#arisoteles
Explore tagged Tumblr posts
Text
Filozof-İmparator Marcus Aurelius
Roma İmparatoru olduğu dönemde Markorman Savaşı sırasında ‘’Kendime Düşünceler’’ adlı bir otobiyografik eser hazırlayan Marcus Aurelius, imparator kimliğinin yanında filozof olarak da ün kazandı.
Roma’nın en iyi imparatorları arasında gösterilen Aurelius, küçük yaşından beri çok detaylı ve özenli bir eğitimle yetiştirilmiştir. Hocalarının, onun felsefeye olan yatkınlığını görmesi ve bu yönde yönlendirmesi sonucunda felsefeye ilgi göstermeye başlamıştır. Bu ilgi zamanla o kadar büyümüş ki Aurelius, filozof gibi giyinmeye başlamış, Antik Yunan pelerini ile gezer olmuştur.
Marcus Aurelius, imparator olduktan sonra da felsefeye olan ilgisini kaybetmemiş, Atina’da Aristotelesçi, Platoncu, Epikürcü ve Stoacı gelenekleri sürdüren felsefe kürsüleri kurdurmuştur.
Onun yazdığı Kendime Düşünceler eserinden bahsedecek olursak; eser Stoacı bir yaklaşımla yazılmıştır. Düşünürün kendine notlarından, düşüncelerini kağıda geçirme şeklinde yazdıklarından oluşturduğu eser, onun davranış ve düşüncelerinde yönlendirici, teşvik edici olan felsefi bir yol rehberi gibi görünür. Stoacı yaklaşımın temel alınarak hayatın nasıl yaşanması gerektiğini anlatır. Bilindiği üzere Stoacı yaklaşım, kişinin özellikle ahlaki yönden doğaya uyumlu, iyi, erdemli bir birey olması ile ilgilidir. Ancak bu sayede mutlu olunabilir der. Aurelius’ın eserinde Stoacı filozof Epiktetos’un bireyin kendini eğitmesi ile ilgili düşüncelerinden ilham aldığı da açıktır. Epiktetos, arzu edilen ve nefret edilen şeyler, eyleme geçip geçmeme ve aldanmaktan kaçınma konusunda kişinin kendisiyle savaşması ve eğitmesi gerektiğini söylemektedir.
Aurelius ise eserinde;
‘’Hayal gücünü yok et, dürtülerini dizginle, arzularına hakim ol. Seni yöneten zihnini efendi kıl...’’ der.
#Marcus aurelius#fiozof#imparator#platon#arisoteles#atina#felsefe#felsefe bilim#roma#roma imparatorluğu#Epikür#Epiktetos#Stoa#stoacı
39 notes
·
View notes
Text
Bitcoin: la più grande opportunità per evolvere dopo 500 anni
Ci sono epoche della storia in cui l’uomo viene chiamato a un passo fondamentale. È successo intorno all’anno 1000 con la nascita dei Comuni, è successo intorno al 1500 con la rivoluzione copernicana e sta succedendo in questi anni con la nascita del Bitcoin.
Certo, ad un’analisi superficiale sembra essere un po’ ardito il collegamento tra Comuni, eliocentrismo e Bitcoin. Tuttavia un minimo comune denominatore c’è ed è la de-centralizzazione. Con essa, e riporto integralmente Wikipedia, indichiamo
il trasferimento di funzioni e responsabilità delle funzioni pubbliche del governo centrale ad organi periferici o addirittura, per il principio di sussidiarietà alla società civile. Solitamente vi si riferisce come opposto al processo contrario di accentramento amministrativo di funzioni e responsabilità della funzione pubblica. Se per “governo centrale” intendiamo tutto ciò che può essere al potere in un determinato ambito di interesse il tutto risulta ancora più chiaro.
