calypsoaimee

[calypsoaimee]

”Crimele familiei Borgia”

     O carte pe care aș uita-o și aș reciti-o de zeci de ori fără îndoială. Mi-aș dori să o pot reciti ca prima dată, cu sufletul la gură, cu inima cât un purice, neștiind ceea ce va urma, ci doar intuind. O carte plină de întorsături care te fac să țipi la personaj, pentru că greșește. 

     Această carte relevă o lume de mult trecută, dar care și-ar putea găsi, măcar pentru o parte din întâmplări, echivalentul în perioada contemporană. 

     Deși, la prima vedere a cărții s-ar putea crede că este o lectură în mare parte politică, pe mine chiar m-a dus cu gandul la serialul ”Reign” (Maria Stuart), totuși ascunde o poveste de dragoste dintre cavalerul Ragastens și Primevère, contesa de Alma. Povestea celor doi depășește toate granițele, fiind o dragoste la prima vedere care se continuă prin întâlniri întâmplătoare, până la lupta iminentă pentru a fi împreună. Astfel, observăm că mâna destinului joacă un rol crucial în povestea celor doi, fiind relevat faptul că destinul reprezintă o forță care nu poate fi învinsă nici de cel mai puternic și corupt tiran. 

     Lecția de istorie, dar și actualitatea pe care le-am observat în roman m-au făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de poveste, încă de la primele pagini. Un plus este faptul că este scrisă într-o manieră ușoară de înțeles, astfel cartea fiind accesibilă oricui este pregătit să își ofere timpul, atenția și inima, care pe parcursul celor 311 pagini va fi cucerită.

     Atmosfera în care această carte îl poartă pe cititor este una magică. Trecerile de la somptuoasele castele la hanurile sărăcăcioase se realizează brusc, astfel cititorul fiind trezit la realitate pentru a putea interpreta obiectiv acțiunea romanului. De asemenea, un contrast evident mai este cel dintre esență și aparență. Astfel, este evidențiată esența de criminali a familiei Borgia, formată din Lucreția, Cezar și Alexandru, și aparențele pe care aceștia le creează pentru a-și consolida puterea, de exemplu, mila, faptul că Alexandru părea slab și umil, etc. 

     Povestea este presărată cu multe detalii splendide care au ca scop fascinația și menținerea cititorului în transa lecturii din care poate ieși numai după isprăvirea epilogului. 

     Consider că , fiecare persoană trebuie să își facă loc în bibliotecă pentru această carte care spune o poveste plină de vitalitate, chiar prin intermediul odioaselor crime și conspirații. 

”Dragostea ... singurul adevăr demn de a trăi și a muri pentru el ...”

Calypso Aimée ♍️

[calypsoaimee]

Bibi.

[calypsoaimee]

15 februarie 2017

Poate că fericirea nu este un obiectiv atât de greu de atins. Cât de greu poate fi ceva de obținut, atâta vreme cât totul depinde numai de tine? Dacă stai să te gândești puțin, tu ești singurul tău impediment în drumul spre fericire. Dar de ce trebuie să fie un drum? Poate se află chiar lângă tine, iar tu, în căutarea drumului ai devenit neatent la ceea ce conta cu adevărat. Diferența se află în detalii. Ceea ce rămâne de făcut este să privești în jur, dar nu oricum, ci cu toată bunătatea pe care o ascunzi în suflet. Atunci, fericirea îți va surâde. Și s-ar putea să ai câteva surprize, pentru că aceasta nu vine singură, ci aduce cu sine numai lucruri bune. Nu trebuie să aștepți ca totul să fie bine, ci doar să privești mai atent. Privește imaginea de ansamblu. Dezasambleaz-o! Asambleaz-o la loc! Ce părere ai? Parcă totul arată deja mai bine. Nu te teme! Fericirea te așteaptă.

