să iertăm cu dragoste pe toți, ca să fim și noi iertați de Dumnezeu. Așadar, suntem datori să iertăm, pentru a putea avea comuniune cu Dumnezeu, așa cum Sf. Părinte Isaac Sirul, împreună cu Sf. Efrem, arată că nu primește Dumnezeu rugăciunea noastră, dacă noi avem ură și nu vom ierta pe  cei ce ne greșesc nouă, că iară ce zice: ” Sămânță pe piatră este rugăciunea celui ce are pomenire de rău asupra fratelui său.”

           Închei cu îndemnul preotului din cadrul Sf. Liturghii, rostit înainte de a urma Simboul de Credință, oarecum ca o condiție că nu putem să rostim Simbolul de Credință, să Îl mărturisim pe Dumnezeu, dacă nu iubim. Acest îndemn îl cunoaștem cu toții și sună așa:

” Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh. Amin!”.

Raul Incicău.                                                                       20 August 2017                                                           

[suntaici]

Oare are rost sa il mai caut? Ne-am certat pe motiv ca el a zis ca eu ies cu altii dar nu am iesit decat la o cafea cand nu eram impreuna. El nu intelege asta. Il vreau langa mine. Crede ca daca am ocazia voi sta si cu altii in afara de el. Nu stiu ce sa fac. Nu am vorbit de 5 zile. A zis ca asta e singurul motiv pentru care nu vrea sa fim impreuna.

Eu unu' ți-aș zice să îl lași naiba unde e și să nu te mai întorci la acea persoană, însă după experiența mea, am învățat că acest "sfat" care vine foarte natural când o altă persoană privește aceasta problemă, oamenii au o tendință de sindrom Stockholm sau complex mesianic în care merg cu mentalitatea: "Poate se va schimba acum, că eu sunt mai special/ă pentru el/ea..." . Ceea ce e total fals, nu, nu ești o persoană specială, pur și simplu nu poți să vindeci complexele de stimă de sine ce iau forme monstruoase la asemenea persoane.Hai să facem un exercițiu de imaginație: văîmpăcați, totu' bine și frumos vreo câteva zile (maxim o săptămână) și vezi că începe să îți zică: "nu mai vorbi cu X", "dar de ce vine și ăla, vrea să se dea la tine??", "anunță-mă de fiecare dată când ieși fără mine", "du-te acasă la ora 9...", certuri nasoale, înjurături, amenințări... Poate chiar îți va da o palmă și tu vei spune că a fost nervos și că ai greșit... iar palma aia se transformă în alt ceva mai urât și tu mereu îi vei găsi mereu motive ca să îl ierți, "că poate e de moment", "că trece într-o perioadă mai proastă" și așa mai departe. Acum după ce citești asta (sau citiți, pentru restul celor ce ne citesc blogul), îți place ceea ce vezi și ceea ce ți s-ar putea întâmpla? Îți place ca tu, femeie în devenire să devii în viitor doar o persoană supusă a unui bărbat de o asemenea teapă și să devii în ochii lui o casnică numai bună de gătit și "producătoare de copii" (a zis-o George Călinescu), numai pentru că te-ai putea gândi că doar el te "iubește", te "acceptă" și nimeni nu te-ar mai putea iubi vreodată?Citește nu o dată, ci de vreo cinci, zece, o sută de ori ca să îți intre bine în cap ceea ce îți dorești tu să faci și să devii în viitor. Aștept un răspuns.#LT

[felii-de-viata]