In un primo caso, quello dei Comuni, il “governo centrale” era l’impero, il quale di fronte a evidenti problemi amministrativi, ha accettato che alcune piccole comunità si auto-organizzassero e costituissero quindi delle vere e proprie città-stato diventando autonome, indipendenti e responsabili delle proprie decisioni e della propria vita. Da un potere centralizzato ci si era quindi spostati a un potere de-centralizzato. Questo, per un certo periodo di tempo, aveva provocato una vera e propria rinascita non solo politica, ma soprattutto culturale, scientifica, artistica. Per un breve periodo sembra che l’Uomo, e parlo soprattutto a quello del territorio italiano, avesse la possibilità di uscire da un periodo buio che durava da circa 800 anni, da quando cioè si era entrati in quell’epoca chiamata medioevo.
Purtroppo questo straordinario impulso benefico non durò molto e presto si ripiombò in un’oscurità destinata a durare ancora qualche centinaio di anni.
Il motivo? Beh, possiamo andare a imputare una serie di cose che vanno dalle guerre alle invasioni, dalle pestilenze alle carestie. Motivi tutti validi ma solo superficiali. Il motivo vero è molto più profondo e verrà analizzato fra poco.
Il secondo periodo da prendere in considerazione è, come detto poco sopra, quello intorno al 500’.
Se nel primo periodo con governo centrale abbiamo inteso l’impero e l’ambito di interesse era pertanto quello politico-territoriale in senso stretto, ora, con il secondo periodo, ci troviamo in un ambito più vasto, quello dell’astronomia; il governo centrale è il nostro amato (?) pianeta Terra.
Stiamo parlando di un’epoca in cui l’Universo era concepito come un mondo chiuso al cui centro veniva posta la Terra. Tutti i pianeti ruotavano, insieme al Sole, intorno ad essa. Per farla breve all’epoca non si poteva parlare di sistema solare, ma di sistema terrestre. La Terra e con essa l’uomo, era il centro dell’Universo.
La teoria geocentrica era in auge da più o meno 2000 anni, da quando si era deciso di relegare nell’ultimo scaffale della biblioteca del sapere o forse del buon senso, le conoscenze astronomiche di Aristarco di Samo e di un certo Pitagora, anche lui di Samo, i quali erano convinti che fosse proprio il Sole a ruotare intorno alla Terra.
Anche per questo secondo periodo, ci troviamo di fronte a un sistema centralizzato, da cui tutto dipende. È l’uomo al centro di tutto l’Universo e di tutto ciò che esiste in esso. Certo, se l’uomo è il centro di tutto, e tutto dipende da Lui, questo potrebbe anche rappresentare una caratteristica positiva per il suo sviluppo. Peccato che, al di là del mondo chiuso, al di là delle stelle fisse che racchiudono l’universo medievale, qualcuno ha messo un tizio barbuto e vestito di Bianco che osserva e giudica costantemente l’operato dell’Uomo. Riassumendo, abbiamo sì un uomo al centro di tutto e da cui tutto dipende, ma il suo operato è sempre messo sotto giudizio da un dio molto severo che lo controlla H24 in una specie di Grande Fratello ante litteram.
Una condizione perfetta per ottenere non degli esseri umani liberi e felici di agire, ma per allevare, tanto per citare Giorgio Gaber, dei veri e propri Polli d’allevamento timorosi e molto poco inclini alla libera iniziativa.
E ora cosa c’entra la de-centralizzazione? La risposta arriva subito se consideriamo il 1453 quando, dopo la morte del suo autore, viene pubblicato il De revolutionibus orbium coelestium. L’opera di Copernico è destinata a sconvolgere tutto l’impianto culturale e scientifico dell’uomo europeo dell’epoca.
La Terra e quindi l’uomo vengono spostati dal centro dell’Universo a un luogo de-centrato. La Terra viene considerata esattamente come un altro pianeta che ruota intorno al Sole. Questo a noi oggi può sembrare anche banale, ma all’epoca poteva significare molto. L’uomo, dopo circa 2000 anni dalla comparsa della teoria geocentrica, nel 500’ non era più un centro fisso e immobile soggetto solo alla volontà divina. L’uomo del Rinascimento era adesso un elemento gettato nell’Universo e quindi, almeno in potenza, ricco di domande sulla propria esistenza e artefice del proprio destino.
