#Iulia Popovici
Explore tagged Tumblr posts
semnebune · 2 years ago
Text
Gala Premiilor Observator cultural 2023
De 23 de ani, revista Observator cultural reprezintă un reper pe scena culturală din România, prin diversitatea opiniilor pe care le găzduiește, prin libertatea de exprimare, prin promovarea curajului de asumare a unor idei critice, argumentate. În paginile revistei, care găzduiește nume consacrate și, totodată, oferă spațiu de expresie vocilor tinere, au fost reflectate cele mai importante…
Tumblr media
View On WordPress
0 notes
dininimapentrumine · 1 year ago
Text
La serviciul divin aniversar cu ocazia centenarului Bisericii Creștine Baptiste Sfânta Treime din Alba Iulia.
Ovidiu Popovici
Tumblr media
View On WordPress
0 notes
rudyroth79 · 1 year ago
Text
Știri: Filmul ,,Memento 1918” va avea premiera joi, 29 iunie 2023, la Cinema Eforie din București
Regizorul Adrian Popovici revine cu un nou film istoric: Memento 1918. Acțiunea este plasată în Primul Război Mondial și prezintă povestea celor doi soldați români din armata austro-ungară, Sami (Alexandru Potocean) și Emi (Iulia Verdeș), pe care îi leagă o prietenie sinceră în ciuda situației dificile în care se află. Dilemele și suferințele lor sufletești sunt amplificate de confruntarea cu…
Tumblr media
View On WordPress
0 notes
the-bcritic-stuff · 7 years ago
Photo
Tumblr media
Scurtă documentare asupra teatrului documentar
0 notes
menaboromania · 3 years ago
Photo
Tumblr media
Menabo este o companie fondata in 1972 in Italia ce isi focuseaza atentia pe produse destinate domeniului auto si velo. Menabo produce echipamente de inalta performanta pentru o gama extinsa de autovehicule.
Menabo produce cutii de portbagaj auto, bare transversale, suporturi pentru biciclete, suporturi pentru schiuri si snowboarduri, cat si alte tipuri de accesorii din acest domeniu.
Compania italieneasca isi focuseaza constant resursele pentru gasirea unor noi tehnologii ce pot imbunatati si usura viata oricarui posesor de autoturism. Menabo isi dedica atentia, cu ajutorul unor divizii speciale, si pe zona accesoriilor de tip traveling. 
Ne poti contacta pe www.menabo.ro sau la telefon 0725.015.090 
Showroom in Bucuresti pe str. Traian Popovici nr. 77, zona Piata Alba Iulia.
1 note · View note
suportbicicleta · 3 years ago
Photo
Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media
Un set complet de #baretransversale pentru #SeatArona✅ Doteaza-ti si tu masina cu un #portbagajauto Tiger de la Menabo ➡️ https://bit.ly/2UAD2lE 
Detalii 📞 0786 036 818 Showroom str. Traian Popovici 77 
#Bucuresti, Piata Alba Iulia.  
1 note · View note
melidonium · 6 years ago
Text
Emilia Țuțuianu: Azi… pentru mâine – dialoguri
Emilia Țuțuianu: Azi… pentru mâine – dialoguri
https://issuu.com/emiliatutuianu/docs/final-ajder.
Dialoguri cu: Rodica Anca, Petruș Andrei, Veronica Balaj, Iulia Roger Barcaroiu, Florin Vasile Bratu, Gheorghe A. M. Ciobanu, Ileana Costea, Boris David, Ștefan Dumitrescu, Tudor Ghideanu, Dimitrie Grama, Mariana Gurza, Sorin Ullea, Cecilia Bănica-Pal, Vavila Popovici , Virgil Răzeșu, Ben Todică, Tiberiu Tudor, Minodora Ursachi
View On WordPress
0 notes
news24hrou · 6 years ago
Text
Peste 300 de artişti reclamă “politizarea culturii”
Actori, regizori, producători, scenarişti, scriitori, artişti vizuali solicită coaliţiei aflate la guvernare, printr-o petiţie, să anuleze prevederile ordonanţei de urgenţă 76/2018 care vizează concursurile de proiecte culturale şi cinematografice.
“Solicităm în mod imperativ anularea prevederilor OUG care vizează concursurile de proiecte culturale şi proiecte cinematografice, în integralitatea lor”, se precizează în textul petiţiei intitulate “Stop politizării culturii”.
Printre cei aproape 300 de semnatari ai petiţiei se numără regizorii Nae Caranfil, Radu Jude, Stere Gulea, Alexandru Solomon, Călin Netzer, Corneliu Porumboiu, Marian Crişan, Radu Muntean, Tudor Giurgiu, Cătălin Mitulescu, Paul Negoescu, Alexander Nanău, producătorii Ada Solomon, Anamaria Antoci, Radu Stancu, actorii Victor Rebengiuc, Marius Manole, Ana Ularu, regizorii de teatru Alexandru Dabija, Radu Afrim, Vlad Massaci, criticii Andrei Gorzo, Andrei Rus, Iulia Popovici, directorii de imagine Vivi Drăgan Vasile, Marius Panduru, membri ai Asociaţiei Active Watch, fostul ministru al Culturii Corina Şuteu, dar şi alte nume importante ale scenei culturale româneşti precum Radu Vancu, Florin Iaru, Lia şi Dan Perjovschi, Cosmin Bumbuţ.
În petiţia adresată Comisiilor de cultură ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, se precizează că “prin simpla semnătură a unor miniştri pe o ordonanţă de urgenţă (OUG 76/2018) cultura din România riscă să îşi piardă libertatea de gândire”.
“Cu toţii am crezut, multă vreme, că depolitizarea unei mari părţi a finanţărilor publice pentru cultură şi susţinerea din fonduri publice, pe criterii artistice şi nu partinice, a cinematografiei româneşti, atât de apreciată internaţional, sunt şi vor rămâne achiziţii europene pentru totdeauna. Considerăm însă că, prin includerea directă a unor angajaţi ai Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale în comisiile de evaluare de proiecte culturale şi proiecte cinematografice, alcătuite principial din experţi în domeniile de referinţă, cu cel puţin trei ani vechime, politicul îşi doreşte o intervenţie directă în producţia culturală şi cinematografică. Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu aceste mecanisme de finanţare, atragem atenţia că adeseori comisiile de experţi (ale Fondului Cultural Naţional şi ale Fondului Cinematografic) sunt alcătuite din trei persoane, iar ingerinţa unui membru al comisiei fără expertiză, numit prin ordin de ministru, are efecte directe şi imediate asupra independenţei politice a selecţiei”, se arată în text.
Potrivit semnatarilor, independenţa artiştilor, garantarea liberei lor exprimări în diversele forme de artă şi accesul nerestricţionat pe criterii politice la fondurile culturale sunt condiţii minime pentru dezvoltarea culturii într-un stat democratic şi european, în care această cultură are statutul de serviciu public.
