#țara făgărașului

[mioritic]

Today in Făgăraș

[radioclasic]

„Share location: Rezistența Făgăraș” - memoria femeilor care au luptat împotriva comunismului

În Țara Făgărașului, un proiect unic își propune să aducă în prim-plan poveștile nespuse ale femeilor care au luptat împotriva comunismului. Proiectul „Share location: Rezistența Făgăraș”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) și derulat prin intermediul Făgăraș Research Institute, include o serie de inițiative menite să recunoască și să celebreze contribuția acestor…

[stiriturism]

Destinatia turistica a anului 2020 in Romania: Tara Fagarasului, promovata de Propaganda

Destinatia turistica a anului 2020 in Romania: Tara Fagarasului, promovata de Propaganda

Propaganda vă invită să descoperiți una dintre cele mai frumoase zone turistice ale României – Țara Făgărașului – într-una dintre cele mai complexe campanii de comunicare dezvoltate pentru promovarea unui brand turistic local. Realizată la inițiativa Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Centrul Regional Pentru Dezvoltare Durabilă şi Promovarea Turismului „Ţara Făgăraşului”, campania își…

[bartholomaus]

Motto... Biserica Greco-Catolică i-a unit în jurul ei pe românii din Transilvania și Părțile Ungurești.

Noi, românii avem memoria foarte selectivă, când este vorba de istoria noastră...

1 decembrie 1948, un moment trist și tragic, pentru românii ardeleni. Cel puțin pentru o parte dintre aceștia, care n-au căzut pradă propagandei comunisto-pravoslavnice.

Am auzit preoți ortodocși și oameni politici spunând că greco-catolicismul a distrus unitatea românilor. Care unitate, la 1700 ? Dacă nu era Biserica Greco-Catolică, azi România poate nu avea Transilvania...

Națiunea română modernă s-a născut în Ardealul austriac și maghiar, nicidecum în Valahia sau Moldova.

Am auzit preoți ortodocși declarând cu patos, că greco-catolicii sunt unguri(!!!!, ca și când asta ar fi o jignire. vă spun eu că nu e), ba mai mult, că sunt...eretici. Nu schismatici, eretici !!!

Dezbinarea între românii majoritari ortodocși și românii minoritari greco-catolici este mai mare ca niciodată, nici viitorul nu se arată foarte luminos.

Din nefericire, clerul superior greco-catolic, la ora actuală, este format din oameni slabi, neputincioși, fără niciun fel de viziune de viitor.

Mare păcat, fiindcă Transilvania are nevoie de confesiunea greco-catolică, ca de aer. Ortodoxismul de import, care n-are aproape nicio legătură cu frumusețea și tradiția ortodoxiei din Țara Bârsei, Țara Făgărașului, Banatul Montan sau Zărand a distrus, probabil ireversibil, orice posibilă apropiere între ardelenii greco-catolici și cei ortodocși.

„Pe fondul ascensiunii identităților naționale de la sfârșitul secolului al XVII-lea, începutul secolului al XIX-lea, Biserica Greco-Catolică din Transilvania devine exponentul identității românești”.

prof. dr. Ioan Horga, decanul Facultații de Istorie din cadrul Universitații din Oradea.

„Sunt puține națiunile și popoarele acestei lumi care să datoreze bisericii atât cât datorează românii transilvăneni...

...Românii din Transilvania au investit în biserică extraordinar de mult și mai ales, biserica a devenit instituția lor supremă. În numele lor, biserica s-a erijat, i-a reprezentat, și mai ales a reprezentat singura instituție de afirmare politică și culturală.

Din punct de vedere cultural, meritul a fost incontestabil, și dacă vreți, greu de cuantificat astăzi. De ce? Încă din secolul al XVIII-lea, această Biserică, pe culuarul recunoscut de autoritatea habsburgică, în contextul reformismului iosefin, pune bazele primelor rețele școlare în Transilvania”.

conferenţiar dr. Ana Sima, istoric la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca.

„Merită reținut momentul 1918. Este momentul în care, ca o dovadă a recunoașterii pe care această Biserică a avut-o la moștenirea politico-culturală a românilor transilvăneni, este faptul că tânărului episcop, pe atunci, Iuliu Hossu, avea doar 31 de ani, fusese abia numit episcop de Gherla, Adunarea Națională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie, îi încredințează lui alături de episcopul mai învârstă pe atunci, ortodox, Cristea, dreptul de a citi declarația de intenţie a unirii Transilvaniei cu România”.

conferenţiar dr. Ana Sima

Drept mulţumire, în 1948, comunistii interzic Biserica Greco-Catolică și o scot în afara legii. Astfel, bolşevicii au vrut să distrugă orice legătură a ardelenilor cu Occidentul.

