palimpsestinsoapta-blog

[palimpsestinsoapta-blog]

''I was blessed with your love’’, was whispered in my head before sleep, and I was pushed to write it down… I was blessed with your Love, and that’s why my soul feels so tender; Inspiration flows under my skin and my mind finds peace everytime I remind it about your existence. I was blessed with Love, so I can witness such a breathtaking dance of synchronized and beautifully arranged atoms, putting together all this unbounded ‘’You’’. When I walk the streets, I hold the fragile thought of you in my head, making my heart go slow like the waves and my eyes wander the clouds in search for your light. I wish to know you here, so it would feel like drawing your portrait with these words. I was blessed with your Love because I know I am now a better me, a better feeler, a better perceiver. When you are touched by pure love, you take part to this spiritual metamorphosis between you and the rest of the world. You become an artist, a philosopher, you begin to reach for the depth of the ordinary, the silence between the hurried crowds, the softness of broken sights; and that’s because love’s energy radiates between every breath you take, calming your inner happenings. I was gifted with your Love, so I can write my soul out. I was blessed with this Love so I can explore myself, and experience the light of unconditional sharing of devine feeling. Your eyes, your lips, your fingers, your voice, your skin, your unseen,  a codified language of sacred Love in physical expression.  I would dedicate every minute of my present to learn how to speak your body and touch every bit of your words…the same way you graciously do with mine. I was blessed with Love so I can Thank You for that. You are PURE. You are INFINITE. You are LOVE.

27.01.18

[palimpsestinsoapta-blog]

[palimpsestinsoapta-blog]

and even if it's been a long time since the first contemplation of sunset's never-ending violets, you see, the eyes are still craving for their dance over the sky; this is how i'd like us to experience each other

[palimpsestinsoapta-blog]

Uitat pe strazi nemai pasite, 

Suflu-mi umbla-ntrebator 

Si visez la zboruri spre apus 

De printre nori...sa nu mai cobor

Sub talpi s-alung priviri nemarginite,

Sub cerul meu sa fie numai cer

 Iar de amintirea pamanteasca

 Sa ma lege un simplu gand sincér

 Caci menirea-mi nu-i aici

 e acolo-n zare

 Pasii mei grabiti si mici,

 'și-au locu-ntre aripi calatoare...

24.02.17

[palimpsestinsoapta-blog]

E mi lascio trascinare dal vento attraverso questi paesaggi- Sfioramenti volatili, sguardi in movimento la mente segue l'aria… È In questi voli che io cerco le tue incertezze, le tue carezze I tuoi pensieri… Ma è tutto un paesaggio passato E anche se il volo non rallenta i miei passi, il cuor mio ti ha da tanto eternizzato

[palimpsestinsoapta-blog]

so I let myself be carried by the wind through these landscapes- …volatile touches, moving eyes; mind follows the air… Is in these flights that I search for your uncertainties, your softness Your thoughts… But everything is a gone landscape And even if this flight does not slow down my steps, my heart has already eternalized you

[palimpsestinsoapta-blog]

16.01.16

Dupa o lunga si nonsalanta perioada de trezit in intampinarea dupa-amiezii, alarma a inceput sa-mi sune iar inainte de 06:30. Da, da, a reinceput liceul.   Am plecat de acasa la o ora rezonabila (zic eu), reusind, in mod surprinzator, sa incap in cel de al3-lea tramvai sosit in statie: cosmopolitul si incapatorul tramvai 41. Ingramadita –la fel cum imi arunc eu uneori hainele in dulap- intre doua tipe, o bara, niste pungi si o usa, mi-am selectat –incomodand-o pe cea de langa mine- o melodie de ascultat in casti, Au urmat mai multe. In timp ce ma uitam pe geam, incepusem sa ma gandesc cum ar fi fost sa impartasim cu totii acel drum ascultand aceeasi melodie. Tramvaiul s-ar fi convertit intr-un pasaj inaripat, purtator de vibratii calatoare ce-si schimba priviri pe ritmul aceleasi simfonii si care-si contopesc tacut spusele memoriei… Cand tramvaiul incepuse sa traverseze podul pe deasupra sinelor de tren ale Garii de Nord, dincolo de geam, tot ceea ce putea fi intrezarit era lumina felinarelor. Restul era stins in ceata,  iar cerul era inca in curs de trezire. Chiar si punctele acelea de lumina isi pierdeau subtil din claritate; dar privite in ritmul mersului tarmvaiului si al muzicii din casti, puteam avea impresia ca pluteam printre stele, sau printre licurici, sau printre mici deschizaturi in eter purtatoare catre alte lumi… Scena se indeparta incet si uitat, iar eu ma apropiam de statia mea. Am coborat, nu mi-am oprit muzica si mi-am continuat cu pasi marunti, drumul catre cladirea aceea cu multe incaperi ingramadite de scaune, banci si clipiri plictisite.

[palimpsestinsoapta-blog]

Iar daca-ti caut privirea, imi dai voie doar sa-ti suflu pe sub ploape… Nu vei simti racoarea mea, dar te vei intreba…o vei cauta si poate…o vei lasa. De obicei nu ma intorc; nu ma duc, nu ma anunt si...nu le spun.  Voi ramane soapta, voi ramane liniste, aer, noapte si...Vantu-mi va capata forma urmelor voastre.  Eu voi sti.

