#Tudor Pamfilie

[rudyroth79]

”Noaptea Sfântului Andrei sau Halloween-ul românesc” de Ani Bradea

Suntem mereu tentați să împrumutăm sărbători și obiceiuri de la alții, în special de la cei care nu au o tradiție autentică, cei care și-au ”fabricat” miturile, inventând povești care nu se sprijină pe nimic. Întocmai ca plantele de seră, exemplare cu creștere rapidă ale căror rădăcini nu stau în pământ, ci pe un strat de vată îmbibat cu îngrășăminte chimice, dar care, într-adevăr, rodesc…

[turistprinro]

În calendarul țărănesc Ziua Crucii este una dintre cele mai importante sărbători ale toamnei. La 14 septembrie, șirul obiceiurilor și datinilor tradiționale, ca moment simbolic, se închide în așteptarea iernii, luând până la primăvară, insectele, șerpii, cârtițele și alte animale. Astfel, asistăm la biruința treptatã, a frigului și întunericului asupra naturii.

În unele sate, sãrbãtoarea este cunoscutã sub denumirea de Ziua Crucii, iar, în alte sate, poartã denumirile de Cârstovul Viilor, Ziua Șarpelui. Însă toți creștinii o denumesc Înălțarea Cinstitei și de Viață Făcătoarei Cruci, pe scurt, Înălțarea Sfintei Cruci.

În credințele populare„

crucea este arma cea mai puternică a  Domnului Hristos și a omului care ajută în orice împrejurare când Necuratul și duhurile stau să-l primejduiască pe creștin.

Tudor Pamfilie – Sărbătorile la români

Arthur Verona – La_seceriș

Simboluri și credințe străvechi

În aceastã zi, țăranii se abțineau de la consumul unor alimente care aveau simbolul crucii pe ele precum ar fi: ceapa, usturoiul, nuca și peștele:

nu se mâncă pește că are crucea în el că-i păcat că de astă zi te poți îneca cu osele și nu te scapă nime

Marcel Lapteș – Anotimpuri magico-religioase – pg.226

Arthur Verona – Drum de țară

Țăranii posteau săptămâna întreagă iar în zonele viticole, preoții făceau rugăciuni în vii și la pivnițe (Adrian Fochi – Datini și crezuri populare de la sfârșitul secolului al XIX-lea).

În calendarul muncilor agricole se porneau culesul porumbului și a viilor iar Ziua Crucii era cea care dădea garanția coacerii acestora.

Arthur Verona – Floarea soarelui

Femeile din sat știu că este mare păcat să mănânci nuci „că au sfântu’ sămn a crucii”. Femeile fac pomeni pentru moși, colaci și o lumină de ceară, un pahar de țuică, iar la prunci se dau bomboane și mere. Țăranii mai credeau că în această zi pământul închide în adâncul său gângăniile și jivinele care locuiesc în el și nu le dă drumul decât primăvara.

Arthur Verona – Secerători

În superstițiile legate de această zi apare simbolul șarpelui ca gardian prin excelență al apelor, a spațiului celest și terestru, al energiei vitale și al forțelor fertilizante ale cunoașterii magice, al comorilor și al tuturor pragurilor sau trecerilor dintr-o lume în alta. Atestat de arheologi ca divinitate din paleolitic, șarpele are și o semnificație consistent biblică legată de creația Lumii. În calendarul oral al țăranului, „șarpele nu se mai arată de la Ziua Crucii pânã la Sf. Gheorghe… când prinde a ieși”.

Articol scris de Adriana Roman

Imagini wikipedia.org – Arthur Verona

Informații Marcel Lapteș – Anotimpuri magico-religioase, Tudor Pamfilie – Sărbătorile la români

Ziua Crucii, sărbătoare fundamentală în calendarul autumnal țărănesc În calendarul țărănesc Ziua Crucii este una dintre cele mai importante sărbători ale toamnei. La 14 septembrie, șirul obiceiurilor și datinilor tradiționale, ca moment simbolic, se închide în așteptarea iernii, luând până la primăvară, insectele, șerpii, cârtițele și alte animale.