#La Poarta Albă

[loccokiddo]

Sus la poarta graiului

Io n-am barbă albă de ce dai se întoarce, îți dau Botswana să o iei cu două mâini, ca Harvey Dent, Nu fac gashlighting spiritual ca să îți inhib starea de spirit și să te fac să crezi că e vina ta, am alt patent, Nu scriu din accident, nu las nicio piatră neintoarsă, lovesc cu intenție și discreție astrală, fără să solicit dispensă divină, Dacă auzi de elevare vibrațională, nu-ți pun gagica să…

[bartholomaus]

Înainte să devină cunoscuta biserică fortificată săsescă, azi patrimoniu UNESCO, la Viscri a existat o capelă ridicată de grănicerii secui, hăt demult, prin veacul al 12-lea. Apoi au venit sașii și i-au împins mai încolo, spre munți pe secui. Liderul sașilor, greavul, și-a construit lîngă vechea capelă un turn locuință. Asa era moda atunci.. Capela și-a reconstruit-o mai bine, și-a făcut o tribună spre vest de unde să privească frumos slujba. Anii au trecut, familia de greavi a dispărut iar comunitatea săsească a preluat tot ansamblul. Au demolat parțial capela albă (Weisskirch=Viscri) și au lungit-o pînă la turnul greavului pe care l-au transformat în clopotniță. Eu am încercat să reconstitui aici situația descrisă mai sus, din secolul al 13-lea. Turnul locuință al greavului și capela albă.

? N-am înțeles. Când încerci reconstituirea unui monument asa cum arata acum 800 de ani, nu inteleg de unde cunoasteti ”realitatea”. Aveti vreo masina a timpului? Sunteti arhitect specialist in ev mediu transilvan? Poate arheolog... De unde cunoasteti aspectul real al acestui monument la anul 1300??

Olane? Foarte rare in sec 13...  Si pana tarziu in sec 16, tiglele/olanele nu si le permiteau toti. Orasul Sibiu era faimos ca avea tigle pe acoperisuri si era numit orasul rosu...

O iau pe rând: la nivel de sec. XIII, aproape că nu avem atestate forme de țigle la vreun monument transilvan (nici măcar la catedrala de la Alba Iulia). 2. în aceeași perioadă istorică, cred că crenelajul era liber, nu acoperit (de altfel și autorul ezită în a-l prezenta într-o formă mai concretă). 3. Nu cred că se pot imagina contraforturi cu retragerile așa acoperite. 4. Cea mai îndrăzneață contribuție ar fi, după mine, poarta (despre care nu știm absolut nimic). 5. Curtina a avut, în mod sigur, și un șanț de apărare. Cei care scriu despre „depărtare” de realitate, trebuie să știe că această formă este rezultată din săpăruri arheologice combinate (Ecaterina Beldie și Daniela - pe atunci, numai Marcu).

Stiam si eu ca tigla este aproape necunoscuta in acele perioade. V-am citit articolul   din ”Investigări ale culturii...” Stiu ca am probleme la curtina/incinta,  si mai ales la poarta, dar pe mine mă interesau exclusiv capela si turnul locuinta. Curtina este pe deal cu pante destul de abrupte pe 3 parti. Nu stiu unde ar putea fi si un șanț . Si daca ar avea sens. Deasupra intrarii insa ar merge un etaj de lemn de apărare... dar ar fi cam fantezist

[rudyroth79]

”Yves Montand la Mon Jardin” de Pușa Roth Până pe la începutul anilor ’70 ai secolului trecut, pe locul actualului Hotel Dorobanţi au existat două localuri: …

[stireazileiuk]

S-a aflat! Ce poreclă avea milionarul Cristi Borcea la închisoarea Poarta Albă : Toți râdeau de el

[jurnaldeoltenia]

Un bărbat condamnat la închisoare cu executare evada când voia el și se ducea la prostituate, în timp ce trebuia să stea după gratii!

