Nu urca muntii
ca lumii sa ii pari
un falnic soare
plin de tupeu
arogante si functii pieritoare,
ci urca muntii in linistea sufleteasca
alese calitati profunde
cunoasterea sa sporeasca.
Fii pe un munte de lumina si intelepciune
aducandu'ti tie si celorlalti o zi senina
cunoasterea invesmantandu'ti starea de om intelept
cand stihiile lumii in fata ti se tot reped
tu continua si urca un munte
care sufletul continuu iti slefuieste
lasand lumina pura a vietii
peste fiinta sa vibreze.
Intr'o lume plina de ura si acerbe interese,
sa fii dragoste si lumina
peste orice paienjenisuri ti s'ar tese
sa fii om, fii suflet, fii tu insuti mereu,
unica fiinta simpla cum te'a lasat Dumnezeu
sa fii definit doar de firescul tau de - a fi,
ci nu de interesul lui - a avea, pentru a supravietui
sa fii tu, si azi si maine,
cu tot ce viata ti a oferit,
sa fii dragoste si un tarm de hodina,
pentru sufletul iubit.
0 notes
Sufletul tau, acel loc de o liniste pustie,
ce se afla in al tau interior
si ca iti sta la dispozitie
ori de cate ori vei avea nevoie
pentru a ii cere sfatul,
el intotdeauna te va indruma
necontenit, in directia buna.
sufletul, in linistea profunzimilor lui,
departe de orice forme de zgomote ale lumii exterioare,
de interese, orgolii, ambitii marunte,
isi extrage armonios seva
din imbinari telurice si divine,
inducand energii revitalizante trairilor vietii;
si daca omul ar stii,
ar vrea cu adevarat
sa se detaseze de toata povara cotidianului,
de superficialitatile lumesti,
caci frumusetea misteriosului suflet
si a fascinantului sau univers
neconstientizat pe deplin,
ar costitui o adevarata
gura de rai pentru om,
in aceasta viata.
0 notes
Asteptand momentul
Cand imi doream in iubire, prezentul
A sosit cu o adiere timpul
Si il anunta ca in drumul lui
A intalnit minunea traitului
Ce pana acum era cautata
Iar acum era curtata
Cu o sensibila imbratisare
Sarutata de a inimii mirare
Si a sufletului tresarire
Orice intalnire intamplatoare
Are o indelunga induiosare
Daca iti daruieste clipe nemuritoare.
0 notes
Ochiul zapezii
Are privirea trairii
Celui care il priveste
Si departe zareste
O pleoapa din pufosenia implinirii
Si sensibilitatea pastrarii
A tot ce gheata construieste
Si pe orice fiinta omeneasca uimeste.
Suntem ninsi
Si foarte convinsi
Ca ochiul mare al anotimpului
Are tandretea artistului
Si ardoarea penelului
De a ne darui o parte din imbratisarea stelelor
Care danseaza lin in adierea clipelor
Suntem la tarmul unde iarna creeaza
Si sufletul, emisfera ei o vegheaza.
0 notes
Intrebari ale timpului daruit
Framantari ale unor fenomene de privit
Raspunsuri cu ce ai implinit
Necunoscute ale prezentului intalnit
Daruiri in trupul pe care l-ai primit
Descoperiri despre ce in interior ai trait
Aprecieri ale altor timpuri care te-au citit
Si cu a lor gandire au interpretat
Ce in versuri ai lasat
Anotimpuri de timpuri
Timpurile tale din ale vietii anotimpuri
Insusiri dumnezaiesti
Si cu a ta credinta le infaptuiesti!
0 notes
Cu pana sufletului
Daruiesti miscarea versului
Ii imprimi viteza intelesului
Apoi adii lin prin ale trairi
Daruind sensibile impliniri!
