no2liesjustlove

[no2liesjustlove]

Nu urca muntii ca lumii sa ii pari un falnic soare plin de tupeu arogante si functii pieritoare, ci urca muntii in linistea sufleteasca alese calitati profunde cunoasterea sa sporeasca.

Fii pe un munte de lumina si intelepciune aducandu'ti tie si celorlalti o zi senina cunoasterea invesmantandu'ti starea de om intelept cand stihiile lumii in fata ti se tot reped tu continua si urca un munte care sufletul continuu iti slefuieste lasand lumina pura a vietii peste fiinta sa vibreze.

Intr'o lume plina de ura si acerbe interese, sa fii dragoste si lumina peste orice paienjenisuri ti s'ar tese sa fii om, fii suflet, fii tu insuti mereu, unica fiinta simpla cum te'a lasat Dumnezeu sa fii definit doar de firescul tau de - a fi, ci nu de interesul lui - a avea, pentru a supravietui sa fii tu, si azi si maine, cu tot ce viata ti a oferit, sa fii dragoste si un tarm de hodina, pentru sufletul iubit.

[no2liesjustlove]

Sufletul tau, acel loc de o liniste pustie, ce se afla in al tau interior si ca iti sta la dispozitie ori de cate ori vei avea nevoie pentru a ii cere sfatul, el intotdeauna te va indruma necontenit, in directia buna. sufletul, in linistea profunzimilor lui, departe de orice forme de zgomote ale lumii exterioare, de interese, orgolii, ambitii marunte, isi extrage armonios seva din imbinari telurice si divine, inducand energii revitalizante trairilor vietii; si daca omul ar stii, ar vrea cu adevarat sa se detaseze de toata povara cotidianului, de superficialitatile lumesti, caci frumusetea misteriosului suflet si a fascinantului sau univers neconstientizat pe deplin, ar costitui o adevarata gura de rai pentru om, in aceasta viata.

[no2liesjustlove]

Asteptand momentul Cand imi doream in iubire, prezentul A sosit cu o adiere timpul Si il anunta ca in drumul lui A intalnit minunea traitului Ce pana acum era cautata Iar acum era curtata Cu o sensibila imbratisare Sarutata de a inimii mirare Si a sufletului tresarire Orice intalnire intamplatoare Are o indelunga induiosare Daca iti daruieste clipe nemuritoare.

[no2liesjustlove]

Ochiul zapezii Are privirea trairii Celui care il priveste Si departe zareste O pleoapa din pufosenia implinirii Si sensibilitatea pastrarii A tot ce gheata construieste Si pe orice fiinta omeneasca uimeste.

Suntem ninsi Si foarte convinsi Ca ochiul mare al anotimpului Are tandretea artistului Si ardoarea penelului De a ne darui o parte din imbratisarea stelelor Care danseaza lin in adierea clipelor Suntem la tarmul unde iarna creeaza Si sufletul, emisfera ei o vegheaza.

[no2liesjustlove]

Intrebari ale timpului daruit Framantari ale unor fenomene de privit Raspunsuri cu ce ai implinit Necunoscute ale prezentului intalnit Daruiri in trupul pe care l-ai primit Descoperiri despre ce in interior ai trait Aprecieri ale altor timpuri care te-au citit Si cu a lor gandire au interpretat Ce in versuri ai lasat Anotimpuri de timpuri Timpurile tale din ale vietii anotimpuri Insusiri dumnezaiesti Si cu a ta credinta le infaptuiesti!

[no2liesjustlove]

Cu pana sufletului Daruiesti miscarea versului Ii imprimi viteza intelesului Apoi adii lin prin ale trairi Daruind sensibile impliniri!

[no2liesjustlove]

Omul Universul Versul Cuvantul se gandeste la tine Exteriorul iti daruieste silabe fine Interiorul formeaza frazele line Observand aspectele ceresti Adaptandu-le la privirile lumesti Adaugand sensibilitatile omenesti Pe unele intalniri nu le mai doresti Le schimbi pe alte trairi in care secunda o intuiesti Versul inimii il pregatesti Iubirea e cea visata in povesti Dar, melodia fiintei respira realitatea in care esti Cerul te inspira in ceea ce urmaresti Sa te implinesti Si pe tandretile tale sa le fericesti.

[no2liesjustlove]

Omul Universul Versul Cuvantul se gandeste la tine Exteriorul iti daruieste silabe fine Interiorul formeaza frazele line Observand aspectele ceresti Adaptandu-le la privirile lumesti Adaugand sensibilitatile omenesti Pe unele intalniri nu le mai doresti Le schimbi pe alte trairi in care secunda o intuiesti Versul inimii il pregatesti Iubirea e cea visata in povesti Dar, melodia fiintei respira realitatea in care esti Cerul te inspira in ceea ce urmaresti Sa te implinesti Si pe tandretile tale sa le fericesti.

