#Fest-monodrame

[andyviru]

“O femeie singură” cu Andreea Bibiri, invitat la Bacău Fest – Monodrame, aprilie 2018

“O femeie singură” cu Andreea Bibiri, invitat la Bacău Fest – Monodrame, aprilie 2018

Spectacolul “O femeie singură”, one woman show cu Andreea Bibiri, în regia lui Daniel Grigore-Simion, al Teatrului de Artă București, a fost invitat și se va juca, pe 20 aprilie, la cea de-a XXIV-a ediție a Festivalului Internațional al Recitalurilor Dramatice “BACĂU FEST – MONODRAME”.

Festivalul care se va desfășura, anul acesta, în perioada 15-22 aprilie, este organizat de Teatrul Municipal…

[erobertul]

“O femeie singură” cu Andreea Bibiri, invitat la Bacău Fest – Monodrame, aprilie 2018

“O femeie singură” cu Andreea Bibiri, invitat la Bacău Fest – Monodrame, aprilie 2018

Spectacolul “O femeie singură”, one woman show cu Andreea Bibiri, în regia lui Daniel Grigore-Simion, al Teatrului de Artă București, a fost invitat și se va juca, pe 20 aprilie, la cea de-a XXIV-a ediție a Festivalului Internațional al Recitalurilor Dramatice “BACĂU FEST – MONODRAME”.

Festivalul care se va desfășura, anul acesta, în perioada 15-22 aprilie, este organizat de Teatrul Municipal…

[timetvro]

“O femeie singură” cu Andreea Bibiri, invitat la Bacău Fest – Monodrame, aprilie 2018

“O femeie singură” cu Andreea Bibiri, invitat la Bacău Fest – Monodrame, aprilie 2018

Spectacolul “O femeie singură”, one woman show cu Andreea Bibiri, în regia lui Daniel Grigore-Simion, al Teatrului de Artă București, a fost invitat și se va juca, pe 20 aprilie, la cea de-a XXIV-a ediție a Festivalului Internațional al Recitalurilor Dramatice “BACĂU FEST – MONODRAME”. Festivalul care se va desfășura, anul acesta, în perioada 15-22 aprilie, este organizat de Teatrul Municipal…

[opiniile-unui-clovn-play]

3 ANI DE LA PREMIERĂ - 26.03.2019

Teatrul LUNI prezintă:

OPINIILE UNUI CLOVN după romanul omonim al lui Heinrich Böll

un One Man Show Alex BUESCU

regia: Anca Maria Colteanu muzica: Ovidiu Savu costume: Matei Vladimir dramatizare: Alex Buescu

producția: Teatrul LUNI de la Green Hours parteneri: Rowohlt Verlag, SCPA Pârvu & Asociații, Editura Polirom

Marți, 26 martie 2019, spectacolul OPINIILE UNUI CLOVN aniversează 3 ani de la premieră. Sunteți invitați la Teatrul LUNI de la Green Hours să (re) descoperiți povestea unui roman care a făcut înconjurul lumii.

Rezervări: rezervlagreen@gmail.com

În urma participării spectacolului în cadrul festivalului de teatru Bacău Fest-Monodrame, criticul de teatru Mircea Morariu scria:

“Clovnul din scrierea romancierului german, un tânăr de doar 28 de ani, a fost însă pedepsit de o familie înstărită, cu rigori comportamentale, cu ipocrizii abil mascate, familie care îl repudiază, de Marie, fata de care este pe mai departe îndrăgostit, deşi aceasta l-a părăsit pe neaşteptate din motive cvasi-religioase, de protestanţi şi de catolici deopotrivă. Şi cu toate acestea, în pofida faptului că a devenit un amestec de comic, de histrion care a ales să trăiască în sărăcie şi de vagabond de lux, în ciuda fragilităţii şi sensibilităţii sale, Hans Schnier nu cedează. Îşi va îndeplini până la capăt rostul de a mărturisi şi de a spune adevărul. Despre sine, despre alţii, despre ţară, despre istorie. 