0 notes
Omul
Universul
Versul
Cuvantul se gandeste la tine
Exteriorul iti daruieste silabe fine
Interiorul formeaza frazele line
Observand aspectele ceresti
Adaptandu-le la privirile lumesti
Adaugand sensibilitatile omenesti
Pe unele intalniri nu le mai doresti
Le schimbi pe alte trairi in care secunda o intuiesti
Versul inimii il pregatesti
Iubirea e cea visata in povesti
Dar, melodia fiintei respira realitatea in care esti
Cerul te inspira in ceea ce urmaresti
Sa te implinesti
Si pe tandretile tale sa le fericesti.
0 notes
Omul
Universul
Versul
Cuvantul se gandeste la tine
Exteriorul iti daruieste silabe fine
Interiorul formeaza frazele line
Observand aspectele ceresti
Adaptandu-le la privirile lumesti
Adaugand sensibilitatile omenesti
Pe unele intalniri nu le mai doresti
Le schimbi pe alte trairi in care secunda o intuiesti
Versul inimii il pregatesti
Iubirea e cea visata in povesti
Dar, melodia fiintei respira realitatea in care esti
Cerul te inspira in ceea ce urmaresti
Sa te implinesti
Si pe tandretile tale sa le fericesti.
Intrebari ale timpului daruit
Framantari ale unor fenomene de privit
Raspunsuri cu ce ai implinit
Necunoscute ale prezentului intalnit
Daruiri in trupul pe care l-ai primit
Descoperiri despre ce in interior ai trait
Aprecieri ale altor timpuri care te-au citit
Si cu a lor gandire au interpretat
Ce in versuri ai lasat
Anotimpuri de timpuri
Timpurile tale din ale vietii anotimpuri
Insusiri dumnezaiesti
Si cu a ta credinta le infaptuiesti!
0 notes
Caz descris
Si in versuri scris,
O fotografie privesti
Memoriei tale o daruiesti
Cuvintele le rostesti
Tu ce iti doresti?
Sunt clipe ale timpului
Ale realului tatalui,
Tandretea momentului
Ale sensibilului
Intruchipat de farmecul chipului
Din pledoaria iubitului
Si subliniat de intentia sunetului
De a-si schimba melodia ritmului ,
Fiind ajuns in Universul implinirii
Si imbratisand simfonia fericirii.
Cine are memorie, aici, pe pamant
Sa nu uite sa faca si cu cerul un legamant,
Traieste omeneste
Si in spatiu cu gandul calatoreste!
0 notes
Când seninul îl am în suflet
Și nuanța este în umblet
Am un clinchet cristalin de trăire
Care se numește împlinire.
Cerescul îmi este firescul
Sensibilitatea mi'e omenescul
Restul?!
Originalul și sentimentalul
Dansul ființei.. eternul.
2 notes
·
View notes
Privirea zarind lumina
Isi extrage fina
Tresarire si implinire
Pe care sufletul le sesizeaza
Apoi estimeaza cam cat dureaza
Pana cand se eternizeaza
Culorile sunt amestecate
De timp purtate
In anotimpuri descoperite
Si de fiinta primite
Naturaletea ti se daruie
Si orice tristete ti se naruie
Sunt insa si tendinte intunecoase
Cand secunda tace si are fractiuni stancoase
Frica iti coase
Tablouri tenebroase
Insa ochii sensibilitatii noastre
Dezbraca toate picturile frumoase
Si transforma simturile prezente
In trairi concludente
Lumina ne insoteste
Si ne dantuieste
La tot ce inima vibreaza
Fiecare clipa de viata conteaza
Si penelul sufletului picteaza
Tablouri din a vietii ipostaza.
0 notes
Timpul, timpul este cel mai mare hot,
El fura secunde, clipe , ore, si ani din viata;
Trezirea, pentru valorificarea timpului
se produce cam pe la sfarsitul vietii,
abia atunci intelegand valoarea lui.
Din acel moment, devenind intelepti,
incepem sa facem bilantul.