Provate a pensare se un giorno i più grandi capi di stato, in diretta televisiva dessero una conferenza stampa per annunciare al mondo che non siamo soli nell’Universo. Cominceremmo a percepirci in modo diverso, a non considerare così importanti la vita, il lavoro, la carriera, insomma tutto ciò che riempie, seppur con tanti vuoti, la nostra quotidianità. Cominceremmo a guardarci intorno, a cercare insomma di dare una risposta alle domande “chi sono?” e “cosa ci faccio qui?”. Il nostro modo di comprendere la realtà potrebbe aprirsi a nuovi orizzonti e di conseguenza ci sarebbe un esplosione di cultura, scienza, creatività. Un nuovo rinascimento avrebbe inizio.
Tornando al 500’, quello appena descritto sopra è proprio quello che è avvenuto in quegli anni. Da un sistema chiuso centralizzato si è passati progressivamente a qualcosa di decentralizzato e questo è avvenuto in tre tappe fondamentali:
Riscoperta di Platone
La cultura non è solo di carattere aristotelico, com’è stato per circa tutto il medioevo. In Europa infatti, grazie all’opera degli umanisti e soprattutto del Cenacolo fiorentino, ritorna in auge la filosofia platonica. Comincia, seppur solo in ambito culturale, ad esistere qualcos’altro al di là della filosofia di Aristotele, o meglio, dell’aristotelismo intriso di cristianesimo creato ad hoc intorno all’anno 1000. Si passa da una cultura centralizzata voluta dalla Chiesa e che ha come propria bandiera Arisotele, chiamato semplicemente Il filosofo, a una de-centralizzata aperta ad altre influenze. La cosa tra l’altro inasprirà l’inquisizione voluta appunto da un sistema centralizzato. Inutile ricordare come andò a finire con Giordano Bruno.
Scoperta delle Americhe
La scoperta del Nuovo mondo è forse paragonabile alla scoperta di civiltà aliene di cui si è parlato poco fa. All’epoca gli alieni erano gli Indios di cui non si sapeva nulla e di cui si ignorava l’esistenza. Un mondo europeo/mediterraneo considerato chiuso, veniva enormemente allargato verso qualcosa di ignoto. Certo, questo ha innescato anche una bomba chiamata conquista delle Americhe, segnata da stragi e scempi indicibili nei confronti di chi veniva considerato un selvaggio. Tuttavia credo fermamente che il punto importante della questione stia proprio nella mentalità con cui viene accolto un evento epocale come la scoperta di un nuovo Mondo. Accogliere la de-centralizzazione è una questione di maturità, ma ne parlerò fra poco.
Eliocentrismo
Il terzo impulso verso l’uscita da un mondo centralizzato è stato dato dalla concezione eliocentrica dell’Universo. Prima con Copernico che vede la Terra ruotare intorno al Sole, seppur inserita in un Universo chiuso, per poi arrivare a un Giordano Bruno che immagina un Universo infinito con infiniti mondi simili alla Terra.
Riassumendo, ci sono stati negli ultimi mille anni, due momenti storici in cui si è respirata un’aria nuova, un’aria de-centralizzata e di conseguente ri-nascita dell’essere umano. Il primo è da collocarsi intorno all’anno 1000 con l’età dei Comuni e il distacco da un governo centrale che ne è derivato. Il secondo intorno al 500’ con i tre impulsi descritti appena sopra e che sono andati a creare quell’epoca straordinaria che chiamiamo Rinascimento.
Ora, dopo più o meno cinquecento anni, ci troviamo con il Bitcoin e soprattuto con la tecnologia blockchain in una condizione molto simile. Abbiamo in mano la possibilità di accogliere un mondo de-centralizzato e uscire da questo nuovo medioevo in cui siamo caduti ancora dopo lo spegnersi dell’impulso nuovo dato dal Rinascimento. Sta a noi insomma la possibilità di prendere in mano tutto ciò che comporta la de-centralizzazione e proiettarci verso qualcosa di diverso, verso un’evoluzione stessa dell’Uomo.