Apoi a început prigoana împotriva celor care nu acceptau să renunţe la credinţa lor. Patrimoiul Bisericii Unite cu Roma a fost confiscat şi naţionalizat, iar lăcaşurile de cult au devenit parohii ortodoxe.

„În 89 ne-am orientat toată energia în lupta pentru bisericile de piatră. Desigur, a fost o luptă necesară și bună, dar nu trebuia asta să facem. Trebuia cu precădere să ne ocupăm de bisericile vii, de acele biserici, să încercăm să refacem aici în zona această bisericile vii, având pe Iisus Hristos în suflet și în trup”.

Matei Boilă, preot greco-catolic şi fost deţinut politic.

În perioada comunistă, preoții au continuat în mod clandestin să oficieze slujbe de cununie, botez și înmormântare, deși știau că pot plăti scump pentru credința lor. După decembrie 1989, Biserica greco-catolică a intrat din nou în legalitate, dar nici acum patrimoniul său nu a fost restituit în întregime.

Personalități

Ion Agârbiceanu, Ioan Axente Sever Simion Balint, Nicolae Balotă, George Bariț, Cristian Bădiliță, Simion Bărnuțiu, Ioan Bianu, Veta Biriș, Ioan Bob, Iosif Boda, Ioan Boeriu, Ovidiu Bojor, Alexandru Borza, Ion Brad, Pius Brânzeu, Nicolae Breban, Tiberiu Brediceanu, Ion Budai-Deleanu, Augustin Bunea Dumitru Caracostea, Ilarie Chendi, Ioan Chindriș, Vasile Chindriș, Ștefan Cicio-Pop, Timotei Cipariu, Vasile Coloși, Corneliu Coposu, Doina Cornea, George Coșbuc, Gherontie Cotorea Pavel Dan, Nicolae Densușianu, Iosif Constantin Drăgan, Petre Dulfu Vasile Erdeli Dionisie Florianu, Ion Flueraș, Amos Frâncu, Virgil Fulicea Ioan Georgescu, Alexandru Grama Iuliu Hațieganu, Enea Hodoș, Iosif Hodoș, Emil Hossu, Iuliu Hossu, Vasile Hossu, Lucia Hossu Longin Viorica Lascu, August Treboniu Laurian, Nicolae Linca, Vasile Lucaciu Monica Macovei, Augustin Maior, Liviu Maior, Petru Maior, Ioan Maiorescu, Iuliu Maniu, Ștefan Micle, Ioan Miclea, Inocențiu Micu-Klein, Samuil Micu, Ioan Micu Moldovan, Theodor Mihali, Grigore Moisil, Octavian Moisin, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ștefan Moldovan, Vasile Moldovan, Lucia Mureșan, Lucian Mureșan, Andrei Mureșanu, Camil Mureșanu, Iacob Mureșanu, Emil Negruțiu, Virgil Onițiu, Aurel Popp, Victor Papilian, Alexandru Papiu Ilarian, Ioan Para, Dan Pavel, Mihai Pop, Sever Pop, Gheorghe Pop de Băsești, Florian Porcius, Aron Pumnul Demetriu Radu, Alexandru Rațiu, Ioan Rațiu, Ion Rațiu, Nicolae Rațiu, Vasile Rațiu, Liviu Rebreanu, Alexandru Roman, Gheorghe Roman, Radu Anton Roman, Octavian Smigelschi, Victor Smigelschi, Alexandru Sterca-Șuluțiu, Ioan Sterca-Șuluțiu, Coriolan Sabău, Ioan Suciu, Vasile Suciu Gheorghe Șincai, Raoul Șorban, Virgil Șotropa, Ioan Taloș, Cornel Tatai-Baltă, Coriolan Tătaru, Alexandru Todea, Sigismund Toduță Gabriel Țepelea, David Urs de Margina, Alexandru Vaida-Voievod, Aloisiu Vlad, Iosif Vulcan, Samuil Vulcan Mircea Zaciu, Virginia Zeani.

[centrulculturalreduta2019]

Cornel Sculean prezent la Târgul ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’

Centrul Cultural Reduta și Consiliul Județean Brașov în parteneriat cu Primăria Municipiului Brașov și cu Asociația Creatorilor de Artă Tradițională și Contemporană din Brașov vă invită în perioada 12-15 august 2022 în Piața Sfatului, la prima ediție a Târgului ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’.

