#Spatiul cosmic

[alinladaru]

În perioada 11-13 iunie 2023, Universitatea POLITEHNICA din București organizează cel mai mare eveniment dedicat explorării spațiului cosmic și oportunităților pe care acesta le oferă

[laivinduroriginal]

Japonia îşi propune să trimită un om pe Lună până în 2030

Japonia îşi propune să trimită un om pe Lună până în 2030

Japonia a revizuit marţi calendarul planurilor sale de explorare spaţială care au drept obiectiv trimiterea unui japonez pe Lună în a doua jumătate a deceniului. ”Spaţiul nu este doar o frontieră care oferă speranţe şi visuri oamenilor, dar oferă şi o fundaţie esenţială societăţii economice în care trăim în ceea ce priveşte securitatea noastră economică”, a declarat prim-ministrul Fumio Kishida…

[emalascoala]

Printre stele la cursul Esero Romania - stiinte si tehnologii spatiale

Printre stele la cursul Esero Romania – stiinte si tehnologii spatiale

Am fost la un curs formidabil: Cursul de stiinte si tehnologii spatiale organizat de Esero Romania la Mărișel, judetul Cluj. De vreo 2 ani tot aplic la acest curs in speranta ca voi participa la trainingurile lor cu planete si spatiul cosmic. Acum bifez aceasta dorinta si ii adaug si o steluta speciala. Gasiti informatii despre cursurile Esero Romania pe siteul lor AICI.

 Cosmonauti,…

[cydrone-studios]

Un grup de studenti de la MIT studiaza tetraedrele si cum construiesc ele Universul

Un grup de studenti de la MIT studiaza tetraedrele si cum construiesc ele Universul

Motto: Dumnezeu este un mare geometru, iar infinitatea nu e nimic mai mult decat un cerc al carui periferie e in toate partile, iar centrul sau in nici o parte. Un grup de studenti de la MIT studiaza tetraedrele si modul lor in care alcatuiesc spatiul cosmic, cel mai recent efort dintr-o suita de investigatii de milenii. Au realizat deja o noua descoperire. Ceea ce a inceput Aristotel acum peste…

[infosasha]

Inima Mea Si Alte Gauri Negre

Inima Mea Si Alte Gauri Negre

Inima mea și alte găuri negre 30.64 RON Cartepedia Inima mea si alte gauri negre | Jasmine Warga 29.66 RON Carturesti Herg BenetInima mea si alte gauri negre – Jasmine Warga 32.95 RON Libris Jasmine Warga Blues pentru gaurile negre si alte cantece din spatiul cosmic – Janna Levin 9.99 RON Libris Janna LevinInima mea si alte gauri negre – Jasmine Warga 32.95 RON Librariadelfin Blues pentru gaurile…

[desenefaine]

Planeta comorilor (2002) dublat in romana

Planeta comorilor (2002) dublat in romana *Desene Animate Dublate in Romana*

Treasure Planet / Planeta comorilor (2002) Film animatie online dublat in romana

Un film de aventuri marca Disney, in care extraterestri si lumi misterioase prind viata.

Romanul clasic al lui Robert Louis Stevenson, Insula Comorilor este transpusa in spatiul cosmic in acest film Disney. Jim Hawkins, este un tanar curajos in cautarea comorii ascunse a Capitanului Flint. Jim se imbarca pe o corabie si porneste pe urmele comorii. La bordul ei, se imprieteneste cu un bucatar cyborg pe nume Long John Silver si cu echipajul. Dar Silver se dovedeste a fi unul dintre piratii lui Flint, care planuieste o revolta... Jim trebuie sa calmeze spiritele si sa salveze situatia.