La de-centralizzazione ha solo in modo superficiale a che fare con la possibilità di essere padroni dei propri capitali, di non avere bisogno di un terzo ente che convalida le transazioni o che certifica la possessione di denaro. Il passaggio da una tecnologia one to many a una many to many ha solo marginalmente l’aspetto di essere considerata una rivalsa nei confronti del sistema a cui ognuno di noi è stato abituato.
Come è stato per i Comuni o per la cosmologia eliocentrica, ora per il Bitcoin e tutto ciò che rappresenta, il passo da compiere è proprio quello di cambiare approccio con il quale integrarlo nella nostra vita. Altrimenti rimarrà uno dei tanti impulsi verso l’evoluzione dell’essere umano che verrà poi re-integrato nel sistema in vigore da qualche migliaio di anni.
Possono avvenire tutte le innovazioni che vogliamo, ma se la mentalità che accoglie quella specifica innovazione non cambia radicalmente, dopo un breve periodo di entusiasmo e di apparente cambiamento, si tornerà in breve tempo alla situazione stantia in cui il mondo si trova ormai da tanto tempo.
La decentralizzazione esige un uomo dalla mentalità decentralizzata, in grado di essere davvero consapevole di ciò che sta a fare in questo mondo. Un uomo capace di andare oltre quel senso di scarsità in cui vive da migliaia di anni e che lo fa agire seguendo logiche animali di soddisfacimento dei tre bisogni primari: cibo, territorio e riproduzione. L’imperativo è ora quello di superare la scarsità che genera ricerca di profitto ed entrare nell’abbondanza che genera altra abbondanza.
Solo così l’uomo potrà staccarsi da logiche animali ed evolvere. La de-centralizzazione, in qualunque forma la si voglia considerare e in qualunque epoca la si voglia prendere in esame, ha sempre fornito le chiavi per una rinascita. Oggi, all’inizio della rivoluzione che la tecnologia Blockchain e il Bitcoin rappresentano, ci troviamo in mano quelle chiavi ancora una volta.
Solo l’Uomo con un rinnovato modo di pensare può inserire quelle chiavi nella serratura ed aprire la porta di una nuova Era.
Forse non è solo un caso che il Bitcoin venga associato all’oro e forse solo grazie a una comprensione del Bitcoin e di tutto ciò che a livello più profondo può rappresentare, si potrà tornare o andare, il tempo anticamente era infatti ciclico, verso una tanto agognata età dell’oro.
1 note
·
View note
Link
Passions are those psychic movements accompanied by pleasure or pain. The Greek philosophy of Plato and Arisoteles has one definition and the scholastic school of San Agustin and Santo Tomas another.For the Greeks the passions are divided between those that incline us to good and those that incline us to evil, for example envy inclines us to evil, joy to good. For the philosophy of the scholastic school, passions belong to the realm of the soul and attachments to the realm of the spirit. Anger, anguish are proper of the soul, on the other hand, hope, joy are attachments and belong to the spirit.