Toate aceste idei-forţă apar cu remarcabilă claritate în monodrama jucată de Alex Buescu. Cuvintele, replicile, stările, situaţiile dramatice sunt riguros filtrate prin dubla instanţă a sensibilităţii şi a raţiunii interpretului. Care ştie să nu fie nici patetic, nici melodramatic. Doar teribil de uman şi de credibil. 

E ceea ce contează.”

____________________

Reprezentația cu numărul 38.

În 2017 spectacolul OPINIILE UNUI CLOVN a făcut parte din seria evenimentelor europene dedicate aniversării a 100 de ani de la nașterea scriitorului german Heinrich Böll.

Pe 28 octombrie 2017, spectacolul OPINIILE UNUI CLOVN a fost singura producție din România, selectată să participe în cadrul Festivalului Internaţional de Monodrame din oraşul grecesc Pafos, fostă capitală europeană a culturii.

[7estiasi]

Pe Ada Lupu am văzut-o jucând prima dată, cu ani în urmă, într-un spectacol de bar, aici, la Iași – Feromonii, în regia lui Vlad Volf. Mi-a atras atenția apariția aceea translucidă, cu un ritm al ei și numai al ei, siluetă desprinsă de realitate, bântuindu-ți obsesiv memoria. Ce-a fost asta? Om, înger, pasăre? Unică, greu de încadrat în vreun tipar din cele pe care școlile de teatru românești încă îl păstrează canonic la căpătâi, despre Ada Lupu mi se conturau două scenarii posibile: primul – va dispărea complet din peisajul teatral, pe principiul că tot ce este special face ca „turma” să se înfioare și să se adune în sine întru conservare și lipsă de deranj existențial; al doilea – va exploda, devenind repede un nume sonor. La vremea aceea, explozia aceasta nu depindea doar de Ada, ci de dramul acela de noroc de care, mai ales în lumea artistică, ai nevoie ca de aer.

#gallery-0-4 { margin: auto; } #gallery-0-4 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 33%; } #gallery-0-4 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-4 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Iar norocul acesta s-a concretizat în întâlnirea pe care actrița a avut-o cu Radu Afrim, la Gala Tânărului Actor Hop, pe care regizorul o manageria la acea vreme. Era imposibil ca lui Afrim să nu-i atragă atenția ființa aceasta aproape exotică prin hipersensibilitate, adăpostind în trupul ei prăpăstii și ceruri, furtuni și răsărituri solare. Cred că acela a fost momentul când fitilul din destinul Adei a început să ardă, iar explozia a devenit inevitabilă. Afrim a distribuit-o în două dintre spectacolele sale ieșene. Mai întâi în Femeia mării, unde a folosit din plin corporalitatea specială a Adei, integrând-o în poveștile vizuale ce-i sunt atât de specifice; apoi, personaj central în Măcelăria lui Iov, unde exploatează inspirat ceva ce cred că îi este și va fi mereu esențial actriței ieșene: copilul straniu și frumos ce o definește.

La rândul său, Cristian Hadji-Culea, directorul Naționalului ieșean, între două scandaluri sindicale, a simțit potențialul formidabil al Adei Lupu și a permanentizat-o angajând-o. Decizie inspirată, cu consecințe benefice în reinventarea feminității unei trupe blocate, iertată fie-mi metafora, în menopauză estetică. Ada s-a integrat și a devenit rapid centru de interes pentru oricine vine să monteze la Naționalul ieșean. Giorgios Zamboulakis (Ofelia/ Electra, în Hamletmachine), Nic Ularu (Condamnatul din Schimbarea), Radu Nica (Mary, în Cântăreața cheală), Lucian Dan Teodorovici (Povestitoarea din Unu + Unu…).

