#Gheorghe Dumitrescu

[rudyroth79]

Prima audiţie integrală a Oratoriului eroic „Tudor Vladimirescu” de Gheorghe Dumitrescu (23 ianuarie 1955)

Prima audiţie integrală a Oratoriului eroic „Tudor Vladimirescu” de Gheorghe Dumitrescu (23 ianuarie 1955)

La data de 23 ianuarie 1955 avea loc prima audiţie integrală a Oratoriului eroic „Tudor Vladimirescu” de Gheorghe Dumitrescu. Filarmonica din București, dirijor: George Georgescu. Muzician cu talent literar, autor al textelor oratoriilor și al libretelor operelor sale, Gheorghe Dumitrescu (15 decembrie 1914, Oteșani, județul Vâlcea–20 februarie 1996, București) a acordat prioritate, în creația…

[jurnaldeoltenia]

Congresul extraordinar al Partidului National Liberal s-a intrunit duminica. Premierul Nicolae Ciuca este noul Presedinte al PNL

Congresul extraordinar al Partidului National Liberal s-a intrunit duminica. Premierul Nicolae Ciuca este noul Presedinte al PNL

Congresul extraordinar al Partidului National Liberal s-a intrunit duminica. Premierul Nicolae Ciuca este noul Presedinte al PNL Congresul extraordinar al Partidului National Liberal s-a intrunit duminica, la Palatul Parlamentului, pentru alegerea noului presedinte, dupa ce Florin Citu si-a dat demisia de la conducerea partdului. Premierul Nicolae Ciuca, singurul candidat pentru aceasta functie,…

[stiridinromania]

ANONIMUL 2022, la jumătatea parcursului. Repere din festival

Cea de-a 19-a ediție a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL, care are loc la Sfântu Gheorghe (Delta Dunării), a ajuns la jumătatea parcursului. Primele trei zile și seri de proiecții, în prezența unor invitați speciali - regizori, producători și actori, au înregistrat mii de spectatori, iar la discuția liberă din cadrul seriei ANONIMUL Talks, care a durat mai mult de o oră și jumătate, cineaștii și cinefilii au căutat soluții privitor la cum ar trebui filmul românesc adus mai aproape de publicul autohton. Proiecțiile din campingul Green Dolphin au atras un număr mare de spectatori. Dacă la gala de deschidere „Mariupolis 2” al regretatului Mantas Kvedaravicius a fost proiectat în premieră națională în fața a peste 3.000 de spectatori, numărul acestora a fost comparabil marți seară, la avanpremiera „Marocco”, al doilea lungmetraj semnat de Emanuel Pârvu. Filmul, proiectat în prezența actorilor: Emilia Popescu, Crina Semciuc, Tudor Cucu-Dumitrescu, Vlad Brumaru, a directorului de imagine Silviu Stavilă, producătorului Miruna Berescu și a regizorului, a fost ovaționat îndelung, iar el va fi prezentat și sâmbătă, în ultima zi de festival, în una dintre sălile de cinema din Green Village. „Marocco” va avea premiera în cinematografele din toată țara pe 7 octombrie 2022.

A treia zi de festival a debutat sub semnul dezbaterii. „Așteptările publicului vs așteptările realizatorilor” a avut loc în prezența publicului și a mai multor personalități din industrie – actorii Emilia Popescu, Vlad Ivanov și Alexandru Papadopol, președintele UCIN, Laurențiu Damian, regizorul și actorul Emanuel Pârvu, regizorul Sebastian Mihăilescu și producătoarea Miruna Berescu, directoarea ANONIMUL. După o discuție liberă în timpul căreia cinefilii prezenți și-au expus părerile și așteptările, iar cineaștii au amintit problemele cu care se confruntă domeniul - lipsa spațiilor de proiecție, a sprijinului oferit de stat, dar și puterea scăzută de cumpărare -, au fost trase câteva concluzii. Este nevoie ca filmul românesc să fie promovat tinerilor, mai ales în școli, e necesar ca cineaștii să pună accent și pe marketing, dar și pe un segment mai bine reprezentat de film de public.

“Noi am mai avut această întâlnire public-cineaști și în 2019, pe aceeași temă, însă anul acesta am avut o participare mult mai activă din partea publicului, de toate vârstele, ceea ce ne-a arătat că genul acesta de dialog este așteptat și de ambele părți. Au fost puse în discuție multe opinii: de la temele alese de cineaștii români, la nevoia unei mai bune promovări a filmelor românești în media, până la platformele de strteaming, asa că discuția a rămas deschisă și toată lumea a căzut de acord că astfel de întâlniri ar trebui să se întâmple mai des, iar noi cu siguranță vom continua aceasta inițiativă și la edițiile următoare.” a declarat Miruna Berescu la finalul evenimentului. Seara, cântăreața jazz & soul Luiza Zan și chitaristul Iulian Pavelescu au susținut în camping un concert intitulat „Delta Dawn”.

ANONIMUL va continua, între altele, cu o proiecție specială „Metronom”, joi, 11 august, în prezența mai multor membri ai echipei. Primul lungmetraj de ficțiune al lui Alexandru Belc a fost distins cu premiul pentru regie al secțiunii Un Certain Regard a Festivalului de la Cannes de anul acesta și este una dintre poducțiile românești prezentate acum în afara competiției festivalului, înainte de lansarea în cinematografe programată pentru această toamnă. O proiecție specială va fi și cea a filmului ucrainean „Butterfly Vision”, de Maksym Nakonechnyi, în prezența actriței Rita Burkovska, care a sosește de la Kiev la Sfântu Gheorghe, via Chișinău, pentru a vorbi cu publicul, pe 12 august, despre drama lansată anul acesta, inclusă la ANONIMUL în programul Focus Ucraina, din care fac parte documentarul „Mariupolis 2”, de Mantas Kvedaravicius, și drama „Bad Roads”, de Natalya Vorozhbit. Sâmbătă, 13 august, gala de închidere ANONIMUL 2022 va avea loc în camping, de la ora 22:00, când vor fi anunțați câștigătorii. Ea va fi urmată de un concert Gojira și de proiecția scurtmetrajelor premiate și a câștigătorului Trofeului ANONIMUL 2022. Programul festivalului cuprinde două competiții de scurtmetraje, românești și internaționale, o competiție de lungmetraje și proiecții în afara concursului. Competiția de scurtmetraje românești cuprinde 12 titluri, iar cea de scurtmetraje internaționale, 10 filme. Selecția pentru ambele a fost realizată de criticul de film Ionuț Mareș. Publicul va alege – prin vot – cel mai bun scurtmetraj românesc și cel mai bun scurtmetraj străin, fiecare premiu având valoare de 1.000 de euro, în timp ce Fundația Anonimul va desemna din competițiile de scurtmetraj românesc și internațional câștigătorul Premiului „Ovidiu Bose Paștină”, în valoare de 1.000 de euro. Cinci lungmetraje de ficțiune și documentare concurează anul acesta pentru marele trofeu: „107 Mothers” (Slovacia, Cehia, Ucraina), regizat de Peter Kerekes, „I’m So Sorry” (China), de Zhao Liang, „Mighty Flash” (Spania), de Ainhoa Rodríguez, „Talking About the Weather” (Germania), de Annika Pinske, și „Zuhal” (Turcia), de Nazlı Elif Durlu. Selecția competiției de lungmetraje a fost realizată de Ludmila Cvikova. Câștigătorul Trofeului ANONIMUL va fi ales tot prin vot de publicul festivalului. Premiul, în valoare de 3.000 de euro, este oferit de OTP Bank. Programul ANONIMUL poate fi consultat pe festival-anonimul.ro, iar biletele cu valoare zero pentru proiecțiile din săli pot fi procurate de pe eventbook.ro. În baza buletinelor de vot de la punctele de informare și de la intrarea în sălile de cinema din Sfântu Gheorghe sau direct pe site-ul festivalului, publicul poate vota filmele preferate. Votul online va fi deschis sâmbătă, între orele 11:00 și 18:00, pe vot-anonimul.ro. Mai multe detalii despre festival, pe http://www.festival-anonimul.ro/ Ne puteţi urmări pe: Website | Facebook | Instagram Read the full article