În text se precizează că finanţarea culturii pe criterii politice sau partinice “este un fenomen care ţine de sistemele totalitare, unde cultura este doar un instrument de propagandă şi de control al gândirii, exprimării şi creativităţii”.
Semnatarii petiţiei îşi exprimă îngrijorarea cu privire la prevederile ordonanţei de urgenţă 76/2018, “care par să confirme o tentativă de control politic a finanţării culturale” şi solicită Parlamentului “să dezbată de urgenţă, în sesiunea din toamnă, OUG 76/2018, pentru a opri ingerinţele politice a căror suspiciune o ridică actul normativ”.
De asemenea, semnatarii petiţiei solicită comisiilor de cultură din Parlament să iniţieze un dialog cu ministrul George Ivaşcu şi cu reprezentanţii sectorului cultural despre politica actuală a Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale (autorul acestei ordonanţe) şi ce anume justifică măsurile pe care MCIN le ia în ultima vreme.
https://ift.tt/2v0XoIG https://ift.tt/2M0QI3H
0 notes
semnebune · 6 years ago
Text
Alina Nelega despre „ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat” la Bucureşti
Alina Nelega despre „ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat” la Bucureşti
Joi, 28 februarie, ora 19.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu (Calea Victoriei nr. 45, Bucureşti), va avea loc lansarea volumului ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, de Alina Nelega, recent apărut în colecţia „Ego. Proză” a Editurii Polirom.
Vor vorbi, alături de autoare: Elena Vlădăreanu și Iulia Popovici. Va modera: Carmen Muşat
Lansarea va fi urmată de o sesiune de autografe.
citește un
View On WordPress
0 notes
mesagerulneamt · 7 years ago
Text
”Pentru mine, doamna Elena Dumitrescu-Botez este mărturia vie a unui caracter deosebit, a unei artiste inspirate și a unui profesor de excepție” – Vasile Spătărelu, compozitor.
Elena Dumitrescu, viitoarea soprană a României, a văzut lumina zilei la Piatra Neamț, într-o zi importantă, de Rusalii. Era al șaselea copil al lui Cleonichi și Ștefan Dumitrescu, negustor înstărit din mahalaua Precista. Prăvălia acestuia era amplasată în fața făbricuței de cherestea Foresta, pe care actuala democrație a înghițit-o cu tot cu fulgi. Mai precis, în coasta cofetăriei lui Cozma. Pe aia mică, recent venită pe lume, frații au numit-o Dulcica, Berecheta, Țunăraș. Era răsfățata familiei și a vecinilor. A cântat din ”frageda pruncie”, și lălăială populară, și muzică ”cultă”, și fals, și adorabil.
Prima ei apariție în public s-a consumat la 4 ani, când frații ei mai mari, întorși cu chef dintr-o drumeție făcută la Sarata, au așezat-o pe masa musafirilor din ogradă, cu misia să cânte. Și artista în devenire ”s-a produs”. A cântat, cu mâinile în șold, ”Alunelul, alunelul, hai la joc”. A fost un succes uriaș, urmat de aplauze furtunoase.
La școala primară, eroina noastră a fost, în toții anii, premiantă, cu coroniță. Știm de pe diplomele pe care le-a primit: ”Se acordă elevei Dumitrescu Elena din cls. a IV-a, premiul I pentru bună purtare și silință la învățătură, obținând media generală 9,92. Semnătură, directoarea școlii Eug. Mrejeriu și institutoarea Viorica Theofănescu”. Diploma avea în antet: Școala Primară Nr. 1 de Fete, Piatra Neamț și anul școlar 1935-1936. Directoarea școlii era fiica celebrului învățător Mrejeriu, care a ridicat în ținutul Neamțului zeci de școli, apoi a intrat în politică.
Chipul viitoarei soprane de calibru poate fi văzut și în pozele fotografului regal A. Chevallier, elvețianul pripășit pe la noi, care avea atelier foto în fața liceului ”Petru Rareș”. Interesul Elenei pentru literatură, teatru și muzică a fost încurajat de toată familia. Încă din pruncie, avea o bibliotecă muzicală, cu Rigoletto, Traviata, Bărbierul din Sevilla. Că nu prea le înțelegea, era firesc. La 13 ani, frații grijulii au dus-o pe aia mică la sala de festivități a liceului ”Petru Rareș”, să-l vadă pe George Enescu, cum cântă la vioara lui fermecată. A rămas profund impresionată. Pe tot timpul șederii la Piatra, Enescu a fost găzduit de Gheorghe Lalu, bogătaș din târg, că așa era obiceiul pe atunci. N-am auzit în zilele noastre de astfel de acte caritabile venite din partea potentaților actuali, deși mulți artiști se află în jenă financiară.
Și la liceu eleva Elena Dumitrescu a fost studioasă și serioasă. Într-o poză, e prezentată în uniformă de elev și cu număr la mână. E dulce foc! Nu văd ce părinte nu și-ar dori să aibă un asemenea copil. Ce defecte am găsit la poză? Numărul matricol e format din ”L.P.N. 80”. Traducere? ”Liceul Piatra Neamț, 80”. Numai că ”N” a fost cusut invers. Se mai întâmplă (v. cartea ”Fragmente de cânt și viață”, autor Elena Botez). La amintitul liceu, a fost colegă cu Iulia Hălăucescu, care i-a făcut și portretul și ambele au beneficiat de severitatea Sidoniei Hogaș, profesoara de muzică de la liceu. Orele de muzică erau ore de teroare. Cine mișca era mort! Când spun asta, mă bazez pe declarațiile unei profesoare de 85 de ani, din Piatra Neamț, care a făcut muzica la școală cu domnișoara. Cum o descrie soprana noastră? Cum a fost:
”Era înaltă, voinică, blondă, cu un coc imens, cu mâini puternice. Când vreo fată din cor falsa, se și trezea cu diapazonul în cap! Sau apucată de moț! Profesoara o punea să repete, să-și repare greșeala. În ora domnișoarei Sidonia, tremuram mai mult decât la ora de matematică. Dar îți deschidea, vrând-nevrând, drumul spre a înțelege frumusețea armoniilor, calea spre minunata lume a muzicii. Te molipseai pentru vecie”.
Și eleva Elena Dumitrescu a avut necazuri cu dificila profesoară de muzică, dar până la urmă au dat la pace. La un 10 mai, pe atunci sărbătoare națională, la marea festivitate a liceului, eleva Elena Dumitrescu a cântat pentru prima dată acompaniată la pian de domnișoara Sidonia, care a făcut și o declarație de bun simț: ”Ți-am spus totdeauna că tu ești muzicală, că ai glas frumos!”. Ziarul ”Universul”, cel mai citit cotidian pe vremea aceea, a publicat un frumos articol despre ”vocea micuței de 16 ani care a interpretat cu mare talent și dăruire dificila arie a Violetei din Opera Traviata”.