[stiri-noi]

Stele verzi – Rover, ‘dulaul’ astronuclear (episodul 1)

Lumea in acel moment

Anul este 1955. Traim in zorii erei tehnologice care avea sa nasca cursa spatiala, programul Apollo, racheta Saturn V si Skylab. Este o era a competitiei intre superputeri: pe de o parte avem SUA, liderul lumii vestice, care multumita bugetelor sale mari si a fortei de munca intens motivate, bifa realizare tehnica dupa realizare tehnica. Pe de o parte, aceste succese erau umbrite de catre frica fata de URSS, privita ca fiind un colos ostil si secretos, capabil sa infiltreze orice institutie si sa fure orice secret (dupa cum de altfel si reusisera, detonand prima arma nucleara in 1949, folosind tehnologii furate din laboratoarele americane).O hoarda ideologica semi-imposibil de stavilit.

Tot acum este si inceputul erei atomice, in care puterea colosala a atomului se spera ca va oferi energie „prea ieftina pentru a fi contorizata”, dupa ce, deja, permisese explorarea maritima cum nu se mai realizase in istorie (constructia USS Nautilus, lansat la apa in 1958). Simultan, oferea in premiera omenirii capacitatea de simti frica permanenta a razboiului rece. Orice oras putea fi topit in foc nculear, iar sfarsitul lumii devenea un concept tangibil.

Este evident ca in acest climat de mari realizari tehnice, paranoia militara si testosteron politic, bugetele disponibile institutelor de cercetare si agentiilor aeronautice erau mai mari ca niciodata. Pentru prima oara in istorie, tehnologia era pe agenda politicului de peste tot in lume, si cine detinea avantajul tehnic urma sa aibe si avantajul geopolitic. Ca atare, experimentele erau de scara mare, prototipurile se construiau in ritm rapid (o strategie ce avea sa fie codificata decenii mai tarziu de catre industriasii din Silicon Valley, sub numele de „rapid prototyping” si „fast iteration”), iar nevoia de avans iute punea pe locul doi consideratii morale sau de siguranta.

In domeniul nuclear era o era a „oamenilor de otel si reactoarelor de lemn”. Fermi-1 producea in premiera energie nucleara, reactoarele omogene cu solutie de aqua-uranita produceau primii izotopi folositi contra cancerului si pentru sterilizarea mancarii, iar oamenii incepeau sa viseze la spatiul cosmic (nu imtamplator primul film SF modern, „Planeta Interzisa”, a fost lansat in 1956).

Intalnirea dintre programul spatial si cel nuclear nu a fost nici ea intamplatoare. In anii 50, inainte de infiintarea NASA, ambele tineau de domeniul militar, si multi dintre specialistii in domeniul (adesea legati de contracte de confidentialitate dure) au fost fascinati de potentialul pentru explorare cosmica. Iar pentru asta, au tras sforile politicienilor si generalilor, promitandu-le mari avantaje tehnologice.

Din punctul de vedere al multor specialisti nucleari, insa, programul spatial oferea o forma de „mantuire” pentru munca lor de creare a armelor atomice. Pe ideea ca „am distrus, dar vom si oferi”. Iar Rover urma sa fie acest prim efort, impulsionat de enormele energii organizationale puse la dispozitia sa.

Inainte de toate, trebuia stabilita forma pe care viitorul mijloc de propulsie avea sa-l aibe. Daca pentru Orion (studiu de cercetare care se desfasura contomitent) forma era esentialmente de neschimbat in variantele sale, rachetele nucleo-termice puteau avea multe configuratii. Multe idei au fost incercate si in final respinse, aprobate sau, dupa cum vom vedea, tragic neterminate.  

Design preliminar

In primul rand, trebuia stabilita ce substanta urma sa fie folosita pe post de masa de reactie. Majoritatea rachetelor chimice in acel moment foloseau motoare cu RP-1 si LOX. Produsul arderii lor era o serie de carburi cu masa moleculara mare, si impuls specific de ordinul a 250 sec.