[smartseo4you]

Farul trece de Sepsi după o partidă extrem de tensionată

New Post has been published on https://reporterliber.ro/farul-trece-de-sepsi-dupa-o-partida-extrem-de-tensionata/

Farul trece de Sepsi după o partidă extrem de tensionată

Farul Constanța a învins-o în această seară pe teren propriu pe Sepsi Sf. Gheorghe, scor 1-0 (0-0), într-o partidă contând pentru etapa a 4-a din Liga 1.

Unicul gol al meciului a fost înscris în minutul 49 de Jefte cu un șut din marginea careului mic după o minge întoarsă excelent de de Nooijer.

Detaliile meciului

Echipele de start:

Farul: Aioani – Dussaut, Larie, Ghiţă, De Nooijer (Buta ’80) – Pires, Mladen, Artean (Dobrosavlevici ’73)- Chiţu (Ciobanu ’59), Betancor (Petre ’80), Pitu (Sali ’80). Antrenor: Gheorghe Hagi;

Sepsi: Niczuly – Dimitrov (Gonzalez ’63), Ninaj (Tincu ’77), Sousa, Mitrea – Dumitrescu, Fofana (Golofca ’83), Vaşvari, Ştefănescu (Păun ’63)- Damaşcan, Chunchukov (Ashkovski ’83). Antrenor: Leo Grozavu;

Arbitru:

Adrian Cojocaru;

Cartonașe galbene:

Farul: Ciobanu ’88 ;

Sepsi: Mitrea ’36, Ninaj ’77;

Cu această victorie, Farul acumulează 8 puncte și se află pe locul 5 în clasament. Sepsi este pe 10 cu 4 puncte.

Etapa viitoare, Farul va juca în deplasare cu CFR Cluj, iar Sepsi va primi vizita celor de la FC Argeș.

Sursa stire 27sportas.ro

[parakoval]

177) Nicadori, Decemviri, Răzbunători - w Rumunii w latach trzydziestych lokalny faszystowski rząd, w sojuszu z mocarstwami Osi, utworzył paramilitarne milicje, aby zlikwidować opozycję sił komunistycznych dążących do obalenia monarchii i ustanowienia lewicowego reżimu. Drużyny śmierci zostały zorganizowane przez Żelazną Gwardię w 1936 roku. Kierował nimi Corneliu Zelea Codreanu. Miały silny charakter religijny, związany z rumuńskim Kościołem prawosławnym. Głęboko antykomunistyczny. Do Nicadori (połączenie imion Nicolae Constantinescu, Doru Belimace i Ion Caranica), Decemviri (z łaciny, 10 mężczyzn) i Răzbunători (Avengers, Mściciele), z członkami: Miti Dumitrescu, Ion Iescescu, Ovidiu Isaiah, Ion Moldoveanu, Gheorghe Paraschivescu, Cezar Popescu, Marin Stănciulescu, Traian Popescu, Ion Vasiliu. Były to grupy paramilitarne, których zadaniem było zwalczanie powstańców komunistycznych i eksterminacja wszelkich opozycji politycznych. Przeprowadzają zbrojne ataki, użycie materiałów wybuchowych i selektywne zabijanie członków organizacji wroga. Członkowie faszystowskich rumuńskich szwadronów śmierci byli znani jako legioniści i powiedzieli, że „przyjmą śmierć” i zaklną krzyż, aby walczyć z wrogami i w razie potrzeby umrzeć za sprawę. Śmierć żołnierzy Żelaznej Gwardii obchodzono jako męczenników.

1. Członkowie faszystowskich rumuńskich szwadronów śmierci, Decemvirii.

2. Członkowie szwadronu śmierci Nicadori, Doru Belimace, Nicolae Constantinescu i Ion Caranica.

3. Pogrzeb Corneliu Zelea Codreanu, zorganizowany przez Żelazną Gwardię.

4. Decemviri i Nicadori, wraz z Codreanu, zostali ekshumowani i honorowo powtórnie pogrzebani w listopadzie 1940 r.

5. Nicadori na rozprawie sądowej.

6. Nicolae Constantinescu.

7. Tablica pamiątkowa Iona Gheorghe Duca na stacji kolejowej Sinaia.

[osobypostacieludzie]