Toate întrebările😂🙈

1. De ce s-a terminat ultima ta relaţie? - Simplu, nu s-a terminat 😂😁
2. Regreţi o relaţie pe care ai avut-o? De ce? - Nu. Presupun că am avut de învățat din fiecare relație câte ceva - fie ea de prietenie sau nu…
3. Cel mai romantic moment petrecut de tine? - Unele momente nu pot fi împărtășite pe aici… 
4. Cea mai amuzantă întâmplare a ta? - Am fost dată afară de la un curs, împreună cu prietenele mele. A fost amuzant, ținând cont că am plecat fără haine, la minus cincisprezece grade….
5. Cum a fost primul sărut? La ce vârstă? - A fost cum nu mi-am imaginat și neașteptat. 17 ani.
6. Ce îţi place să faci? - Să mă uit la filme, să citesc, să desenez… lista poate continua..
7. Un citat care te defineşte? - “I’m a paradox. I want to be happy, but I think of things that make me sad. I’m lazy, yet I’m ambitious. I don’t like myself, but I also love who I am. I say I don’t care, but I really do. I crave attention, but reject it when it comes my way. I’m a conflicted contradiction. If I can’t figure myself out, there’s no way anyone else has.” 
8. Ai vreun crush pe tumblr? Cine e? - No. Crushul meu e același de vreo 4 ani, în viața reală 😂
9. Ce părere ai despre relaţiile între persoane de acelaşi sex? - Nu mă deranjează. Nu judec oamenii. Atâta timp cât și-au găsit fericirea, sufletul pereche, ce mai contează ce zice restul lumii?
10. Trei bloguri care îţi plac. - nu pot alege doar trei bloguri. Îmi plac mult prea multe… 
11. Despre cine e blogul tău? - Despre un anume EL. 😻🙈
12. Cum ai descrie persoana perfectă pentru tine? - Nu cred că fizicul contează prea mult. Plus de asta, nu sunt în căutarea unei persoane perfecte… nimeni nu este perfect. Tot ceea ce contează e sufletul, modul de a se comporta, de a vorbi, de o povesti și de a împărtăși anumite lucruri cu tine. Există cineva perfect pentru fiecare dintre noi. Știu asta. 
13. Inima ta aparţine cuiva în momentul acesta? - Da
15. Obţii mereu ce-ţi doreşti? - Da, dar nu fac referire la bunurile materiale.
16. Dacă ai avea un tatuaj, cum ar arăta? - O fundă, ceva legat de univers sau ekg pe încheietura mâinii.
17. Eşti într-o relaţie? - Da
18. Te ataşezi uşor de persoane? - Prea ușor… 
19. Ce regreţi cel mai mult? - Nu am regrete.
20. Cea mai urâtă amintire din ultimul an? - Pas.
21. O melodie care îţi aminteşte de cineva drag? - Doar una? Am un playlist întreg! Fie… Versus - The Motans.
22. Unde ai vrea să te afli acum? - Undeva departe, la mare… sau într-un oraș unde nu mă cunoaște nimeni. Dar, să fiu realistă - în brațele lui. 🙈
23. Ce ai visat ultima dată? - Ceva urât… 
24. Ai coşmaruri des? Despre ce sunt? - Nu… despre moarte sau pisici înfricoșătoare.
25. Când e ultima oară când ai sărut pe cineva? Ai mai face-o odată? - Azi noapte. All my life!
26. Ultima dată când ai spus “te iubesc” ? Ai simţit asta? - Azi dimineață, da! 
27. Cea mai penibilă amintire? - Nu-mi amintesc.
28. Când ai plâns ultima dată? - Acum două nopți.
29. Cum te simţi chiar acum? - Stresată. Aș vrea să pot învăța prin osmoză! 
30. Cum ţi-ai cunoscut prima iubire? - La liceu, cu toate că eram colegi din generală. Am fost colegi de bancă toți cei 4 ani de liceu 😁😻
31. Serialul preferat? - Grey’s Anatomy, Prison Break, Heartbeat, GG…
32. Băutura preferată? - Aloe, sunrise, cosmo, cocktailurile cu curacao… 
33. Mare sau munte? - AMBELE! 😻
34. Trei calităţi şi trei defecte ale tale? - Calități: înțelegătoare, loială, friend for life 😂; defecte: încăpățânată, despic firu-n 4 și... analizez prea mult...
35. Cum te-ai descrie pe tine în câteva cuvinte? - Un copil care iubește mult și ar fugi în lumea asta largă.

