#Sfârșitul lumii

[sacredwhores]

Radu Jude - Do Not Expect Too Much from the End of the World (2023)

[letterboxd-loggd]

Do Not Expect Too Much from the End of the World (Nu Aștepta Prea Mult de la Sfârșitul Lumii) (2023) Radu Jude

March 23rd 2024

[rrrauschen]

Radu Jude, {2023} Nu Aștepta Prea Mult de la Sfârșitul Lumii (Do Not Expect Too Much from the End of the World)

[chashechki]

[hayaomiyazaki]

as i mentioned last week, i have refreshed about 300gb of content on my public googledrive 😙

an overview of most of what i added...

features

Olivia (1951) dir. Jacqueline Audry 🇫🇷🏳️‍🌈

A Child Is Waiting (1963) dir. John Cassavetes 🇺🇸

Thoroughly Modern Millie (1967) dir. George Roy Hill 🇺🇸

Personal Best (1982) dir. Robert Towne 🇺🇸🏳️‍🌈

Threads (1984) dir. Mick Jackson 🇬🇧

How to Get Ahead in Advertising (1989) dir. Bruce Robinson 🇬🇧

Salaam Bombay! (1988) dir. Mira Nair 🇮🇳

Romuald et Juliette (1989) dir. Coline Serreau 🇫🇷

And Life Goes On… /ㅤزندگی و دیگر هیچㅤ(1992) dir. Abbas Kiarostami 🇮🇷

Clean, Shaven (1993) dir. Lodge Kerrigan 🇺🇸

Wittgenstein (1993) dir. Derek Jarman 🇬🇧🏳️‍🌈

Butterfly Kiss (1995) dir. Michael Winterbottom 🇬🇧🏳️‍🌈

The Portrait of a Lady (1996) dir. Jane Campion 🇺🇸🇬🇧

Still Life / 三峡好人 (2006) dir. Jia Zhangke 🇨🇳

The Lives of Others / Das Leben der Anderen (2006) dir. Florian Henckel von Donnersmarck 🇩🇪

Syndromes and a Century / แสงศตวรรษ (2006) dir. Apichatpong Weerasethakul 🇹🇭

Lust, Caution / 色, 戒 (2007) dir. Ang Lee 🇺🇸🇨🇳🇹🇼

Liverpool (2008) dir. Lisandro Alonso 🇦🇷

The Secret Diaries of Miss Anne Lister (2010) dir. James Kent 🇬🇧🏳️‍🌈

Tabu (2012) dir. Miguel Gomes 🇵🇹

No (2012) dir. Pablo Larraín 🇨🇱

The Blue Room / La Chambre bleue (2014) dir. Mathieu Amalric 🇫🇷

P'tit Quinquin (2014) dir. Bruno Dumont 🇫🇷

Still the Water / 2つ目の窓 (2014) dir. Naomi Kawase 🇯🇵

Paris 05:59: Théo & Hugo (2016) dir. Olivier Ducastel, Jacques Martineau 🇫🇷🏳️‍🌈

The Breaking Ice / 燃冬 (2023) dir. Anthony Chen 🇨🇳🇸🇬

Do Not Expect Too Much from the End of the World / Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii (2023) dir. Radu Jude 🇷🇴

Scrapper (2023) dir. Charlotte Regan 🇬🇧

Kneecap (2024) dir. Rich Peppiatt 🇮🇪

documentaries

Night and Fog / Nuit et brouillard (1956) dir. Alain Resnais 🇫🇷

Chronicle of a Summer / Chronique d'un été (1961) dir. Jean Rouch, Edgar Morin 🇫🇷

In the Rearview / Skąd dokąd / Звідки куди (2023) dir. Maciek Hamela 🇵🇱🇺🇦

Christopher Eccleston Remembers… Jude (BBC, 2024)

Mick Jackson Remembers… Threads (BBC, 2024)

Joan Bakewell Remembers… Bette Davis at the NFT (BBC, 2024)

television

Love in the Big City / 대도��의 사랑법 (2024) 🇰🇷🏳️‍🌈

Wolf Hall (2024) 🇬🇧

books

William S. Burroughs – Queer (1985) 🇺🇸🏳️‍🌈

Claire Keegan – Small Things Like These (2021) 🇮🇪

[elene-madeleine]