In schimb, la motoarele nucleo-termice, principalul candidat de la bun inceput era hidrogenul lichid. Acesta, gratie masei moleculare reduse, promitea impulsuri specifice si viteze de evacuare mult mai ridicate decat un motor conventional (2500 m/sec vs 9000 m/sec). Designurile propuneau un sistem foarte similar unui motor chimic, folosind o turbopompa pentru a transporta hidrogen dintr-un rezervor intr-un miez nuclear. Acolo, el se va incalzi subit (de la lichid la peste 2000 grade Celsius, viteza de evacuare depinzand de temperatura fluidului evacuat), marindu-si volumul. Acest gaz in expansiune violenta era apoi evacuat printr-un ajutaj standard de racheta.

Suna bine, in practica s-a dovedit a fi ceva mai dificil. In primul rand trebuia stabilita o modalitate de a controla reactia nucleara. Apoi, acel hidrogen trebuia sa fie stocat, iar singura metoda pentru asta era de a-l lichefia la o temperatura de -253 grade Celsius. Astazi nu pare atat de dificil (desi, daca intrebi specialistii, vei constata ca nu e deloc o procedura de rutina), se face tot timpul pentru rachetele spatiale moderne, insa, in acei ani timpurii, astfel de temperaturi si materialele necesare pentru ele erau inca o necunoscuta.

Din acest motiv, desi hidrogenul oferea cele mai ridicate performante, echipa de cercetare de la Los Alamos a luat in considerare si alte substante, precum metan si amoniac. Insa metanul s-a dovedit a fi problematic pentru ca la temperaturile la care opera motorul, molecula de CH4 se disocia spontan. Asta lasa reziduuri de carbon pe instalatia de tevi care traversa motorul, infundandu-le si, mai rau, marind cantitatea de material radioactiv care era deversat prin ajutaj (carbonul suferea activare neutronica, transformandu-se el insusi in izotopi radioactivi dupa cum am mentionat in articole anterioare). De asemenea, carbonul depus impiedica contactul direct intre fluxul de metan si interiorul fierbinte al miezului, miscorand considerabil caldura absorbita de catre masa de reactie. Aceste depuneri de carbon (radioactiv) de pe peretii tevilor miezului (EXTREM de radioactiv si el) erau de asemenea extrem de greu de indepartat.

Amoniacul era mult mai ieftin si usor de obtinut, insa masa sa moleculara mare reducea considerabil viteza de evacuare, iar la temperaturile operationale s-a dovedit a fi chiar mai coroziv si decat hidrogenul. In plus, era o potenta otrava neutronica, dezechilibrand dramatic functionarea reactorului.

Ca atare, dupa o serie de experimente de iradiere la scara mica, hidrogenul a fost masa de reactie castigatoare, si o serie de instalatii de productie au fost construite la fata locului pe poligonul de testare de la Jackass Flats unde aveau sa se desfasoare testele.

Combustibilul optim trebuia si el determinat. Materialele fisionabile luate in calcul au fost Pu-239, U-235 si U-233.

Plutoniul a fost repede eliminat fiindca aliajele metalice si compusii pe care le alcatuia nu erau stabile la temperaturile de operare necesare.

U-233 a fost un candidat foarte serios, in schimb. Era mai usor, avea o probabilitate de fisiune mai ridicata si producea mai multi neutroni per fisiune (facand reactia mai usor de initiat). Insa, productia sa era total artificiala, el neexistand in natura. Pentru a-l produce, se bombardeaza thorium-232 cu radiatie neutronica. Thoriul absoarbe neutronul, se transforma in Th-233, care avand o durata de injumatatire de 22 minute, se transforma rapid in protactiniu-233. Protactiniul-233 la randul sau are o durata de injumtatire de 27 de zile, si devine U-233.

Acest lung lant de descompunere necesita practic iradierea thoriului in facilitati specializate (similare cu cele folosite pentru productia de plutoniu utilizat in arme atomice), urmata de izolarea sa. Ca atare, desi avea mari avantaje odata obtinut, era extrem de scump, necesitand investitii masive in infrastructura nucleara.