În toți acești ani, Ada Lupu s-a transformat din toate punctele de vedere. S-a împlinit fizic, devenind o actriță frumoasă, în sensul deplin al cuvântului. Și-a rafinat considerabil arta interpretării. Își cunoaște trupul, îl stăpânește și știe cum să și-l facă poezie și sabie, aripă și mop. A deprins arta de a privi și de transmite prin privire, dublu al limbajului, punte către un alt discurs ce te scoate din apele sigure ale concretului, plimbându-te pe nisipuri pe cât de mișcătoare, pe atât de tentante. Și, în spatele tuturor acestor date actoricești, palpită o intelectualitate, vai!, atât de nespecifică breslei actoricești. Ada Lupu meditează mereu asupra a ceea ce face, fiecare rol este o reflecție asupra ei înșiși, o halcă de sine ce se desprinde și pornește prin lume, căutându-se, căutându-ne… Perfecționistă, cultivată, cu o curiozitate ce atestă inteligența, creativă și spontană, actrița Naționalului este, o spun în cunoștință de cauză, un om profund, preocupat de rostul teatrului, de întrebările fundamentale ce îl pun în mișcare, de marile lui teme, fascinante și inepuizabile. Am citit un interviu pe care l-a acordat cu ocazia Festivalului de la Bacău unei studente la teatrologie, interviu tehnic, despre lucrul la rol, și m-au surprins maturitatea, seriozitatea și atenția la detalii a unei tinere de 26 de ani. Nimic frivol, nimic superficial dar, în același timp, pretutindeni o puritate desăvârșită.

Ada Lupu mai are o calitate: scrie minunat! Orice! Scrie teatru, poezie, versifică surprinzător stări de spirit (în Măcelăria lui Iov, bunăoară, Afrim inserează versuri ale actriței), amprentându-le cu un umor foarte personal și cât se poate de autentic. Anul acesta, i-am solicitat Adei un text despre manipulare, pentru dosarul pe această temă din revista „Dacia literară”. Citindu-l, am înțeles că este și o atentă observatoare a societății în care se manifestă artistic, încercând s-o înțeleagă dincolo de pojghițele înșelătoare ale suprafețelor. Inutil să mai vorbesc despre acuratețea stilului, despre claritatea ideilor și impecabila stăpânire a gramaticii. Pare nefiresc, dar am ajuns să am un mare respect pentru oamenii care știu să folosească o virgulă…

O priveam, recent, la Bacău Fest Monodrame, în Povestea păsării fără cuib (un text semnat chiar de ea, pus în scenă de Iris Spiridon), și mă gândeam la tot ce i s-a întâmplat Adei din acea seară în care, într-un fum să-l tai cu cuțitul (pe atunci se putea fuma în baruri!), o vedeam jucând întâia dată. Este un spectacol foarte intim; aproape că, urmărindu-l, încerci spaima de a nu tulbura, prin prezența ta, fragilitatea de borangic a unui destin ce ni se țese acum și aici. Cu abilitate, actrița relativizează temporalitățile, făcând din cronologia unei vieți ceva similar cu cronologia unei secunde. Copilul Ada se insinuează în diferitele vârste ale uneia și aceleiași femei, virus tandru ce face ca adolescența sau maturitatea să nu fie decât variațiuni discrete ale unui timp sacru, cel din cuibul de pe vremuri al picioarelor mamei care, acolo, în cadă, alcătuia …lumea, universul. Spectacolul oferă și pretinde forme de rară, aproape dureroasă sensibilitate. Ada joacă acolo cu garda jos, se expune, se vulnerabilizează, face dragoste cu inimile publicului. Dacă nu înțelegi acest joc ��de-a mine și de-a tine”, o ratezi. Este, fără îndoială, un spectacol despre ea, dar și despre tine; e, simultan, foarte personal, dar atinge și mecanismele acelea generale, comune și relevante pentru însăși noțiunea de „umanitate”. Foarte bine scris, foarte bine înscenat, Povestea nu mai este doar a Adei Lupu; mulțimea de personaje din extratextul narațiunii, gravitând în jurul Domnului foarte înalt, năvălesc din rucsacul Hello Kitty, invadează sala de spectacol, strecurându-se în public, printre noi sau, și mai grav, devenind …noi. Ar fi banal dacă am reduce spectacolul la o tematică a traumei; prefer să îl „citesc” ca pe o lecție de supraviețuire, cu orice preț, a copilului din noi.

Ada Lupu reprezintă un mare câștig al teatrului ieșean. Sper ca acest teatru să nu atenteze la puritatea structurală a actriței, să n-o încurce, să n-o maculeze cu micimile și fleacurile lui, cu fumoarele lui înțesate de bârfă și meschinărie, cu avizierele lui pe care se desenează neantul, cu candelabrele, îngerașii și fantomele „marilor actori” ce îl bântuie haotic și fără rost. În același timp, Ada este o importantă carte de vizită a școlii ieșene de teatru; a terminat în 2013, la Universitatea de Arte „George Enescu” Iași, secția de Arta Actorului și Arta Actorului mânuitor de păpuși.