Vor fi prezenți peste 20 de meșteri populari din județul Brașov și din țară. Aceștia vor aduce în atenția vizitatorilor, meșteșuguri din vechime, care se practică și astăzi, precum pielărit, cusături, pictură pe lemn, pictură pe sticlă, împletituri din sfoară, împletituri din foi de porumb, sculptură, modelaj în lut, olărit, împăslit, ceramică. Cei mici vor descoperi la acest târg și turtă dulce.      

Astăzi,  câteva cuvinte despre pictura pe sticlă și despre Cornel Sculean, unul dintre meșterii pe care îi veți întâlni la Brașov.

Pictura pe sticlă – un meșteșug împământenit de țăranii transilvăneni

Pictura pe sticlă este un meșteșug nou, de import, apărut și dezvoltat doar în Transilvania, începând cu secolul al XVII-lea. Actul de naștere al iconăritului pe sticlă este considerat anul 1699, când o icoană pe lemn de la Manăstirea Nicula a lăcrimat. 

Vestea marii minuni a ajuns până departe în apus, de unde numeroși pictori au venit sa vadă minunea și bineînțeles, să reproducă icoana. Pentru că în apus, în secolele XVI – XVII pictura pe sticlă era la modă, pictorii  de ocazie, au venit la Nicula cu acest material. Fiind mult mai simplu de pictat pe sticlă, lemnul a fost înlocuit repede de țăranii transilvaneni, un factor favorizant fiind existența mai multor glăjării ce existau la acea vreme în Transilvania, în special în zona de munte.

Icoana pe sticlă și-a pierdut valențele bisericești odată cu nașterea sa. Țăranii transilvani, prin cromatică și personajele reprezentate, au zugrăvit de fapt imaginea satului în care trăiau. Astfel, în planul secundar apar case transilvănene, biserici identice cu cele din satele iconarilor, țărani îmbrăcați românește, flori și elementele mitologice din credința populară, precum „Soarele și Luna”.  

Pe marginea icoanelor, ca un passepartout, iconarii au transpus motive populare geometrice și florale, desprinse parcă de pe cămeșile flăcăilor și fetelor strânse duminică la joc. Amintim aici de spicul de grâu, colții de lup (zigzag-ul), bradul, floarea de mac și trandafir, frunză de viță și de stejar, plugul, etc motive întâlnite pe toate creațiile țăranului român fie lut, lemn, ou încondeiat, vestimentație, sau chiar bârnele și stâlpii  casei și bisericii.

Cornel Sculean, coborâtor de neam din Șcheii Brașovului, a încercat de-a lungul timpului  prin icoanele mele să reînvie satul de altădată al bunicilor săi.

Deși este absolvent al Facultății de Geografie, de mic copil a fost atras de  folclor, de muzica populară, de meșteșuguri și tradiții. Arta picturii pe sticlă a învățat-o singur. Călăuză la început de drum i-au fost câteva filmări realizate la Muzeul Astra cu Nicolae Suciu din Cincu, ultimul iconar al Țării Făgărașului și câteva cărți împrumutate de la Prima Școală Românească.

,,Pictez icoane naive, în stilul picturii tradiționale, specifice Ţării Bârsei. Tehnica de realizare este pictură în ulei și acrilic pe dosul sticlei. Ramele icoanelor sunt simple, realizate din lemn de brad, tei sau paltin.’’   

De-a lungul activității sale a reprezentat Brașovul și România, în calitate de ambasador al artei tradiționale românești la Bonn, Linz, Rotterdam, Torun și Nürenberg.

Din dorința  de a transmite mai departe generației tinere meșteșugul iconăritului și valorile tradiționale românești, a organizat împreună cu colegii s[i, cu diferiți parteneri culturali din Brașov, tabere de creație pentru elevi, multe în cadrul unor proiecte finanțate de AFCN : Breslele Brașovului între Tradiție și Modernitate  2012, Micii Artizani din Țara Bârsei 2017, Caravana artizanilor 2018, Casa Bunicii, fereastră spre viitor 2019.

Vă invităm la Târgul ,,POVEȘTI MEȘTEȘUGĂREȘTI din Brașovul medieval’’ organizat în Piața Sfatului din Brașov, în perioada 12-15  august pentru a afla mai multe despre pictura pe sticlă și pentru a sta de vorbă cu Cornel Sculean despre icoanele lucrate cu migală.