Un bărbat condamnat la închisoare cu executare evada când voia el și se ducea la prostituate, în timp ce trebuia să stea după gratii!

Un bărbat condamnat la închisoare cu executare evada când voia el și se ducea la prostituate, în timp ce trebuia să stea după gratii. Un bărbat încarcerat în regim deschis la Penitenciarul Poarta Albă a fost trimis în judecată, fiind acuzat de 21 de infracțiuni de evadare pentru că părăsea punctul de lucru la care era repartizat și mergea la un hotel, unde, susțin anchetatorii, se întâlnea cu…

[news24hrou]

Bacalaureat la Penitenciarul Poarta Albă. Un candidat a susținut examenul maturității din închisoare Azi a avut loc proba obligatorie a profilului din cadrul examenului de Bacalaureat 2019. Potrivit Ministerului Educatiei Natioanle, la aceasta proba scrisa s-au inscrie, in județul Constata, 4691 candidati. Dintre acestia, unul a sustinut examenul maturitatii din inchisoare. https://ift.tt/308HWak

[condruc]

Căpșuni

Prima căpșună era mereu cea mai așteptată. Din tot lanul, ea știa unde se va coace prima căpșună și când anume. Când fructul prindea culoare, în una din diminețile răcoroase de vară devreme, intra pe prispă cu căpșuna în palmă, lua cuțitul și o tăia în două. Jumate pentru mine și jumate pentru zvârluga de verișoru' meu. "Eu doi ochi am. Și doi nepoți. Pe amândoi vă iubesc egal, cât am împart la doi", spunea mămuca. Da, mămuca. Bunica era doar la televizor.  

În curtea largă cât un univers, toată partea din spatele casei era numai căpșuni, cu câteva rânduri de viță-de-vie printre ele. Fiecare început de vară era murdar de căpșuni pe la gură, pe degete, pe haine. Pe mămuca o găseam zi și noapte aplecată deaspura lor. Le smulgea atent de codiță, și le așeza într-o căldărușă care ajungea în beci când se umplea. Dacă dădeau ploile de se înroșea lanul, erau chemate în ajutor toate surorile, fiicele, nepoatele și cumnatele. Când situația ieșea de sub control putea veni oricine - ai cules căpșuna și ai luat-o acasă fără ca să plătești nimic. O stropești cu zahăr, o fierbi câte 20 de minute timp de câteva zile și, dacă mai rămâne ceva în lighean după ce copii și-au băgat degetele în lichidul întunecat și vâscos, o pui în borcane și o deschizi la iarnă, iar în casă miroase a soare, a verde și dulce.

Eu aveam vreo 7 ani și mare ajutor la culesul căpșunilor nu eram, în schimb la vândut ți-ai găsit omul. Mai ales că asta însemna să te duci tocmai la Bălți! Soarele abia răsărea când eram deja în centrul satului cu patru căldări pline ochi cu căpșuni, acoperite cu pânză albă.

Auobuzul verde și hodorogit ne lăsa în oraș lângă parc, în spatele pieței centrale, în care se găseau de toate: blugi, cămăși, cărți și caiete, pui și boboci, ba chiar curcănași, prepelițe și papagali. Deși distanța de la poarta parcului până la zona cu fructe și legume nu era tare lungă, ne lua ceva timp să cărăm căldările grele până acolo. Era important să le dăm pe toate în ziua aceea, pentru că "căpșuna asta e gustoasă și bună, dar a doua zi se face baligă dacă nu faci ceva cu dânsa".

Cei mai șmecheri o dădeau la speculanți, rusoaice tunse scurt cu portofel la cingătoare, care cumpărau de la țărani și vindeau cu 5 lei mai scump de la tarabă. Era mai simplu așa. Le-ai dat și ești liber să te plimbi cât vrei prin Bălți până la amiază când vine autobuzul să te ia. Poți să-ți cumperi chiar și o înghețată. Cei răbdători însă își așezau marfa mai la umbră și așteptau cuminți să li se dea la prețul care să răsplătească măcar în jumate orele petrecute în soare. Mămuca era dintre cei din urmă.