Toti avem amintiri placute sau neplacute,
marcate de succese, impliniri ale dorintelor,
sau ale idealurilor firesti omenesti;
Si reversul medaliei care este marcat de suferinta,
Insucces, de mustrari ale constiintei,
De iubiri neimplinite,
sau, de cea mai grava dintre mustrari:
de a nu fii facut la timp,
ceea ce trebuia;
In acest caz, viata celui vizat
a fost data peste cap,
dar, atentie la timpul prezent si viitor,
intrucat pentru cel trecut, adica scurs,
nu mai putem face nimic.
Activitatea, o minte sanatoasa pana in ultima clipa a vietii,
sunt cele mai importante,
indiferent de anii setarii vietii noastre naturale.
Deci ajungem la calitatea timpului,
nu la durata lui, de care trebuie sa ne preocupam mai putin,
pentru ca nu sta in puterea omului sa-L hotarasca.
Clepsidra odata intoarsa,
firele de nisip ale zilelor se scurg neincetat si ireversibil...
Asadar, filosofia este sa pretuim timpul,
sa-l dramuim in asa fel
ca sa ne bucuram de viata
care este " a dracului de frumoasa",
atunci cand stim sa ne oferim si bucurii,
placeri, fapte de binefaceri si prietenii frumoase.
0 notes
Putem stii numarul anilor care au trecut,
Dar niciodata nu putem vedea numarul anilor
Sau timpul, care ne este dat pentru prezent
Si nici pentru viitor.
Cati am dori sa raspundem
Acestor intrebari care ne nelinistesc?
Viata noastra atarna de clipe,
Suntem vulnerabili si naivi
Atunci cand pierdem timpul
Si-l risipim pe nimicuri,
Sau pentru cei care nu merita
Sa cheltuim aceasta comoara inestimabila.
Sa pastram timpul, chivernisindu-l cu atentie
Pentru a medita si a ne bucura
De prezenta celor pe care iubim.
Anii trec, sa nu risipim timpul
si mai presus de el, sentimentele!
1 note
·
View note
Incep parca sa ma cunosc,
de faptul ca eu nu exist
ca sunt intervalul dintre
ceea ce imi doresc sa fiu
si ceea ce altii,
au facut din mine sa fiu.
0 notes
Avem deseori in viata nevoie de sprijin;
Grija noastra ar trebui sa fie
sa nu ne sprijinim pe sulite,
pentru faptul ca inteapa
atunci cand adormim
si de veghe nu mai stam.
Ne nastem si traim
sprijinindu-ne pe bunuri si lucruri
ce nu ne apartin.
Suntem sortiti pieirii
mai repede decat ne-am dori;
iubim astfel viata si uram necunoscutul, neprevazutul
care este egalul mortii,
a intoarcerii noastre la inceputuri.
Efemerul face parte din existenta umana;
moartea privita filosofic
spune sa iesim din viata senini si cu sufletul impacat.
Dar cati sunt cei care pot face acest lucru.
Cum inteleg sa-mi traiesc viata?
Este cel mai important gand
care ar trebui sa ne preocupe.
Cand survine moartea
deja socotelile noastre cu viata sunt incheiate.
Senini ies din vata cei care isi pastreaza
sufletul nealterat si inocenta copiiilor.
Faptul ca moartea nu ne preocupa mai mult decat viata,
poate sa fie o sminteala?
Natura din sanul careia provenim ne spune ca nu.
Anotimpurile si viata pe terra
toate acestea sunt intr-o continua schimbare
si care exemplu este mai elocvent decat natura
a carei creatie este faptura umana?
Etapele vietii trebuiesc trecute
cu demnitate si curaj
fara teama si fara sa abandonam voit
aceasta vesnica lupta cu noi insine.
0 notes
Tanjim dupa lucruri viitoare
facem planuri noi,
prezentul nu ne este suficient.
Vine intrebarea:
am trait viata si cum?
sau am existat doar?
Facem noi planuri de viitor,
dar ignoram prezentul
cel care este cel mai important.