Text și foto: Asociația Creatorilor de Artă Tradițională și Contemporană din Brașov      

[cydrone-studios]

11 martie - Prima atestare documentară a Cetății Făgăraș

11 martie – Prima atestare documentară a Cetății Făgăraș

11 martie – Prima atestare documentară a Cetății Făgăraș La 11 martie 1291 într-un act de donație a regelui Andrei al III-lea al Ungariei, se face prima menţiune documentară a oraşului Făgăraş, deși există documente anterioare acestei mențiuni, care menționează Țara Făgărașului ca fiind „Terra Valachorum”, adică Țara Românilor, iar Gobelinus, un episcop catolic german din secolul al XIV-lea,…

[centrulreduta2019]

Sorin Petrișor expune la Centrul Cultural Reduta

În cadrul Expoziției ŢARA BÂRSEI - Spațiu meşteşugăresc multicultural, 13 meșteri și artizani din județul Brașov  își  vor expune lucrările.

Vernisajul va avea loc în data de 4 martie, ora 13.00, în foaierul Centrului Cultural ,,Reduta".

Expoziția va fi găzduită din 2 martie până în 10 mai 2021 și este organizată de către Serviciul Cultură Tradițională din cadrul Centrului Cultural Reduta în colaborare cu Asociaţia Creatorilor de Artă Contemporană şi Tradiţională Braşov.

Țesutul

Una dintre marile descoperiri ale omenirii alături de obţinerea focului, arderea vaselor de lut, confecţionarea uneltelor de muncă, împletitul din materiale vegetale este ţesutul, care prezintă o modalitate tehnică complicată de a crea o lume a pânzeturilor. De ţesături se foloseşte fiecare om, indiferent de starea lui socială, ocupaţie, vârstă sau credinţă. Ţesăturile sunt acele forme intermediare de bază, care îl ajută pe om să-şi satisfacă anumite necesităţi vitale, estetice, sociale etc: de a-şi acoperi corpul, împodobi locuinţa, a-şi aşterne patul, organiza sărbătorile şi ritualurile de familie.

Unele din ţesături sunt pentru îmbrăcăminte, altele pentru decorul casei şi cu totul altele pentru gospodărie, pentru ritualurile de familie. Firele pentru ţesut sunt din diferite materiale, unele mai groase altele mai subțiri: de lână, cânepă, in, bumbac, mătase, vopsite cu coloranţi naturali sau chimici.      

Industria casnică-textilă s-a dezvoltat concomitent cu agricultura şi păstoritul în cadrul condiţiilor casnice ca îndeletniciri utilitar-artistice. Totodată, în unele sate pentru anumite persoane, ţesutul şi alesul covoarelor au devenit ocupaţii meşteşugăreşti. Rolul de bază la confecţionarea ţesăturilor şi a covoarelor l-a avut femeia, care ştia să coopteze membrii familiei pentru anumite procese auxiliare de lucru. Operaţiile de prelucrare şi pregătire a materiei prime, de toarcere a fibrelor vegetale (cînepă, in) şi animaliere (lână) erau înşirate de-a lungul anului în dependenţă de anotimp şi lucrările agricole.

La confecţionarea ţesăturilor participă două sisteme de fire – urzeala şi băteala, care întretăindu-se formează ţesătura. Urzeala apreciază lungimea ţesăturii, iar băteala – lăţimea ei. O etapă foarte importantă este întinderea urzelii şi formarea „rostului”.

Țesăturile se pot clasifica în funcție de utilitatea obiectului. Astfel distingem țesături vestimentare: pânzeturi, postavuri, marame, traiste, şorţuri, brâie, fuste, țesături decorative cu rol de împodobire a casei: păretare, covoare, țoluri, ștergare și țesături pentru uzul casnic fețe de masă, ștergare, saci, desagi, traiste.

Sorin Petrișor

Date de contact: tel: 0741 497 631

Războiul de țesut a fost la noi în casă din vremea copilăriei. E lesne de înțeles că în anii ’60, în satele  din Țara Făgărașului, fiecare gospodărie își crea straiele și veșmintele în casă. Fiind cel mai mic din frați, eram oropsit să o ajut pe mama și mătușa mea la război. Așadar, dacă îmi făceam norma la “țeghi” puteam ieși la joacă. Să chiaptăn lână pentru straie era chiar plăcut, mai ales iarna, la sobă. Și așa mă interesa și alergătoarea cu mosorelele ei cu ață, la urzit să nu mai spun când mă lăsa să învârt urzitoarea, iar la învălit pe război eram șef la vergele.