0 notes
Video
tumblr
Viene spesso evocata una contrapposizione fra Doxa ed Episteme La dialettica Doxa VS Episteme è coinvolta nelle più diverse situazioni della vita personale e sociale Secondo la classica lettura mainstream, che discende da Parmenide e Arisotele, ma specialmente da Platone: • Episteme- ἐπιστήμη è: constatazione obiettiva certa e stabile • Doxa - opinione soggettiva fallace e aleatoria Episteme è legata all’ideologia della realtà oggettiva, per definizione unica e misurabile Doxa è legata all’ideologia delle soggettività esistenziali, probabilmente molteplici e solo evocabili Il talk sviluppa questi temi, arrivando a notare come in molte occasioni: • Episteme è la verità-realtà, unica ed evidente, quello che dico IO, i miei punti fermi, quello che vedo nella mia veste di scienziato e di persona onesta e sincera • Doxa è l'opinione sempre precaria e manipolata, il fake, quello che dice LUI/LEI se e quando non è d'accordo con me (per quanto possa apparire incredibile) e finge di vedere altro nella sua veste di ignorante in mala fede La psicologia scientifica-accademica è molto interessata alla ricerca in tema di Episteme Nel contempo: lo psicologo è ben cosciente della intrinseca natura di Doxa che caratterizza ogni essere umano (scienziato compreso) anche con riferimento alle convinzioni epistemologiche di ciascuno Per non perdere tutte le altre lezioni e talk in tema di Euristica: https://www.youtube.com/playlist?list=PLI4G5_zx1lKXNyY_dhVo6M5etAX5eefp_
0 notes
Text
New Post has been published on Ziarul tau online
Aristotel Căncescu își anun��ă demisia din PNL, într-o scrisoare deschisă
Arisotel Căncescu, fostul şef al PNL Brașov şi cel care a condus Consiliul Judeţean patru mandate, îşi anunţă demisia din Partidul Naţional Liberal. El îşi motivează gestul prin faptul că nu se mai regăseşte în partid. Căncescu spune că PNL duce o luptă populistă și s-a începărtat de membrii săi și de înteresele lor iar aceștia sunt ” lăsaţi pradă instituţiilor coercitive ale statului sute de aleşi locali, primari și preşedinţi de consilii judeţene”.
Fostul liberal mai spune că 37 de președinți de consilii județene s-au ales cu dosare penale iar acest lucru ar fi ”o vânătoare la drumul mare” și că, ”nimic din ce s-a dat – abuziv!- publicităţii la reţinerea mea, în 2014, nu se mai regăseşte în rechizitoriul final, ceea ce dovedeşte că, atât eu şi alţi colegi ai mei, trebuia să fim "luați", adică îndepărtaţi din viaţa politică”.
Aristotel Căncescu amitește de Vasile Lața, fost primar al orașului Săcele, care a fost declarat nevinovat după ce a stat în arest 9 luni unde s-a îmbolnăvit și reproșează partidului că s-a ”aliniat întotdeauna corului de aplaudaci ai "statului de drept", dar nu a avut nici o tresărire şi reacţie atunci când colegi din partid au fost declaraţi nevinovaţi, uneori după multe luni de arest, pe nedrept.”
Iată textul scrisorii:
Scrisoare deschisă către Conducerea Partidului National Liberal Subsemnatul, Căncescu Aristotel Adrian, membru PNL din anul 2001, fost senator două mandate, fost preşedinte al Consiliului Județean Brasov, timp de 4 mandate şi fost Preşedinte al Ligii aleşilor locali până în 2015, vă comunic prin prezenta decizia mea de a demisiona din Partidul Național Liberal. Fac acest lucru pentru că, personal, nu mă mai regăsesc în acest partid. De circa trei ani, conducerea PNL duce o luptă populistă pentru imagine, îndepărtându-se de membrii săi de partid şi de interesele lor. În aşa-zisa "luptă împotriva corupţiei" sunt lăsaţi pradă instituţiilor coercitive ale statului sute de aleşi locali, primari și preşedinţi de consilii judeţene. În mandatul trecut, din 41 de preşedinţi de consilii județene, 37 s-au ales cu dosare penale. Această cifră spune totul. Avem de a face cu o vânătoare la drumul mare şi prea puţin cu o luptă pentru un stat de drept sau cu o luptă împotriva corupţiei. Nimic din ce s-a dat – abuziv!