[palimpsestinsoapta-blog]

(...) iar cu tine linistea prinde glas, ne sopteste prin vibratii, ne sufla din cand in cand despre plimbarile din sufletul celuilalt...Te iubesc. Ia aceasta expresie de parca nu a mai fost rostita de catre nimeni, de parca ar urma sa ma intrebi ce inseamna, de parca ai simti nevoia sa-ti clarific sensul ei...Intreaba-ma, iti voi raspunde. Tu acum dormi, dragul meu...mi te imaginez indrumat de simturi intr-o padure in lumina pranzului, in cautarea nimicului, caci plutirea ta nu-si are scop indepartat, ci scopul sau este plutirea-n sine.... Noapte buna, mi-ar placea sa-ti devin adiere in vis.

[palimpsestinsoapta-blog]

[palimpsestinsoapta-blog]

Cuprinde-ma cu vorbe incete Lasa-le sa vina, sa curga… ….sa decida. Nu le voi presa venirea, chiar daca probabil auzul meu va ravni linistea de dincolo de ele. Gandul caruia apartii, imi este poezie Te recitesc… iar in fiecare contemplare a lumii tale, gasesc noi mesaje, trairi… uitari… Apropierile mele iti asculta libertatea soaptelor> Lasa-le sa vina… lasa-le sa curga…

[palimpsestinsoapta-blog]

[palimpsestinsoapta-blog]

Nu vei disparea. Vei respira prin mintea mea, prin reamintirea momentelor traite impreuna. Te voi sopti atunci cand imprejurimile imi vor cere sa ti vorbeasca. Nu vei fi uitat. Inima vei avea impresia ca ti bate din nou atunci cand paginile unuia din vechile mele caiete te vor povesti neincetat in metafore si cuvinte simtite. De fiecare data cand imi voi incalzi ceai, voi inspira adanc…si incet. Voi inchide ochii, lasand mirosul  cald  sa mi rascoleasca intreg trupul, amintind toate datile in care ne schimbam priviri tacute peste masa; momentul nostru din fiecare dupa amiaza lenesa, dar lenesa in sensul bun, stii ce vreau sa zic. Vei fi vizitat de catre cei ce au facut parte din drumul tau vital. Iti vor trimite priviri, se vor uita la tine in de-aproape, te vor gandi, deoarece multe din fotografiile pe care le am acumulat de a lungul acestei vieti impartasite cu tine, le am inramat bland prin diferite zone ale casei, astfel putand fi parcurse de catre cei trecatori pe aici. Vei lua forma unduirilor trupului meu atunci cand voi asculta muzica prin casa, sau pe strada...sau oriunde; caci asa cum tii minte si tu ca am fost mereu, eu inca iubesc dansul, iar fiecare miscare a bratelor, fiecare ritm reprodus de talpile mele, fiecare ochi inchis pentru a simti mai in de-aproape muzica, va avea loc completandu-se cu pasii tai in acelasi timp cu ai mei, sau cel putin asa-mi voi imagina. Voi continua sa te dezvalui prin picturile mele, caci fiecare reinterpretare a persoanei tale in incercarile mele artistice,  reprezenta pentru mine o noua descoperire; Mereu a fost ceva inca neaflat in ceea ce te priveste… Chiar daca timpul a fost mai darnic cu mine, noi inca suntem impreuna…suntem chiar si in timp ce scriu asta..simti? Eu da…si in curand ne vom simti…si vom fi cer…si vom fi zborul, vom fi apusul, ceaiul, vom fi muzica….vom fi…

[palimpsestinsoapta-blog]

23.07.16

[palimpsestinsoapta-blog]

Gandurile nu se intampla doar aici, in mintea asta. Ele traverseaza acest strat separator. Se duc departe, se onduleaza printre gandurile celorlalti, se mai intorc la mine, pleaca, se duc. Daca inchid ochii, pare chiar ca m-ar lua cu ele, nefiind nevoita sa ma tin prea strans sau sa ma tem de inaltimi, caci gandurile ne cuprind mereu cu cele mai volatile atingeri...si cred ca asa este. Trebuie doar sa ne lasam purtati. Dar stii care mi se pare cel mai rascolitor moment in aceasta calatorie? Atunci cand amalgamul acesta ingandurat intampina rodurile altor minti. Cand fara prea multe ezitari, ajung sa se amestece intre ele, pur si simplu dand nastere unei uniuni de soapte intime, izvorate din adancurile noastre sufletesti. Caile pe care putem pasii sunt perpetue, pielea ramane un simplu pretext fizic de cuprindere a celorlaltor elemente ce ne constituie; Gandul nu pare s-aiba limite. El e calator, are propria sa vibratie, el pluteste impreuna cu mintea si sufletul. Iar dupa mine, cele mai faste destinatii sunt atinse uitand de austeritatea fizica a lumii, de limitele pe care am fost obisnuiti sa ni le insusim; lasandu-ne sa curgem impreuna cu tot ce ne inconjoara, devenind Unul, Unul singur…stii ce zic?

[palimpsestinsoapta-blog]

Canberra Balloon Fiesta, Canberra, Australia, 2003

Trent Parke

[palimpsestinsoapta-blog]