Nu pot formula decât o singură și simplă concluzie: mă bucur că am întâlnit-o!

Călin Ciobotari

Ada Lupu, schiță de portret… Pe Ada Lupu am văzut-o jucând prima dată, cu ani în urmă, într-un spectacol de bar, aici, la Iași – …

[opiniile-unui-clovn-play]

Alex Buescu - Cum e când un actor este propriul său manager

În urmă cu ceva timp, după experiența frumoasă avută la festivalul Bacău Fest-Monodrame, am fost partenerul de dialog al criticului de teatru Mircea Morariu, împreună cu care am realizat un interviu mai amplu și pe care vă invit să-l citiți chiar acum, pe site-ul Adevărul.

Link către articol

vis Alex Buescu

[opiniile-unui-clovn-play]

Cel mai liniștit clovn din lume

„E singurul meu spectacol în acest moment“, mi-a spus Alex Buescu, imediat după reprezentația sa cu „Opiniile unui clovn“, după romanul lui Heinrich Boll. L-am oprit după ce clubul s-a golit și s-a așezat la masa noastră. În timp ce vorbeam, continua să își șteargă machiajul din spectacol.

Luna trecută, mă anunța că proiectul său a adunat un an de reprezentații. Îl mai văzusem pe scena de la Comedie cu ani în urmă, când avea un rol în „Audiția“ lui Aleksandr Galin alături de colegii săi de la Hyperion. Era spectacolul lor de absolvire. Personajul pe care îl interpretează aici, în adaptarea după Heinrich Boll, l-a prins de la primele lecturi. Era abia în primii ani de facultate când a pus mâna pe romanul tradus la noi. Cartea din 1963 a rămas și astăzi la fel de provocatoare ca în anii în care aprindea mânia conservatorilor din Germania. Așa că a pus mâna și a dramatizat povestea. A scris și a rescris de mai multe ori textul care acum a ajuns pe scenă, „pentru că romanul nu este tocmai teatral“. „Cred că asta a și fost un lucru în plus care m-a provocat să găsesc formula cea mai bună pentru scenă“, îmi povestea Alex. Te duci să vezi o poveste de dragoste spusă de un clovn și te trezești prins în depresia unui tânăr care are mai puțin de-a face cu o deziluzie amoroasă și tot mai mult cu reacția la formele decente de ipocrizie.

Cu ochii pe întuneric

Nu știu alții cum sunt, dar mie, când dau cu privirea peste un clovn mă grăbesc să întreb pe oricine e cu mine: „îți e frică de clovni?“. În principiu, cred că este vorba despre reacția pe care o avem oricând ni se flutură prin față o mască din care ar trebui să înțelegem că ar trebui să fie vorba despre amuzament, dar habar nu avem ce este în spatele fațadei care solicită cheful nostru de râs. „Opiniile unui clovn“ nu îți dau nici cea mai mică iluzie. Hans Schnier, personajul interpretat de Buescu, își desprinde treptat masca profesională pentru a dezvălui nu atât un peisaj afectiv, cât un teritoriu pe care obișnuințele lumii (de la cele politice la cele morale și artistice) și-au zgâriat obrajii fără să aibă vreo șansă să își revină. Când Buescu începe să spună povestea lui Schnier, tot ce știi despre deziluzie se învârte în jurul tău între „de ce e așa?“ și „dar cum altfel?“.