- publicităţii la reţinerea mea, în 2014, nu se mai regăseşte în rechizitoriul final, ceea ce dovedeşte că, atât eu şi alţi colegi ai mei, trebuia să fim "luați", adică îndepărtaţi din viaţa politică. Abia după aceea se căutau şi ,,motivele”. În marea lor majoritate foştii mei colegi mi-au transmis că nu au nevoie de o lege a amnistiei sau a graţierii ci doar de o lege a răspunderii magistraţilor. Adică, cine a greşit plăteşte, dar trebuie dovedit că a greşit, cu bună ştiinţă. Demonstrat, cu dovezi clare, nu speculându-se sau interpretându-se declaraţiile unor martori sau suspecţi rău-intenţionaţi sau care doresc să-şi acopere propriile lor greşeli. După 25 de ani de politică este imposibil să nu ai duşmani, din opoziţie şi de multe ori chiar în cadrul propriului tău partid. Fostul primar PNL din Săcele, Vasile Lața, a fost declarat nevinovat, după ce a stat 9 luni în arest, unde s-a îmbolnăvit grav. A pornit acţiune la CEDO împotriva DNA Braşov şi- "ca să îşi bage minţile în cap"- tot DNA Braşov a mai pornit un dosar penal împotriva lui pe nişte motive puerile. A câştigat şi în acela. V-aţi întrebat cine îi dă înapoi acestui om sănătatea, sau cine îi repară suferinţa? Libertatea noastră depinde de oameni- jurişti sau alți angajaţi din administraţie- care sunt plătiţi cu puţin peste 1000 lei/ lună şi care, deseori, nu au competenţa şi cunoştinţele necesare. V-aţi aliniat întotdeauna corului de aplaudaci ai "statului de drept", dar nu aţi avut nici o tresărire şi reacţie atunci când colegi de ai noştri au fost declaraţi nevinovaţi, uneori după multe luni de arest, pe nedrept. Aţi avut, stimaţi colegi, cea mai mică tresărire atunci când Romeo Stavarache- care era să moară în arest!- a fost declarat nevinovat? Sau atunci când Dan Radu Ruşanu- după ce a stat și el 8 luni în arest!- a fost declarat nevinovat? Săriţi ca arşi atunci când nu i se ridică imunitatea unui coleg parlamentar, acuzat de cine ştie ce, dar nu luaţi poziţie atunci când inculpaţii din diferite dosare fac plângeri penale pentru represiune nedreaptă la adresa magistraţiilor în diferite dosare. În Parlament s-au ridicat multe imunităţi, la solicitarea DNA. Pentru represiune nedreaptă însă, la adresa procurorilor, s-a rezolvat un singur caz, deşi sunt sute de reclamaţii: cazul Berbeceanu. Și acela, tot la dorinţa DNA . Mulţi din colegii noștri ,,aplaudaci”au ajuns chiar ei obiectul unor dosare penale. Îşi merită soarta. Cu o legislaţie aşa stufoasă şi cu un DNA aşa abuziv nu ar scăpa nici unul. Nici măcar Maica Tereza. Vă faceţi că nu vedeţi abuzurile din Justiţie. Nimic nu este "aleatoriu" în numirea procurorilor. În alte ţări procurorii sunt aleşi de populaţie sau vin prin concurs. La Braşov, șeful DNA este din Alba. Procurorul României este din Alba. Șefa DNA este tot din Alba. Este, oare, întâmplător acest lucru? În partid duceţi o politică populistă în privinţa salariilor din administraţie. Salariul mediu din administraţie este sub 2000 lei, iar în parchete de circa 5 ori mai mare. Un preşedinte de CJ are un salariul net de 4500 lei/ lună, iar un șef DNA are peste 20.000 lei/ lună. Fără salarii corespunzătoare nu o să aveţi oameni de calitate în administraţie. Sistemul legislativ este stufos, are peste 11.000 legi. Pentru a respecta legalitatea este nevoie