reverie-synthesiss - Tumblr blog

[reverie-synthesiss]

Microb Frumos

Ai intrat în inspiraţia mea de astăzi Ca un microb frumos, Şi sunt fericit Fiindcă îmi place aerul tandru Din jurul tău. Acum îmi vei circula nestingherită În Univers, Şi în fiecare zi îmi vei trimite Câte-o stare sufletească În loc de scrisoare. Cred că uneori voi fi trist Ca un elefant otrăvit de un fluture, Şi te-aş da afară Dar nu voi şti unde să te găsesc: Tu îmi vei fi când într-o mână, Când într-un ochi, ori pe frunte, Când într-un gând.

- Marin Sorescu

[reverie-synthesiss]

d̶o̶a̶r̶e̶

[reverie-synthesiss]

“ totul în tot tot peste tot dinţi în dinţi şi gură în gură şi sex în sex şi coaste în coaste şi istorie şi piuliţe şi figuri de stil şi permanganat de sodiu şi flori cu petale, sepale, stamine, pistil toţi iubind totul toţi fecundând totul peste tot numai apte şi apti numai icre şi lapţi încât cosmosul de lumine văzut de departe, e doar fiara care se împreunează cu sine fiara din apocalipsă eclipsă de spirit, eclipsă. “

- fragment din Dragostea, de Mircea Cartarescu

[reverie-synthesiss]

CCXXXV

“Mă lupt să scap iubirea de pătimaşul trup, Să n-o mai sorb cu ochii, să n-o mai muşc cu gura, Din laţu-mpreunării sălbatice s-o rup, S-o curăţesc de carne, ca de pe aur zgura; Să te ador în suflet; doar duhul să-ţi aleg- O veşnică-mbinare a doua raze line... Dar cum te-arăţi, mă-ntunec... şi sufletul întreg Se face ochi, piept, braţe... zbucnite către tine, Pâlpâitor de pofte, iar dinainte-ţi cad; Din nou vremelnicia îşi cască-n mine-abisul. Rostogolit pe dâre de flăcări, ca-ntr-un iad, Mă-ntorc, cântând în carne...Mă doare numai visul Că mai presus de fire, putând să o răstoarne, Iubirea e sămânţa eternităţii-n carne.”

- Vasile Voiculescu

[reverie-synthesiss]

De dragoste

Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar Când somnul bont la care-s condamnată Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar; Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa Cum ţii să nu se verse un potir Şi pune-ţi gura peste gura mea: Inspiră ţipătul care-l expir, Să nu se-audă hohotul de plâns Ce-şi hotărăşte trupul meu contur; Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă Valul de spaimă care creşte-n jur Şi duce totul, şi în urma lui Rămâne doar moloz şi ghilimele, Şi se chircesc bolnave şi se sting Şi soarele şi celelalte stele...

- Ana Blandiana

[reverie-synthesiss]

naked embrace is such a beautiful thing, pure intimacy.

[reverie-synthesiss]

Mi-e imposibil fără tine

Mi-e imposibil fără tine 

Nici nu mai ştiu dacã erai frumoasã Si nici în ce culori îţi sta mai bine, Stiu doar cã amintirea nu mã lasã Si cã mi-e imposibil fãrã tine. Vizionez femei nenumãrate, Femei interesante mã mai sunã, Dar rece şi strãin mã simt de toate Si nu mã vãd cu ele împreunã. Nu pot nici sã-mi explic întreaga dramã, Care-a decurs din întâlnirea noastrã, Dar vechiul dor al dragostei mã cheamã Si tu îmi faci cu mâna la fereastrã. Subtile explicaţii cui i-aş cere? Tot prostul face pe interesantul Si-n condamnarea asta la tãcere, Mai conversez de-a surda, cu neantul. Si cum sã transformãm iubirea-n urã, De ce nu noi, ci solii sã lucreze, Si sã pãtãm simţirea cea mai purã, Punând incendiul tot în paranteze? N-aş vrea sã te-ndârjesc sau sã te sperii, Nici sã te fac sã te-ndoieşti de tine, Dar eu te-am adorat fãrã criterii, Estet bolnav, al patimii depline. De dragul tãu, am fost cu lumea-n luptã, Te-am apãrat de bârfe şi de crivãţ, Si dupã toatã veghea ne-ntreruptã, Cedez numai în lupta împotrivã-ţi. Si totuşi tu ai fost cea mai frumoasã, La mine-n braţe îţi fusese bine, Obsesia iubirii nu mã lasã Si-mi este imposibil fãrã tine.

de Adrian Pãunescu