#ceasul

[meezer]

NU MI-A ZIS NIMENI CA S-A DAT CEASUL ÎNAPOI???

[modalitate]

mi-am dat ceasul înapoi în ultima duminică din octombrie

mi-am dat ceasul înapoi în ultima duminică din octombrie nu mai vreau să dau înapoi nici ceasul nici gândurile nici sentimentele nici amintirile mi-am dat ceasul înapoi în ultima duminică din octombrie m-am prins de limba mică a ceasornicului ce arată a doua oară ora 3 am timp am timp m-am zbătut neputincios între minutele ce se repetau însă nimic din ce am trăit nu a mai fost la fel a doua oară mi s-a făcut dor de noi în ultima duminică din octombrie când mi-am dat ceasul înapoi

[anotheroneidk]

13:04... ce aș mai fi dormit🥱, dar blugii ăia nu se calcă singuri...

S. ♂️

Ce-aș mai fi dormit și eu la 7, mai ales că nici nu eram de dimineață la muncă:))) dar nu te pui cu ceasul biologic 🥲

Poate vei dormi mâine mai mult 🤷🏼‍♀️

Also... e o glumă asta cu calculul blugilor? (Scuze, dar îmi dă cu virgulă)

[inabusire]

O să treacă și asta, așa cum trec toate. Va fi sau nu rezultatul dorit și sperat. Întrebările nu-și au sensul, c-așa-i în firea lucrurilor să fie. Și așa ni se zice și nu credem...

Aș mânji pereți și foi și totul cu sângele meu, singurul care încă-i cald și se zbate să curgă. Și n-o să mă mai întreb ce se va-ntâmpla cu mine. Liniște abisală, de lume strâmbă. În creierii nopții, nu mai ceri nimic: nici milă ori îndurare și nici speranțe noi nu se mai țes. De te-ar întreba, nici tu n-ai ști să zici de ce mergi mai departe. Lași ceasul să ticăie, martor al destrămării.

[shootee]

să-mi trag ceasul în elon musk

[arhitectul]

― Cât e ceasul? ― Nouă şi un sfert... ― O! de ce m-ai lăsat să dorm atâta?... ― Nu-i nimic, pentru tine mai răsare încă o dată soarele. ― Crezi că merită? ― Da, pentru că tu ai realizat dragostea absolută

Mihail Drumeș

[aqualumiere]

Și totuși, un incendiu s-a iscat în Gura Râului odată, un incendiu pe care nimeni și nimic nu avea să-l mai stingă. Aceasta a fost într-o noapte de vară, când doi călători, el și ea, venind de undeva, din epocă, din rumoarea oraşelor, din spaima veacului, s-au întâlnit aci, aducând cu ei nu se ştie ce dor de uitare. El şi ea îşi căutau ceasul, ce li s-a fost cândva sibilinic promis. Prin ani cunoscuseră, amândoi, multe din tainele focului, dar acum ei căutau pe cea mai mare. Şi în ocolul lor magic și subt veghea tuturor, satul s-aprinse. Din nimic. Dintr-o rază de lună.

— Lucian Blaga, Plin mi-e sufletul meu de tine

[luvsirenne]

nu ştiu unde mă găsesc.

apă de foc într-un pahar de vin, jumătate vărsat pe jos;

jumătăți de țigară cu lavandă stinse pe o noptieră de lemn de brad;

pe jos, doar un haos material de obiecte de îmbrăcăminte.

ceasul bate ora şase, ba nu, şapte –

este şapte şi şapte.

linişte de mormânt, linişte bacoviană.

îmi simt corpul însetat, îmi e frig, am buze mov.

parcă nici frigul nu mai este ce era odată:

este doar un artificiu ce îmi violează pielea;

parcă frigul de afară devenise, chiar, similar cu cel din casa: casa în care odată

ardea un foc îndrăgostit de viață

un foc desfătat de amor şi joc şi cânt.

acum? totul e rece, rece.

este normal – oricum să fii 'cool' e un compliment.

trăim în lumea dorinței profunde,

dar ruşine celor care o consumă!

'virtutea' e înscrisă-n cărțile celor mari

ca fiind calitatea celor ce se abțin –

celor fără sete, fără foame

fără vlagă. sper că aşa pot şi eu să fiu

măcar idolatrizată de cei 'de sus'

căci semenii mei nu fac nimic decât să fie

torturați de sistemul curvelor.