[politicaastazi]

Știți de ce îl cheamă Rareș? …Rar un ticălos mai mare!

Unul dintre cele mai periculoase proiecte anti-românești pe care le finanțează Budapesta este ruperea Transilvaniei de România, nu pentru a o „reda” Ungariei, ci pentru a se constitui Transilvania ca stat independent și suveran. Strategii acestui proiect își imaginează că se vor găsi și români destui care să accepte această mișcare de granițe, dacă îi convingi că în momentul de față, în România de azi, Transilvania și Banatul împreună ar avea mult de câștigat dacă s-ar separe de restul României. Așa a apărut o propagandă subtilă care se face de câțiva ani, de față sau cu subînțeles, cum că Transilvania și Banatul sunt: (1) contributorul cel mai important la PIBul românesc, că (2) șomajul cel mai mare este în județele „sudice” și în Moldova, că (3) tot acolo merg cele mai multe ajutoare sociale, și că (4) însăși Măria Sa Corupția este mult mai bine instalată la București și în celelalte regiuni din fostul „regat” România, făcând imense găuri în bugetul României, acoperite acestea prin munca, onestitatea și eficiența ardelenilor, care se deosebesc atât de mult de ceilalți locuitori ai României Mari!…

Proiectul acesta este destul de vechi. Într-o deplină conspirativitate s-a lucrat la acest proiect imediat după august 1944 sub stindardul Kominternului și sub comanda lui Valter Roman, descoperit după 1990 de Gheorghe Buzatu în arhivele KGB cu însărcinări și inițiative precise în cadrul acestei stratageme. Din motive mai mult sau mai puțin necunoscute, Stalin nu a agreat această idee, așa că… Abandonată după câțiva ani, ideea revine în zilele noastre, având și susținători români, care nu se mai ascund. Ungurii, îndeosebi cei înregimentați în UDMR, sunt activi pe această idee chiar și în Parlamentul României!

Unii, ca binecunoscutul Sabin Gherman, își afirmă de ani de zile greața de România și de „sudiști”, față de „miticii” din București, și o face deschis, beneficiind și de sprijinul unei televiziuni. Câteodată mai dau și eu peste vreo emisiune a individului. Nu-i rău totdeauna și chiar mi-a devenit simpatic. Nu-i prost de tot! Probabil prin comparație cu Rareș Bogdan, ardeleanul trădător și diversionist, insidios și bine acoperit, care a venit la București și face emisiuni cu invitați dintre cei mai respectabili, dându-se mare patriot, emisiuni cu care și-a câștigat ceva simpatizanți. Era să mă număr și eu printre ei. Din păcate pentru numitul Rareș Bogdan, sunt și eu un fel de specialist în comunicare și mă pricep să înțeleg unde bat textele cuiva care încearcă să-și păcălească cititorii sau auditoriul ori telespectatorii!…

Urmărind aproape seară de seară emisiunile politice de la Realitatea TV nu mi-a fost greu să sesizez mesajul anti-regățean – dacă pot zice așa, al ticălosului. Nu în fiecare seară, ci doar din când în când strecurându-și picătura otrăvită. Despre aceste pledoarii discret anti-românești ale lui Bogdan Rareș am mai vorbit de câteva ori. Ultima oară în emisiunea dedicată zilei de 14 iulie, temă atrăgătoare, mă pregăteam să mă înfrupt din ea pe îndelete! Când, ce să vezi?! Piticania ticăloasă aduce vorba, din senin, de Liviu Dragnea, de abuzurile făcute la Teldrum, în județul Teleorman, și se apucă să peroreze sonor și vehement: asemenea malversații nu se mai întâlnesc în România decât în județele „sudice”! Se jură și chiar îi invită pe telespectatori să parieze: furăciuni ca în Teleorman mai întâlnești în România numai în județele din Muntenia și Moldova, nicidecum însă în Ardeal sau în Banat!… Promite că dacă cineva îi va demonstra contrariul, că, adică, se fură la fel de mult și în Ardeal sau Banat, el va face și va drege! Se va rade în cap și-și va tăia barba!… Nu s-a angajat clar ce va pierde! Mă așteptam să-l aud că promite să dispară de la Realitatea TV! Măcar un an-doi!