Radu Gyr ( Radu Ștefan Demetrescu ) - był rumuńskim poetą, eseistą, dramatopisarzem i dziennikarzem. Gyr był synem aktora Coco Dumitrescu z Craiovy. Studiował w szkole średniej w Carol I High w Craiova. Następnie studiował na Uniwersytecie w Bukareszcie, gdzie otrzymał tytuł doktora. w literaturze i został starszym wykładowcą. Wstąpił do faszystowskiego ruchu Żelaznej Straży, stając się w porę lokalnym dowódcą. Podczas Narodowego Rządu Legionowego został mianowany dyrektorem generalnym rumuńskich teatrów. Pod jego zarządem powstał Teatr Żydowski Baraşeum (późniejszy Państwowy Teatr Żydowski). Powstaniu Teatru Żydowskiego towarzyszyło zakazanie ��ydowskim aktorom grania w dowolnym miejscu w Rumunii, ponieważ stworzenie teatru było czystką wszystkich Żydów ze wszystkich teatrów w całym kraju. Był więziony przez 20 lat i nigdy nie został całkowicie zrehabilitowany jako pisarz. Jego pierwsze lata więzienia politycznego rozpoczęły się, gdy Żelazna Gwardia przegrała bitwę z Ionem Antonescu. Po spędzeniu czasu w więzieniu Radu Gyr został wysłany do walki na froncie wschodnim, w formie kary zarezerwowanej dla byłych legionistów. W 1958 r. został skazany na śmierć przez władze komunistyczne z powodu jego wiersza, uważanego przez reżim za wywrotową, "Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!" ("Powstań George, powstań John!"). Wiersz domagał się, aby chłopi i ogół Rumunii, podając nazwy rodzajowe, wystąpili przeciwko komunistycznemu reżimowi dyktatorskiemu: wydano go, gdy ostatnia fala brutalnej kolektywizacji obejmowała rumuńską wieś (proces trwający w latach 1949-1962). Jest to przede wszystkim wiersz błagający o wolność. Rumuni, zwani generalnie Georgem i Janem, są powołani do tego, by powstać "nie dla chleba, ani ziemi, ale dla ich wolnego powietrza"; za ich "przybita pieśń" i "łzy oswojonego słońca"; dla "stosu horyzontów i kapelusza gwiazd"; "pić wolność z dobrze wiadra", "pływać w nim tak jak w niebie, i potrząsać swoimi kwiatami wiśni na siebie". Jego wyrok został zamieniony na dożywotnie więzienie, ale służył zaledwie sześć lat, z których dwa z łańcuchami u jego stóp. Chociaż ciężko chory (zapalenie wątroby, TBC, hemofilia, wypadanie odbytu zgorzelinowego), odmówiono mu jakiejkolwiek pomocy medycznej, był głodzony i torturowany. W sumie służył 16 lat w więzieniach komunistycznych (1945-1956, 1958-1964). W latach 1963-1964 wszyscy ocalali więźniowie polityczni musieli zostać zwolnieni pod presją Zachodu. Po zwolnieniu z więzienia w 1963 r. był stale ścigany i grożono mu przez budzącą strach rumuńską tajną policję, Securitate. Został zmuszony do współpracy, podobnie jak Nichifor Crainic, z Glasulem Patriei (The Voice of the Motherland) - później nazwanym Tribuna României - dziennikiem wydanym przez Securitate na zesłanych Rumunach za granicą.

[melidonium]

Emilia Țuțuianu: Azi… pentru mâine – dialoguri

Emilia Țuțuianu: Azi… pentru mâine – dialoguri

https://issuu.com/emiliatutuianu/docs/final-ajder.

Dialoguri cu: Rodica Anca, Petruș Andrei, Veronica Balaj, Iulia Roger Barcaroiu, Florin Vasile Bratu, Gheorghe A. M. Ciobanu, Ileana Costea, Boris David, Ștefan Dumitrescu, Tudor Ghideanu, Dimitrie Grama, Mariana Gurza, Sorin Ullea, Cecilia Bănica-Pal, Vavila Popovici , Virgil Răzeșu, Ben Todică, Tiberiu Tudor, Minodora Ursachi

[radioromania]

Concert Sabin Drăgoi la Sala Radio, sub semnul folclorului autentic

(10 decembrie 2018)

În această lună derulată sub semnul Centenarului României, Orchestra de Cameră Radio vă invită miercuri, 12 decembrie (ora 19:00), la un concert care va aduce în faţa publicului de la Sala Radio folclorul românesc autentic, prin creaţiile compozitorului Sabin Drăgoi.

Evenimentul este dedicat în întregime compozitorului român, de la al cărui deces se împlinesc 50 de ani. Sabin Drăgoi a fost unul dintre cei mai de seamă promotori ai şcolii româneşti de compoziţie bazate pe prelucrarea folclorului şi un apreciat culegător de folclor, ale cărui creaţii sunt influenţate de muzica tradiţională românească.

Sub bagheta dirijorului Tiberiu Oprea - prim-dirijor al Filarmonicii Piteşti şi co-fondator al instituţiei (în 2007) şi dirijor al Teatrului Naţional de Operetă şi Musical Ion Dacian, veţi asculta creaţiile lui Sabin Drăgoi: Petrecere Populară, Divertisment Sacru, Divertisment Rustic şi suita Şapte dansuri populare.

La eveniment va participa şi primarul Municipiului Arad, Gheorghe Falcă, care va înmâna, din partea Consiliului Judeţean Arad şi a Primăriei Municipiului Arad, Ordinul Centenar (pentru contribuţia adusă la promovarea compozitorului Sabin Drăgoi). Distincţia va fi acordată familiei compozitorului Sabin Drăgoi, Orchestrei de Cameră Radio, Directoarei Orchestrei şi Corurilor Radio – Liliana Staicu şi dirijorului Tiberiu Oprea.

Prin parteneriatul încheiat între Radio România şi Biblioteca Judeţeană Alexandru D. Xenopol din Arad, la 50 de ani de la trecerea în nefiinţă a compozitorului văd lumina tiparului într-o nouă formulă editorială: Divertismentul sacru, Divertismentul rustic, Petrecerea populară, Dixtuorul şi Suita de şapte dansuri populare, publicaţie ce urmează să fie distribuită tuturor filarmonicilor, conservatoarelor şi liceelor de muzică din ţară.

Tiberiu Oprea este colaborator permanent al Orchestrei de Cameră Radio, Teatrului Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski – Constanţa, Filarmonicii Botoşani, Filarmonicii Paul Constantinescu – Ploieşti, Orchestrei Simfonice Bucureşti, precum şi invitat al filarmonicilor Mihail Jora – Bacău, Filarmonica Banatul – Timişoara, Filarmonica Oltenia – Craiova, Filarmonica Ion Dumitrescu – Râmnicu-Vâlcea, Filarmonica Oradea, Filarmonica Arad, Filarmonica Transilvania – Cluj, Filarmonica Muntenia – Târgovişte ş.a.

Tiberiu Oprea a colaborat cu artişti renumiţi: Felicia Filip, Cezar Ouatu, Pompeiu Hărăşteanu, Bianca Ionescu, Daniela Vlădescu, Florin Georgescu, Mediana Vlad, Irina Iordăchescu, Valentina Naforniţă, Alfredo Pascu, Crina Zancu, Ştefan Popov, Sorina Munteanu ş.a. şi cu artişti instrumentişti renumiţi, precum: Valentin Gheorghiu, Liviu Prunaru, Cristina Anghelescu, Luiza Borac, Răzvan Suma, Alexandru Tomescu, Gabriel Croitoru, Horia Mihail, Mihai Ungureanu, Horia Maxim, Mirabela Dina, Alexandru Anastasiu, Ion Bogdan Ştefănescu ş.a.

Deşi este un violonist cu palmares, bagheta este cea care l-a consacrat. Tiberiu Oprea a debutat la pupitrul Orchestrei Tineretului Bucureştean, la Sala Parlamentului şi a fost invitat apoi să conducă orchestra Jeunesses Musicales la Festivalul de la Belfort, Franţa, în 1997.

Concertul poate fi ascultat în direct pe toate frecvenţele Radio România Cultural şi Radio România Muzical din ţară şi în streaming live pe Internet, pe www.radioromaniacultural.ro şi www.romania-muzical.ro.