[lav23stuff]

Scrisoare de dor

Mamă, dorul de tine mă usucă tot mai mult

Pe oamenii din jur nu mai pot să îi ascult

Ei spun tot felul de lucruri care nu-mi dau niciun fel de alinare

La sfârșit de zi tot singură mă simt

Și aștept..

Aștept ca tu să vii și să-mi șoptești suav că mă iubești

Te aștept să-mi zici că tot ce se întâmplă e un adio temporar

Și că într-o zi ne vom îmbrățișa din nou

Uitând instant aceste vremuri pline de amar.

Te iubesc și îmi lipsești

În al meu suflet tu trăiești

Fie noapte, fie zi,

Eu tot te aștept să vii...

Dacă nu poți să vii tu la mine

Când ceasul îmi va sosi, voi veni eu către tine.

[meezer]

dimineața dactilografele își îmbrățișează logodnicii

până la revederea din ceasul nopții

când vor face dragoste pe saltele de paie

[justdreamsthings]

N-aș vrea să te grăbesc, dar dragostea urăște ceasul!🙃🥺

[analogdigitalhybrid]

LANȚURILE - OPERA ROCK A REVOLUȚIEI CARE-A FOST ȘI NU MAI ESTE

Albumul produs și lansat la peste doi ani după evenimentele din 15 – 28 decembrie 1989, reprezintă o premoniție muzicală a formației hard-rock KRYPTON și a celor care au contribuit la apariția lui.

O prevestire rock a unor vremuri agitate, prin prisma trecutului. Doi dintre coautorii albumului au decedat în condiții suspecte.

Actorul Călin Nemeș a fost un revoluționar rănit grav în luptele de stradă din Cluj de soldații Armatei Române. A supraviețuit rănilor din 21 decembrie 1989, a cerut foarte vocal pedepsirea vinovaților. Dezamăgit crunt de lipsa de reacție a autorităților acelor vremuri și de indiferența opiniei pubice, Nemeș s-a sinucis prin spânzurare în 8 iulie 1993. Calin Nemeș avea doar 33 de ani.

La aproape cinci luni după Călin Nemeș este asasinat Ioan-Luchian Mihalea, compozitor, dirijor și realizator TV, fondator al celebrului grup SONG. L-au ucis doi neica-nimeni, cu scop de jaf, în 29 noiembrie 1993. Ioan-Luchian Mihalea avea doar 41 de ani.

Călin Nemeș și managerul și producătorul proiectului ”Lanțurile”, Niki Constantinescu au pritocit scoaterea operei rock într-o seară, la un șpriț împreună cu Dragoș Docanu, Călin Nemes si Eugen Mihăescu.

Datorita faptului că producția acestui album a fost refuzat datorită caracterului profund anti-comunist de casa de discuri de stat ELECTROCORD, Niki Constantinescu a investit economiile părinților săi în producția albumului. Apoi le-a returnat banii, cu dobândă în valoare de 10%. Frica a continuat și după publicarea albumului, toate persoanele implicate trăind cu frica că într-o buna zi vor avea soarta cruntă a lui Călin Nemes și Ioan-Luchian Mihalea.

Călin Nemeș era un poet vizionar și un rebel irecuperabil, când nu juca pe scena de teatru. Citez din recitativele lui de pe ”Lanțurile”:

”Am început să mă tem de cei care se tem de mine.

Nimeni n-ajută pe nimeni,

Totu-i orgoliu și jale,

Greșelile sunt colective,

Pedepsele sunt nominale.

Gratis e numai durerea

Și foarte scumpe sunt toate.

De vrei să te-njure poporul

Înjură-l de libertate.

Minciuni și clevetiri și bârfe,

La tribunale poartă robă hoții,

Ne vom ticăloși cumva cu toții,

Vom fi un neam de delatori și târfe.

Temnicerii înșiși nu-și vor aminti

Cine e-năuntru, cine e afară.

Vine o vreme când Revoluția

Rămâne muzeu, rămâne decor.

Vine o vreme când Revoluția

Pleacă la slujbă după ceasul deșteptător.

Vine o vreme când Revoluția

Își pierde din tumult.

Vine o vreme când Revoluția

Vrea să doarmă dimineața mai mult.

O altă Revoluție este soluția

Un alt alfabet început cu litera A.”

Mai jos aveți lista celor vinovați de producția albumului ”Lanțurile”, tineri entuziaști, revoluționari naivi și rockeri autentici, vizionari pentru libertate.