Calypso Aimée ♍️

[calypsoaimee]

Ganduri din timpul noptii

In unele nopti ma simt pierduta. Singura si pierduta. Nu este un sentiment prea placut. Mi-as dori sa ma simt altfel. Sa stau, ascultand ploaia, si sa apreciez totul. Sa ma gandesc la frumusetea detaliilor, la frumusetea lucrurilor simple care ne fac viata frumoasa. As vrea sa gandesc pozitiv. Insa, este oare relevant intotdeauna acest pozitivism? In cele din urma, evreii optimisti au fost exterminati, au fost chinuiti in lagarele de concentrare, in timp ce evreii pesimisti au parasit Germania dinainte de razboi. 

Imi place sa analizez lucrurile. In acest moment, ceea ce imi trece prin minte este numai in legatura cu crime. Poate ca vinovate sunt cartile pe care le citesc si documentarele pe care le vizionez sau poate ca gandirea mea se limiteaza la pesimism? 

Imi doresc atat de mult ca viata mea sa insemne ceva pentru societate, incat ma pierd in detaliile care ma deceptioneaza. Este viata corecta? Niciodata. Dar trebuie sa invatam sa o “pacalim”. Imi doresc sa las la o parte tot sentimentalismul pe care il detin si sa incep sa-mi traiesc viata pe care mi-o doresc.

Imi place sa visez la epocile trecute, epocile infloritoare in cultura, nu in tehnologie. Mereu mi-am imaginat cum ar fi fost daca as fi trait in perioada antebelica sau poate mai devreme sau poate chiar in perioada interbelica. Sunt fascinata de istorie. Nu inteleg de ce, insa perioada aceasta pe care o traim reprezinta, pentru mine, un regres, paradoxal progresului tehnologic. Consider ca nu de tehnologie avem nevoie, ci de cultura, de omenie, ceea ce se distinge foarte greu prin multimea tehnologica. Desigur ca, tehnologia este benefica in domenii precum stiinta, medicina, etc., insa in alte domenii este exagerata, punandu-ne sanatatea, bunastarea in pericol. Din pacate, aceste aspecte sunt mult prea putin luate in considerare. 

Stiu ca, la fel ca in filmul “Midnight in Paris”, fiecare persoana isi doreste sa fi trait in epoca anterioara care parea mult mai buna decat cea prezenta. Poate ca si eu traiesc aceasta iluzie, insa nu as vrea sa fiu trezita la realitate. O alta deceptie ar fi prea mult, iar acest vis ma face sa traiesc si sa sper, in continuare, la ziua de maine care va fi mai buna decat astazi, chiar daca, pentru mine, probabilitatea scade de la o zi la alta.

Poate ca sunt prea copilaroasa sau poate ca sunt prea matura; nu stiu, dar nici nu ma intereseaza motivul. Imi gasesc alinarea in vis. Realitatea este ingrozitoare; asa a fost si asa va fi intotdeauna, in pofida visurilor mele.

Calypso Aimée ♍️

[calypsoaimee]

Blocaj

Ati trecut prin acea faza a vietii in care desi credeati ca nu o sa va doriti niciodata un lucru, acum il doriti cu ardoare?

Acest lucru mi se intampla mie acum. Nu credeam niciodata ca imi voi dori sa am teme, insa acum chiar as face orice sa primesc o tema de rezolvat pentru acasa. Traiesc un moment foarte ciudat acum. Simt ca am atat de multe lucruri de facut, dar nu am starea potrivita pentru niciunul dintre ele. Daca as fi avut ca “tema” sa citesc o carte, iar apoi sa imi expun opiniile legate de ea, as fi facut-o cu placere, insa acest lucru nu ma atrage in acest moment.

Imi doresc sa citesc mai multe carti, dar nu ma pot hotari pe care sa o aleg. Imi doresc sa invat cursurile pe care mi le-am cumparat si cartile de psihologie, sa invat despre psihologie, intrucat viitoarea mea cariera depinde de acest lucru, insa nu mi s-a spus sa fac asta, asa ca nu o fac.

Este foarte dificil sa fii obisnuit intr-un anumit fel, iar apoi sa te desprinzi dintr-o data de aceasta deprindere. TImp de 12 ani, am facut anumite lucruri, pentru ca trebuia sa le fac, iar astazi cand nu mi se mai impune sa fac nimic, nu pot face lucrurile pe care mi le doresc sa le fac. Suntem invatati sa facem doar ceea ce ni se spune, iar in timpul care ne ramane libera, daca exista, sa facem ceea ce ne place. Ei bine, ce facem in momentul in care nu ni se mai spune ce sa facem? Pentru mine a aparut un blocaj si nu stiu cum sa il depasesc. 