Într-una din dimineți se apropie o rusoaică, "zece lei, mătușă, beru vseo!". Mămuca nu s-a clintit. Nu vorbea mai deloc limba rusă, dar atunci, ca să dea de înțeles că nu-i loc de negociere, a scos printre dinți: "net!"

Rusoaica a plecat dând din mână, iar eu nu-mi puteam crede urechilor. În zilele bune dădeam căpșunile cu 7-8 lei kilogramul și ea acuma nici nu se gândea să le dea cu zece!

- ?

- Las' că știu eu ce fac. Căpșuna e pe sfârșite, e cea mai dulce amu.

Avea dreptate. Peste câteva clipe au început să apară primii clienți, gospodine de la oraș care alergau după ultima șansă să aibă compoturi și dulcețuri de căpșuni la iarnă. Prima căldare de căpșuni am dat-o cu 12-13 lei. Eu țineam punga de plastic, iar mămuca răsturna căpșunile direct din căldare scuturând-o ușurel, fără a le atinge cu mâna. Apoi anina punga de cârligul unui cântar rotund de plastic, se mijea la el și mă întreba și pe mine. "Îs două jumate, așa-i?" Aha, dădeam afirmativ din cap. Lua banii, iar căldarea se golea încetișor.

Cam pe când am început a vedea fundul primei căldări au început să apară toți  mai mulți țărani cu căpșuni pe lângă noi.

- Cum 12, mătușă? Iaca acolo o femeie dă cu 7 lei kila!

A doua căldare de căpșuni avea să fie mult mai ieftină. Pe lânga faptul că asta însemna să facem mult mai puțini bani în ziua aceea, probabil că am fi fost nevoite și să stăm mai mult la Bălți și să venim acasă cu vreo mașină de o ocazie până la șosea, apoi încă trei kilometri pâna în sat pe jos prin arșiță și colb.

- Vezi, mămucă, dacă n-ai vrut să le dai cu zece? Le dai acum cu 7. Dacă ești dunduc...

Mămuca s-a uitat tăios la mine, dar a tăcut. Dunduc înseamnă prost, dar nu poți să-ți permiți să le spui oamenilor pe care-i iubești că-s proști, așa că... Dunduc.

- Eu mă duc să mă plimb prin piață oleacă, i-am zis și m-am îndreptat zburlită spre partea unde se vindeau haine.

Piața centrală din Bălți e un fel de catacombă în aer liber. Tarabele înjghebate șubred rezistă pe vreme cu soare, ploi strașnice și geruri crunte. Zona de haine și încălțăminte e prima cum intri din buricul orașului, cu bulendre importate mai ales din Turcia, toate noi, sclipitoare și mirosind a plastic. Am căscat gura la niște fuste cu buline și la o tarabă nouă și unică în toată piața, cu parfumuri. Vânzătorii scuipau răsărită, mereu înarmați cu o perdea sau un cearșaf mai mare, în caz că clientul ar fi vrut să probeze ceva. Te pui într-un colț, vânzătoarea întinde cearșaful, tu te dezbraci și faci proba. "Las' că nu te mai vede nimeni. Ce, ele țâțe n-au?!" Când ți-ai pus haina nouă, cearșaful se strânge și vânzătoarea strigă spre taraba din față: "Galea, ian dă oglinda ta oleacă." Cearșafuri are fiecare vânzător, dar oglinzile îs mai sumpe, așa că-s una la două-trei tarabe. Toate astea inundate de sunetul de la primul chioșc din piață, unde se vând casete. De acolo răsună continuu cântece ritmate rusești, veter s morea dul, iar uneori anunțuri despre reduceri la vreo tarabă care se închide sau se vinde.  Și cum mă plimbam eu printre rânduri aud deodată din boxe: "Atenție! S-a pierdut o fetiță! Năstica Condruc, mămuca te așteaptă la poarta pieței! Atenție..."

