ioana605-blog

[ioana605-blog]

[ioana605-blog]

[ioana605-blog]

[ioana605-blog]

În urma vorbelor, mereu va exista speranță.

-9 septembrie 2019-

[ioana605-blog]

Vreau sa știi că m-am obisnuit sa-mi fie dor, nu te mai caut, nu mai sper, nu mai întreb, nu mai astept, dar te-am visat.

Trist, abătut și nervos;erai acolo cu lacrimi în ochi, ochii aceia negri ce arătau neputința pe care o ai față de propria persoana, tremurai. Iar eu "trăgeam" sa te ajut ca mai demult...Si cred ca reușisem. Dar ce folos? In realitate e totul altfel si nici nu stiu ce sa inteleg din vis.

[ioana605-blog]

[ioana605-blog]

(by Anthony Delletiglie)

[ioana605-blog]

Rivets

[ioana605-blog]

Mi-am adus aminte de acea îmbrățișare atât de puternică la colțul casei tale, într-o seară de iarnă. Realizez ca era de adio, iar prin cuvintele pe care le-ai rostit atunci ascundeai faptul că acela va fi ultimul sprijin acordat mie. Chiar cred ca ai fost sincer cu tot, ca parca stiai ca am nevoie sa aud din partea ta acele lucruri și că datorită lor voi putea reuși.

Azi, cred ca pot spune ca s-a terminat și ultimul "mulțumesc "destinat ție pentru că totul s-a întâmplat asa cum ai spus, iar ce va urma, nu era cuprins în vorbele tale de atunci.

#E târziu sa reînviu speranța

(by JanineMizera)

[ioana605-blog]

Sunset at the Santa Monica

Source: 500px

[ioana605-blog]

E deja toamnă și devine inutil să mai scriu aici. Dar totuși aș vrea sa mai las niste notițe în speranța că voi mai citi candva ceea ce a fost lăsat aici si îmi voi aminti exact acele momente...

-septembrie 2019-

[ioana605-blog]

[ioana605-blog]

[ioana605-blog]

[ioana605-blog]

[ioana605-blog]

via weheartit

[ioana605-blog]

23 august