Sentimentul care ma stapaneste in aceste momente ma deprima. Nu imi place sa am o biblioteca plina cu 500 de carti, iar eu sa stau degeaba, uitandu-ma la televizor. Niciodata nu m-a atras televizorul. Imi spun ca trebuie sa citesc o carte usoara ca sa o pot termina repede, ca sa am timp pentru celelalte lucruri pe care vreau sa le fac, insa in momentul in care o incep, mi se pare mult prea usoara si cu mult sub nivelul capacitatii pe care o am in acel moment. 

Ceea ce vreau sa spun este ca imi irosesc timpul si mintea degeaba. 

In timpul liceului, ma simteam captivata de fiecare eseu care ni se cerea. Imi placea sa citesc carti, sa le compar, sa caut materiale pentru a putea sa imi expun parerea in cateva pagini. In momentul de fata, nu pot face acest lucru, tocmai pentru ca nu mi se cere. As putea sa imi fac singura o lista cu lucrurile pe care ar trebui sa le fac, insa niciodata nu ma tin de programul pe care mi-l impun. Daca vine cineva si imi spune “Trebuie sa faci aceste lucruri pana la aceasta data.”, atunci sunt fericita; imi pot intocmi un program pe care sa il urmez fara probleme. 

Probabil am insirat aceleasi lucruri fara prea mare sens sau insemnatate pentru majoritatea cititorilor, insa am descris ceea ce am simtit. 

Imi doresc sa primesc ceva de facut. M-am saturat sa stau degeaba.

Cand ma gandesc ca in timpul liceului imi doream acest timp liber, pentru ca eram bombardata de teme si lucrari de facut...raman fara cuvinte. 

Nu credeam ca voi spune acest lucru asa de curand, insa imi este foarte dor de liceu!

De-abia astept sa inceapa cursurile, sa fiu nevoita sa renunt la timpul acesta liber si sa fac ceva cu mintea mea. Ma simt mult mai obosita acum decat in zilele in care sunt ocupata. 

Mai este putin. 

O seara placuta va doresc!

Pupici, 

Calypso Aimée ♍️ 

[calypsoaimee]

Simțul văzului

V-ati gandit vreodata la pierderea vazului?

Cartea pe care o citesc, “Lumina ce se stinge...”, m-a facut sa meditez la acest privilegiu pe care il avem si la cat de importanta este lumina pentru fiecare dintre noi. 

Mie, imi este teama de intuneric. Recunosc, nu este un lucru cu care ma mandresc, iar de multe ori il ascund. Insa, oare ce as face daca as fi nevoita sa traiesc intr-un etern intuneric? Lumina reprezinta totul pentru mine. Cum as mai putea sa studiez, sa citesc fara ajutorul ei? 

Ar trebui sa ne consideram norocosi, pentru simplul fapt ca putem vedea ceea ce este in jurul nostru, ca ne putem vedea in oglinda. Este un privilegiu pe care nu il are fiecare persoana, insa de care nu ne bucuram cum ar trebui si pe care nu il cinstim la adevarata sa valoare. Este un cadou, asa ca ar trebui sa avem grija de el, pentru ca se poate deteriora, iar odata cu acest lucru, poate disparea. 

Imi place sa meditez la diverse lucruri, insa imi este foarte dificil sa o fac cu ochii inchisi, ascunsa in negura intunericului. Lumina si ceea ce ma inconjoara reprezinta cele mai importante elemente ale fiintei mele. Atunci cand citesc, imi place sa fac pauze in care sa imi privesc camera sau pur si simplu sa deschid fereastra si sa observ cerul sau oamenii care se plimba pe strada. Astfel, sunt invaluita de un sentiment de implinire, de plenitudine, prin care imi dau seama ca exist si ca, de asemenea, nu sunt singura. 

Totul este mai frumos atunci cand este invaluit de lumina. 