Compozitori [muzica & versuri]: Dragoş Docan , Eugen Mihăescu;

KRYPTON: Gabriel Nicolau - voce; Dragoş Docan - chitară bass, voci secundare; Eugen Mihăescu - chitară, voci secundare; Răzvan Lupu - tobe, voci secundare; Sorin Voinea - claviaturi, programare, voci secundare;

Colaboratori: Actorul Călin Nemes (recitative), Ioan-Luchian Mihalea şi Grupul "SONG", Cristian Ilie (Commando) - vocal; [Copilul] – Radu Rogoz - voce.

Versuri : Adrian Păunescu, Damian Ureche, Mihai Eminescu, Octavian Goga

Inginer de sunet/mixaj: Adrian Ordean

Manager formației KRYPTON și producător al albumului: Niki Constantinescu

35 de ani de la Revoluția anti-comunistă din Decembrie 1989 și 33 de ani de la editarea primului albumul realizat și produs exclusiv din resurse particulare, mesajul meta-politic al acestei operei-rock rămâne mai actual decât niciodată. Călin Nemeș ne-a lăsat moștenire un îndemn, o linie directoare: ” O altă Revoluție este soluția

Un alt alfabet început cu litera A.”

Text, idee, PR: Gabriel Săvulescu

În memoria lui Robert ”Bobby” Bacalu (1963 – 1989), împușcat în seara lui 21 Decembrie 1989 la Baricada de la Inter, Piața Universității.

[editura-pazitorul-adevarului]

MAI ÎNTÂI VOR ÎNVIA CEI MORŢI ÎN HRISTOS

Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. (1 Tesaloniceni 4:16) Dătătorul vieţii va chema la viaţă, la prima înviere, pe cei răscumpăraţi de El, iar până la ceasul acela triumfător, când ultima trâmbiţă va suna şi oştirea cea numeroasă va ieşi la o biruinţă veşnică, fiecare sfânt ce…

[johnny-em]

Ioan Muntean - ziua în care nu mai avem timp de noi (cybersonet xxv)

Sursă: Ioan Muntean – ziua în care nu mai avem timp de noi (cybersonet xxv) – Cronopediada grup – Cronopedia Maraton Panorama Literară 2024, noiembrie 02. (poezie, cybersonet) ziua în care nu mai avem timp de noi (cybersonet xxv) ~ generaţia 2000 ~ azi timpul ne lasă pe marginea lui în graba de-a fi și-a nu mai căuta uităm de ceasul ce ne veghea tăcerea și alergăm orbi spre altcineva . la o…

[bartholomaus]

Înțeleg că postul meu de ieri despre Rebreanu a zgândărit pe cunoscătorii literaturii române, care îl consideră un afront.

Dragi cunoscători, liniștiți-vă: nu e un afront, e realitatea.

Și calmați-vă din încă un motiv: literatura română este una marginală, extrem de slăbuță calitativ și insignifiantă cantitativ.

E o literatură bună pentru niște țărănuși neevoluați, care și-au făcut studiile (dacă le putem numi astfel) la școala din sat, sau pentru niște oameni simpli de la oraș, cu seralul neterminat.

Dar literatura română, inclusiv Rebreanu, nu pot fi calificați drept mare literatură, capodopere, autori mari etc. Sunt autori minori ai unei literaturi minore.

De aceea, nu vă mai dați de ceasul morții. Nu merită. Vă face rău la sănătate.

A, și încercați să mai citiți și literatura cu adevărat mare, literatura universală. Britanică, franceză, germană, italiană, spaniolă, portugheză, americană, japoneză. Literatura Commonwealth-ului. Ca să puteți avea termeni de comparație.

Garantat, după ce vă veți extinde orizonturile, după ce veți ieși intelectual dintre hotarele satului, veți înceta de îndată să vă mai dați de ceasul morții.

Pentru că veți putea aprecia exact care este locul literaturii române. O literatură modestă, dintr-un spațiu cultural și mai modest, dar cu oameni fuduli foarte.