"Dacă erai muritor, aș fi trăit prin tine până la sfârșitul lumii, căci moartea ta ar fi fost pentru mine sfârșitul lumii. Pe când așa, cum să mor într-o lume care nu se va sfârși niciodată?" - Simone De Beauvoir

[inabusire]

Și deodată se opri. Neanunțat, pe nesimțite, rostogolirea clipelor se aținti într-un singur punct, ca și cum un aparat fusese scos din priză: exact aceeași ultimă străfulgerare de dinaintea stingerii. Lumea încremeni, în ciuda tuturor profețiilor, tuturor învățăturilor care portretizau sfârșitul - nimeni nu și-a închipuit că astfel se va trage linia. Își amintea ce văzuse de dinainte, presimțirile pe care spiritele bolnăvicios de sensibile le au aproape involuntar, le resimt ca pe-o intoxicație fără să știe ce anume o provoacă și cum să scape. Autobuzul se mișca rapid pe asfalt, spintecând bălțile răzlețe lăsate de ploaie, cu viraje ferme și nonșalante. Stătea pe scaun, undeva pe la mijlocul autobuzului, cu geaca udă lipită de vecinul din stânga, cu geanta trasă aproape de bazin, aproape ținută la piept, încă foarte atent ca umezeala să nu fi pătruns până la laptopul dinăuntru. În față, doi elevi aplecați plini de interes asupra dispozitivelor, tastând frenetic în încercarea de a câștiga vreun joc. Avea senzația, uneori, că nu-i mai înțelege. Că deși a prins mai demult, în adolescență, o perioadă asemănătoare, adulții n-au luat în serios poziția chircită, atenția suprasolicitată de culori, sunete și gesturi. Li s-a părut, probabil, că totul e doar o glumă, păcăliți de mirajul a ceva ce era mult prea frumos ca să fie adevărat. Îi privea absent, obosit să tot analizeze, să se simtă de parcă se împușcă singur în picior sabotându-și liniștea. Își impusese să uite, ca pe un fel de igienă a minții, deși adormea de cel puțin jumătate de an cu sunet de fundal. Când liniștea se așternea, apăreau întrebări, priviri și vorbe pe care și-ar fi dorit să le poată amuți. Și-a întors la un moment dat privirea spre parbriz, în locul în care ștergătoarele se intersectau și ploaia era dată deoparte, concentrându-se pe mișcarea repetitivă - deși mult prea deznădăjduit, deși labil și înfricoșat, avea senzația latentă că, totuși, nu se înșeală. Că e ceva ce nu se potrivește: poate amenințarea viitorului care îți displace, presimțirea unei schimbări iluzorii, a unei noi orchestrații care să ascundă în spatele ei, de fapt, aceleași forme de distrugere. Că oamenii nu realizează spre ce se îndreaptă, iar dacă realizează, se retrag bulversați în bula lor protectivă, insistând să picteze în roz niște pereți arși. Se-ntreba în unele nopți ce mai înseamnă liniștea. De ce e dragostea doar neputință. Cum de-a ajuns să fie atât de greu să păstrezi normalitatea. Dintr-o singură clipire, totul se năruise: nimeni n-a scos niciun geamăt, fără urlete de durere, fără lacrimi și isterii, fără groază și fugă. O lume încremenită, moartă. O lume curată, goală, prăbușită-n golul din care s-a ivit. Un Dumnezeu dezamăgit și frânt, sătul să-și vadă creația autodistrugându-se.

-

Unde-am fost laș, până la urmă? N-am făcut decât să mă atac de unul singur și să tac, să tac, să tac, atunci când aș fi vrut să le sparg țestele prin cuvintele mele. M-am izbit de ei ca de o oglindă, văzându-mi în reflexia lor vicii și slăbiciuni, micșorându-mă până la a fi vag diferențiabil într-o mare de oameni. M-am camuflat din frică, străpuns de durerea singurătății, și-am ciopârțit aripile mele cu ciudă. Am răsucit lumea în jurul meu și-am definit totul prin urechile și ochii mei, prin atingerea fragilă a degetelor mele, căci: "Sfârșitul tău este sfârșitul lumii" și nu pot cunoaște realitatea altfel decât prin prisma minții și-a simțurilor mele.