Starea mea este foarte des conditionata de vreme. Daca nu as avea simtul vizual, poate ca as avea aceeasi stare tot timpul si nu sunt sigura daca ar fi cea potrivita. De asemenea, suntem facuti tocmai pentru a experimenta, iar de aceea suntem impinsi de catre Destin sa trecem prin fiecare stare de spirit, sa ne autodepasim, sa impingem limitele, iar acest lucru ar fi improbabil fara vaz.

Stiu ca niciodata nu suntem multumiti cu ceea ce avem si ca incepem sa apreciem un lucru numai in momentul in care suntem pe cale sa il pierdem sau l-am pierdut deja. De aceea, ar trebui sa invatam sa ne multumim cu ceea ce avem si sa consideram fiecare lucru un dar pe care trebuie sa il pretuim ca atare. 

Cu ajutorul acestei carti, am inceput sa constientizez, iar prin acest lucru sa si apreciez, valoarea pe care o au detaliile in viata noastra. Lucrurile mici pe care de multe ori le trecem cu vederea ne definesc viata, ne definesc pe noi. Sunt multumita ca am reusit sa fac acest lucru acum pana cand nu va fi prea tarziu si va invit si pe voi sa faceti acelasi lucru. Asadar, va invit sa cititi “Lumina ce se stinge...”, de Mircea Eliade, si sa meditati putin asupra propriei vieti dupa ce ati parcurs macar o mica parte din carte si sunt convinsa ca va veti deschide ochii, cu adevarat. 

O seara frumoasa va doresc!

Pupici,

Calypso Aimée ♍️

[calypsoaimee]

“Sokrateion” - Stefan J. Fay

[calypsoaimee]

Daca esti filozof, nu esti ateu, ci discuti ateismul: daca nu esti filozof, poti fi ateu, dar atunci nu stii ce inseamna ateismul!

Mircea Vulcanescu [ Stefan J. Fay (”Sokrateion”) ]

[calypsoaimee]

Recurge la rau cand binele trebuie salvat, aparat sau consolidat.

Machiavelli

[calypsoaimee]

Problema este de a gasi un lider convenabil, un om bun, dispus sa se identifice cu raul pentru atingerea unor scopuri nobile. Asemenea oameni sunt pasari rare; oamenii buni se dau la o parte din calea raului, iar oamenii rai nu sunt interesati de scopuri nobile.

Michael A. Ledeen [ Gabriel Liiceanu (”Despre minciuna”) ]

[calypsoaimee]

"Omul bun nu e acela care savarseste voluntar raul, ci acela care, putandu-l savarsi prin competenta sa, nu-l savarseste datorita bunatatii sale."

Gabriel Liiceanu (”Despre minciuna”)

[calypsoaimee]

Rostitorul suprem al adevarului e cel ce poate minti ideal. Sincerul si mincinosul pot fi foarte bine una si aceeasi persoana.

Gabriel Liiceanu (”Despre minciuna”)

[calypsoaimee]

Dorinta este suferinta, si ea coincide cu aceasta cautare a unei improbabile desavarsiri prin celalalt, conceputa drept adevarata noastra beatitudine.

Michel Onfray (”Scurt manifest hedonist”)

[calypsoaimee]

Arta trebuie sa uneasca, nu sa separe.

Michel Onfray (”Scurt manifest hedonist”)

[calypsoaimee]

Epoca noastra pare mai degraba estetizanta si decadenta decat artistica.

Michel Onfray (”Scurt manifest hedonist”)

[calypsoaimee]

Intr-adevar, nu exista opera de arta in sine, nu exista frumusete absoluta servind drept etalon pentru masurarea obiectelor reale si concrete care ar fi mai mult sau mai putin frumoase in functie de apropierea lor mai mare sau mai mica de Ideal.

Michel Onfray (”Scurt manifest hedonist”)

[calypsoaimee]

Caci Dumnezeu exista, desigur, dar exista ca fictiune, ca personaj de roman, ca o creatura utila pentru negarea seculara a mortii, ca o carja necesara acomodarii cu neantul care ne asteapta.

Michel Onfray (”Scurt manifest hedonist”)