#Rudolf Urech

[tomoleary]

Rudolf Urech (1888-1951)

[monkeyssalad-blog]

URECH, Rudolf. Quodlibet Masken-Ball, Casino-Basel, 1922 by Halloween HJB

[spiritual123]

O perspectivă despre motivația și rostul ”Filosofiei Libertății” de Rudolf Steiner

Rudolf Steiner deja din fragedă copilărie avea capacitatea să ridice vălul lumii materiale, aruncând priviri spre lumea dincolo de văl. Pe parcurs el află despre diverse teorii cu privire la gândire, capacitățile ei, legăturile acesteia cu voința umană. Majoritatea acestor concepții vin în disonanță cu convingerile lui Rudolf Steiner, cu ceea ce el cunoștea a fi drept realitate. Astfel, matur fiind, el este măcinat de dorința de a aduce fundamentare convingerilor sale în baza metodelor gândirii moderne. Este un dor irezistibil în care se angajează cu tot dinadinsul și prin sincere eforturi de introspecție. Ideea-i e de a aduce această fundamentare nu prin filosofări abstracte, ci printr-o observație sinceră a propriei vieți sufletești. Astfel, izbânda și rodul muncii, frământărilor și luptei sale de psiho-introspecție gânditoare cu adevărat îl eliberează. Asta pentru că izbutește să se convingă fără echivoc că omul se poate bizui, poate avea încredere obiectivă în gândire. Plodul gândirii nu este Fata Morgana, o iluzie subiectivă și deșartă. Mai mult, fructul gândirii, prin interferența cu restul sufletului uman, îl întărește pe om psihic, îmbogățindu-i viața simțirii și sprijinindu-i voința, ea (gândirea) la rându-i de asemenea fiind pricopsită și întărită de acestea din urmă.

Astfel, în calea maturizării sale, inclusiv datorită acestei fiabilități a gândirii, omul devine apt să se sprijine ferm și cu încredere pe propriile convingeri și înțelegeri intuitive. El cu-adevărat stă acum pe picioarele proprii, ne-dus ”de mânuță” de opiniile sau voința altora. El se poate schimba după propria convingere, în stare fiind să-și învingă pornirile nedorite.

Rudolf Steiner izbutește, astfel, în primul rând pentru sine însuși, să-și fundamenteze, demonstreze convingerile proprii folosind doar metoda științifică contemporană – cea bazată pe gândire și analiză. Mai mult, astfel însăși gândirii i s-a demonstrat utilitatea tot prin gândire; i.e. gândirea este cu adevărat instrumentul cel mai fin al omului modern, și ea nu-i este utilă doar pentru descoperiri tehnice, naturale sau economice. Gândirea astfel își găsește mântuirea, căci este capabilă să-i fie de un ajutor irepetabil omului în viața multilaterală, devenirea, dezvoltarea, evoluția sa.

Produsul acestor frământări în formă de lucrare este, respectiv, întitulat ”Filosofia Libertății” cu subtitlul de ”Unele rezultate de observare introspectivă cu folosirea metodelor științelor naturale”.

Această perioadă cu vârsta între 28 și 33 de ani și aceste frământări devin cu adevărat ”urechea acului” pentru Rudolf Steiner. Rudolf Steiner accentuează că aceste frământări și această cale descrisă în FL îi sunt subiectiv proprii lui. Cu toate acestea, rodul și gustul acestora le sunt comune omenirii. În același timp, trecerea prin această ”ureche de ac” într-un fel sau altul, într-un grad sau altul, stă în calea devenirii oricărui om modern. Desigur, o atare aprofundare în adâncurile gândirii nu este obligatorie pentru ca omul să ajungă la concluzii corecte în viața sa sufletească sau publică. O astfel de plonjare, totuși, îi va întări forțele oricui care o întreprinde.

În final, dacă-aș fi să exprim simplu și lapidar concluzia după parcurgerea FL, aș spune-o așa: Ascultă-ți conștiință; și fă ceea ce vrei cu adevărat; și asta va fi binele; binele făcut în mod firesc, adică liber.

Se poate spune, simbolic vorbind, că Gândirea era în prag de a fi dată pierzaniei din cauza solzilor de Balaur care tot mai adânc și mai adânc îi intrau în ființa-i. Dar iată că a venit un Om care a avut capacitatea să intre în pielea de Balaur și să iasă din ea, iluminând-o din interior prin suflarea sa, aducând astfel eliberare și Gândirii care deja se sufoca de strâmtoarea impusă de Balaur. Eliberată, Gândirea a aruncat în grădina sa pielea cu solzii de balaur, prin care începură să străbată și crească flori, culorile cărora păreau fără precedent de frumoase pe fundalul contrast al solzilor înhumați.

Se poate spune și că Balaurul în sfârșit și-a mușcat coada.

Precedenta comparație îmi aduce aminte de o pictură, care, din câte mi s-a spus a fost odată demult desenată de Angela Pașca, soția lui Lazăr Pașca. În ea arh. Mihail sau sf. Gheorghe era arătat, ca de obicei, străpungând balaurul; însă de data asta în locurile unde cădea sângele de balaur începeau să răsară flori, sau că florile răsăreau chiar din locul străpungerii.

Sunt simple reflecții. Posibil ele să fie cuiva de vreo utilitate, sau să vină într-o oarecare consonanță cu gândurile, retrăirile altora. Căci totuși, la urma urmei, ce e cu toată învălmășeala în jurul Filosofiei Libertății?!

[spacecamp1]

Rudolf Urech-Seon, Abtausch, 1952, Oil on canvas

[50watts]

Three posters by Rudolf Urech (1888-1951). Expired auction listings.