După ce părinții nu au mai fost, războiul a fost urcat în pod. Mama era din Cârțișoara, iar tatăl din Corbi. Între timp, am citit multe monografii ale satelor din Țara Făgărașului și am aflat câte ceva despre portul popular până dinaintea iobăgiei… Așa am descoperit cromatica din Țară Făgărașului, metode de obținere a coloranților, ordinea aplicării culorilor, combinația de culori, semne și însemne, tipuri de ațe folosite (bumbac, cânepă, lână).

În anul 2005, cuprins de un dor nemărginit de copilărie am coborât războiul din pod. Împreună cu soția am lucrat amândoi diferete obiecte din pasiune.  Am organizat șezători în sat. Urzim, învelim, năvădim, facem ițișoare și în final țesem în cursul săptămânii, iar duminică ne odihnim și cântăm la cobză, caval și tulnic. Și uite așa, odată  cu firele prin spată, trece și istoria prin mâinile noastre.

[stiri-noi]

Arhitectura Zonei Sacre a TEMPLULUI URSITELOR de la Şinca Veche

Templul Ursitelor[1] de la Şinca Veche[2], amplasat pe Dealul Pleşu, din apropierea orașului Braşov, este un spațiu sacru de tip peşteră-mănăstire, considerat a fi un templu unic in lume, fiind compus din două biserici pre-creştine săpate în gresie, cu două altare ce au corespondență între ele, fiind apreciat ca vechime la 7500-7.600 BC.

Inițial templul era compus din nouă încăperi, astăzi o parte a lor s-a prăbușit, iar intrarea se făcea printr-un ansamblu succesiv de încăperi, prin care se ajungea într-un spațiu care avea un turn sculptat în gresie în formă conică de horn, cu înălțimea de cca 10 m, cu trimitere ca formă, către spirala și simbolistica yin-yang.

Turnul de tip horn al templului și imagine exterioară, Templului Ursitelor de la Şinca Veche, România (sursa imaginilor: dr arh. Cerasella Crăciun și www.sincaveche.ro)

Altarul era despărțit de o arcadă largă și era prevăzut cu o firidă, iar despărțirea între încăperile similare naosului și pronaosului din lăcașele de cult ulterioare se făcea printr-o trecere prevăzută cu un ochi magic, o fanta săpată, prin care așa-numita lumină fără umbră pătrunde la anumite date astronomice, ajungând pe masa altarului, astăzi distrusă de căutătorii de comori.

Într-una din firide exista o suprapunere a două simboluri: Steaua lui David, având în interior simbolul vechilor pre-creștini – cei doi pești/vesica pesces/yin-yang, precum și câteva litere care fac parte dintr-un tetragramaton. Tot aici exista o nişă în pardoseală, precum și o fizionomie săpată în stânca unui bărbat cu chip special iar în exterior exista o cruce bizantină săpată în stâncă.

Întreaga arhitectură a templului, cele două lăcașe de cult împreună cu cele două altare erau ușor distorsionate spațial prin curbare, ca un vârtej sculptural săpat în piatră, ce amintește de spirala și trecerea temporală. Hornul tip turn, împreună cu lăcașul și altarul mic formează o formă asemănătoare unui Sfinx, prin al cărui ochi, lumina pătrunde în interior, printr-o deschizătură aflată deasupra intrării[3].

Plecând de jos în patru colțuri, turnul se înalță conic, terminându-se cu un vârf de piramidă, la deschiderea spre cer. Înclinările pereților turnului au unghiuri similare cu cele ale piramidelor, șanțurile spiralate găsite în pereți, precum și mărturiile localnicilor care chiar și în anul 1940 încă au mai găsit cristale de cuarț încastrate în aceste șanțuri, ne conduc la ipoteza că acest templu era un important loc de observație cosmica, dar și un altar. De altfel, potrivit cercetărilor, roca de gresie în care este săpat templul, este alcătuită din nisip fin care conține cristale mici de cuarț de o mare puritate.

Imagini ale turnului conic în forma de horn și ”ochiul magic” al Templului Ursitelor de la Şinca Veche, în timpul lucrărilor de restaurare (sursa imaginilor: dr arh. Cerasella Crăciun):

Curtea templului numită și curtea monoliților era inițial un mare altar în amfiteatru, închis de stânci tăiate cu mare precizie, aliniate pe direcțiile cardinale, o mică piramidă amplasată în centru, precum și un izvor considerat a avea proprietăți miraculoase.