de jurişti buni. Un jurist bun nu vine la un asemenea salariu, când în avocatură sau în magistratură câştigă de 5 ori mai mult. Într-o instituţie cu peste 6000 de oameni nu poţi să ştii tot ce se întâmplă. Poate îmi spuneţi ce pârghii ai ca să te aperi atunci când ai de a face cu un DNA abuziv, care falsifică, fabrică sau ascunde probe. Într-o asemena funcţie eşti asaltat permanent de zeci de firme, investitori şi oportunişti. De unde să ştii care vin cu bune sau cu rele intenţii? SRI-ul, care avea prin lege obligaţia să-mi dea astfel de informaţii nu a făcut acest lucru. În trei ani de zile, nu am primit nici o informare de la șeful SRI privitoare la activităţile Consiliului Judeţean. Informaţiile din presă erau mult mai reale şi mai complete. În schimb, şeful SRI Brasov- trimis de Florian Coldea acum câţiva ani- a avut "grijă" să ne facă dosare mie şi primarului George Scripcaru. Asta fără să ne dea, nici mie şi nici altor administraţii locale din judeţ, nici o informaţie, deși era obligat să facă acest lucru, prin fișa postului. Urmăresc, din linia a doua, lupta pentru putere din PNL. Dacă nu veneau alături de noi, prin fuziune, cei de la PDL, la ora actuală, PNL-ul nu avea nici un preşedinte de CJ. PD-ul şi-a ajutat oamenii ( vezi Scripcaru la Braşov sau Florea la Tg. Mureş). Noi, în schimb, i-am făcut anti- campanie lui Romeo Stavarache, acesta pierzând în favoarea PSD-ului Primăria Bacău. Am fost buni să ieşim la Tv şi în teritoriu cu Klaus Iohannis, pentru a-l ajuta să câștige Președinția României. Atât eu, cât şi Scripcaru, Blaga, Frunzăverde, Moloţ, Turcanu, Adomniţei, Stavarache şi mulţi alţii… Acum suntem toți, pentru același Klaus Iohannis, indezirabili şi ,,penali”. Sunt tare curios cine va mai fi alături de el peste 2 ani. Sper ca noua conducere PNL să se delimiteze de această campanie populistă, specifică unor oameni care vor să se remarce prin ceva, dar care nu au lăsat nimic semnificativ în urmă, fiind doar mari consumatori de voturi produse de alţii. Sper ca noua conducere PNL să susţină în Parlament legi care să sprijine administraţiile locale şi care să prevină atât abuzurile din administraţie, dar şi ale DNA. Trebuie gândit un sistem de prevenţie fiscală şi în penal. Când am venit în PNL Brasov, PNL-ul avea 3 primari şi o organizaţie modestă. Actualmente PNL are 50% din primăriile judeţului Brașov. Plec din PNL lăsând în urmă multe realizări, dar şi multe dezamăgiri şi regrete. Căncescu Aristotel Adrian, Fost Membru PNL Fost Preşedinte al Ligii Aleşilor Locali
Sursa: coronapress.ro
Sursa articol jurnalul.ro
, sursa articol https://blogville.ro/aristotel-cancescu-isi-anunta-demisia-din-pnl-intr-o-scrisoare-deschisa/
0 notes
Text
Konsep Ekonomi Makro
Artikel Konsep Ekonomi Makro
PEMBAHASAN : (Definisi, Landasan Teori, Pengertian dan KAjian Konsep Ekonomi Makro (Ekonomi makro merupakan cabang ilmu ekonomi yang mempelajari jumlah total kegiatan ekonomi Inflasi, Pertumbuhan Ekonomim, Pengangguran, Interaksi dengan Perekonomian Dunia, Siklus Ekonomi) Perkembangan Pemikiran Ekonomi Makro (Arisoteles, Adam Smith, John Maynard Keynes) Macam – Macam…
View On WordPress
0 notes
Text
Konsep Ekonomi Makro
Artikel Konsep Ekonomi Makro PEMBAHASAN : (Definisi, Landasan Teori, Pengertian dan KAjian Konsep Ekonomi Makro (Ekonomi makro merupakan cabang ilmu ekonomi yang mempelajari jumlah total kegiatan ekonomi Inflasi, Pertumbuhan Ekonomim, Pengangguran, Interaksi dengan Perekonomian Dunia, Siklus Ekonomi) Perkembangan Pemikiran Ekonomi Makro (Arisoteles, Adam Smith, John Maynard Keynes) Macam – Macam…
View On WordPress
0 notes