Intrebari ale timpului daruit Framantari ale unor fenomene de privit Raspunsuri cu ce ai implinit Necunoscute ale prezentului intalnit Daruiri in trupul pe care l-ai primit Descoperiri despre ce in interior ai trait Aprecieri ale altor timpuri care te-au citit Si cu a lor gandire au interpretat Ce in versuri ai lasat Anotimpuri de timpuri Timpurile tale din ale vietii anotimpuri Insusiri dumnezaiesti Si cu a ta credinta le infaptuiesti!

[no2liesjustlove]

Caz descris Si in versuri scris, O fotografie privesti Memoriei tale o daruiesti Cuvintele le rostesti Tu ce iti doresti?

Sunt clipe ale timpului Ale realului tatalui, Tandretea momentului Ale sensibilului Intruchipat de farmecul chipului Din pledoaria iubitului Si subliniat de intentia sunetului De a-si schimba melodia ritmului , Fiind ajuns in Universul implinirii Si imbratisand simfonia fericirii.

Cine are memorie, aici, pe pamant Sa nu uite sa faca si cu cerul un legamant, Traieste omeneste Si in spatiu cu gandul calatoreste!

[no2liesjustlove]

Când seninul îl am în suflet

Și nuanța este în umblet

Am un clinchet cristalin de trăire

Care se numește împlinire.

Cerescul îmi este firescul

Sensibilitatea mi'e omenescul

Restul?!

Originalul și sentimentalul

Dansul ființei.. eternul.

[no2liesjustlove]

Privirea zarind lumina Isi extrage fina Tresarire si implinire Pe care sufletul le sesizeaza Apoi estimeaza cam cat dureaza Pana cand se eternizeaza Culorile sunt amestecate De timp purtate In anotimpuri descoperite Si de fiinta primite Naturaletea ti se daruie Si orice tristete ti se naruie Sunt insa si tendinte intunecoase Cand secunda tace si are fractiuni stancoase Frica iti coase Tablouri tenebroase Insa ochii sensibilitatii noastre Dezbraca toate picturile frumoase Si transforma simturile prezente In trairi concludente Lumina ne insoteste Si ne dantuieste La tot ce inima vibreaza Fiecare clipa de viata conteaza Si penelul sufletului picteaza Tablouri din a vietii ipostaza.

[no2liesjustlove]

Timpul, timpul este cel mai mare hot,

El fura secunde, clipe , ore, si ani din viata;

Trezirea, pentru valorificarea timpului

se produce cam pe la sfarsitul vietii,

abia atunci intelegand valoarea lui.

Din acel moment, devenind intelepti,

incepem sa facem bilantul.

Toti avem amintiri placute sau neplacute,

marcate de succese, impliniri ale dorintelor,

sau ale idealurilor firesti omenesti;

Si reversul medaliei care este marcat de suferinta,

Insucces, de mustrari ale constiintei,

De iubiri neimplinite,

sau, de cea mai grava dintre mustrari:

de a nu fii facut la timp,

ceea ce trebuia;

In acest caz, viata celui vizat

a fost data peste cap,

dar, atentie la timpul prezent si viitor,

intrucat pentru cel trecut, adica scurs,

nu mai putem face nimic.

Activitatea, o minte sanatoasa pana in ultima clipa a vietii,

sunt cele mai importante,

indiferent de anii setarii vietii noastre naturale.

Deci ajungem la calitatea timpului,

nu la durata lui, de care trebuie sa ne preocupam mai putin,

pentru ca nu sta in puterea omului sa-L hotarasca.

Clepsidra odata intoarsa,

firele de nisip ale zilelor se scurg neincetat si ireversibil...

Asadar, filosofia este sa pretuim timpul,

sa-l dramuim in asa fel

ca sa ne bucuram de viata

care este " a dracului de frumoasa",

atunci cand stim sa ne oferim si bucurii,

placeri, fapte de binefaceri si prietenii frumoase.

[no2liesjustlove]

Putem stii numarul anilor care au trecut, Dar niciodata nu putem vedea numarul anilor Sau timpul, care ne este dat pentru prezent Si nici pentru viitor. Cati am dori sa raspundem Acestor intrebari care ne nelinistesc? Viata noastra atarna de clipe, Suntem vulnerabili si naivi Atunci cand pierdem timpul Si-l risipim pe nimicuri, Sau pentru cei care nu merita Sa cheltuim aceasta comoara inestimabila. Sa pastram timpul, chivernisindu-l cu atentie Pentru a medita si a ne bucura De prezenta celor pe care iubim.

Anii trec, sa nu risipim timpul si mai presus de el, sentimentele!

[no2liesjustlove]

Incep parca sa ma cunosc, de faptul ca eu nu exist ca sunt intervalul dintre ceea ce imi doresc sa fiu si ceea ce altii, au facut din mine sa fiu.