N-are cum să fie, cred că visez. Îmi mai aud o dată numele și o rup la fugă printre blugi din Turcia, cearșafuri și oglinzi. Ajung gâfâind la poarta pieții și îi caut cu privirea basmaua înflorită. O văd, cu patru căldări goale alături, scăldată în lacrimi și încă tremurând de plâns.

- Unde-ai fooooost? Mămuca a crezut ca te-a pierdut.

Mă cuprinde și mă strânge la piept. Stăm așa până se liniștește. Eu mă cert în gând că nici n-am observat cum a trecut timpul, iar ea povestește printre sughițuri cum a cutreierat toată piața ca să mă găsească. O întrerup:

- Mămuca, da' căpșunile?

- Lasă tu căpșunile, le-am dat cu cât o fost... Vrei o înghețată?

[vlad13teodor]

File #28

Vară… dupa-amiaza. 45 de grade fierte la umbra soarelui străpung orașul, topind orice speranță. O clădire de sticlă reflecta lumina cu timiditate, la unul din etajele superioare un individ blond și pufos lucrează de zor într-un birou, asudand tot. Verifica încontinuu niste vrafuri imense de hârtii, toate legate de termenele de predare a materialelor în următoarele șase luni. “Hm...31 de grade… perfect! Tocmai astăzi s-a gândit aerul conditionat sa ne abandoneze” gândi și am apăsat un buton pe consola de lângă. Pe ușă intră asistenta mea, o fată la vreo 20 de ani, cu părul ondulat și șaten, înaltă, îmbrăcată într-o fustă scurtă neagră, cămaşă albă deschisă la doi nasturi și lăsând priveliștii bustul generos și pantofi cu toc cui. Pe vremea asta eram doar noi doi pe tot etajul, restul angajaților plecaseră deja spre casă. Cămașa devenise transparentă și mulată pe corpul ei de felină. “M-ai chemat șefu?” întrebă Loly, “sunt probleme legate de termenele de predare negociate?” Încerc să nu răspund, deoarece motivul este probabil unul de scăderea eficacității pe baze psihologice, a fi lup singuratic de atâta vreme m-a transfigurat într-o bestie, o forță a naturii care nu da greș, dar lipsită de morală și sentimente. Ce îmi lipsește? Un zâmbet sincer, ochii care au grijă de mine și sexul...Oh, Doamne! Mai ales sexul!  După atâta vreme îmi trec prin minte câteva foste care ar fi putut rămâne alături de mine, nu că ar fi fost deștepte sau pentru loialitatea lor, dar știau ce și cum au de făcut pentru a satisface un bărbat...Erau capabile de orice... “Hey, șefu” spuse Loly făcându-mă să îmi ies din starea de reverie a memoriilor, “vorbește cu mine, doar știi că sunt aici numai pentru tine…” Și-a pus mâna ei caldă pe piciorul meu, masând ușor. Surâd încercând în același timp să ascund faptul că îmi făcea plăcere...Poate mai mult decât era permis. Loly este asistenta mea. Este o amazoană, cu inima (și pieptul) mare și dispusă mereu să facă orice pentru ca să mă ajute, chiar daca de multe ori ajungem in cele mai mari belele. De asemenea, este o femeie foarte atrăgătoare, înaltă, zvelta, cu picioare lungi și un cur fenomenal De multe ori m-am oprit din lucru doar pentru a o privi cum se apleacă sa ridice obiecte de pe podea, mai ales când poartă pantaloni sau fuste mini mulate (atunci chiar scap diverse obiecte pe jos înadins). “Mă gândeam la trecut,” îi mărturisesc, “la umbrele care uneori mă mai bântuie, ele m-au creat, m-au crescut și rareori îmi mai amintesc de ele, și mai rar îmi este dor.” “Bine că este doar atât”, spuse ea pe un ton suav, “trebuie să îți recunosc că am remarcat faptul că, în ultima săptămână, nu mai ești tu cel calm și vesel. Bănuiesc că a trecut ceva vreme.” “M-am revăzut accidental cu una din ele zilele trecute la cafeneaua de peste drum…” replic “Nu iubi, mă refeream ca a trecut ceva vreme de când nu ți-ai tras-o.” Rămân șocat de modul direct in care Loly îmi vorbește. Mâna ei în continuare de plimbă pe pulpa mea in timp ce mă privește direct in ochi. Devin erect dar încerc în continuare să îmi ascund învârtoșarea pentru ca ea sa nu își facă vreo idee greșit “Um, pai...