În apropierea templului a fost descoperită o așezare geto-dacă, datată sec. I BC[4]., precum și o așezare romană și un tumul/gorgan care se presupune a fi de origine inițială pelasgică[5].

Vatra monoliților de la Templul Ursitelor, Şinca veche (sursa imaginilor: dr arh. Cerasella Crăciun și www.sincaveche.ro):

Legenda templului de la Şinca Veche face referire la dinastia Basarabilor și la cneazul Ugrinus, identificat ca Negru Vodă, primul descălecator din Țara Făgărașului care a trecut Munții Carpați, dinastie care este menționată că avea în posesiune, în anul 1281, satul Şinca Veche, unde exista un lăcaș de închinare și loc sacru cu puternică încărcătură spirituală.

Schițe desene cu imaginea orientării cosmice (sursa imaginilor: dr arh. Cerasella Crăciun):

  VA URMA…

Dr. arh. habil. urb. Cerasella CRĂCIUN Departamentul de Arhitectură, Urbanism și Peisaj

Articolul complet a fost publicat in limba engleza în Romanian Astronomical Journal cu titlul„Cosmic art inspiration with the old Romanian”, în octombrie 2012, Vol. 22, Nr 1/2012 si on line la link:

http://www.astro.ro/~roaj/2012/07-stavinschi.pdf, listat de:

Centre de Données Astronomiques (Strasbourg, France),

Astrophysics Data System,  European Southern Observatory,

NASA Astrophysics Data System (Boston, USA),

United Kingdom Astrophysics Data System (Nottingham, UK)

Bibliografie:

*** Istoria României Vol. I – Moștenirea Timpurilor Îndepărtate- Academia Română; Secția de Științe Istorice și Arheologice, Editura Enciclopedică București 2001.

Anati, Emmanuel, Les origines de l’art, ed. Albin Michel, 1989, Paris.

Arkinson, R.J.C., The Prehistoric Temples of Stonehenge & Avebury, 2nd edition, Ed. Keith Sugden, Pilkin Guides Banbury, 1994.

Bălaşa, Dumitru, Dacii de-a lungul mileniilor, ed. Orfeu, Bucharest, 2000

Bâgiu Marino, Maria, Aşezământul monahal de la Şinca Veche. Între mit şi realitate, ed. Fundaţia Ortodox-Culturală ”Maica Sfânta Bucuria Neasteptată”, Braşov.

Bobancu, Ştefan, Samoilă, Cornel şi Poenaru, Emil, Calendarul de la Sarmizegetusa Regia, ed. Academiei RSR, 1980.

BrĂtianu, Gheorghe I., Une enigme et un miracle historique: le peuple roumain, Bucharest, 1942.

Bratu, Ion I., Două fenomene astronomice cunoscute de geto-daci, Dacia Magazin, nr. 22, mai-iunie 2005

Brenan, Martin, The Stars and the Stones, ed. Thames Hudson, London, 1983.

Brenan, Martin, The Stones of Time. Calendars, Sundials and Stone Chambers of Ancient Ireland, Inner Traditions International, Vermont, 1994.

Briard, Jacques, Mythes et symboles de l’Europe preceltique: les religions de l’âge du Bronze, 2500-800 av.J.-C., ed. Errance, Paris, 1987.

Carleton, Jones, Temples of Stone. Exploring the Megalithic Tombs of Ireland, The Collins Press, West Link park-Doughcloyne-Wilton-Cork, 2007.

Charriere, G., Le comput et le monument calendrier des Daces à Sarmizegetusa, ed. Bulletin de la Société Prehistorique Française, Tome LX, f 7-8, Paris.

Comsa, Lucian, Rolul apotropaic al elementului decorativ central de pe pieptarul bărbătesc de tip ardelenesc, Memoria Ethnologica, nr.16-17 (an V), Baia Mare, 2005

Daicoviciu, C., Nouvelles données concernant le Sanctuaire-Calendrier dace, Dacia NS IX, ed. Academiei RSR, Bucharest, 1965.

Diaconu, Gh., l’Ensemble archeologique de Pietroasele, Rev. Dacia N.S. XXI, Cluj, 1977.

Eliade, Mircea, Images and symbols, Princeton University Press, New Jersey, 1991

Evdeev, Isac, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, ed. Amarcord, Timişoara,1994 Filipciuc, Ion, Şi pietrele curg, ed. Sport-Turism, Bucharest, 1985

Flanagan, Laurence, Ancient Ireland. Life before the celts, Gill&Macmillan, Ltd, DUBLIN, 1998

Florea, Costea, Dacii din sud-estul Transilvaniei înaintea şi în timpul stăpânirii romane. Contribuţii la etnogeneza şi continuitatea romanilor, ed. C2Design, Braşov, 2002.