Biletele la concertele Orchestrelor şi Corurilor Radio se pot achiziţiona on-line prin reţeaua www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în magazinele Inmedio semnalizate bilete.ro şi la Casa de bilete a Sălii Radio.

Alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio, pe www.orchestreradio.ro.

Serviciul  Comunicare  şi  Relaţii  Publice

Adăugat de Luciana Gingăraşu

[smartseo4you]

Sepsi obține primul succes din actualul sezon al Ligii 1

New Post has been published on https://reporterliber.ro/sepsi-obtine-primul-succes-din-actualul-sezon-al-ligii-1/

Sepsi obține primul succes din actualul sezon al Ligii 1

Sepsi Sf. Gheorghe a învins-o în această seară pe Academica Clinceni cu scorul de 2-0 (0-0), într-o partidă contând pentru prima etapă a ligii 1.

Rep a deschis scorul în minutul 56 dintr-o lovitură liberă deviată de la 20 de metri de poartă. Mitrea a făcut 2-0 în minutul 84 cu un șut de la 30 de metri care a fost scăpat în poartă de portarul Păun.

Detaliile meciului

Echipele de start:

Sepsi OSK: Niczuly – Dimitrov, Tincu, Mitrea, Ispas (Dumitrescu ’78) – Gonzalez (Dumiter ’81), Vaşvari, Păun – Aganovic (Rep ’46), Chunchukov (Bojic ’64), Bărbuţ (Askovski ’46). Antrenor; Leo Grozavu;

Academica Clinceni: Păun – Pashov (De Amorim ’88), Bilali, Patriche – Achim, Cioiu (Kazlauskas ’61), Cascini (Ventura ’74), Moulin, Vanzo – Chandarov (Vellios ’61), Gavra (Dumitrache ’74). Antrenor: Ilie Poenaru;

Arbitru:

Iulian Călin;

Cartonașe galbene:

Sepsi OSK: Aganovic ‘8;

Academica Clinceni: Vanzo ’23, Cascini ’29, Bilali ’52, Kazlauskas ’88;

Etapa viitoare, Sepsi va juca în deplasare cu Chindia, iar Academica va primi vizita celor de la CFR Cluj.

Sursa stire 27sportas.ro

[miniaturefantree-blog]

PUCI! Senatoarea de Timis Alina Gorghiu si primarul Aradului, pe lista liberalilor care vor sa-l demita pe Ludovic Orban de la sefia PNL

Directia in care se indreapta PNL, sub conducerea discretionara a presedintelui Ludovic Orban, a fost aspru criticata, luni, in sedinta Biroului Politic National.

Liderul grupului PNL din Senat, Iulian Dumitrescu, i-a reprosat lui Ludovic Orban ca partidul nu comanda un sondaj de opinie pentru a vedea cum sta PNL in optiunile electoratului, in timp ce primarul Aradului, Gheorghe Falca, a criticat, de asemenea, deciziile solitare luate de Orban in ultima vreme, dupa care i-a spus ca este profesor in comunicare.

In replica, Orban i-a transmis ca de un an de zile nu il vede nimeni, cu toate ca spune ca este profesor in comunicare. Presedintele PNL i-a acuzat pe criticii sai ca nu stiu decat sa se planga si ca submineaza partidul din interior, in loc sa faca opozitie la PSD.

In aceste conditii, un grup de initiativa format din 16 liberali, printre care se afla liderul PNL Bucuresti, Cristian Busoi, si presedintii filialelor de sector, au intocmit o lista prin care sustin demiterea lui Ludovic Orban de la sefia partidului.

Surse de la varful partidului au dezvaluit ca printre liberalii nemultumiti de Ludovic Orban, care au participat la sedinta cu scantei, de luni, a Biroului Politic National al PNL de la Parlament, se afla Anca Boagiu, presedinte PNL Sector 2, senatoarea Alina Gorghiu (fost presedinte al PNL – n.r.), liderul senatorilor liberali, Iulian Dumitrescu, primarul Aradului, Gheorghe Falca, senatorul de Caras-Severin, Marcel Vela, fostul deputat PNL, Hubert Thuma si deputatul PNL, Tinel Gheorghe. (Mara Ion)

  vezi sursa: https://www.impactpress.ro/2018/07/11/puci-senatoarea-de-timis-alina-gorghiu-si-primarul-aradului-pe-lista-liberalilor-care-vor-sa-l-demita-pe-ludovic-orban-de-la-sefia-pnl/

Subscribe in a reader

blog afiliat

from politica https://ift.tt/2Ld9O9q via IFTTT

[osobypostacieludzie]

Elena Ilinoiu ( Elena, Lilica Codreanu,  Elena Ilinoiu Codreanu ) - była członkiem Ruchu Legionowego i żony Corneliu Zelei Codreanu. Elena Ilinoiu była córką Constantina Ilinoiu, urzędnika na kolei. Otrzymał list licencyjny i w okresie studiów poznała Corneliu Zelea Codreanu. Małżeństwo miało miejsce po uniewinnieniu Codreanu w wyniku zamachu na prefekta policji w Manciu: ślub cywilny odbył się w Huşi, a religijny w Focsani, w Petreşti Crîngul, 14 czerwca 1925 r., Gdzie uczęszczało od 80 000 do 100 000 osób. Po zamordowaniu Codreanu w 1938 r. Elena Ilinoiu ukryła się w Transylwanii z Cătăliną, dziewczyną, którą Codreanu przyjął;  następnie udał się do Czechosłowacji , docierając do Pragi, a następnie, przy wsparciu legionistów w Niemczech, uciekł do Berlina. W 1940 r. Po dołączeniu do władzy Ruchu Legionu, wróciła do Rumunii i zamieszkała w Husi, w domu ojców. W pierwszych latach po dojściu reżimu komunistycznego Elena Ilinoiu nie znalazła się na czarnej liście osób ściganych przez nowy reżim. Została zmuszona do zwrotu Buicka, który został mu udostępniony przez Ministerstwo Sił Zbrojnych, ale mógła utrzymać swój przepływ tytoniu. Zaledwie kilka lat później, w wyniku "interwencji" "towarzyszy członków PMR odpowiedzialnej pracy" , został on wycofany w 1950 roku z upoważnienia do kierowania przepływem tytoniu, po którym stała się więźniem politycznym reżimu komunistycznego, przechodząc przez więzienia Mislei, Târgşor, Arad, Oradea. Po zwolnieniu z więzienia została deportowana do 1964 r. Na Bărăgan Plain , w Lăteşti, gdzie miała obowiązkowe miejsce zamieszkania, z m.in. Constantin Ticu Dumitrescu , Adrian Marino , Paul Goma , Nicolae Balotă , Maria Antonescu , żona marszałka Iona Antonescu , Gheorghe Flondor , Nadia Russo .  Tu spotkał pułkownika Constantine Praporgescu, syna generała Davida Praporgescu , z którym się ożenił.  W tym okresie pracował jako opiekun w wiejskiej szkole.