Și a început războiul, ăla mondial, ultimul. Deja în aprilie ’44, diviziile sovietice ajunseseră la Târgu Neamț. În această situație alarmantă, directoarea Liceului de Fete din Piatra, Eugenia Popovici, și-a anunțat elevele, cu glasul tremurând: ”De mâine, se închide școala. Veniți să vă luați carnetele de frecvență”. Și s-au executat. Astfel, elevele din clasa a XII-a în anul ’44 au făcut doar șase luni de școală. La vestea că ”Vin rușii!”, pietrenii au plecat în refugiu, fiecare s-a retras pe unde a putut.
Dulcica și a sa familie au ajuns la Lugoj, apoi la Arad, unde tânăra a luat și bacalaureatul, în plin război. Și, deodată, a auzit strigându-se în stradă: ”Armistițiu! E pace! S-a anunțat la radio!”.
Un val de fericire s-a revărsat asupra tuturor. S-a intonat imnul țării, oamenii se îmbrățișau fără să se cunoască. Libertatea a fost repusă în drepturile ei. Atenție!, pentru o clipă. Aparent, lucrurile au urmat normal. Absolventă de liceu, cu bac, eleva Dumitrescu a urmat Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București, avându-i ca profesori de canto pe I. Stroicesccu și Silvia Vrăbiescu Vațianu, la clasa de Operă pe Jean Rânzescu, la Armonii, teorii și solfegii pe Al. Pașcanu și pe marele compozitor I.D. Chirescu. Colegii cu care a onorat scena noastră lirică au fost Magda Ianculescu, Ioana Nicola, Marina Krilovici, Dan Iordăchescu, David Ohanesian, Lucia Roic și Emil Rotundu, ultimii doi fiind pietreni de-ai noștri.
Când studenția era mai frumoasă, viitoarea soprană a fost chemată de urgență la cadre, de tov. Valter Vogel, care i-a comunicat, rece și distant, că are ”un dosar cu scame”, în consecință e liberă ca pasărea cerului. Paralizată de vestea primită, studenta noastră a plâns. Așa a găsit-o maestrul Radu Botez, prim dirijor și director artistic al Operei. ”Trebuie ajutată”, a zis dirijorul. ”Nu se poate face nimic!”, a răspuns zbirul de la cadre. Și, atunci, dirijorul a luat taurul de coarne: ”O iau de nevastă!”. Sluga partidului și-a schimbat radical atitudinea: ”Maestre, atunci se schimbă problema! Îi facem un dosar curat!”. Și i-a făcut, după ce soprana a ajuns soția maestrului Radu Botez.
Să fim clari, niciodată Elena Dumitrescu n-a fost soția dirijorului. I-a purtat doar numele, de aceea și cartea ”Fragmente de cânt și viață” e semnată de Elena Botez.
#gallery-0-4 { margin: auto; } #gallery-0-4 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-0-4 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-4 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */
După absolvirea conservatorului, în ’49, a fost angajată, prin concurs, la Teatrul de Operetă din București, unde, timp de doi ani, a interpretat rolurile de subretă, în Pericola, Tarșita și Roșiorul. ”Transferată la Opera de Stat din Timișoara în ’51, pe postul de soprană de coloratură, timp de 28 de ani, a interpretat peste 30 de roluri de operă și operetă: Rosina din Bărbierul de Sevilla de Rossini, Blonda din Răpirea din Serai de Mozart, Lucia din Lucia di Lamemoor de Donizetti, Meignon de A. Thomas, Lakme de Leo Delibes, Hansel și Gretel de Humperdinck, Gilda din Rigoletto de Giuseppe Verdi, Povestirile lui Hofman de Offenbach”…
Elena Dumitrescu-Botez a cântat și în fața conducătorilor iubiți, Ghiță Dej, Ana Pauker, Petru Groza, N. Ceaușescu. N-a cântat de plăcere, a cântat la ordin.
La sala ”Fantazio”, din București, i-a cântat lui Dej și ”Anei noastre”. În timp ce primul secretar general a urmărit cu atenție spectacolul de revistă, Ana Pauker s-a jucat tot timpul în lojă cu un cățel alb, cu funda la gât. Ceferistul Dej respecta actorii, probabil că se gândea și la fiica lui, artistă, Lica.
Și pe Groza ”l-a distrat” soprana noastră de Piatra. Dorind să vadă spectacolul ”Tarșița și Roșiorul”, s-a autoinvitat. A intrat în sală, s-a așezat în primul rând, refuzând loja de onoare, și-a privit cu interes trupa. S-a distrat copios. Spun martorii oculari: ”La sfârșitul spectacolului, ne invită pe soliști, alături de maestrul Radu Botez la locuința lui. Apasă pe un buton, un perete se rotește și apare un bar cu un ospătar foarte dichisit. Suntem serviți cu vinuri alese Tokai, raritate la sărăcia noastră de atunci”.
Întâlnirea cu Tovarășa de la Cabinetul nr. 2 a fost mai dură. Televiziunea română și-a început viața într-un hambar din str. Moliere nr. 2. Într-o zi obișnuită de repetiții, cu actorii soliști, regizori, s-a auzit prin megafon un glas tăios: ”Aprobăm programul și artiștii interpreți, cu excepția tovarășei Elena Botez, din pricina că are un dinte de culoare mai închisă și tovarășa Elena Ceaușescunu o acceptă”. Cum partidul s-a ”șucărit”, vorba țiganului din Ciritei, soprana și-a tratat dintele și a mers mai departe pe drumul consacrării.
A avut prilejul să cânte alături de parteneri renumiți: marele tenor Di Stefano, partenerul sopranei Maria Calas, baritonul italian Aldo Protti, marele bariton canadian A. Quiliko, Giuseppe Taddei, precum și minunații colegi: Niculescu Basu, Ștefănescu Goangă, David Ohanesian, Octav Enigărescu, Ludovic Spiess, Nicolae Herlea. A concertat cu colegi peste hotare, a cunoscut Bulgaria, Polonia, Ungaria, Germania, URSS-ul, Armenia… Vara, în concedii, când venea în urbea ei de baștină, organiza împreună cu baritonul Emil Rotundu și solista Lucia Roic, pietreni și ei, concerte mult apreciate de protipendada vremii. Cu banii strânși la micile serbări, erau ajutați studenții nevoiași. În aceste acțiuni lăudabile se amesteca și Dumitru Almaș, istoricul de mai târziu. Când Ceaușescu, nemaiavând ce face cu absolvenții de conservator, i-a pensionat la 45 de ani, în loc de 50, și soprana de coloratură Elena Dumitrescu-Botez a fost pusă pe liber. Fără comentarii.
Evident, s-a întors acasă, la Piatra Neamț. Aici, în târgul copilăriei sale, a fost profesor de Canto Clasic, la Liceul ”Victor Brauner”, timp de 26 de ani. A descoperit copii talentați și dornici să învețe meseria dificilă de solist vocal. A format numeroși elevi, mai târziu studenți în toate cele 5 Conservatoare, absolvenți și soliști în țară și în străinătate. A fost iubită de toți.