[no2liesjustlove]

Avem deseori in viata nevoie de sprijin; Grija noastra ar trebui sa fie sa nu ne sprijinim pe sulite, pentru faptul ca inteapa atunci cand adormim si de veghe nu mai stam. Ne nastem si traim sprijinindu-ne pe bunuri si lucruri ce nu ne apartin. Suntem sortiti pieirii mai repede decat ne-am dori; iubim astfel viata si uram necunoscutul, neprevazutul care este egalul mortii, a intoarcerii noastre la inceputuri. Efemerul face parte din existenta umana; moartea privita filosofic spune sa iesim din viata senini si cu sufletul impacat. Dar cati sunt cei care pot face acest lucru. Cum inteleg sa-mi traiesc viata? Este cel mai important gand care ar trebui sa ne preocupe. Cand survine moartea deja socotelile noastre cu viata sunt incheiate. Senini ies din vata cei care isi pastreaza sufletul nealterat si inocenta copiiilor. Faptul ca moartea nu ne preocupa mai mult decat viata, poate sa fie o sminteala? Natura din sanul careia provenim ne spune ca nu. Anotimpurile si viata pe terra toate acestea sunt intr-o continua schimbare si care exemplu este mai elocvent decat natura a carei creatie este faptura umana? Etapele vietii trebuiesc trecute cu demnitate si curaj fara teama si fara sa abandonam voit aceasta vesnica lupta cu noi insine.

[no2liesjustlove]

Tanjim dupa lucruri viitoare facem planuri noi, prezentul nu ne este suficient. Vine intrebarea: am trait viata si cum? sau am existat doar? Facem noi planuri de viitor, dar ignoram prezentul cel care este cel mai important. Dezgustati de prezent facem planuri pentru lucruri viitoare, ceva se mai poate adauga in viata, dar nimic nu poate fi scazut sau anulat, din ce am trait deja. Sa stim sa chivernisim timpul sa nu'l pierdem nefacand nimic si sa traim fiecare clipa a vietii ca si pe una dintre ultime. Nu parul alb si nici ridurile nu vorbesc despre om ca a trait destul, ci cum a trait; a navigat el bine pe marea vietii zgaltait de furtuni? Etapele vietii sunt trei: trecut, prezent si viitor, si toate sunt la fel de importante. Sa invatam sa traim; omul intelept nu pierde timpul, el intelege valoarea acestuia. Nici o parte a timpului sa nu ramana neocupata de noi invataturi, de munca si de cercetare, despre ce'i in jur sau poti sa incepi cu tine. Pretul timpului este cel mai important lucru de care trebuie sa tinem seama. Cum chibzuim si in ce mod petrecem timpul darul, cel mai pretios al vietii? Ne risipim timpul cu generozitate si indiferenta, dar suntem atenti, economi si zgarciti cu bunurile materiale. Nu darnicia ne ridica prestigiul, nici risipirea muncii sau a agoniselii in stanga si in dreapta, imaginandu'ne ca suntem animati de sentimente, filisofie ori religie. Calitatea de a fi echilibrat de a stii pe cine si cand trebuie sa ajutam; si momentul in care trebuie sa'i faci o binefacere aproapelui tau. Extragem noul si interesantul, exemple practice sau filosifice din ce invatam de la cei mai pregatiti si specializati in domeniu. Invatand permanent, ii vom invata si pe altii, in acest fel se transmit toate stiintele si filosofia. Dincolo de cuvinte si vorbe sunt faptele; acelea conteaza cu adevarat, ele raman marturie a trecerii noastre prin viata. Caci tot restul existentei noastre nu este viata, ci doar timp. Aceasta este partea subtirica a vietii noastre. Nu putem fi fericiti incepand vesnic o viata noua nevand nici un principiu constant. Alegerea, principiile, apoi perseverenta, cu care ducem la bun sfarsit un lucru inceput; aceasta calitate ne diferentiaza ca oameni. Ceea ce incepi, trebuie sa fie dus la bun sfarsit. Viata se scurge intre aceste doua reguli si anume: cum incepem viata, modul in care intelegem sa o traim; si cum o sfarsim, atunci cand suntem la apusul ei. De alegerile pe care le facem depinde intregul curs al vietii noastre. https://www.youtube.com/watch?v=1i3gZ6169sA

[no2liesjustlove]

aproape ca sunt. stii tu cum eu, aproape ca sunt? eu, cel care ma inecam cu mine insumi, stii.. eram in drum spre tine. eu, acela ce eram statuia cea mai vie, intr'o lume pasagera, plina de umbre. eu, al ce eram al scrisului invers, pe'o frunza de piatra si o gura de rai, cazand pe treptele infinitului. ploaia ce se debarasa de cer, lovind in ale mele glezne impietrite, cuvantul. cuvantul ce duios se legana cu o siguranta desigura, complice de exact, ca o pendula intre carne si suflet. eu, baiatul ce ma gandeam la tine intr'un dintre serile far'de luna, fara draperii, fara perdele, fara acea pulbere materiala numita principial om, ca o rana intredeschisa, acolo, stii tu.. intre a iubi, si gratiile incolore care despart talpile tale sa'mi apese toata fiinta mea, sau ultima lacrima de negru turbulent, nemaifiind. stii tu.. trupul meu de ti'era gradina, si tu, iubito, erai intelesul singurului trandafir. dar tu, iubito, nu stiai, asa'i?!