„Nimeni nu o să știe vreodată cât de multe romane, poezii, analize, confesiuni, suferințe și bucurii au fost adunate pe acest continent numit Iubire, care nici măcar nu s-a dovedit că a fost cercetat în totalitate.“ Heinrich Boll

Spectacolul din partea cealaltă

„Hai să ieșim pe terasă“, i-am spus lui Alex atunci când am văzut că în subsolul clubului mai eram doar noi și barmanii. Ne-am așezat la o masă lângă balustrada de lemn care separă centrul curții de marginile cu pietriș, la care te așezi când vrei să urmărești ce se întâmplă în Green fără să se foiască prea multă lume pe lângă tine. Noi eram spre centrul curții, dar, cum tocmai începuse să picure, nu era nici cine știe ce aglomerație: „cred că la Barcelona m-aș muta“, spune Alex dintr-odată. „Nu mai pot cu ploaia“. Îmi povestise cât de important a fost pentru el să lucreze cu Vest and Page, duo-ul de performance compus din Verena Stenke și Andrea Pagnes. „Eram în Germania și nu am mai văzut teatrul la fel după aceea. Dacă nu ar fi fost vremea infectă de acolo nu aș mai fi plecat. Aș sta la Roma.“ Cum spuneam, după câteva minute se mutase în Spania. Germanii i-au fost, într-un fel, parteneri pentru spectacolul la care visa. A avut de plătit câteva sute de euro ca drepturi de autor pentru 15 reprezentații după textul lui Boll: „Abia câștigasem banii aceia de la o reclamă și i-am trimis în Germania“.

Cel mai greu moment este cel dinainte să înceapă spectacolul, spune Alex Buescu.

Scena finală

„Dar tu ce ești de fapt: catolic, protestant sau evreu?“, povestește că este întrebat personajul lui Buescu la un moment dat. „Clovn! - este răspunsul său. De fapt, scena finală poate fi oricare din acest spectacol. Dar acest lucru este evident abia după ce totul se termină. Așa se întâmplă întotdeauna după ce iluziile s-au dus. Din orice direcție ar porni, de la sunetul cizmelor mărșăluind pe străzi, de la muzica lui Ovidiu Savu sau de la costumul ticluit de Matei Vladimir, „Opiniile unui clovn“ au același punct final: ce vezi atunci când știi că nu mai ai ce să speri?

Centenarul furiei

Anul acesta este marcat centenarul nașterii lui Boll. Montarea de la Green Hours se numără printre producțiile internaționale care au mutat pe scenă furia din scrierile germanului, o furie care a rămas intactă la decenii distanță de la momentul publicării lor. Este scriitorul care a anunțat public despărțirea sa de Biserica catolică „fără să se îndepărteze de credință“. Spectacolul „Opiniile unui clovn“ se numără în acest an printre cele 6 producții finaliste ale concursului Bacău Fest-Monodrame.

Scris de către Răzvan Țupa, apărut pe site-ul cotidianul.ro

Foto Mihaela Tudor

[opiniile-unui-clovn-play]

Fotografii din festivalul Bacău Fest Monodrame 2017

Mai jos aveți o selecție de fotografii făcute marți, 25 aprilie, la Pub Valhalla, în cadrul Bacău Fest Monodrame, un eveniment organizat de către Teatrul Municipal Bacovia și Primăria Municipiului Bacău.

Foto Marius G. Mihalache * Michel

Foto Alin Leanca

[opiniile-unui-clovn-play]

Opiniile unui clovn pe scenă

Aştern pe ecranul computerului aceste însemnări despre spectacolul cu Opiniile unui clovn, o monodramă concepută de un tânăr actor pe nume Alex Buescu, după celebrul roman omonim al lui Heinrich Böll, în regia discretă, de cele mai multe ori eficientă, cu măsură a Ancăi Maria Colţeanu, în dimineaţa zilei de miercuri, 26 aprilie 2017.

O fac la câteva, puţine, ore după încheierea spectacolului şi la încă şi mai puţine înainte ca juriul de la Bacău Fest Monodrame să îşi facă public verdictul. Cum din motive perfect justificate - încă o grevă aşa-zis spontană declanşată în cel mai pur dispreţ la adresa călătorilor, în chip terorist de angajaţii de la CFR Călători - nu am avut ocazia de a vedea performance-­ul cu care s-a prezentat în competiţie actorul Ali Deac de la Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu, cum celelalte evoluţii ale participanţilor au fost mai curând dezamăgitoare (doar trei până la ora la care a intrat în concurs Alex Buescu, urmat de un spectacol bun, în pentametrii iambici, prezentat de actriţa bucureşteană Valentina Zaharia) sunt gata să pariez că cel ce va obţine premiul se va alege dintre aceşti doi din urmă competitori. Nu neapărat pe principiul cei din urmă vor fi cei dintâi. 

