#bob de nisip | Explore Tumblr Posts and Blogs

bizonul · 7 years

Text

Ingerul

….Lumina albăstrie şi frigul dimineţii m-au făcut să mă trezesc , am deschis încetişor un ochi şi privesc la intrare . Valuri de ceaţă pătrund nestingherite în fuioare amestecîndu-se cu firul de fum al focului ce dă să se stingă . Mă ridic în frigul grotei şi caut în jur ceva de mîncare.....Nimic !

Atunci ies din grotă şi mă îndrept spre rîu , aveam ceva de văzut acolo şi aveam şi o ascunzătoare cu mîncare . Ajuns la rîu , paşind încet şi cu mare atenţie , am dat frunzişul la o parte , doar cît să văd. Era acolo , făcînd baia de dimineaţă cu roua adunată de pe frunze şi flori .

Probabil a simţit privirile mele şi a început să zîmbească devenind astfel şi mai frumoasă . Apoi a privit direct spre mine

I-am lăsat la vedere ca în fiecare dimineaţă un ou pe o frunză mare şi am continuat să o privesc fascinat cum se caţără pe o platformă de piatră şi îşi întinde aripile ca să se usuce în razele de soarele ale dimineţii

Am vizitat toate capcanele puse cu o zi înainte . Ca un facut nimic ! Toate erau goale , neatinse, însemnînd că trebuie să mă urc prin copaci şi o să mă zgîrii tot .

Întreaga zi m-am căţărat şi am căutat prin tufişiuri . Doar de două ori am avut ocazia să trag cu arcul . Am nimerit animalele dar nu au murit pe loc . Le voi găsi mîine ascunse prin desişurile pădurii .

M-am îndreptat spre grotă cu cea ce găsisem , trecînd şi pe la rîu unde am lăsat în ascunzătoare 3 ouă pentru acea fiinţa fantastică şi am păstrat doar o pasăre pentru mine .

Ajungînd în pragul grotei şi privind în întunericul ei mă umplu de amărăciune că totul era la fel ca azi dimineaţă , nu mă aştepta nimeni înăuntru . Caut în vatră şi găsesc sub cenuşă un bob de jar peste care arunc o bucată de muschi uscat şi cîteva lemne şi mă apuc să curaţ pasărea . In timp ce o tăiam în bucăţi apare prietenul meu din grota alăturată şi mă invită la cină .

Am înfipt bucăţile de pasăre într-un băţ drept cadou şi am plecat împreună .

Grota vecină nu se deosebea cu nimic faţă de a mea , doar că aici ardea de mult focul şi mirosea îmbietor . Am dat bucăţile de carne nevestei lui şi m-am aşezat pe podeau de piatră , lîngă vatră şi am început să bem şi să discutăm .

- Să-ţi ascuţi săgeţile şi suliţa ! Mîine mergem după Colţ Lung !

- Sunt pregătite ! am răspuns . Am băut şi am mîncat în tăcere , nu mai era nimic de zis .

Într-un tîrziu , cu burta plină m-am întors în grota mea . M-am aşezat lîngă foc şi am început să mă gîndesc reascuţind vîrfurile de săgeţilor Priveam la suliţa mare şi grea din cînd în cînd şi în mintea mea a început să se nască un plan de vînătoare . După un timp am pus deoparte săgeţile şi am tras suliţa mai aproape de mine şi înfăşurîndu-mă în blana ce-mi servea de învelitoare mi-am spus în gind :

- Lasă că vezi tu mîine dimineaţă Colţ Lung ! Te dau la Zeii ! Am spus o rugăciune ca să am succes la vînătoare şi am adormit cu imaginea acelei fiinţe fantastice în minte ……

………Somnul mi-a fost scurt și plin de vise , mai mult aduceri aminte decît vise . Am stat puţin nemișcat ascultînd zgomotele din grotă , se auzea doar fîlfîitul aripilor de lilieci . M-am ridicat ușor și luînd sulița cu vîrful de piatră am plecat la vînătoare , nimeni din trib nu era treaz , nici chiar omul care trebuia să ne păzească . Primul drum l-am făcut la rîu . Am intrat sub cascadă şi m-am frecat cu iarbă și frunze ca să înlătur mirosul meu și cel de fum apoi șiroind de apă m-am cățărat pe peretele de piatră , în diagonala lui , pînă la o mică platformă de piatră ce ieșia în afară chiar deasupra locului unde venea să bea Colţ Alb . Aveam loc doar să stau în picioare , nemișcat cu spatele lipit de stîncă . Priveam la Luna ce încă lumina noaptea și îmi închipuiam cum va fi viața mea în continuare , poate că voi avea acea fiinţă fantastică lîngă mine dacă reușam să dobor uriașul animal .