Ăăă… da, cred că da,” mă apuc eu să bâlbâi “Chiar mă gândeam, să știi… aș putea să te ajut cumva, în vreun fel?” m-am întrebat, punând accent pe ultimile cuvinte “Ai putea încerca să îmi găsești o nouă cafenea…”, răspund eu, încercând cu mari dificultăți sa rezist la ceea ce aparent sunt avansurile ei “Asta poate fi dificil” spuse ea jucăuș,”ai putea sa spui chiar dificil… tare” și cu ăsta mă apucă de falus. Nu îi mai pot ascunde din acest moment cât de excitat sunt în aceste sicre și sunt șocat de ceea ce se întâmplă. “Ce ai de gând să…” “Mă asigur că șeful meu are performanțe excelente”, mă întrerupe ea în timp ce îmi mângâie genitalele, “și vreau să am garanția că tu vei fi la capacitate optimă și motivat pe măsură” Îmi deschide fermoarul și nasturele de la pantaloni până să apuc sa mai protestez, îi trage in jos brutal dimpreună cu boxerii și apucă cu gura, din aer, penisul care sare din boxeri mușcând ușor. Încă nu am cuvinte și rămân tăcut în timp ce ea începe să sugă penisul meu erect.stau în scaun, cuminte și tăcut, acceptând ceea ce mi se petrece, a trecut amar de vremuri de când mătărânga mea nu a mai fost între buzele unei femei atât de sexy. Își saltă capul în sus și în jos înainte de a-mi scoate mădularul din gura ei și de a-l înlocui cu boașele mele netede și lucioase. “Oh, fute-mă să mă fuți, ce bine știi să o sugi, Loly!” “Vrei sa te fut? Pai, de ce nu ai zis așa de la început?” îmi răspunde ea, oprindu-se din ce face pentru a se ridica in picioare și a-si arunca la podea fusta. Poarta un bikini de mătase subțire care se prelinge peste curul ei ferm și splendid. Se apleacă încet peste birou aruncând foile pe jos pentru a face loc. Se așază în așa fel încât să expună fundul drept invitație personală. Nu trebuie să îmi spună de două ori, așa că mă ridic, zvârl pantalonii și boxerii pe scaun și mă duc la ea. Penisul meu este umed de la saliva ei și lichidul preseminal și își cere tributului, carnea ei lipită de mine și jertfită în el. Dau într-o parte lenjeria ei minusculă și îi penetrez vaginul umezit și dornic. “Aaaahhh!” geme ea, șoptit. Este foarte strâmtă și o pătrund lent. "Încetează să te mai joci și începe să mă fuți șefu!” poruncește ea, “nu vom sta la birou toată ziua” Că de obicei, are dreptate. În jumătate de oră începe ședința directorială în legătură cu planificarea următorului trimestru și nu am vrea sa ne prindă cineva. Încep să o penetrez iar și iar, din ce in ce mai repede și mai adânc, iar ea o ia toată de fiecare dată respirând gâfâit. Îmi spune că îi place rău să se fută, îi place să o folosesc că o jucărie sexuală. “Oh, la naiba, o sa ejaculez…” gâfâi eu “Da, haide! Fă-o! Ejaculează! Fă-o în mine! Te rog! Fă-o acum!” spune ea. Simt că mă apropiu de moment și o fut din ce in ce mai dur cu mișcări din ce in ce mai intense și adânci. Nu mă abțin și ejaculez vulcanic in ea, simt cum vibrează in spasme orgasmice când o umplu cu spermă. “Oh wow,” spune ea aproape fără să respire in vreme ce eu mă îmbrac “Ce faci? Ce aștepți? Țigara de după?” spun eu pe o voce gravă, “Îmbracă-te și hai să trecem înapoi la treabă!” Ne îmbrăcăm rapid și ea este uimită de schimbarea dispoziției mele. “Oh, și șefu!” adaugă ea, “ai grijă ca să nu afle nimeni altfel îmi pierd postul” “Stai liniștită,” răspund eu, “de ieri a rămas că mâine este doar între noi”.