Întrebată fiind de ce a scris cartea ”Fragmente de cânt și viață”, a răspuns cu vorbele Sandei Stolojan: ”Trecutul, dacă nu e povestit se uită. În familie, zac multe informații care vor dispărea, odată cu moartea celor care tac”. Evident, se referea la familia lui Ștefan Dumitrescu din mahalaua Precista de altădată. Și, de ce nu, la cei șase nepoți care s-au realizat ca oameni.
Prof. Dumitru RUSU
O viață de��cântec ”Pentru mine, doamna Elena Dumitrescu-Botez este mărturia vie a unui caracter deosebit, a unei artiste inspirate și a unui profesor de excepție” - Vasile Spătărelu, compozitor.
0 notes
rudyroth79 · 7 years ago
Text
Știri: Simpozionul internațional ”East and Central European Modernity Rebuilding in the Performing Arts”( 23–24 noiembrie 2017, Bruxelles)
Criticul de teatru Iulia Popovici şi artistul Mihai Mihalcea participă la simpozionul internaţional ”East and Central European Modernity Rebuilding in the Performing Arts” la Centrul de spectacole ”La Bellone” din Bruxelles în perioada 23–24 noiembrie 2017, cu sprijinul ICR Bruxelles. Invitații, critici de teatru și de dans, artiști și profesori din domeniul artelor spectacolului, vor dialoga pe…
View On WordPress
0 notes
Text
Azi... pentru mâine dialoguri
Azi… pentru mâine dialoguri
https://issuu.com/emiliatutuianu/docs/final-ajder. Dialoguri cu: Rodica Anca, Petruș Andrei, Veronica Balaj, Iulia Roger Barcaroiu, Florin Vasile Bratu, Gheorghe A. M. Ciobanu, Ileana Costea, Boris David, Ștefan Dumitrescu, Tudor Ghideanu, Dimitrie Grama, Mariana Gurza, Sorin Ullea, Cecilia Bănica-Pal, Vavila Popovici , Virgil Răzeșu, Dianu Sfrijan, Ben Todică, Tiberiu Tudor, Minodora Ursachi
View On WordPress
0 notes
barsand · 8 years ago
Text
Acest articol face o scurtă incursiune în istoria Ardealului, dar nu numai, evidenţiind rolul unor personalităţi în contextul evenimentelor ce aduc laolaltă oameni şi fapte cu un impact deosebit asupra vieţii întregii comunităţi a românilor din Transilvania. Titlul articolului “Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Cioranii şi Bârsanii” a fost ales datorită citatelor extrase din diverse lucrări istorice şi care sunt prezentate în continuare.
Era bizantină, întâlnită adesea sub forma de ani de la facerea/zidirea lumii sau ani de la Adam, a fost cronologia folosită oficial în Imperiul Bizantin şi în bisericile ortodoxe. Era bizantină, numită şi constantinopolitană sau “de la Adam”, a fost folosită mai întâi în sec. VII d.Hr. în cîteva lucrări şi a intrat apoi în cancelaria împăraţilor bizantini, de unde a trecut la populaţia sud şi nord dunăreană extinzându-se şi la românii din Ţara Românească şi Moldova, acolo unde ţaratul vlahilor-bulgari (681–1018 şi 1185–1396) se întindea şi îşi exercita influenţa. Convenţional începutul acestei ere s-a fixat la 1 septembrie 5509 î.Hr., numărând deci pînă la anul 1 î.Hr. 5508 ani de la facerea lumii. Această eră a fost întrebuinţată la datarea documentelor noastre scrise fie în limba slavă, greacă sau română, fiind folosită pînă prin secolul XVII-lea.
În lucrarea “Învăţământul oral prin predică – cel dintâi sistem de învăţământ de durată la români”, elaborată de pedagogul Ştefan Bârsănescu, este scrie printre altele:
“În istoria poporului român a existat pe plan de învăţământ un moment deosebit de important: apariţia învăţământului oral prin predică, care a cunoscut atât o largă rază de acţiune, cât şi o durată mare în timp. Toate aceste aspecte au făcut ca el să joace un rol însemnat în viaţa poporului român… Această statornicire şi organizare a vieţii sociale reclamau şi un sistem de norme de viaţă. Factorul principal care îşi asuma acest rol atunci a fost Biserica, dispusă ca, o dată cu procesul de creştinare a populaţiei şi de răspândire a credinţei creştine, să desfăşoare un învăţământ oral prin predică, în cadrul căruia să predea poporului şi norme de conduită a vieţii…”
P.S. Visarion in fata Mausoleu Andrei Saguna din Rasinari
Aurel Vlaicu si Octavian Goga au studiat la scoale Andrei Saguna din Brasov
Aurel fiul Emilian tatal Virginia sora Emil Cioran si Elvira mama
Aurel si Emil Cioran dupa 1990
bustul lui Emil Cioran in Rasinari
canonizare Andrei Saguna la catedrala
cetatea brasovului pictura veche
Leul din fata Mausoleului lui Andrei Saguna
Moşul Gheorghe Lazăr alături de doi dintre ucenicii săi
Octavian Goga fost prim ministru al Romaniei
Rasinari Mausoleul Andrei Saguna 1923
sf ierarhi Ilie Iorest si Sava
sf marturisitori Visarion Oprea Sofronie
Pr Prof Vasile Oltean despre ziarul lumina la prima scoala romaneasca din Scheii Brasovului
Existenţa în apropierea zonelor muntoase din Transilvania a aşa numitelor “ţări”, atestate documentar în secolele XIII-XIV, care şi-au păstrat, până târziu, puternice urme de autonomie românească: Ţara Bârsei, Ţara Făgăraşului, Ţara Amlaşului, Ţara Haţegului, Ţara Zarandului sau Ţara Maramureşului dar şi altele ca acestea, au reprezentat un factor de atenuare a influenţelor străine de neam. Totodată ciobanii care străbăteau în lung şi în lat aceste “ţări” s-au constituit ca şi adevărate ambasade mobile, purtătoare ale intereseului şi conştiinţei de neam.
Folosirea aceloraşi cuvintelor de cult religios în toate dialectele limbii române (aromână, meglenoromână şi istroromână) precum apostol, episcop, preot, diacon, evanghelic, liturghie, prescură, mânăstire, călugăr, icoană s-au menţinut în limba noastră pînă în ziua de astăzi. Aceasta este o dovadă în plus care ne arată că poporul român era complet încreştinat la venirea slavilor şi chiar a contribuit la creştinarea acestora, din momentul în care s-au aşezat în provinciile imperiului roman de răsărit (bizantin).
Preoţii ortodocşi din Transilvania au izbutit să păstreze credinţa prin pilda vieţii lor, fiind oameni cu o viaţă morală înaltă şi însufleţiţi de o credinţă puternică. Alianţa bizantin ortodoxă a bisericii cât şi conştiinţa de neam a românilor din Transilvania s-a manifestat şi a dăinuit până în secolul XVI când uniaţia începe să facă victime.