De asemenea, reactii nucleare parazite duceau la contaminarea sa cu U-232, al carui lant de descompunere continea Tl-206, unul dintre cei mai potenti emitatori gamma cunoscuti. Inevitabil, orice mostra de U-233 era contaminata de U-232, care, in timp, pe masura ce se descompunea de-a lungul lantului, emitea radiatii gamma extrem de energice, care faceau imposibila folosirea manusilor blindate si a compartimentelor transparente. Practic motorul ar fi trebuit asamblat de la distanta, folosind brate mecanice. Tehnologic era prea dificil. Ca atare, intr-un final, s-a luat decizia sa se foloseasca U-235.

Acest uraniu era de inalta imbogatire, cu un procent de 95 la suta U-235. Era practic material de bomba atomica, similar cu reactoarele navale. Acest lucru permitea rachetei sa functioneze timp indelungat pana cand reactia nucleara era inabusita de otravurile neutronice care se acumulau in miez. Dar imbogatirea prezenta probleme politice si era foarte costisitoare. Chiar si asa, materialul era bine caracterizat (multumita cercetarilor navale) si riscurile de dezvoltare erau reduse.

Acum trebuia stabilit materialul structural principal al motorului. Alegerea era intre grafit si metale. Dintre metale, tungstenul era principalul, multumita proprietatilor sale termorezistente excelente. Era insa dificil de fabricat, scump si actiona precum o otrava neutronica, absorbind neutroni. Din acesta cauza, s-a dorit folosirea unui anumit izotop de tungsten, W-184, care nu absoarbe neutroni. Intr-un final, insa, dat fiind ca era un simplu prototip, s-a decis folosirea grafitului, care rezista mai bine la temperaturi inalte, era bine caracterizat neutronic, si era mai ieftin de procurat.

Controlul reactiei se realiza prin doua mecanisme, unul pasiv si unul activ.

Cel activ folosea o serie de tamburi dispusi circular in jurul miezului atomic. Acestia erau acoperiti cu un strat de grafit sau beriliu (moderator, care mareste energia emisa de reactor) pe o parte, si bor (otrava neutronica, ce inabusa reactia) pe cealalta parte. Acesti tamburi prezentau o problema, fiindca dilatarea termica putea afecta mecanismul de rotire, si acesta era unul dintre aspectele care urmau a fi studiate.

Structura si dispunerea manunchiurilor de combustibil nuclear, exemplificate in reactorul KIWI

Acest sistem era deci substantial diferit de cel folosit pentru reactoare nucleare conventionale (care foloseau insertia si extractia de tije).

In practica, pentru ca hidrogenul (adica masa de reactie) avea el insusi efect de moderator, puterea putea fi controlata din fluxul de combustibil. Mai mult hidrogen insemna moderare marita, prin urmare mai multa energie emisa, si deci tractiune marita. Asadar, motorul avea o tendinta puternica de autoechilibrare in fata cerintelor de tractiune necesare. Acesta aspect a fost relevat in timpul testelor care au urmat in anii 60, si a facut ca proiectarea motorului sa fie mult usurata. Cu alte cuvinte, dependenta de tamburii care se puteau defecta de la temperatura, presiune si vibratii era mult redus. Acesta constituiau mecanismul pasiv de control.

Combustibilul era sub forma unei matrici de grafit care incorpora capsule de carbura de uraniu sau, pentru anumite designuri timpurii, oxid de uraniu. Respectivele capsule aveau un invelis protector de carbon pirolitic cristalin (asa numitul pyrocarbon).

Ansamblul de combustibil era aranjat in tipare hexagonale dupa cum urmeaza:

Dispunere combustibil

In final, in anul 1955, s-a stabilit ca motorul sa aiba o putere de 1500 MWt in designul de referinta, care a fost apoi revizuita catre 2700 MWt, urmand a fi folosit ca treapta finala in designul unei rachete intercontinentale balistice.  

Va urma.