Dezgustati de prezent
facem planuri pentru lucruri viitoare,
ceva se mai poate adauga in viata,
dar nimic nu poate fi scazut sau anulat,
din ce am trait deja.
Sa stim sa chivernisim timpul
sa nu'l pierdem nefacand nimic
si sa traim fiecare clipa a vietii
ca si pe una dintre ultime.
Nu parul alb
si nici ridurile
nu vorbesc despre om
ca a trait destul,
ci cum a trait;
a navigat el bine pe marea vietii
zgaltait de furtuni?
Etapele vietii sunt trei:
trecut, prezent si viitor,
si toate sunt la fel de importante.
Sa invatam sa traim;
omul intelept nu pierde timpul,
el intelege valoarea acestuia.
Nici o parte a timpului
sa nu ramana neocupata de noi invataturi,
de munca si de cercetare,
despre ce'i in jur
sau poti sa incepi cu tine.
Pretul timpului
este cel mai important lucru
de care trebuie sa tinem seama.
Cum chibzuim
si in ce mod petrecem timpul
darul, cel mai pretios al vietii?
Ne risipim timpul
cu generozitate si indiferenta,
dar suntem atenti, economi
si zgarciti cu bunurile materiale.
Nu darnicia ne ridica prestigiul,
nici risipirea muncii sau a agoniselii
in stanga si in dreapta,
imaginandu'ne ca suntem animati
de sentimente, filisofie ori religie.
Calitatea de a fi echilibrat
de a stii pe cine si cand trebuie sa ajutam;
si momentul in care trebuie
sa'i faci o binefacere aproapelui tau.
Extragem noul si interesantul,
exemple practice sau filosifice
din ce invatam de la cei mai pregatiti
si specializati in domeniu.
Invatand permanent,
ii vom invata si pe altii,
in acest fel se transmit toate stiintele si filosofia.
Dincolo de cuvinte si vorbe sunt faptele;
acelea conteaza cu adevarat,
ele raman marturie a trecerii noastre prin viata.
Caci tot restul existentei noastre
nu este viata, ci doar timp.
Aceasta este partea subtirica a vietii noastre.
Nu putem fi fericiti
incepand vesnic o viata noua
nevand nici un principiu constant.
Alegerea, principiile, apoi perseverenta,
cu care ducem la bun sfarsit un lucru inceput;
aceasta calitate ne diferentiaza ca oameni.
Ceea ce incepi,
trebuie sa fie dus la bun sfarsit.
Viata se scurge intre aceste doua reguli
si anume: cum incepem viata,
modul in care intelegem sa o traim;
si cum o sfarsim,
atunci cand suntem la apusul ei.
De alegerile pe care le facem
depinde intregul curs al vietii noastre.
https://www.youtube.com/watch?v=1i3gZ6169sA
6 notes
·
View notes
aproape ca sunt. stii tu cum eu, aproape ca sunt? eu, cel care ma inecam cu mine insumi, stii.. eram in drum spre tine. eu, acela ce eram statuia cea mai vie, intr'o lume pasagera, plina de umbre. eu, al ce eram al scrisului invers, pe'o frunza de piatra si o gura de rai, cazand pe treptele infinitului. ploaia ce se debarasa de cer, lovind in ale mele glezne impietrite, cuvantul. cuvantul ce duios se legana cu o siguranta desigura, complice de exact, ca o pendula intre carne si suflet. eu, baiatul ce ma gandeam la tine intr'un dintre serile far'de luna, fara draperii, fara perdele, fara acea pulbere materiala numita principial om, ca o rana intredeschisa, acolo, stii tu.. intre a iubi, si gratiile incolore care despart talpile tale sa'mi apese toata fiinta mea, sau ultima lacrima de negru turbulent, nemaifiind. stii tu.. trupul meu de ti'era gradina, si tu, iubito, erai intelesul singurului trandafir. dar tu, iubito, nu stiai, asa'i?!
0 notes