Primele încercări de presiune asupra românilor din Scheii Braşovului se constată încă din februarie 1697 în timpul mitropolitului Teofil al Bălgradului (Alba Iulia), care convocase un sinod în vederea obţinerii de adeziuni la Uniaţie, dar moare înainte de a avea loc sinodul. Acţiunea sa avea să fie preluată de Atanasie Anghel, care fusese sfinţit în Muntenia. Constantin Brâncoveanu aflase anumite zvonuri privind intenţia noului ierarh de a accepta Uniaţia şi, cu ajutorul mitropolitului sau Teodosie şi al patriarhului Dositei al Ierusalimului, îl reţinuse pe Atanasie la Bucureşti mai mult de şapte luni, sub pretextul unei examinări mai temeinice. Ne este cunoscută astăzi scrisoarea lui Constantin Brâncoveanu prin care îndemna pe brașoveni să ramâna în dreapta credință – 5 iunie 1701 şi care începe astfel: “Molitvelor voastre preoţilor de la Braşov şi altor batrîni den Scheai sănătate vă poftim…”. Abia întors în Transilvania, în 7 iulie 1698, Atanasie strânge soborul “mic” (Consistoriul) şi se semnează un manifest de acceptare a Uniaţiei. Actul Uniaţiei nu s-a putut realiza deplin şi astfel românii ardeleni aveau sa fie părtaşi primei lor dezbinări religioase.
Cu toate acestea, strânsele legături culturale, sociale şi religioase dintre ţările române dar şi între vlahii nord şi sud dunăreni au condus în cele din urmă la o sinergie a forţelor spiritului românesc care reuşeşte să se opună cu succes intereselor străine de neam. Deznaţionalizarea sau convertirea şi dezbinarea românilor practicată de austro-ungaria în timpul uniaţiei sunt combătute cu tărie de o serie întreagă de credincioşi. Astfel este explicabil de ce unii ierarhi, preoţi şi credincioşi au avut o credinţă atât de puternică încât şi-au jertfit viaţa pentru Hristos şi pentru Ortodoxie. Ca şi exemplu îi putem da pe martirii din secolul XVII-XVIII ca Sfinţii Ierarhi Ilie Iorest şi Sava Brancovici, Cuvioşii Mărturisitori Sofronie, Visarion şi Oprea în Transilvania.
Această luptă pentru afirmare naţională va fi continuată de români fiind încununată în cele din urmă de izbândă. Continuator al acestei lupte de afirmare a neamului român, Andrei Șaguna s-a născut în decembrie 1808, la Mişcolț în nordul Ungariei provenind din părinți aromâni, originari din Grabova de lângă Moscopole în Balcani. Astăzi localitatea Moscopole este situată în sudul Albaniei în apropierea regiunii Pindului şi Meglenului, regiuni populate intens de aromâni din vechime şi până în ziua de astăzi. Sprijinit financiar de familii româneşti înstărite din Ardeal şi susţinut de întreaga populaţie românească, Sfântul Andrei Şaguna prin munca titanică şi conduita exemplară de care a dat dovadă retrezeşte spiritul naţional şi crează premizele afirmării românilor.
Puţini sunt însă cei care ştiu că acest lucru nu ar fi fost posibil fără aportul direct şi nemijlocit al câtorva familii cu dragoste de neam şi cu frică de Dumnezeu. În continuare vom spune povestea lor a celor care alături de Sfântul Ierarh Andrei Șaguna au contribuit la această reuşită.
Aflăm, despre familia Bârsan-Barcian, din revista ANGVSTIA, numărul 3, din 1998 la pagina 159 următoarele: ” … Familia Barcianu, orginară din Ţara Bârsei, l-a dat pe marele învăţat Daniil Popovici Barcianu, autorul primului dicţionar român-german. La începutul secolului al XVIII-lea este atestat un Coman Popovici supranumit Bârsan care a fost dascăl între 1720-1740; fiul său Sava Popovici Bârsan (1735-1808) a ajuns protopop; nepotul său Dan Popovici Barcianu (1788-1867) a fost preot; strănepotul Sava Popovici Barcianu (1814-1879) a fost profesor la seminarul Teologic din Sibiu, protopop în Răşinari şi membru în comitetul permanent de la Blaj, în vremea Adunării din 3/15 mai 1848. … ”
De asemenea citim în lucrarea – “Protopopul Emilian Cioran – o viaţă în slujba Bisericii” de Pr. Dr. Ioan Ciprian CÂNDEA următoarele:
” …. pag. 74 Faptul că mitropolitul Andrei Şaguna s-a legat de timpuriu sufleteşte de Răşinari se datorează lui Coman Cioran. Prin el, cunoscându-i pe fruntaşii comunei din acea vreme – o generaţie de oameni de o vrednicie extraordinară – i-a putut preţui pe aceştia şi utiliza, cu mult folos, pentru programul său. Era şi motivul pentru care mitropolitului Şaguna îi făcea plăcere să meargă foarte des la Răşinari, ba chiar a dorit şi a ales locul unde să fie înmormântat.
Într-adevăr, la scurtă vreme după venirea la Sibiu a lui Şaguna, acesta a trebuit să meargă la Carloviţ, spre a fi sfinţit episcop. Având nevoie de bani pentru această călătorie, Şaguna fiind străin în Sibiu, s-a adresat băncii săseşti Sparkasa, care însă nu i-a putut acorda împrumutul cerut, dar l-a îndrumat la Coman Cioran din Răşinari, cunoscut şi de saşi ca un om care avea de unde să împrumute chiar şi pe un episcop. Coman Cioran i-a împrumutat mitropolitului cei 2000 de florini, necesari călătoriei sale.
Reîntors la Sibiu şi apreciind sprijinul găsit la Răşinari, ca şi înţelegerea pentru planul său de lucru a unor fruntaşi ca Barcienii, Cioranii, Brote, Ciucenii, Giurculeţ şi alţii, cum şi împrejurarea că la Răşinari şi-au avut reşedinţa primii episcopi pentru românii ardeleni, şi că aici avea la dispoziţie o biserică mai încăpătoare, Şaguna a ales deseori Răşinariul drept loc pentru anumite solemnităţi religioase, şi la rândul său a acordat tot sprijinul său acestei comune.
De altfel, nu peste mult timp, când procedează la organizarea bisericii sale, tot din Răşinari va porni la Viena şi tot cu sprijinul bănesc al fruntaşilor satului, spre a obţine de la împărat aprobarea Statutului Organic al Bisericii Ortodoxe din Transilvania.
Om integru şi săritor la nevoile obşteşti, Coman Cioran a fost multă vreme epitrop casier al bisericii, pus de însuşi Şaguna, care a arătat apoi şi fiilor lui, Coman, Bucur şi Şerban o preţuire deosebită, pe primul numindu-l chiar printre executorii testamentului său.