[news247worldpress-blog]

Romania: Vizite de lucru inopinate ale ministrului Justiţiei la Judecătoria Urziceni, Penitenciarul Constanţa – Poarta Albă și Penitenciarul Tulcea

Romania: Vizite de lucru inopinate ale ministrului Justiţiei la Judecătoria Urziceni, Penitenciarul Constanţa – Poarta Albă și Penitenciarul Tulcea

Ministrul Justiţiei, domnul prof. univ. dr. Tudorel TOADER şi doamna conf. univ. dr. Marieta SAFTA, secretar de stat, au efectuat, la 24 august 2017, vizite de lucru la Judecătoria Urziceni, la Penitenciarul Constanţa – Poarta Albă și la Penitenciarul Tulcea

Vizitele au fost unele neanunţate şi au avut drept scop observarea directă a condiţiilor în care instituţiile respective îşi desfăşoară…

[atitudini]

Conferință cu mărturii cutremurătoare ale supraviețuitorului gulagului comunist, la Poarta Albă. IN DIRECT:

Conferință cu mărturii cutremurătoare ale supraviețuitorului gulagului comunist, la Poarta Albă. IN DIRECT:

[rudyroth79]

”La Poarta Albă din… București” de Pușa Roth

”La Poarta Albă din… București” de Pușa Roth

Am căutat, doamnelor şi domnilor, să aflu de ce se numea Poarta Albă cârciuma care se găsea până prin anii ’70 pe locul unde se află astăzi Hotelul Dorobanţi. Nu am găsit răspunsul, poate pentru simplul motiv că nu am găsit nici prea multe informaţii, deşi se afla în buricul Bucureştilor. Poarta Albă nu era un local de lux, aşa cum era Mon Jardin, despre care vom vorbi altădată, ci era o cârciumă…

[stireazileiuk]

Comisia juridică din Camera Deputaţilor face o vizită la Penitenciarul Poarta Albă

[tenews]

Tentativă eşuată de evadare din Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanța

Tentativă eşuată de evadare din Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanța

Doi tineri au încercat să evadeze de la Penitenciarul Poarta Albă din județul Constanța, ascunzându-se într-o clădire dezafectată din incinta unității, dar au fost prinși după aproximativ nouă ore de căutări.

Potrivit reprezentanților penitenciarului, cei doi tineri se află în stare de arest preventiv, fiind cercetați pentru tâlhărie, iar duminică seara, în jurul orei 22.00, au cerut și au mers…

[stiri-noi]

Dezvăluirile lui Giovanni Becali din spatele gratiilor: „La închisoare eram contabil la spălătorie”

Ioan Becali, unul dintre cei mai cunoscuți agenți de jucători, condamnat în "Dosarul Transferurilor", a dezvăluit condițiile și regulile pe care le-a impus în detenție

Vezi AICI toată emisiunea.

Invitat la emisiunea "Prietenii lui Ovidiu" de pe GSP.RO, fostul agent de jucători, Ioan Becali, cunoscut în lumea fotbalului drept Giovanni, a făcut dezvăluiri în premieră despre cei doi ani și șapte luni petrecuți în spatele gratiilor.