Mă prind și fac prinsoare cu netrebnicul! Și-l întreb în ce oraș „din Sud” au mai dispărut atâtea edificii publice ca la Timișoara, Sibiu sau Cluj-Napoca?!  Mari clădiri de importanță națională au încăput pe mâna unor interlopi romotei, a unor săsălăi nesătui sau bozgori necinstiți, prin hotărîri judecătorești date de magistrați corupți ardeleni, ardeleni, nu teleormăneni, măgarule!…

Nadășul nu este sat din Argeș sau Vaslui! Iar cei care l-au salvat au fost doi bucureșteni, doi „mitici”: doamna avocat VASILICA COROIU și inimosul întreprinzător ADRIAN GRIGORIU. Fără intervenția lor, câteva mii de familii necăjite din Nadăș ajungeau pe drumuri, își pierduseră literalmente casa și ograda, iar ardelenilor din prefectura arădeană, din justiția și presa arădeană, ardeleni cu toții, puțin le păsa!… Magistrații din Arad și înalți funcționari de la prefectură, ardeleni cu toții, se înhăitaseră cu niște hoțomani fără frică de Dumnezeu, ardeleni și ăștia, și se pretaseă la un abuz juridic fără pereche de urât, de cinic, de inuman. Ehei, păi ce șmecherii va fi făcut Liviu Dragnea în Teleorman e parfum, e nimica toată pe lângă crima de la Nadăș! Căreia – repet, i-au dat de capăt doi „mitici”, pe cheltuiala lor, adică doamna COROIU și domnul GRIGORIU nu au pretins de la năpăstuiții din satul ardelenesc nici măcar să le plătească trenul sau avionul! Totul pro bono, în numele omeniei românești, care există și la București, nemernicule!…

Să mai întreb și cum își bat joc de justiție magistrații din Ardeal care au permis retrocedări frauduloase de sute de mii de hectare în baza unor acte falsificate la Budapesta?! Sau prăpădul din codrii Ardealului, mult mai mare decât în județele sudice, cine l-a făcut, cu a cui complicitare sută la sută ardelenească, nenorocitule?!

Să te întreb cumva, jigodie, de prestația lamentabilă a prim-minșitrilor ardeleni Ciorbea și Boc?! Teamă mi-e că dacă m-aș întinde la vorbă pe acest subiect aș face jocul netrebnicului de la Jocuri de putere! Este evident că asta urmărește, să ne învrăjbească! Cine-l plătește? Îl plătește Cosmin Gușe! Și pe acest Gușe cine îl plătește?! Cine, haimanalelor?!…

Văzându-vă mutrele și ascultându-vă murdăriile rostite în auzul Țării îmi aduc aminte de o vorbă a mamei, vorbă adusă în Dobrogea de la Rășinari, probabil: Ardelenii sunt niște oameni minunați! Dar când se naște printre ei un ticălos, apoi acela nu are pereche de netrebnic ce ești, Bogdane Rareș!

Rog un boicot masiv. De azi înainte, muntenii,  oltenii, dobrogenii și moldovenii să nu mai urmărească emisiunea acestui Rareș și vă asigur că fără audiență va fi dat afară! Ne prindem?

Ion COJA

  vezi sursa: http://ift.tt/2Ab8c89 from Blogger http://ift.tt/2k1aPWe via IFTTT Like: My Library