…. pag. 83-84
Numele părintelui Emilian Cioran era mereu întâlnit în periodicele bisericeşti de la Sibiu: „Revista Teologică”, „Telegraful Român”, „Lumina Satelor”. Publica îndeosebi articole privitoare la trecutul parohiei Răşinari şi cu privire la „dinastia de preoţi Bârsan-Barcianu” din această parohie. Iată, spre exemplificare câteva titluri: Mitropolitul Şaguna şi comuna Răşinari („Revista Teologică”, an III, 1909, nr. 9-10,p. 425-433;). O familie de preoţi în Răşinari.1740-1879 (R.T., an. IV, 1912, nr. 4-5, p.124-130); Reşedinţa episcopală din Răşinari în veacul al XVIII-lea (R.T., an XII, 1923, nr. 11, p. 379-387); Biserica zidită cu cheltuiala mitropolitului Şaguna (în Guşteriţa-Sibiu, n.n., R.T., an XXIV, 1934, nr.3-4, p. 113-115); Biserica cu hramul Cuvioasa Paraschiva din Răşinari, în vol. „Omagiu I.P.S. Dr. Nicolae Bălan”, Sibiu, 1940, p. 324-325; Biserica cu hramul „Sfânta Treime” din Răşinari (R.T., an XXXII, 1942, nr. 3-4, p. 159-175); O predică din anul 1846, a lui Sava Popovici Barcianu, n.n. (R.T., an. XXXIII, 1943, nr. 1-2, p. 57-64); Corespondenţa unui preot din anii 1848 şi 1856, fost duhovnic militar (Sava Popovici Barcianu, n.n., R.T., an. XXIX, 1939, nr. 2-3, p. 102-113); O instituire de preot acum o sută de ani (R.T., an XXVII, 1937, nr. 9, p. 321-327). În 1935 a tipărit o broşură cu titlul Comemorarea lui Nicolae Cristea, care cuprinde o conferinţă ţinută de el însuşi în 1934, cu prilejul împlinirii a o sută de ani de la naşterea primului preşedinte al „Reuniunii meseriaşilor” din Sibiu. În octombrie 1955 părintele Cioran a terminat o lucrare sub titlul Şapte generaţii de preoţi şi protopopi-profesori din aceeaşi familie: Barcianu. 1699-1903. Lucrarea, cu 136 pagini şi 12 ilustraţii, a văzut lumina tiparului abia în 1991, la Sibiu, prin purtarea de grijă a fiului său cel mai mic, Aurel. … “
Din cartea Martei Petreu – “Cioran sau un trecut deocheat” cităm următoarele:
” … Cronologie 1911, 8 aprilie se naşte Emil Cioran, la Răşinari, în Transilvania, la marginea Imperiului Austro-Ungar, în timpul împăratului Franz Josef. (La maturitate, în interviuri şi însemnări intime, filosoful precizează în mod repetat: “… cum m-am născut înainte de războiul din “14, eram austro-ungar”.) Este al doilea copil al familiei Cioran, după sora sa, Virginia. Tatăl, Emilian Cioran (n.30 octombrie 1884), a absolvit Seminarul Teologic Ortodox din Sibiu şi a fost preot în Răşinari din 1906 pînă în 1924; în 1906 se căsătoreşte cu Elvira Comanici; el provine dintr-unul “din neamurile de vază ale Răşinarilor”, familie consemnată cu numele Cioran de la 1825. În 1911, “dovedind multă dragoste pentru rostul şi importanţa meseriaşului român în structura organică a neamului”, a înfiinţat „Reuniunea meseriaşilor“ din Răşinari, căreia i-a fost preşedinte pînă în 1924.
Cioranii, de origine ţărănească, sînt preoţi, învăţători, funcţionari, medici, bancheri, ingineri. Numele Cioran poate să însemne fie “hoţ, borfaş”, ceea ce l-ar fi încântat pe Cioran dacă ar fi ştiut, fie “cioban cu oi negre”, şi se întîlneşte numai în regiunile subcarpatice, cu oieri care migrau iarna pînă în Crimeea, unde îşi păşteau turmele; ciobanii ardeleni îşi numeau oile negre “oi Ciorane“ (de la ciornîi, negru), iar “ciobanului cu oi Ciorane i se spunea ciobanul Cioran”. Familia Cioran este înrudită cu alte familii transilvane de mare tradiţie, ca Barcianu, Goga şi Ghibu. Mama, Elvira Cioran, născută Comanici (1888), este din Veneţia de Jos, Făgăraş, şi provine dintr-o “familie boieronală”, cu diplomă de nobleţe atestată în 1628. Pe linie maternă, Cioran moşteneşte “o veche ereditate sacerdotală”, deoarece în familia Comanici au existat mai multe generaţii de preoţi ortodacşi. Familia Comanici se înrudeşte cu familia Pătrăşcanu (astfel că, aşa cum observă genealogistul Mihai Sorin Rădulescu, “Lucreţiu Pătrăşcanu şi Emil Cioran erau consangvini, trăgîndu-se direct din cei doi fraţi arestaţi de diploma din 1628”) şi cu familia Puşcariu (din care provine Sextil Puşcariu).
Emil Cioran a moştenit de la părinţi trăsături ireconciliabile: talentul, expresivitatea stilistică şi forţa argumentativă din partea tatălui, melancolia şi fragilitatea fizică din partea mamei. … “
Un citat din lucrarea – ZUGRAVII DE LA RĂŞINARI – UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE (1700-1848) ne aduce următoarele informaţii:
” … Artistul şi caligraful Popa Sava Popovici, fiul preotului Coman Bârsan, familie care a dat localităţii şapte generaţii de preoţi, şi-a desăvârşit meşteşugul caligrafiei în mănăstirile din Ţara Românească, iar ilustraţia, în direcţia portretisticii şi cea religioasă, a deprins-o în preajma artiştilor de la Răşinari. Pentru comunitatea în mijlocul căruia a slujit Popa Sava Popovici a copiat cel puţin două manuscrise, amblele fiind amplu ilustrate. ”
Coman Bârsan, cel care a întemeia prima formă de învăţământ românesc pentru copii răşinăreni. descendenţii săi, Sava Popovici Bărcianu ( cel Bătrân şi cel Tânăr) au fondat apoi prima şcoală românească chiar în casa lor. Datorită acestei familii, învăţământul românesc de la Răşinari a avut un autentic renume, şcolile de aici fiind recunoscute în toată Mărginimea Sibiului, astfel încât mulţi locuitori ai Mărginimii îşi trimiteau copii să înveţe la această şcoală.