Marian Dumitriu (Checkmate)

Surse: 1. Jungmin Kang, Frank N. von Hippel – U-232 and the Proliferation Resistance of U-233 in Spent Fuel, Science & Global Security, Volume 9 pp 1-32, 2001 2. http://nuclearweaponarchive.org/Nwfaq/Nfaq6.html#nfaq6.2

3. https://science.sciencemag.org/content/160/3831/953 4. https://www.osti.gov/servlets/purl/1132518 5. TRW Space Technology Laboratories – Mission oriented advanced nuclear system parameters study, 1965 6. https://www.osti.gov/servlets/purl/4098602

7. Bussard report, 1953 8. W.H. Robbins, H.B. Finger – An Historical Perspective of the NERVA Nuclear Rocket Engine Technology Program, 1991 9. James A Dewar – To the end of the solar system : the story of the nuclear rocket, 2015 10. Solid Core NTR ( https://beyondnerva.com/nuclear-thermal-propulsion/solid-core-ntr/ ) 11. NTR Hot Fire Testing Part I: Rover and NERVA Testing ( https://beyondnerva.com/2018/06/18/ntr-hot-fire-testing-part-i-rover-and-nerva-testing/ ) 12. http://www.projectrho.com/public_html/rocket/enginelist2.php#id–Nuclear_Thermal 13. David S. Portee – Think Big: A 1970 Flight Schedule for NASA’s 1969 Integrated Program Plan ( https://spaceflighthistory.blogspot.com/2016/01/thinking-big-traffic-model-for-nasa.html ) 14. David S. Portee blog ( http://spaceflighthistory.blogspot.com/2016/02 ) 15. Scott Lowther Nerva articles ( http://www.aerospaceprojectsreview.com/blog/?s=nerva&searchsubmit= )

16. Nuclear weapon design ( https://en.wikipedia.org/wiki/Nuclear_weapon_design )

The post Stele verzi – Rover, ‘dulaul’ astronuclear (episodul 1) appeared first on Romania Military.

[promotiiproduse]

Reducere 10% pentru "Spatiul Cosmic - Secrete si inselatorii" | Promotiiproduse.ro

Profită acum de reducerea de 10% pentru "Spatiul Cosmic - Secrete si inselatorii" #reducere #promotiiproduse

Faptul ca primii pasi ai omului in spatiu sunt si acum inconjurati de un usor val de mister se cunoaste de cel putin 45 de ani. Inca de atunci exista o mana de diletanti care contesta declaratiile sovietice; diletantii eram noi, jurnalistii, si toti cei care, sfidand dezmintirile de multe ori brutale si amenintarile ca nu vom mai primi informatii si fotografii, puneam la indoiala, cu…

[seowebdeveloper]

Pînă cînd se va pune la punct o bucătărie pe Stația Spațială Internațională mîncarea va trebui pregătită din timp, la sol, înaintea fiecărei misiuni sau transport de provizii.

[7gcs-blog]

"Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, Cheltuim prea nesabuit, Râdem prea putin, Conducem prea repede, Ne enervam prea tare, Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata, Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult, dar învatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, Case mai frumoase, dar camine destramate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi aceste randuri. Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate. Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine. Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic. Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere. Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine. ai. timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.”

 Bob Moorehead, Words Aptly Spoken

[smartseo4you]

New Post has been published on Ziarul tau online

Pentagonul ar putea avea în curând unităţi specializate pentru război în spaţiul cosmic