Fuduli fără acoperire. --- În orice caz, cultura română este una foarte recentă, chiar în comparație cu cea a vecinilor. Maghiarii, trimiși cu regularitate în Mongolia de urmașii ipoteticilor troglodiți pitiți prin văgăunile din Carpați, aveau biblia tradusă cu un secol înainte de primul document în limba română, scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung (1521), iar primul text păstrat în maghiară datează din 1193-1195 și este o predică de o forță poetică remarcabilă, nu doar o misivă scrisă în grabă. Psaltirea sârbească datează din 1370. Unul dintre primele texte în bulgară datează din 1015 (inscripția din Bitola) etc. O literatură de calitate trebuie să aibe multe secole în spate, ceea ce nu e cazul la români, care au avut neșansa să fie păstoriți de o biserică ortodoxă refractară nu numai limbii vernaculare, ci în general științei în sensul cel mai larg. Alta ar fi fost situația (cel puțin în Transilvania), dacă Reforma calvină ar fi avut succes. Începuturile erau promițătoare. Așa a învins obscurantismul pravoslavnic, în special cel de observanță extracarpatică. Fără Reformă, fără Iluminism a ieșit ce a ieșit. O spune un teolog romano-catolic cu doi străbunici români ortodocși, unul reformat și restul romano-catolici. --- Din nefericire, cultul sărăciei, (furtul de cireșe ale lui Creangă, ciordeala cățelușului cu părul creț, etc, ridicate la rang de virtuți) narodnicismul sub o formă sau alta, au avut rezultate dezastruoase. În ciuda faptului că Statutul PCR admitea critica. Acum, critica de pe alte poziții decât ale posesorului ”adevărului absolut”, se interpretează a fi trădare, vânzare, anti-românism. Este ca și cum, un medic dă un diagnostic greșit cu bună știință iar familia așteaptă ca tratamentul greșit să însănătoșească bolnavul. România nu se va însănătoși în veci. Dacă zilee acestea, educația ”odelor” pusă în fapt lui madam Lipa în 2024 are adepți, cireașa de pe tort este că omul care a ”suferit” făcând performanță, chiar și în 2024 e de acord cu atitudinea. Asta înseamnă perpetuarea Educației greșite. Încremeniți în timp... --- Se dau de ceasul morții niște oameni simpli, care nu citesc, care, dacă citesc, au rămas la rudimentele literaturii din manualul de Română, dar care vor ca noi toți să fim la fel de negânditori ca și ei, să venerăm prostește, ca și ei, niște gioarse și niște produse culturale de slabă calitate, pe scurt, să fim stupizi ca ei. Or, asta nu se poate. --- Un exemplu de gonflare locala, cu evidente pusee de buric al universului, care denota adanci si grave complexe in toate straturile societatii: acum cativa ani, la o discutie cu niste antreprenori din domeniul artei, in Olanda, incep sa le vorbesc laudativ de geniile picturii bastinase. O fac cu aplomb si convingere, rezultat al aceleiasi ideologii stupide a exceptionalismului bastinas. Oamenii ma asculta politicos, ca doar nu erau romanosi de-ai nostri, gata sa-ti zica de mama, dumnezei, sfinti de indata ce nu le place ce zici. Oameni civilizati, cu deprinderea conversației si nu maimute urlatoare. Deci ma asculta si ma lasa sa termin laudatio la adresa pictorilor autohtoni. Dupa ce inchei se indreapta unul din ei la biblioteca plina cu albume, anuare, d'astea, scoate un ceaslov gros de tot, mi-l pune in fata si-mi spune sa-i arat unde sunt "geniile" de care vorbesc in catalogul respectiv. Si completeaza: "aici sunt toti, din toata lumea, iar daca nu esti aici, nu existi!".

Evident ca n-am gasit nici unul din cei cu care ne-a fost umflat capul continuu ca au dat ora exacta in pictura, ca "genii", ca "unici", ma rog, d'astea de natie complexata care se crede vesnic oropsita de raii care nu-i recunosc primatul in descoperirea gaurii de la macaroana. Concluzia? Personal a fost un dus rece si am realizat ca, cu cateva rare exceptii si si alea, sireacele, au performat in strainatate, ca aici le dadeau toti ineptii si stupizii fuduli in cap, de fapt avem doar o prezenta minora pe scena internationala, in toate domeniile si m-am si vindecat instant de tâmpenia gonflarii unor merite inexistente de catre un curent stupid care propaga un exceptionalism tampit. Asa ca sa sedem calmi ca nu reprezentam mare lucru in nici un domeniu oricat se straduie propaganda nationalista sa ne convinga de cotrariu.

-- Doamnă, singurele junghiuri și jene sunt cele ale dvs. și ale întregii congregații de țărani urbanizați care știu foarte bine că n-au produs nimic notabil, că amprenta culturală românească e de toată jena- dar fudulia țărănească și mizerabila genă balcanică, atavisme ancestrale, îi determină la hiperbolizări gongorice. -- Vorbe goale în buna tradiție a fosei septice a umanității care sunt Balcanii. Și toate locurile comune și clișeele pustiitoare de cultură minoră, balcanică și marginală, pe care le repetați cu o frenezie și cu o voluptate demnă de ceva mai bun.