Octavian Goga s-a născut în ziua de 1 aprilie 1881, la Răşinari, judeţul Sibiu. În ascendenţa poetului se înscrie un lung şir de preoţi ortodocşi, cărturari vrednici, pasionaţi în a demonstra latinitatea limbii şi a poporului nostru. Astfel îl ştim pe protopopul Coman Bârsan Popovici (1768-1808), care a avut doi copii, ambii preoţi, Sava şi Dan Popovici, Dan Bratu, preotul Ion Bratu (1819-1878), bunicul dinspre mamă al lui O. Goga. Acesta l-a găzduit în casa lui din Răşinari pe pribeagul Eminescu „zdrenţuit de la mâneci până la coate şi cu nişte simpli pantaloni în sus şi în jos”. Mama poetului, Aurelia Bratu, născută la 2 octombrie 1856, învăţătoare şi scriitoare, s-a căsătorit cu preotul Iosif Goga la 27 ianuarie 1880. Iosif Goga, născut în 1851, fiul lui Natanail Goga din Crăciunelul de Sus, fostul judeţ Târnava Mică, unde bunicul poetului după tată „a fost, în 1848, revoluţionar în tabăra lui Axente Sever”. Aurelia, mama poetului, a publicat versuri în Familia şi cunoaştea bine, pe lângă limba română, maghiara şi germana. …”
Un articol semnat de Nicoară Mihali la 31 octombrie 2015 care apare pe siteul online “Graiul Maramureşului” este intitulat – “Emil Cioran, din Maramureş?”. Autorul îşi pune întrebarea dacă nu cumva originile familiei Cioran provin din Maramureş. Cităm din textul articolului:
” … M-am întrebat adesea de ce dintre armatele de cititori ai „Istoriei Maramureşului” semnată de Alexandru Filipaşcu, nimeni n-a realizat că în secolul XV pleacă din Maramureş mai multe familii, să se stabilească în Ardeal. Familia Cioran – Cioroiu emigrează din Onceştii Maramureşului în Răşinarii Sibiului. Primii emigranţi, nepoţii lui Sas Vodă, se stabilesc pe Târnave, familia Boilă; în Beclean, familia Bota; pe Valea Bârgăului, pe Valea Sălăuţii, în Dej şi în Moldova, în Cluj, familia Coman; în Bihor, familia Dunca; în Bistriţa, familia Lazăr; iar în Ardeal, mai precis în Săliştea şi Ilişca Sibiului, familiile Ivaşcu, Iuga şi Iurca. De fapt, istoricul Filipaşcu, în lucrarea sa capitală, ne dă şi numele lui Paul Dunca, ajuns în secolul XVII consilier gubernial al Ardealului. Există câteva asemănări între cele două localităţi, Onceşti de Maramureş şi, respectiv, Răşinari de Sibiu. Ambele sate sunt foarte vechi şi apar în documente în timpul aceluiaşi rege, Emeric al Ungariei, Maramureşul în 1199, iar Răşinariul în 1204, când Ioan Latinul, urmaşul lui Coman Roşca, supranumit şi „întemeietorul satului”, alături de un alt cioban, pe nume Mustaţă, primesc privilegii şi dreptul de a-şi văra turmele în Munţii Răşinariului. Emil Cioran, într-o scrisoare trimisă fratelui său de la Paris, la vârsta de 56 de ani, în 1967, îi cere fratelui său, Aurel, să caute monografia scrisă de Victor Păcală a satului Răşinari. „Dacă se întâmplă să dai peste cartea lui Păcală despre Răşinari, cumpăr-o imediat, oricât ar costa. În ea se regăsesc rădăcinile noastre din Nord. Cu cât îmbătrânim, copilăria capătă contururi mai limpezi”.
Răşinariul era pentru Emil Cioran locul paradisului, raiul pe pământ. Aici a aflat de la tatăl său că toată familia Cioranienilor a fost o familie de crescători de oi, de păstori, de păcurari, care au iubit libertatea. Muntele pe care l-au stăpânit Cioranii secole la rând, unde puteau văra până la 2.000 – 3.000 de oi, era Muntele Onceşti, care se află în hotarul de Nord-Est al localităţii Răşinari, cu înălţimea de 1714 metri, între Munţii Beşinău şi Munţii Cuculeu. Acest peisaj al muntelui deţinut de familia Cioran se deosebeşte de restul teritoriului muntos prin culmile străbătute de văi şi de dealuri mijlocii. …”
[contextly_auto_sidebar]
Situaţia românilor în Ardeal a început să se înrăutăţească atunci când în 1365 sub Ludovic I cel Mare, regele Ungariei, fuseseră scoşi de sub autoritatea comiţilor regali şi puşi sub jurisdicţia moşierilor. De asemenea locuitorii români fiind ortodocşi erau scutiţi de plata zeciuielii însă acest lucru a fost anulat de către episcopul catolic al Transilvaniei Gheorghe Lépes care ia obligat şi pe români să plătească. Aceste nemulţumiri cumulate au declanşat Răscoala de la Bobâlna din 1437-1438.
După încheierea răscoalei şi ca o consecinţă a acesteia, o uniune a fost încheiată între marea nobilime maghiară din Transilvania, clerul catolic, orăşenii saşi şi secui. Înțelegerea a fost semnată la Căpâlna la 2 februarie 1438 când s-a întrunit la Turda Adunarea Generală a nobilimii maghiare din Transilvania, care a aprobat documentul “Unio Trium Nationum” (Fraterna Unio).
Uniunea a stabilit eliminarea completă a iobagilor, cei mai mulţi aparţinând etniei majoritare române, din viața politică şi socială din Transilvania, deşi iobagii formau vasta majoritate a populaţiei transilvane. Noile orânduiri s-au consolidat în dauna dreptului strămoșesc românesc care dispare treptat. Poziția românilor transilvăneni, marea majoritate dintre ei iobagi, a fost din ce în ce mai dificilă, deoarece “Unio Trium Nationum” excludea în mod tacit grupul etnic român (Universitas Valachorum) din Uniune şi de la orice formă de participare politică sau socială. Din acest motiv românii au fost nevoiţi să-şi construiască singuri orice fel de instituţie precum biserici sau şcoli.
Românii erau consideraţi în Transilvania, conform cu prevederile înscrise în actul “Unio Trium Naţionum” (Fraterna Unio) o naţiune “tolerată”, acest statut fiind menţinut până la desfiinţarea iobăgiei şi a sistemului politic medieval în timpul împăratului Iosif al II-lea înainte de 1800.
În consecinţă de abia după anul 1800 românii au putut să iasă din marasmul bigotic impus de “Unio Trium Naţionum”, reuşind într-un timp relativ scurt să renască precum pasărea Phoenix. Tocmai din acest motiv nu este de mirare faptul că şcoala ardeleană a adoptat teoria romanizării, care la acea dată făcea corp comun cu politic europeană, şi care a rămas ca istorie oficială a creării limbii române până în ziua de astăzi.
Astăzi România are şansa istorică de a destructura acest monumental fals al romanizării cât şi deconspirarea puterilor imperiale care le-au răpit românilor adevărul despre originea lor pentru foarte mult timp. Prin studierea cu atenţie a trecutului se deschid perspective noi, de fundamentare a politicilor interne şi externe, pentru acest popor atât de încercat de istorie. Pe oricare din aceste drumuri, care duc spre adevăr, vom apuca să păşim este important să păşim cu încredere şi cu conştiinţa curată aşa cum au făcut-o în trecut, pe lângă mulţi alţii, Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Cioranii şi Bârsanii.