Alex Buescu a optat pentru un scenariu dramatic conceput de el însuşi, după unul dintre cele mai citite, mai celebre romane ale veacului trecut. Opiniile unui clovn de Heinrich Böll. Înţeleg că totul a pornit de la o preferinţă de lectură a actorului, devenită obsesie şi decontată creator într-o monodramă metamorfozată în spectacol, în performance, graţie colaborării cu regizoarea Anca Maria Colţeanu, cu muzicianul Ovidiu Savu, căruia cred că i se datorează întreg învelişul sonor al montării, şi cu Matei Vladimir, creatorul unui costum extrem de expresiv. 

Poate că era nevoie ca Anca Maria Colţeanu să fie niţeluş mai drastică în privinţa dimensiunilor şi gradului de concentrare ale dramatizării, mai mult ca sigur că se insinuează în spectacol mici căderi de ritm, probabil că interpretul nu este servit chiar foarte bine de propria-i voce, dar toate aceste neajunsuri sunt compensate de ceea ce face cu adevărat bine Alex Buescu. 

Mai întâi rezumă toate temele şi motivele celebrului roman care surprinde o Germanie la intersecţia dintre vinovăţiile aduse cu sine de un război absurd, de complicităţile unei consistente părţi a populaţiei cu un regim politico-militarist de neiertat vreodată şi un postbelic care la ora aceea se contura încă ezitant şi trist. Vinovăţiile asumate făţiş s-au amestecat, în momentele acelea de răscruce cu multă, cu foarte multă ipocrizie, iar acestei realităţi extrem de triste nu putea să îi dea liberă expresie decât un clovn. Omul, personajul, tipul care, de când există teatru pe această lume şi de când lumea a simţit nevoia introspecţiei şi a sincerităţii este obligat să spună adevărul. O face fără teama că ar putea fi pedepsit.

Clovnul din scrierea romancierului german, un tânăr de doar 28 de ani, a fost însă pedepsit de o familie înstărită, cu rigori comportamentale, cu ipocrizii abil mascate, familie care îl repudiază, de Marie, fata de care este pe mai departe îndrăgostit, deşi aceasta l-a părăsit pe neaşteptate din motive cvasi-religioase, de protestanţi şi de catolici deopotrivă. Şi cu toate acestea, în pofida faptului că a devenit un amestec de comic, de histrion care a ales să trăiască în sărăcie şi de vagabond de lux, în ciuda fragilităţii şi sensibilităţii sale, Hans Schnier nu cedează. Îşi va îndeplini până la capăt rostul de a mărturisi şi de a spune adevărul. Despre sine, despre alţii, despre ţară, despre istorie. 

Toate aceste idei-forţă apar cu remarcabilă claritate în monodrama jucată de Alex Buescu. Cuvintele, replicile, stările, situaţiile dramatice sunt riguros filtrate prin dubla instanţă a sensibilităţii şi a raţiunii interpretului. Care ştie să nu fie nici patetic, nici melodramatic. Doar teribil de uman şi de credibil. 

E ceea ce contează.

Scris de către Mircea Morariu, apărut pe site-ul adevarul.ro. Foto 1 Vlad Catană, foto 2 Anca Maria Colțeanu 

[7estiasi]

Ada Lupu, o actriță care te pune pe gânduri… Am întâlnit-o pe actrița ieșeană Ada Lupu la Bacău Fest Monodrame. E aici într-o dublă ipostază: de protagonistă a spectacolului…

[opiniile-unui-clovn-play]

OPINIILE UNUI CLOVN @ PAFOS 2017

Spectacolul OPINIILE UNUI CLOVN cu Alex Buescu, în regia Ancăi Maria Colțeanu, a fost ales să participe în acest an la Festivalul Internațional de Monodrame din Pafos.

Orașul grecesc este capitala europeană a culturii în 2017.

Revenim în curând cu mai multe detalii.