[coololdthings]

Rudolf Urech, 1925

courtesy of Vintage Advertising and Poster Art

[spiritual123]

Despre motivația și rostul Filosofiei Libertății de Rudolf Steiner

Rudolf Steiner deja din fragedă copilărie avea capacitatea să ridice vălul lumii materiale, aruncînd priviri spre lumea dincolo de văl. Pe parcurs el află despre diverse teorii cu privire la gîndire, capacitățile ei, legăturile acesteia cu voința umană. Majoritatea acestor concepții vin în disonanță cu convingerile lui Rudolf Steiner, cu ceea ce el cunoștea a fi drept realitate. Astfel, matur fiind, el este măcinat de dorința de a aduce fundamentare convingerilor sale în baza metodelor gîndirii moderne. Este un dor irezistibil în care se angajează cu tot dinadinsul și prin sincere eforturi de introspecție. Ideea-i e de a aduce această fundamentare nu prin filosofări abstracte, ci printr-o observație sinceră a propriei vieți sufletești. Astfel, izbînda și rodul muncii, frămîntărilor și luptei sale de psihointrospecție gînditoare cu adevărat îl eliberează. Asta pentru că izbutește să se convingă fără echivoc că omul se poate bizui, poate avea încredere obiectivă în gîndire. Plodul gîndirii nu este Fata Morgana, o iluzie subiectivă și deșartă. Mai mult, fructul gîndirii, prin interferența cu restul sufletului uman, îl întărește pe om psihic, îmbogățindu-i viața simțirii și sprijinindu-i voința, ea (gîndirea) la rîndu-i de asemenea fiind pricopsită și întărită de acestea din urmă. Astfel, în calea maturizării sale, inclusiv datorită acestei fiabilități a gîndirii, omul devine apt să se sprijine ferm și cu încredere pe propriile convingeri și înțelegeri intuitive. El cu-adevărat stă acum pe picioarele proprii, ne-dus de mănuță de opiniile sau voința altora. El se poate schimba după propria convingere, în stare fiind să-și învingă pornirile nedorite.

 Rudolf Steiner izbutește, astfel, în primul rînd pentru sine însuși, să-și fundamenteze, demonstreze convingerile proprii folosind doar metoda științifică contemporană – cea bazată pe gîndire și analiză. Mai mult, astfel însăși gîndirii i s-a demonstrat utilitatea tot prin gîndire; i.e. gîndirea este cu adevărat instrumentul cel mai fin al omului modern, și ea nu-i este utilă doar pentru descoperiri tehnice, naturale sau economice. Gîndirea astfel își găsește mîntuirea, căci este capabilă să-i fie de un ajutor irepetabil omului în viața multilaterală, devenirea, dezvoltarea, evoluția sa.

 Produsul acestor frămîntări în formă de lucrare este, respectiv, întitulat ”Filosofia Libertății” cu subtitlul de ”Unele rezultate de observare introspectivă cu folosirea metodelor științelor naturale”.

 Această perioadă cu vîrsta între 28 și 33 de ani și aceste frămîntări devin cu adevărat ”urechea acului” pentru Rudolf Steiner. Rudolf Steiner accentuează că aceste frămîntări și această cale descrisă în FL îi sînt subiectiv proprii lui. Cu toate acestea,rodul și gustul acestora le sînt comune omenirii. În același timp, trecerea prin această ”ureche de ac” într-un fel sau altul, într-un grad sau altul, stă în calea devenirii oricărui om modern. Desigur, o atare aprofundare în adîncurile gîndirii nu este obligatorie pentru ca omul să ajungă la concluzii corecte în viața sa sufletească sau publică. O astfel de plonjare, totuși, îi va întări forțele oricui care o întreprinde.

 În final, dacă-aș fi să exprim simplu și lapidar concluzia după parcurgerea FL, aș spune-o așa: Ascultă-ți conștiință; și fă ceea ce vrei cu adevărat; și asta va fi binele; binele făcut în mod firesc, adică liber.

 Se poate spune, simbolic vorbind, că Gîndirea era în prag de a fi dată pierzaniei din cauza solzilor de Balaur care tot mai adînc și mai adînc îi intrau în ființa-i. Dar iată că a venit un Om care a avut capacitatea să intre în pielea de Balaur și să iasă din ea, iluminînd-o din interior prin suflarea sa, aducînd astfel eliberare și Gîndirii care deja se sufoca de strîmtoarea impusă de Balaur. Eliberată, Gîndirea a aruncat în grădina sa pielea cu solzii de balaur, prin care începură să străbată și crească flori, culorile cărora păreau fără precedent de frumoase pe fundalul contrast al solzilor înhumați.

 Se poate spune și că Balaurul în sfîrșit și-a mușcat coada.

 Precedenta comparație îmi aduce aminte de o pictură, care, din cîte mi s-a spus a fost odată demult desenată de Angela Pașca, soția lui Lazăr Pașca. În ea arh. Mihail sau sf. Gheorghe era arătat, ca de obicei, străpungînd balaurul; însă de data asta în locurile unde cădea sîngele de balaur începeau să răsară flori, sau că florile răsăreau chiar din locul străpungerii.

 Apropos, această comparație cu împielițarea în Balaur mi se pare că a făcut-o undeva și cumva chiar Rudolf Steiner.

 Sînt simple reflecții. Posibil ele să fie cuiva de vreo utilitate, sau să vină într-o oarecare consonanță cu gîndurile, retrăirile altora. Căci totuși, la urma urmei, ce e cu toată învălmășeala în jurul Filosofiei Libertății?!

  Andrei Onea

30 August 2015