Florea, Costea, Repertoriul arheologic al Judeţului Braşov, ed. C2 design, Braşov, 2004

Ghinoiu, Ion, Sărbători şi obiceiuri româneşti, ed. Elion, Bucharest, 2002.

Ghyka, Mattila C., Estetica şi teoria artei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucharest, 1981.

Gimbutas, Marija, The Civilization of the Goddess. The World of Old Europe. San Francisco: Harper, 1991

Gimbutas, Marija, Campbell, Joseph. The Language of the Goddess, W. W. Norton, 1991

Gimbutas, Marija, Bronze Age cultures in Central and Eastern Europe. The Hague/London: Mouton, 1965.

Guenon, Rene, Simboluri ale ştiinţei sacre, ed. Humanitas, Bucharest, 1997

Guyon, J., Codoy, J., Les Basilique Paleochretiennes, Rev. Le monde de la Bible, nr. 121, septembre-octobre, Paris, 1999

Iordanes, Getica (Despre originea şi faptele geţilor), Fundaţia Gândirea, Bucharest, 2001.

Lovinescu, Vasile, Al patrulea hagealâc, ed. Cartea Românească, Bucharest, 1981

Masset, Claude, Les dolmens. Sociétés néolithiques et pratiques funéraires, ed. Errance, Paris, 1993.

Renfrew, Colin, The Emergence of Civilization, The Cyclades and the Aegean in The Third Millennium BC, London, 1972

Păun, Silvia, Absida Altarului / l’Abside de la l’Autel, (ed. bilingvă), Per Omnes Artes Bucharest, 2000

Pânculescu, Cristina, Taina Kogaionului, muntele sacru al dacilor, ed. Ştefan, Bucharest, 2008

Pr. Pucheanu, Nicolae, Monografie – Mănăstirea Rupestră de la Şinca Veche, Făgăraş, manuscris nepublicat aflat la Fundația Ortodox-Culturală „Maica Sfântă – Bucuria Neașteptată“.

Rodean, Ioan, Graiul Pietrelor de la Sarmizegetusa, ed. Litera, Bucharest, 1980

Ruzo, Daniel, La culture Masma, Rev. l’Ethnographie, Paris, 1959

Thom, A&A, Megalithic remains in Britain and Brittany, Oxford University Press, UK, 1978.

Thom, Archibald S., Ker, John M.D., Burrows, T. R., The Bush Barrow gold lozenge: is it a solar and a lunar calender of Stonehenge?, Rev. Antiquity, vol. 62, nr. 236, Oxford, 1978.

Twohig, Elisabeth Shee, The Megalithic Art of Western Europe, Oxford, Clarendon Press

Vulcănescu, Romulus, Mitologie română, ed. Academiei RSR, Bucharest, 1985

Vulcănescu, Romulus, Coloana Cerului, ed. Academiei RSR, Bucharest, 1972

  [1] Denumirea de Templul Ursitelor, ca loc în care se împlinesc dorințele, se leagă de tradițiile populare ancestrale care încă se mai practică astăzi, numit obiceiul ursitelor, legat de credința în ființe care pot predetermina și citi soarta și destinul noilor născuți. Acest obicei se practică în zona dealului Pleșul de mai multe ori pe an: de Sânziene (24 iunie), de Lăsata Secului înaintea postului Paștelui, la sărbatoarea Sfântului Gheorghe (sărbătorit pe 23 aprilie) și de Schimbarea la față (6 august).

[2] Proiectul de restaurare al templului, aflat astăzi în implementare, a participat la Bienala de Arhitectură de la Veneția.

[3] Vezi Maria Bâgiu Marino, Așezământul monahal de la Șinca Veche. Între mit și realitate., Fundația Ortodox-Culturală ”Maica Sfântă Bucuria Neașteptată”, Cap. Misterul Templului și Ocrotire Divină, pag. 70-71.

[4] Vezi și cercetările realizate de dr. ist. arheolog Florea Costea

[5] Vezi și Monografie – Mânăstirea Rupestră de la Șinca Veche, Făgăraș, a părintelui Nicolae Pucheanu.

[mioritic]

Nicolae Tonitza (Romanian, 1886-1940)

"La războiul de ţesut - Făgăraș" ("At the loom - Făgăraș"), ca. 1925-27

Muzeul Național de Artă al României

This sketch was probably done alongside painter Ștefan Dimitrescu, who produced a painting of the same scene (currently on display at MNAR in Bucharest).