[news24hrou]

ANAF, în platoul Chefi la Cuțite! Un sufle de portocale, pentru inimioara lui Chef Dumitrescu și o negociere subtilă: "Nu răspund la astfel de provocări!" Gheorghe Davidel, inspector ANAF și colecţionar pasionat de cărţile de bucate vechi, a venit în fata chefilor cu un preparat dedicat unuia dintre ei. Sufle de portocale, pe inimioara lui Florin Dumitrescu. https://ift.tt/2Kr9pNu

[news247worldpress-blog]

Cariera unui om de onoare, cetatean de onoare si politist integru

Cariera unui om de onoare, cetatean de onoare si politist integru

Dumitrescu Gheorghe un fiu al satului din Comuna  Beleți-Negrești (Arges) , vine la pensie  cu un trecut exemplar de elev, sportiv de performanta( box) , Cetatean de Onoare al comunei, militar desavarsit in SPP si mai apoi in misiunile ONU (de unde a venit decorat, premiat) si Politia Romana.

Foto: Dumitrescu Gheorghe

Dumitrescu Gheorghe este un om model pentru generatiile intregi de politisti…

[rudyroth79]

Motto: ”Lumea e o scenă și toți oamenii sunt actori.”

Am văzut spectacolul Teatrului de Comedie din București, pus în scenă de Andrei Șerban și Daniela Dima, ”Mult zgomot pentru nimic” de Shakespeare, la sfârșit de aprilie 2018. Așa cum spune și titlul, piesa este o înșiruire de situații bizuite pe bârfă, calomnie, vorbire în doi peri. S-ar părea, un spectacol discursiv, dar nimic din toate astea, ci, dimpotrivă, ritmul este foarte alert.

Cadrul-ramă argintie al scenei duce cu gândul la faptul că vom asista la o poveste-tablou. Pe măsura derulării spectacolului, realizezi că, de fapt, scena e o oglindă imensă în care noi, cei așezați confortabil în fotolii, ne privim uimiți, contrariați și impresionați de maniera de abordare. Filmările live proiectate pe ecranul din fundal, nu-i au protagoniști, așa cum ar fi firesc, doar pe actori, care aleargă, se spionează, se urmăresc. Filmul arată/dezvăluie locuri din spatele ușilor închise: foaierul, culisele, culoarele, cabinele, chiar trotuarul din fața clădirii. Teatrul se dilată, e peste tot. De astă dată însă, Andrei Șerban le-a permis spectatorilor să șadă comozi în scaune. Nu i-a mai împins prin cotloanele teatrului, ci i-a făcut să-și privească taini��ele sufletului. Le-a provocat o vedere dinafară. Nu e deloc comodă această uitătură exterioară, această punere în față a oglinzii în care să-ți privești direct ipocrizia, neîncrederea, fățărnicia și alte sentimente ”înalte”. Camerele de filmat, răspândite peste tot, aduc la lumină ascunzișuri, pândesc, se furișează în intimitatea cea mai profundă, zgâiesc figurile, măresc ridurile, scot la lumină urâciunea sufletelor. De fapt, îl aduc pe Shakespeare într-o contemporaneitate extremă. Intruziunea filmului în aici și acum-ul teatrului este o opțiune riscantă, lucru recunoscut de Andrei Șerban – care declară în exemplarul caiet-program al spectacolului – că în trecut s-a ferit ”de orice intrus pe antica scândură a teatrului”.

Procedeul brechtian al trăirilor prin ricoșeu este prezent și aici. Actorii înaintează foarte mult spre marginea scenei, pe un podium care pătrunde ușor în sală, privindu-ne intens, răscolitor. În același timp suntem înconjurați de personaje, care răsar de unde te aștepți mai puțin. Mesajele mușcătoare dintre Beatrice și Benedick nu se mai rostesc direct, ci prin intermediul telefonului mobil, cel care ne-a invadat viețile, izolându-ne, aruncându-ne într-o singurătate alienantă. Ne bulucim să trimitem SMS-uri. Nu mai suportăm să ne auzim nici vocea, cu atât mai mult să ne vedem fețele! Trăim într-o claustrare periculoasă. Privirile nu ni se mai întâlnesc. Și parcă pentru a ne obliga să medităm la acest lucru, regizorul o aduce pe Hero pe acel mic podium de care am amintit. Privirea ei este pătrunzătoare, adâncă, scrutătoare. Ca și cum ar dori să ne destăinuiască niște mari secrete. Ca și cum ar vrea să ne facă să vedem ceea ce ea tocmai văzuse. Poate că dacă nu ne-ar fi lipsit curajul să-i susținem căutătura, am fi avut șansa să trecem un prag. Dar ne-a lipsit cutezanța. Precum lui Petru. ”Vino la Mine”, i-a spus Domnul. Țintuindu-L cu privirea, Petru a pornit pe valuri, pășind pe apa învolburată. Pînă în clipa când nu L-a mai privit.

Este de remarcat, din nou, marea generozitate a lui Andrei Șerban. El nu doar lucrează cu o distribuție dublă – pentru a da prilejul cât mai multor actori să vină în contact cu un text shakespearean –, ci le creează în așa fel partiturile și îi pune astfel în valoare încât întrebarea: oare câte personaje principale sunt în această piesă, vine firesc, cu atât mai mult cu cât pe întreaga durată a spectacolului actorii se află aproape toți, permanent în scenă. Iar dacă nu sunt pe scândură se regăsesc în filmele proiectate de Andu Dumitrescu, semnatar și al decorului, aparent de o simplitate austeră. Spun aparent pentru că spațiul gol creat de scenograf permite personajelor să ilustreze complicata intrigă shakespeareană, să o facă mai clară, să o aducă la înțelegere.

Sabrina Iașkevici este o Beatrice (s-ar putea spune o adevărată Catarina) neîmblânzită, plină de energie. Aflată la a doua colaborare cu Andrei Șerban, după rolul Rainei din ”Soldatul de ciocolată” de G. B. Shaw, de la Teatrul Odeon, actrița își construiește personajul ca o adevărată pasionată de mate-fizică (cum recunoaște în intervenția din caietul-program): exact, calculat, cu o claritate de cristal. Chiar atunci când pare a fi prinsă în lațul iubirii, ea se eliberează, scapă, ori simulează îndrăgosteala; nu poate să-și piardă libertatea, să se lase înfrântă în jocul de putere al relației dintre femeie și bărbat. Doar aflată în fața monitorului pe care urmărește farsa care i se pune la cale, își dezvăluie adevăratul chip, acela al tinerei însetată de iubire. Actrița reușește să treacă prin tot acest tumult de stări cu o firească eleganță.