Pierdut în vise şi avînd imaginea ei în minte

nu am simţit trecerea timpului și cînd Luna aproape a dispărut după dealuri iar cerul s-a luminat puţin am auzit foșnetul tufișurilor la trecerea lui Colt Alb .

Nu vedeam decît o formă întunecată iar cînd a ajuns sub mine am sărit ținînd sulița ridicată . Am aterizat cu picioarele chiar pe oasele late de pe spatele animalului și am coborît sulița cu toată puterea ajutîndu-mă și de greutatea mea . Vîrful de piatră a lovit șira spinării și apoi a alunecat printre coaste în adîncul animalului sfîrtecînd plămînul și oprindu-se în mijlocul inimii .

Am simțit cum Colţ Alb tresare surprins , începe să tremure și apoi eliberează zgomotos aerul și se lasă pe o parte . M-am rostogolit odată cu el și ridicîndu-mă am fugit în padure , la adăpostul copacilor . În spatele meu celelalte animale au început să se agite furioase simțind mirosul sîngelui dar nu aveau curajul să intre în pădure unde nu aveau vizibilitate . În goanna mea prin pădure am zărit prins într-o capcană pusă de mine un iepure încă viu . L-am luat şi am continuat să alerg .

M-am oprit deabia în fața peșterii unde locuia prietenul meu și am respirat adînc de cîteva ori ca să mă liniștesc . Satul dormea în continuare , netulburat , doar eu ruptsesem fuioarele de ceață ce persistau printre stînci . M-am strecurat în peștera ca o umbră și l-am apucat de umar făcîndu-i semn să mă urmeze afară .

- L-am doborît pe Colț Alb la locul unde bea apă ! Poți să-l împarți în locul meu și să-l aduci tu ? Eu am ceva important de făcut !

- Fii fără grijă ! O să fac totul cum trebuie !

N-am mai stat să aștept continuarea răspunsului , știam că va pune deoparte pentru nuntă carne și grăsime înainte să împartă la tot tribul . M-am îndreptat din nou spre pădure la fel de repede ca și cum aș fi fost urmărit de animale deoarece vroiam să aduc ofranda Zeilor drept mulţumire pentru reuşita vînătorii .

Păzitorul Zeilor stătea ghemuit lîngă foc , cu capul plecat ca și cum s-ar fi rugat dar eu știam că doarme . Am trecut pe lîngă el și am pus animalul pe altar dărîmînd din greșală cîteva oase legate cu mănunchiuri de pene . Păzitorul a sărit în picioare și a venit la altar dar cînd a văzut despre ce era vorba a strîmbat din nas . Înainte să spună ceva am vorbit eu :

- Am adus o ofrandă pentru Zei ! Am avut noroc și am doborît un Colț Alb ! Voi mai aduce carne și poate ….va urma o nuntă !

Auzind acestea , fața Păzitorului s-a luminat și a pus mîna pe cuțitul de obsidian și cu o lovitură rapidă a despicat pieptul animalului , apoi la fel de repede a băgat mîna și a smuls inima aruncînd-o la picioarele statuii . Atît de fulgerător a fost totul că inima încă mai bătea , stropind cu sînge statuia ce reprezenta pe ZeitaTuturor Fiintelor .

Am ieșit fără o vorbă și m-am întors în grota mea . Sub cenușă am găsit ceva jar și am pus toate lemnele strînse ca să se facă focul mare și să dea multă lumină . Aveam nevoie de lumină ca să fac curațenie și am început prin a arunca totul afară , dar tot , tot , învelitori , cojile în care păstram apa , mîncarea ,grăsimea……

Curioși , cei din trib băgau capul să vadă ce fac dar exact atunci începeam să arunc din lucrurile adunate dealungul timpului . Cînd grota a fost goală , am rupt crengi cu frunze și am măturat podeaua de nisipul murdar pînă am dat de stîncă , apoi am cărat apă , multă apă și am spălat și pereții și podeaua . La sfîrșit am făcut iarăși focul mare ca să se usuce și am început să car nisip curat de pe malul apei Cînd m-am întors a patra oară cu nisipul curat , în grotă era cald și mirosea frumos a plante înflorite . Lîngă foc stătea ghemuită fiinţa minunată .Îşi întinsese aripile ca să prindă caldura focului . Am pus lîngă ea o frunză mare pe care erau cîteva fructe pe care le adunasem cînd mă întorceam . Nu a spus nimic , doar a ridicat ochii m-a privit puțin și a zîmbit . Nici eu nu am spus nimic ci m-am apucat să agaț pielea lui Colt Alb ca să astupe intrarea …..

4 notes · View notes