N-am scris nimic nou, și totuși am fost martorul graniței, așteptând, sperând.

[ionelbumbaru]

Mesajul Părintelui Elpidie din Grecia pentru țara noastră ☑️

✝️🙏🏻🕯️Dragii mei copii, ascultați!În luna a 7-a și în anul a cărui sumă dă numărul șapte, pentarhia întunericului va pune șapte națiuni sa fie de acord să provoace apogeul celui de-al treilea razboi mondial ca o ceremonie adusă lui satana.Înainte de a veni a șaptea perioada de șapte ani, când falsul mesia timp de șapte ani va fi încoronat rege al lumii, spre sfârșitul celei de-a doua perioade de…

[zamfirfloriannicolae1998-blog]

Nr. 121 "Umbre târâte"

Mi-ai fost soare... ai devenit a doua lună,

Încă simt dorința de a iubii

Alt motiv de a mării oceanul de sub pleoape:

Ți-ai găsit ieșirea-n sangrie sângerând,

Veninul tău tandru-n valuri sângerii

Fiecare strop a fost corupt..

Nevoit fiind voi atinge-n vârful limbii,

Scârbit de existența ta putredă...

Încerc să nu savurez ultima picătură

Încă pot să plâng... nu mă răcești

Imposibil pentru tine... sunt înghețul absolut,

Ieri ai fost iubită, azi soție, mâine devii străină:

Corp gol... misterioasă vei străbate camera

Static trasă-n poză nu voi recunoaște vocea, buzele...

Oare iubirea mi-a devenit inamic

Moartea mi-o dorești

Moartea prieten devine...

Dragă moarte,

Multe am de lăsat în spate...

Chiar dacă și mai multe sunt uitate

În adâncul pământului greu de găsit fiind...

Multe rânduri, primele de iubire

Restul fiind semn de carte-n testament:

Mereu le-am purtat cu tristețe

Pas cu pas grele devenind

Obosit fiind... începând să atingă drumul stropit

Lăsând file-n urmă cu dorințe de răzbunare,

Îți surâde ideea:

Mă privești... rânjești,

Singura care-mi înțelege faptele

Singura care-mi deschide ultima poartă...

Trecând în tăcere fără semn de viață,

De data asta spun pas valsului

Lipsit fiind de armonia cordului,

Grăbit... dorind să-mi găsesc liniștea

Să meditez, să-mi pun punctele-n amintiri

Să știu care-și găsește sfârșitul...

Să fiu sigur că le voi face scrum

Răzbunarea eliberează conștiința,

Să fiu sigur că te voi consuma

Mă-mpingi să te fac să zâmbești fără falsitate,

Imposibil... defineai falsitatea când respirai..

Imposibil... cadavrele nu au sentimente.

Să uiți...

Măcar tu să reușești ce nu am vrut să fiu

Să uiți gânduri separate de realitate

Eu ți le-am oferit punând alte cifre-n perete,

Ciudat... oare de ce încă vorbesc singur?

Mă descarc în fața cadavrelor...

Moarte fiind încă-mi influențează drumul,

Încă nu am părăsit camera...

Tot în cimitirul muzelor mă aflu

Cifre noi... cifre vechi:

Rafturi reci îmbrățișând sicriele zgâriate,

Mereu am redeschis fiecare capitol

Să vezi urmările rănilor de ele oferite...

Dar acum înduri cruda realitate a lumii...

Am spus:

Suferind... negând inevitabilul început al sfârșitului

Voi continua să respir pentru amândoi,

Voi trage după mine al tău corp putred,

Cea din urma mea va privii zăbrelele

Cu degetele rănite trăgând zăvoarele...

Din ziua-ntâi ai devenit monstru,

Ne consumăm... nu te voi lăsa să-mi reamintești,

Din păcate ce ai vrut a fost tardiv

Singur am revăzut orbite goale

Cu greu mutând capacele-n frigul lumii mele...