Benedick al lui Conrad Mericoffer se află mereu în contradicție și război – precum Petruchio (Shakespeare a scris ”Femeia îndărătnică” între 1590 – 1594, iar ”Mult zgomot pentru nimic”, la 1600) – cu femeia căreia nu este pregătit să-i pună hățurile. Dar din umbră, prietenii plănuiesc altceva pentru el. ”Nimicul” din inima lui iese însă la lumină într-un mod remarcabil, atunci când ascultă ”zgomotul” făcut în umbra lui și care se transformă într-un vârtej de sentimente, cărora nu le va mai putea ține piept.

Don Pedro din acest spectacol nu mai este luptătorul victorios al unei bătălii obținute pe câmpul de luptă, ci șeful unei mafii politice, semănând izbitor cu combatanții politici de azi, de la noi și de aiurea. Reușita lui nu mai are nimic de-a face cu vitejia oșteanului, ci cu alegerile și câștigarea lor, izbândă punctată prin dezlănțuita veselie a echipei, din care fac parte – vedem amuzați în filmul de pe ecran – însuși Andrei Șerban și Daniela Dima. Liviu Pintileasa are știința de a creiona imoralitatea, cameleonismul personajului și tendința spre lubric și manipulare a celor din jur, încununată de jocul puterii politicianului veros de azi.

Claudio – Lucian Ionescu pare total aservit amicului său, Don Pedro, lăsându-se manevrat în toate felurile de acesta. ”Zgomotul” din jurul relației lui cu Hero, pus la cale de Don John, fratele lui Don Pedro și acoliții lui, îl transformă într-un ins răzbunător și nemilos. Deodată iese la iveală trăsătura de macho, gata să sacrifice totul pentru onoarea pătată. Actorului îi reușește pe deplin această pendulare între credulitate și instransigență.

În jocul politic al lui Don Pedro, un rol împortant îl deține Leonato, guvernatorul Messinei și tatăl lui Hero. Alexandru Conovaru își creionează personajul conferindu-i doza exactă de umilință și supușenie. Alunecos și abil, el știe să-și câștige o poziție politică stabilă în preajma câștigătorului Don Pedro. Pe de o parte. Pe de altă parte, se remarcă știința cu care actorul modifică traiectoria personajului atunci când, jignit de necinstea fiicei, devine necruțător și nemilos, ieșind din bălăceala zoioasă în care se scălda.

Inocenta Hero – Anca Dumitra se supune mașinațiilor tatălui interesat să intre în grațiile mai-marelui zilei. Împinsă în brațele dezmățatului Don Pedro, imaginea purității, întruchipată cu gingășie de actriță, va fi mânjită de zgomotoasele denunțuri ale frustratului Don John. Va rămâne cu siguranță în memoria spectatorului chipul descompus de durere al lui Hero căzută în dizgrația chiar și a tatălui, care, într-un gest de o nemaipomenită cruzime, se debarasează de ea, îndepărtând-o ca pe un obiect, într-o scenă de un sfâșietor tragism. Așa cum am mai spus-o, privirea actriței, înfiptă în ochii martorilor muți din sală, lasă în urmă o dâră de neliniște, dar și de compasiune, de trăire alături/cu. E căprioara rănită, abia mai respirând. E cea care a murit pentru această lume plină de nedreptăți, de ură, de cruzimi nemăsurate, de calomnii, de uneltiri odioase. Să fie oare aceste fulgurări, contemplații ale lumii din care a dispărut durerea și întristarea?

Nota de umanitate din scena dură a tatălui repudiindu-și fiica este adusă de Părintele Francisc, interpretat de Alexandru Bogdan, care reușește să treacă, cu o naturalețe și un firesc absolut, de la Prezentatorul vivace, la sobrietatea omului bisericii, dar și la celelalte personaje; tot ele este și Baltazar și Mesagerul și un polițist. Aparițiile lui conving și demonstrează un cameleonism ieșit din comun.

Margareta Dorinei Chiriac este o diavoliță. Aude intriga pe care Don John o pune la cale și dezvăluie mârșăvia plănuită. Isteață, ea surprinde prin observațiile ironice pe care le face la adresa lui Don Pedro.

O apariție este Bogdan Cotleț în Don John. Îl servește de minune costumul de rocker negru și rău sosit parcă din Bronx, cu privire de drogat și gesturi de răufăcător. El reușește să-și ducă la îndeplinire planul mârșav ajutat de oamenii lui de taină, servitorii Borachio – Dan Rădulescu și Conrada – Andrada Corlat. Ei sunt fideli răului slujindu-l și achitându-se exemplar de sarcini, dar numai până în clipa când li se aduce dovada uneltirilor.

Apariții pitorești sunt polițiștii – din nou Alexandru Bogdan și Mihai Niță –, Verges-Aguridă (Șerban Georgevici), Dogberry-Coarnă (Silviu Debu) și Ursula/Grefierul (Antonia Boantă).

Costumele Doinei Levintza sunt ca o a doua piele a personajelor. Modernismul subtil – rochia diafană a miresei Hero, ori cea de nuntă a verișoarei Beatrice – se îmbină cu kitsch-ul; prezentatorul, prototip al moderatorilor din televiziunile de azi, poartă o cămașă foarte viu colorată, în culori țipătoare, de papagal sud-american, tocmai pentru a capta atenția privitorilor. Se remarcă apoi simplitatea prin care se schimbă aspectul unor personaje. De pildă, înfățișarea lui Benedick se transformă printr-o trăsătură… de creion. Dacă la început acesta poartă o barbă impunătoare, frumos desenată, după ce cade în capcana dragostei, barba dispare, lăsând o față de copilandru căzut în iubire. Și exemplele pot continua. Bărbații distribuiți sunt înveșmântați în costume ”la zi”, cu pantaloni urmând foarte de aproape linia piciorului și sacouri strâmte, scurte, parcă intrate la apă. (Să vină, oare, această modă, din dorința de a minimaliza masculinitatea? De a-i face pe tineri să semene tot mai mult cu niște fetițe răzgâiate, fără un sex definit încă?).

Muzica live a lui Raul Kusak precum și intervențiile directe în spectacol ale muzicianului dar și coregrafia lui Ștefan Lupu întregesc atmosfera și constituie contrapuncte comice în economia spectacolului.

Să fie trădat, oare, Shakespeare prin această adaptare (nepermis de liberă) operată de Andrei Șerban și Daniela Dima? Din contră. Este rarissimă o mai mare devoțiune pentru marele Will și pentru demonstrarea ideii că nimicul înseamnă (și) cuvântul devenit zgomot. Andrei Șerban și Daniela Dima ne pun oglinda în față și ne ajută să trecem mai ușor peste griji, probleme, gânduri cotidiene, care ne asaltează, îngroapă, macină sufletele. Ei ne-au chemat la teatru ca să ne deschidem inimile, să privim la frământările altora, care seamănă teribil cu ale noastre. Că doar sunt oameni din aceeași plămadă.