Bibliografie: “ZUGRAVII DE LA RĂŞINARI” – UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE (1700-1848) “Protopopul Emilian Cioran – o viaţă în slujba Bisericii” de Pr. Dr. Ioan Ciprian Cândea “Istoria Bisericii Ortodoxe Române” de Preot prof. Dr. Mircea Păcurariu “Emil Cioran, din Maramureş?” de Nicoară Mihali “Cioran sau un trecut deocheat” de Marta Petreu
articol cules şi îngrijit de Dan Bârsan
Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Cioranii şi Bârsanii Acest articol face o scurtă incursiune în istoria Ardealului, dar nu numai, evidenţiind rolul unor personalităţi în contextul evenimentelor ce aduc laolaltă oameni şi fapte cu un impact deosebit asupra vieţii întregii comunităţi a românilor din Transilvania.
0 notes
suportbicicleta · 3 years ago
Photo
Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media
Vremea de afara si atmosfera de #primavara din showroom-ul nostru ne face sa ne gandim la turele cu #bicicleta sau excursiile pe #munte ori la mare. Doteaza-ti autoturismul cu echipamentul potrivit! 
#Baretransversale http://bit.ly/38V2Z58  
#Suportbicicleta pe haion https://bit.ly/3jqJDdO 
#Suportbiciclete pe bare https://bit.ly/3dxcIQP
#Suportpentrubicicleta pe carlig https://bit.ly/2CpYftr 
Detalii 📞 0786 036 818 Ne gasesti pe str. Traian Popovici 77, Piata Alba Iulia #Bucuresti  
0 notes
jurnalbucuresti-blog · 8 years ago
Text
New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro
New Post has been published on http://bit.ly/2kjNtKs
Lansare de carte: OPEN CALLS 2011–2016
Joi, 26 ianuarie 2017, ora 19.00
Volumul de față condensează activitatea derulată prin programul curatorial Salonul de proiecte timp de cinci ani, având ca misiune încurajarea producției de artă contemporană tânără din România și Republica Moldova. Programul Open Call a fost principala coordonată care a justificat apariția acestui proiect, pe un fundal precar al scenei locale de artă marcate de lipsa resurselor și a infrastructurii dedicate artiștilor. Publicația reprezintă astfel o colecție importantă de lucrări expuse de-a lungul timpului în cele opt expoziții rezultate în urma apelurilor anuale de proiecte și, totodată, o arhivă relevantă pentru istoria recentă a artei românești și o platformă utilă unor proiecte viitoare de cercetare.
În anul 2011 am propus acest program dedicat artiștilor la început de carieră domnului Mihai Oroveanu, la acea dată director al Muzeului Național de Artă Contemporană din București, considerând important ca acest tip de inițiativă să fie susținută logistic și financiar de o instituție publică. Pe parcursul a patru ani, programul nostru s-a desfășurat în clădirea MNAC Anexa și a devenit în timp un spațiu-reper pentru scena locală de artă. Ultima expoziție din seria de opt a fost organizată exclusiv prin intermediul Asociației Salonul de proiecte, în noul spațiu din Clădirea Universul. Publicarea acestui volum și realizarea expozițiilor rezultate din Open Call în anii 2015 și 2016 nu ar fi fost posibile fără sprijinul financiar al Fundației Erste din Viena, care a înțeles relevanța unui astfel de proiect curatorial și editorial în România.
Programul Open Call a fost poate cea mai dinamică coordonată a Salonului de proiecte, având în vedere atât diversitatea mediilor folosite, cât și interdisciplinaritatea proiectelor, de multe ori ele configurându-se la granița dintre artă vizuală, dans contemporan, performance, muzică experimentală sau teatru. Multe dintre lucrările produse au circulat ulterior în diverse contexte, fiind prezentate în expoziții prestigioase, locale și internaționale. Lucrările au viața lor, dincolo de contextul care le-a generat. În aceeași măsură, sperăm că și publicația de față va reprezenta mai mult decât un efort de arhivare a unui program expozițional, devenind un instrument util pentru cei interesați de cercetarea artei contemporane din România.
OPEN CALLS 2011–2016
Autori texte: Magda Radu, Diana Ursan, Jelena Vesić
Artiști: Marina Albu, Luminița Apostu, Apparatus 22, Maria Baroncea, Vlad Basalici, Dragoș Bădiță, Biroul de Cercetări Melodramatice, Alexandra Bodea, Mihuț Boșcu Kafchin, Răzvan Botiș, Lucian Bran, Cristina Amelia Cândea, Simion Cernica, Andreea Ciobîcă, Claudiu Cobilanschi, Irina Costache, Larisa David, Andrei Dinu, Daniel Djamo, Ion Dumitrescu, Paul Dunca, Alexandru Fifea, Tatiana Fiodorova, Florin Flueraș, Irina Gheorghe, Bogdan Gîrbovan, Mihai Iepure-Górski, Simina Guga, Cătălin Ilie, Mădălina Lazăr, Mihai Lukacs, Mihaela Michailov, Olivia Mihălțianu, Szilárd Miklós, Mixer, Ivana Mladenovic, Monotremu, Alexandru Niculescu, Daniela Pălimariu, Ioana Păun, Allison Peacock, [Perplex], Alexandra Pirici, Alina Popa, Raluca Popa, Sorin Popescu, Veda Popovici, Flaviu Rogojan, Cătălin Rulea, Ștefan Sava, David Schwartz, Sillyconductor, Soyons Impossibles, Zamir Suleymanov, Ștefan Tiron, Iulia Toma
Selectori: Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová, Nicoline van Harskamp, Little Warsaw, Aurelia Mihai, Ciprian Mureșan, Nedko Solakov, Mona Vătămanu & Florin Tudor
Concept publicație: Alexandra Croitoru, Magda Radu, Ștefan Sava Editor: Alexandra Croitoru Asistent editor: Cătălina Bolozan Traducere: Ciprian Șiulea Redactare texte engleză: Cristina Bogdan, Magda Radu Corectură: Alistair Ian Blyth, Ciprian Șiulea Documentație foto: Ștefan Sava Design: Raymond Bobar Producție: Fabrik
Salonul de proiecte este un program curatorial inițiat în anul 2011 de Magda Radu și Alexandra Croitoru. Acest program își propune realizarea unor expoziții, prezentări și dezbateri care se concentrează predominant asupra artei contemporane din România, punând producțiile tinerilor artiști într-un context local și internațional mai larg. Între 2011 și 2015 Salonul de proiecte a activat în cadrul MNAC Anexa cu sprijinul Muzeului Național de Artă Contemporană din București. Începând cu toamna lui 2015 programul funcționează exclusiv prin intermediul Asociației Salonul de proiecte. Echipa: Alexandra Croitoru, Magda Radu, Ștefan Sava, Alina Bucur.
0 notes
suportbicicleta · 3 years ago
Photo
Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media
#ToyotaCorolla complet echipata cu: #baretransversale Menabo Delta bit.ly/3EdOkBb #cutieportbagaj Menabo Mania bit.ly/2T1vwz9 
Detalii si informatii la 0786 036 818  
Viziteaza showroom-ul #suportbicicleta pe strada Traian Popovici 77, Bucuresti, zona Piata Alba Iulia.
0 notes