Supraviețuiesc... de suferință să nu scapi

Ai devenit povară... iad pe pământ,

Liniștea ta...

Încă-mi vorbește negând înghețul sângelui static:

Dorința de a lua-n brațe conturul mutilat

De a atinge ceea ce numeai inimă,

Dar cu brațe de la cot amputate te-ai ales...

[uncrestinnou]

O declarație puternică

Ai văzut vreodată deciziile proaste ale cuiva – chiar și ale tale – cum fac ravagii? Ai cunoscut vreodată înțepătura sfâșietoare a morții? Te-ai oprit vreodată suficient de mult pentru a o observa...

Această lume este frumoasă, dar și brutală.

Este plină de viață, dar și de pierderi.

Apostolul Pavel a scris odată o scrisoare credincioșilor din Corint, Grecia, amintindu-le că din cauza păcatului (că nu respectă standardele lui Dumnezeu) moartea a răpit lumea. Dar Pavel nu s-a oprit la moarte și decădere. El a continuat spunând:

„Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos.” 1 Corinteni 15:57 NTR

Să spunem că putem avea biruință asupra păcatului și asupra morții — doi dintre cei mai mari dușmani ai noștri? Aceasta este o afirmație puternică. Aproape că sună prea frumos pentru a fi adevărată... doar că nu este.

Fundamentul creștinismului nu este doar faptul că Isus a murit pentru păcatele lumii, ci că El a înviat de dragul lumii.

A alege să ne răzvrătim împotriva Creatorului nostru, în loc să mergem cu El așa cum a intenționat El, are efecte devastatoare: despărțirea de El, necazuri suplimentare pe pământ și pierderea vieții – atât fizice, cât și spirituale.

Cu toate acestea, din cauza lui Isus, moartea nu va avea ultimul cuvânt. Din cauza lui Isus, acesta nu este sfârșitul real. Datorită lui Isus, victoria a fost deja acordată celor care se încred în El!

Oamenii din Corint predicau că nu există viață după moarte, nici înviere din morți. Cu toate acestea, Pavel a avut curajul să le respingă minciunile cu adevărul.

În același capitol, Pavel subliniază că totul în credința creștină depinde de învierea lui Isus. Dacă Hristos n-ar fi înviat, credința este inutilă și nu există speranță. Dar pentru că Isus fusese înviat din morți și sute de oameni L-au văzut înviat, totul a fost diferit.

Scriptura ne spune că Isus este primul dintre mulți care vor fi înviați din nou. Imaginează-ți viitoarea reuniune cu alți credincioși! Îți poți imagina schimbul de povești cu ucenicii și alți eroi ai credinței noastre?

Isus a cucerit deja moartea. Și, la timpul stabilit, moartea va muri pentru totdeauna și fiecare lacrimă va fi ștearsă. Pentru aceia dintre noi care cred în El, urmează mult mai mult. Amin 🙏🙏❤️🇮🇱

Astăzi, putem trăi într-un loc al victoriei!

[marius-2364]

Opinii: Breaking news despre sfârșitul lumii https://www.profit.ro/opinii/opinii-breaking-news-despre-sfarsitul-lumii-21815852

[sacredwhores]

Radu Jude - Do Not Expect Too Much from the End of the World (2023)

[filmovody]

Angela Filmovody.pl

[pisicadefum]

Sfârșitul lumii = sfârșitul șaormei 🤦‍♀️

[lifeisajurney]

Te voi iubi pân' la sfârșitul lumii

Până când totu-n jur se va opri

Te voi iubi cum n-a făcut-o nimeni

Trecând prin toate nuanțele de gri

[cydrone-studios]

Nae Ionescu – Înviere

Patimile lui Hristos m-au cutremurat întotdeauna. Nu pentru suferința Lui. Așa era hotărât, ca El să fie jertfă expiatorie; și împotriva unor hotărâri luate acolo, sus, nu putem nimic. Dar pentru singurătatea Lui. Pentru lipsa noastră de la veghea Lui însângerată. „Hristos va fi în agonie până la sfârșitul lumii; în tot acest timp, să nu dormim” (Pascal)1. Înaintea lui Pascal ne-o spusese însă…