O comisie de apărare din Congresul american propune ca Statele Unite ale Americii să-şi consolideze şi să-şi extindă eforturile militare în spaţiul cosmic pentru descurajarea unui potenţial agresor, fie el de provenienţă terestră, fie, de ce nu, de natură extraterestră, prin înfiinţarea unei noi ramuri militare specializate, aşa cum nu am mai întâlnit până acum decât în literatura şi în filmele SF: United States Space Corps, informează CNN. Înfiinţarea acestui nou corp militar specializat pentru lupta în spaţiu este prevăzută în National Defense Authorization Act, care urmează să fie votată în Congres. Comisia de specialitate a Camerei Reprezentanţilor, House Armed Services Committee, a votat cu 60 de voturi pentru şi unul împotrivă în favoarea unei legi care, pe lângă multe altele, prevede şi înfiinţarea unui nou corp de armată specializat, pentru prima oară de la înfiinţarea US Air Force în 1947. Printre atribuţiile militarilor spaţiali prevăzute în lege se numără "asigurarea unei forţe de luptă în spaţiu care să permită câştigarea războaielor". Nou înfiinţata Space Corps (Infanteria spaţială) va face parte din Air Force (Forţele aeriene), la fel cum Marine Corps (Puşcaşii marini) fac parte din US Navy. Şeful de Stat Major al Space Corps, care va fi numit de preşedinte pe o perioadă de 6 ani, va avea acelaşi rang militar cu şeful Statului Major al US Air Force şi amândoi vor răspunde în faţa secretarului Forţelor Aeriene. Deocamdată există o singură problemă cu această propunere: nici secretarul Forţelor Aeriene şi nici şeful de Stat Major al US Air Force nu privesc cu ochi buni înfiinţarea unui astfel de corp de armată în mod separat de celelalte corpuri de armată americane. "Am fost şocat de răspunsul comandamentului US Air Force" a declarat deputatul republican Mike Rogers, în cadrul unei întruniri a Comisiei de apărare a Camerei Reprezentanţilor. Mike Rogers este preşedintele subcomisiei care a formulat capitolul privitor la Space Corps din National Defense Authorization Act. Ofiţerii de rang înalt din US Air Force consideră însă înfiinţarea acestui corp de armată drept o schimbare inutilă a programelor militare spaţiale derulate deja de Forţele Aeriene. "Lucrurile vor deveni mai complicate, vor fi adăugate mai multe căsuţe în organigramă şi va costa mai mulţi bani", declara la sfârşitul lunii trecute Secretarul Forţelor Aeriene Americane, Heather Wilson.AGERPRES

Sursa articol jurnalul.ro

, sursa articol http://blogville.ro/pentagonul-ar-putea-avea-in-curand-unitati-specializate-pentru-razboi-in-spatiul-cosmic/

[ulivero]

Startul american

Acum 50 de ani, în ziua de 31 ianuarie 1958, după câteva esecuri spectaculoase, americanii reușesc să strabată frontiera catre spatiul cosmic. Primul lor satelit, Explorer I, care cântarea numai 14 kg (un satelit minuscul în comparatie cu Sputnik I, care avea 83,6 kg), intra pe orbita terestră. În spatele succesului american se afla un […]

Articol original Startul american publicat pe Știință &…

[infosasha]

Cartea Mea 3D De Colorat: Spatiul Cosmic

Cartea Mea 3D De Colorat: Spatiul Cosmic

Cartea Mea 3D De Colorat: Spatiul Cosmic

Lisa Regan

Cautari similare:

Spatiul cosmic

Cu ochelari 3D! Daca iti place spatiul cosmic… o sa-ti placa mult aceasta uluitoare carte de colorat. Foloseste creioane, carioca sau ceracolor si priveste cum planetele, navetele spatiale sau satelitii sar de …

Sursa: https://www.librarie.net/p/282847/spatiul-cosmic-cartea-mea-3d-de-colorat

Cartea mea 3D de…

[andyviru]

Startul american

Acum 50 de ani, în ziua de 31 ianuarie 1958, după câteva esecuri spectaculoase, americanii reușesc să strabată frontiera catre spatiul cosmic. Primul lor satelit, Explorer I, care cântarea numai 14 kg (un satelit minuscul în comparatie cu Sputnik I, care avea 83,6 kg), intra pe orbita terestră. În spatele succesului american se afla un […]

Articol original Startul american publicat pe Știință &…

[erobertul]

Startul american

Acum 50 de ani, în ziua de 31 ianuarie 1958, după câteva esecuri spectaculoase, americanii reușesc să strabată frontiera catre spatiul cosmic. Primul lor satelit, Explorer I, care cântarea numai 14 kg (un satelit minuscul în comparatie cu Sputnik I, care avea 83,6 kg), intra pe orbita terestră. În spatele succesului american se afla un […]

Articol original Startul american publicat pe Știință &…