Între timp, în această lună puteți vedea spectacolul astfel:

BACĂU 25 Aprilie Valhalla Pub - ora 17:00 în cadrul secțiunii concurs al Bacau Fest-Monodrame event - Alex Buescu, Opiniile unui clovn (CONCURS) BUCUREȘTI 27 Aprilie Teatrul LUNI de la Green Hours - ora 19:30 event - Opiniile unui clovn rezervări: teatru@greenhours.ro

Vă așteptăm cu drag!

[opiniile-unui-clovn-play]

Aprilie

În luna aprilie puteți vedea spectacolul OPINIILE UNUI CLOVN astfel:

BACĂU 25 aprilie

Valhalla Pub - adresă: Strada Erou Gheorghe Rusu nr. 2

în cadrul secțiunii concurs al Bacău Fest-Monodrame, organizat de Teatrul Municipal Bacovia.

event facebook - https://www.facebook.com/events/1467197750013729/

BUCUREȘTI 27 aprilie

Teatrul LUNI de la Green Hours - adresă: Calea Victoriei nr. 120

rezervări: teatru@greenhours.ro

event facebook - https://www.facebook.com/events/310274692724168/

Vă așteptăm cu drag la spectacol!

[opiniile-unui-clovn-play]

Opiniile unui clovn @ Bacău Fest-Monodrame 2017

Alături de alți 5 finaliști, spectacolul OPINIILE UNUI CLOVN va fi prezent în acest an în cadrul concursului Bacău Fest-Monodrame. 

#FestMonodrame #TeatrulMunicipalBacovia #Opiniileunuiclovn

Teatrul Municipal Bacovia organizează în perioada 21-26 aprilie 2017, Bacău Fest-Monodrame, succesorul Festivalului International al Recitalurilor Dramatice și al Galei Star. 

Concursul BACĂU FEST-MONODRAME este rezervat unui singur actor care își va dovedi capacitatea de a împleti varii mijloace de expresie (text, mișcare, teatru-dans, animație etc) pentru a oferi spectacole complexe, de referință pentru scenele românești și străine. 

Pentru ediția din 2017, am avut un total de 17 înscrieri de la teatre din România și din afară. Prestațiile înscrise în concurs au fost evaluate de un juriu alcătuit din profesioniști ai artelor spectacolului, care, în cele din urmă, au ales 6 finaliști.

Astfel, finaliștii Bacău Fest Monodrame sunt:

Alex Buescu, OPINIILE UNUI CLOVN, după romanul omonim al lui Heinrich Böll, regia Anca Maria Colțeanu, Teatrul Luni de la Green Hours, București

Ali Deac, 20 NOIEMBRIE, de Lars Noren, regia Eugen Jebeleanu, Teatrul National „Radu Stanca" Sibiu

Andreea Darie, DOUĂ PIESE CU O FEMEIE, după Franz Xaver Kroetz, Teatrul 7, Iași

Iulia Valentina Verdeș, BEFORE BREAKFAST, după Eugene O’Neil, regia: Constantin Florescu, Teatrul Municipal "Ariel", Râmnicu Vâlcea

Simona Codrean, GĂRI ÎNLĂCRIMATE, după AP Cehov, regia Nicoleta Dănila, Teatrul Dramatic I.D. Sârbu, Petroșani

Valentina Zaharia, VENUS ȘI ADONIS după William Shakespeare, regie Ioana Petre, Teatrul Mignon București.

Toți finaliști vor urca pe scena din Bacău pentru a-și dovedi talentul și dedicația față de arta teatrală, și nu în ultimul rând, pentru a încerca să câștige TROFEUL BACĂU FEST-MONODRAME. Premiul din anul acesta va fi în valoare de 2000 de euro.Acestui premiu i se vor adăuga Premiul onorific "STEFAN IORDACHE", acordat de elevi din liceele Municipiului Bacău, și Premiul "Actori pentru Actor" - DINU APETREI, acordat de actorii din Teatrul Municipal “Bacovia” din Bacău, dar și premiul pentru Concursul de Dramaturgie–Monodramă, premiu ce anul acesta este în valoare de 1000 de euro.Vă așteptăm la teatru, vă așteptăm la festival!

Facebook event: https://www.facebook.com/events/763189557163119/

Organizator Teatrul Municipal Bacovia