Arhiva rubricii Cronica de teatru

”Un spectacol-oglindă sau scena supravegheată” de Eugenia Sarvari Motto: ”Lumea e o scenă și toți oamenii sunt actori.” Am văzut spectacolul Teatrului de Comedie din București…

[mesagerulneamt]

”Pentru mine, doamna Elena Dumitrescu-Botez este mărturia vie a unui caracter deosebit, a unei artiste inspirate și a unui profesor de excepție” – Vasile Spătărelu, compozitor.

Elena Dumitrescu, viitoarea soprană a României, a văzut lumina zilei la Piatra Neamț, într-o zi importantă, de Rusalii. Era al șaselea copil al lui Cleonichi și Ștefan Dumitrescu, negustor înstărit din mahalaua Precista. Prăvălia acestuia era amplasată în fața făbricuței de cherestea Foresta, pe care actuala democrație a înghițit-o cu tot cu fulgi. Mai precis, în coasta cofetăriei lui Cozma. Pe aia mică, recent venită pe lume, frații au numit-o Dulcica, Berecheta, Țunăraș. Era răsfățata familiei și a vecinilor. A cântat din ”frageda pruncie”, și lălăială populară, și muzică ”cultă”, și fals, și adorabil.

Prima ei apariție în public s-a consumat la 4 ani, când frații ei mai mari, întorși cu chef dintr-o drumeție făcută la Sarata, au așezat-o pe masa musafirilor din ogradă, cu misia să cânte. Și artista în devenire ”s-a produs”. A cântat, cu mâinile în șold, ”Alunelul, alunelul, hai la joc”. A fost un succes uriaș, urmat de aplauze furtunoase.

La școala primară, eroina noastră a fost, în toții anii, premiantă, cu coroniță. Știm de pe diplomele pe care le-a primit: ”Se acordă elevei Dumitrescu Elena din cls. a IV-a, premiul I pentru bună purtare și silință la învățătură, obținând media generală 9,92. Semnătură, directoarea școlii Eug. Mrejeriu și institutoarea Viorica Theofănescu”. Diploma avea în antet: Școala Primară Nr. 1 de Fete, Piatra Neamț și anul școlar 1935-1936. Directoarea școlii era fiica celebrului învățător Mrejeriu, care a ridicat în ținutul Neamțului zeci de școli, apoi a intrat în politică.

Chipul viitoarei soprane de calibru poate fi văzut și în pozele fotografului regal A. Chevallier, elvețianul pripășit pe la noi, care avea atelier foto în fața liceului ”Petru Rareș”. Interesul Elenei pentru literatură, teatru și muzică a fost încurajat de toată familia. Încă din pruncie, avea o bibliotecă muzicală, cu Rigoletto, Traviata, Bărbierul din Sevilla. Că nu prea le înțelegea, era firesc. La 13 ani, frații grijulii au dus-o pe aia mică la sala de festivități a liceului ”Petru Rareș”, să-l vadă pe George Enescu, cum cântă la vioara lui fermecată. A rămas profund impresionată. Pe tot timpul șederii la Piatra, Enescu a fost găzduit de Gheorghe Lalu, bogătaș din târg, că așa era obiceiul pe atunci. N-am auzit în zilele noastre de astfel de acte caritabile venite din partea potentaților actuali, deși mulți artiști se află în jenă financiară.

Și la liceu eleva Elena Dumitrescu a fost studioasă și serioasă. Într-o poză, e prezentată în uniformă de elev și cu număr la mână. E dulce foc! Nu văd ce părinte nu și-ar dori să aibă un asemenea copil. Ce defecte am găsit la poză? Numărul matricol e format din ”L.P.N. 80”. Traducere? ”Liceul Piatra Neamț, 80”. Numai că ”N” a fost cusut invers. Se mai întâmplă (v. cartea ”Fragmente de cânt și viață”, autor Elena Botez). La amintitul liceu, a fost colegă cu Iulia Hălăucescu, care i-a făcut și portretul și ambele au beneficiat de severitatea Sidoniei Hogaș, profesoara de muzică de la liceu. Orele de muzică erau ore de teroare. Cine mișca era mort! Când spun asta, mă bazez pe declarațiile unei profesoare de 85 de ani, din Piatra Neamț, care a făcut muzica la școală cu domnișoara. Cum o descrie soprana noastră? Cum a fost:

”Era înaltă, voinică, blondă, cu un coc imens, cu mâini puternice. Când vreo fată din cor falsa, se și trezea cu diapazonul în cap! Sau apucată de moț! Profesoara o punea să repete, să-și repare greșeala. În ora domnișoarei Sidonia, tremuram mai mult decât la ora de matematică. Dar îți deschidea, vrând-nevrând, drumul spre a înțelege frumusețea armoniilor, calea spre minunata lume a muzicii. Te molipseai pentru vecie”.

Și eleva Elena Dumitrescu a avut necazuri cu dificila profesoară de muzică, dar până la urmă au dat la pace. La un 10 mai, pe atunci sărbătoare națională, la marea festivitate a liceului, eleva Elena Dumitrescu a cântat pentru prima dată acompaniată la pian de domnișoara Sidonia, care a făcut și o declarație de bun simț: ”Ți-am spus totdeauna că tu ești muzicală, că ai glas frumos!”. Ziarul ”Universul”, cel mai citit cotidian pe vremea aceea, a publicat un frumos articol despre ”vocea micuței de 16 ani care a interpretat cu mare talent și dăruire dificila arie a Violetei din Opera Traviata”.

Și a început războiul, ăla mondial, ultimul. Deja în aprilie ’44, diviziile sovietice ajunseseră la Târgu Neamț. În această situație alarmantă, directoarea Liceului de Fete din Piatra, Eugenia Popovici, și-a anunțat elevele, cu glasul tremurând: ”De mâine, se închide școala. Veniți să vă luați carnetele de frecvență”. Și s-au executat. Astfel, elevele din clasa a XII-a în anul ’44 au făcut doar șase luni de școală. La vestea că ”Vin rușii!”, pietrenii au plecat în refugiu, fiecare s-a retras pe unde a putut.

Dulcica și a sa familie au ajuns la Lugoj, apoi la Arad, unde tânăra a luat și bacalaureatul, în plin război. Și, deodată, a auzit strigându-se în stradă: ”Armistițiu! E pace! S-a anunțat la radio!”.

Un val de fericire s-a revărsat asupra tuturor. S-a intonat imnul țării, oamenii se îmbrățișau fără să se cunoască. Libertatea a fost repusă în drepturile ei. Atenție!, pentru o clipă. Aparent, lucrurile au urmat normal. Absolventă de liceu, cu bac, eleva Dumitrescu a urmat Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București, avându-i ca profesori de canto pe I. Stroicesccu și Silvia Vrăbiescu Vațianu, la clasa de Operă pe Jean Rânzescu, la Armonii, teorii și solfegii pe Al. Pașcanu și pe marele compozitor I.D. Chirescu. Colegii cu care a onorat scena noastră lirică au fost Magda Ianculescu, Ioana Nicola, Marina Krilovici, Dan Iordăchescu, David Ohanesian, Lucia Roic și Emil Rotundu, ultimii doi fiind pietreni de-ai noștri.