"Am lucrat contabil la spălătorie. Făceam contabilitate: câte, cum, ce, ce se pierde, ce nu se pierde. Răspundeam de ce lipsește. Mulți luau acasă așternuturile, alții ștergeau cu ele pe jos în loc să le pună pe pat. Și-așa mai departe… Am câștigat zile acolo. Am mai scris și trei cărți și am câștigat încă 90 de zile. Am stat cu Victor și cu Borcea. Dar pe unde am trecut m-am întâlnit cu toți miliardarii României", a spus Becali.

"Fără violatori și pedofili la mine în celulă!"

Acesta a dezvăluit ce reguli a impus în penitenciar: "La mine în cameră trebuia să fie curat! La mine în cameră nu se fuma! Borcea nu fuma trabucuri nici în curte. Că-mi dăuna… La mine în cameră nu intrau pedofili, violatori! Maximum traficanți de droguri, nu consumatori.

Când m-am dus acolo știau și comandantul, și gardianul cine sunt. «Băi, e Giovanni Becali, despre ce vorbim?!». Lumea a înțeles… «Stați, bă, că e ăsta aici!». M-au respectat. Era o ierarhie, logic! Cu violatorii, cu pedofilii ești în pericol. Până și homosexualii era greu să se apropie de camerele noastre. Erau niște principii de oameni cu onoare".

Borcea s-a comportat la un nivel extraordinar, chiar dacă i-a fost greu la început. Venea și el de pe stradă că nu era de la Sorbona, dar i-a fost greu, cu copii mulți și neveste. Dar s-a adaptat… Jucam table tot timpul, poker. Jucam de toate. Poker jucam pe țigări. Alea erau banii

Ioan Becali, fost impresar Borcea: "M-am speriat de șobolanii din celulă!"

Cristi Borcea, fostul investitor al lui Dinamo, care a fost condamnat la 6 ani și 4 luni de închisoare în “Dosarul Transferurilor”, a dezvăluit condițiile pe care le-a avut în pușcărie, la Jilava și Poarta Albă, acolo unde a fost închis.

"Era plin de șobolani! Când mă duceam la baie, îl sculam pe Victor. Erau d-alea turcești… Dădeam cu bidonul în ușă să fugă! Când am văzut prima dată, într-o noapte… Atunci l-am sculat pe Victor și apoi nu mă duceam singur niciodată. Acolo am lucrat la spălătorie, am lucrat pe hol, unde dădeam cu mopul. Acum acasă sunt meseriaș! Am lucrat și la centrala termică, dădeam drumul la apa caldă, o opream. În primii trei ani aveam apă caldă la dușuri doar de două ori pe săptămână, după, se dădea o oră pe zi".

[news24hrou]

Radu Mazăre, dus la DNA Constanţa pentru a-i fi prezentat acuzaţiile din alte dosare Fostul primar al municipiului Constanţa, Radu Mazăre, condamnat definitiv la nouă ani de închisoare în dosarul retrocedărilor de terenuri din Mamaia, a fost adus, miercuri, la sediul DNA Constanţa pentru a-i fi prezentate acuzaţiile din alte dosare. El a fost transferat temporar de la Penitenciarul Rahova la Penitenciarul Poarta Albă. https://ift.tt/2KUnzKu

[sportescu-blog]

Topul averilor strânse de oamenii de fotbal în închisoare

Topul averilor strânse de oamenii de fotbal în închisoare

Topul averilor strânse de oamenii de fotbal în închisoare a fost aflat de SPORTescu de la un deținut mitoman. Nu doar Cristi Borcea a făcut bani de după gratii! Meme Stoica ar fi fost cel mai prosper.

Credit foto: sportpictures.eu

„Cristi Borcea s-a îmbogăţit semnificativ în perioada în care a stat în închisoare, penitenciarul la care a fost închis, Poarta Albă, fiind chiar unul din clienţii…