Când studenția era mai frumoasă, viitoarea soprană a fost chemată de urgență la cadre, de tov. Valter Vogel, care i-a comunicat, rece și distant, că are ”un dosar cu scame”, în consecință e liberă ca pasărea cerului. Paralizată de vestea primită, studenta noastră a plâns. Așa a găsit-o maestrul Radu Botez, prim dirijor și director artistic al Operei. ”Trebuie ajutată”, a zis dirijorul. ”Nu se poate face nimic!”, a răspuns zbirul de la cadre. Și, atunci, dirijorul a luat taurul de coarne: ”O iau de nevastă!”. Sluga partidului și-a schimbat radical atitudinea: ”Maestre, atunci se schimbă problema! Îi facem un dosar curat!”. Și i-a făcut, după ce soprana a ajuns soția maestrului Radu Botez.

Să fim clari, niciodată Elena Dumitrescu n-a fost soția dirijorului. I-a purtat doar numele, de aceea și cartea ”Fragmente de cânt și viață” e semnată de Elena Botez.

#gallery-0-4 { margin: auto; } #gallery-0-4 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-0-4 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-4 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

După absolvirea conservatorului, în ’49, a fost angajată, prin concurs, la Teatrul de Operetă din București, unde, timp de doi ani, a interpretat rolurile de subretă, în Pericola, Tarșita și Roșiorul. ”Transferată la Opera de Stat din Timișoara în ’51, pe postul de soprană de coloratură, timp de 28 de ani, a interpretat peste 30 de roluri de operă și operetă: Rosina din Bărbierul de Sevilla de Rossini, Blonda din Răpirea din Serai de Mozart, Lucia din Lucia di Lamemoor de Donizetti, Meignon de A. Thomas, Lakme de Leo Delibes, Hansel și Gretel de Humperdinck, Gilda din Rigoletto de Giuseppe Verdi, Povestirile lui Hofman de Offenbach”…

Elena Dumitrescu-Botez a cântat și în fața conducătorilor iubiți, Ghiță Dej, Ana Pauker, Petru Groza, N. Ceaușescu. N-a cântat de plăcere, a cântat la ordin.

La sala ”Fantazio”, din București, i-a cântat lui Dej și ”Anei noastre”. În timp ce primul secretar general a urmărit cu atenție spectacolul de revistă, Ana Pauker s-a jucat tot timpul în lojă cu un cățel alb, cu funda la gât. Ceferistul Dej respecta actorii, probabil că se gândea și la fiica lui, artistă, Lica.

Și pe Groza ”l-a distrat” soprana noastră de Piatra. Dorind să vadă spectacolul ”Tarșița și Roșiorul”, s-a autoinvitat. A intrat în sală, s-a așezat în primul rând, refuzând loja de onoare, și-a privit cu interes trupa. S-a distrat copios. Spun martorii oculari: ”La sfârșitul spectacolului, ne invită pe soliști, alături de maestrul Radu Botez la locuința lui. Apasă pe un buton, un perete se rotește și apare un bar cu un ospătar foarte dichisit. Suntem serviți cu vinuri alese Tokai, raritate la sărăcia noastră de atunci”.

Întâlnirea cu Tovarășa de la Cabinetul nr. 2 a fost mai dură. Televiziunea română și-a început viața într-un hambar din str. Moliere nr. 2. Într-o zi obișnuită de repetiții, cu actorii soliști, regizori, s-a auzit prin megafon un glas tăios: ”Aprobăm programul și artiștii interpreți, cu excepția tovarășei Elena Botez, din pricina că are un dinte de culoare mai închisă și tovarășa Elena Ceaușescunu o acceptă”. Cum partidul s-a ”șucărit”, vorba țiganului din Ciritei, soprana și-a tratat dintele și a mers mai departe pe drumul consacrării.

A avut prilejul să cânte alături de parteneri renumiți: marele tenor Di Stefano, partenerul sopranei Maria Calas, baritonul italian Aldo Protti, marele bariton canadian A. Quiliko, Giuseppe Taddei, precum și minunații colegi: Niculescu Basu, Ștefănescu Goangă, David Ohanesian, Octav Enigărescu, Ludovic Spiess, Nicolae Herlea. A concertat cu colegi peste hotare, a cunoscut Bulgaria, Polonia, Ungaria, Germania, URSS-ul, Armenia… Vara, în concedii, când venea în urbea ei de baștină, organiza împreună cu baritonul Emil Rotundu și solista Lucia Roic, pietreni și ei, concerte mult apreciate de protipendada vremii. Cu banii strânși la micile serbări, erau ajutați studenții nevoiași. În aceste acțiuni lăudabile se amesteca și Dumitru Almaș, istoricul de mai târziu. Când Ceaușescu, nemaiavând ce face cu absolvenții de conservator, i-a pensionat la 45 de ani, în loc de 50, și soprana de coloratură Elena Dumitrescu-Botez a fost pusă pe liber. Fără comentarii.

Evident, s-a întors acasă, la Piatra Neamț. Aici, în târgul copilăriei sale, a fost profesor de Canto Clasic, la Liceul ”Victor Brauner”, timp de 26 de ani. A descoperit copii talentați și dornici să învețe meseria dificilă de solist vocal. A format numeroși elevi, mai târziu studenți în toate cele 5 Conservatoare, absolvenți și soliști în țară și în străinătate. A fost iubită de toți.

Întrebată fiind de ce a scris cartea ”Fragmente de cânt și viață”, a răspuns cu vorbele Sandei Stolojan: ”Trecutul, dacă nu e povestit se uită. În familie, zac multe informații care vor dispărea, odată cu moartea celor care tac”. Evident, se referea la familia lui Ștefan Dumitrescu din mahalaua Precista de altădată. Și, de ce nu, la cei șase nepoți care s-au realizat ca oameni.

Prof. Dumitru RUSU

O viață de cântec ”Pentru mine, doamna Elena Dumitrescu-Botez este mărturia vie a unui caracter deosebit, a unei artiste inspirate și a unui profesor de excepție” - Vasile Spătărelu, compozitor.

[melidonium-revista-de-cultura]

Azi... pentru mâine dialoguri

Azi… pentru mâine dialoguri

https://issuu.com/emiliatutuianu/docs/final-ajder. Dialoguri cu: Rodica Anca, Petruș Andrei, Veronica Balaj, Iulia Roger Barcaroiu, Florin Vasile Bratu, Gheorghe A. M. Ciobanu, Ileana Costea, Boris David, Ștefan Dumitrescu, Tudor Ghideanu, Dimitrie Grama, Mariana Gurza, Sorin Ullea, Cecilia Bănica-Pal, Vavila Popovici , Virgil Răzeșu, Dianu Sfrijan, Ben Todică, Tiberiu Tudor, Minodora Ursachi