[radioclasic]

A doua ediție a Conferinței societății civile din Țara Făgărașului are loc pe 20 aprilie

Fundația Comunitară Țara Făgărașului vă invită să luați parte la cea de-a doua ediție a Conferinței societății civile din Țara Făgărașului, eveniment care va avea loc sâmbătă, 20 aprilie 2024 în intervalul 9.30 – 21.00. Începând cu ora 10.00 va avea loc o conferință de presă la @HomeinFăgăraș, str. Gheorghe Doja nr. 23 (cartierul Galați), în jurul unei șuri transformate în hub comunitar în cadrul…

[atsoukalidis]

Typical Romanian peasant house of the 19th century from DRĂGUȘ , Brașov County. “The territory between the ridges of Făgăraș Mountains and Olt River, ranging from Turnu-Roșu to Mateiaș encompass an ethnographic area called Țara Oltului or Țara Făgărașului. Attested since the XIIth century, Țara Oltului is known back from early medieval times as an ancient Romanian land with inhabitans that used to practice agriculture and cattle breeding. Agricultural works, developed in early times using a system known as – the three-fields system – are closely linked to livestock breeding, evidence to this stand the proportions of the stabled barns built equal in size to the houses. The Drăguș village is a collected village. The household transferred on Museum premises in 1936 dates back to the XIXth century and is comprised of two main constructions: the house and the fir wood barn with a thatched rye roof. The house is built on a rock fundament with a cellar, walls are made out of fir wood beams and girder notched straight, covered in plaster and painted with whitewash. The half-hipped roof is covered with rounded shingles in a scale pattern. The porch pillars along the frontage have four carved edges and a fretted board handrail. The house plan is asymmetric due to different room sizes: entrance hall with a pantry and a living room with a dresser. The heating system is represented by an oven with a tall chimney set in the hallway and a fireplace with a stove set in the room next to the road. Details that make this house specific are present on furniture painted with floral motifs – chests, benches with a backrest and hangers for ceramic objects, displayed all around the room to showcase colourful pots, pans, plates, religious icons, crafted and painted by famous religious artists from the region of Făgăraș. Fabrics that decorate the interior – rugs, carpets, tapestry – either short or long, are placed near the beams, windows and religious icons to adorn the interior with geometric patterns (line systems), fruit and vegetables patterns using a chromatic style centered around tones of red and black with polychrome accents. The generous amount of objects pertaining to all genres of folk art – textiles, costumes, ceramics, glass painting, wood crafts – offer a clue to style specifics in the Făgăraș area.” from Muzeul Satului

[bartholomaus]

Adică nobilii erau o națiune? Cum vine asta?

foarte simplu. o națiune în sens medieval, poți să-i mai spui și stare privilegiată. Era vorba de un statut special, pe care nu-l aveau decât o parte a locuitorilor Transilvaniei. Nobilii din regatul maghiar (implicit și Transilvania, Părțile Ungurene sau Banat), care nu erau doar maghiari, ci și sași, germani, croați, sârbi, ruteni, slovaci, vlahi-români, sau chiar italieni, francezi, polonezi formau națiunea conducătoare din comitate. Existau teritorii cu regim special de autonomii. Secuimea, Pământul Crăiesc al sașilor, Districtul Făgărașului (aici vorbim de instituția boeronatului). Practic, vorbim de cele trei națiuni politice, nobilimea, fruntașii sașilor și fruntașii secuilor. Nu trebuie înțeles termenul de națiune, în sensul modern al cuvântului. Iobagii, indiferent de etnia lor, nu făceau parte din națiunile privilegiate. Ca să fie foarte clar, 85% dintre maghiari (exceptând Secuimea) erau iobagi. Procentual, mai mulți ca românii, fiindcă mulți români erau locuitori ai Pământului Crăiesc și beneficiau de avantajele autonomiei. Secuii, cel puțin în acea perioadă, erau cam 50% țărani liberi sau nobili și 50% iobăgiți. Sașii erau cam 30-35% iobăgiți. Românii, undeva la 75%. Pe de altă parte, nobilimea comitatensă de origine vlahă-românească a existat de când avem documente, sf. sec. XIII, începutul sec. XIV și s-a bucurat de aceleași privilegii cu nobilimea maghiară sau săsească...Veșnica autovictimizare cu iobagii români exploatați de grofii maghiari este foarte departe de adevărul istoric. Au mai existat zone unde nobilimea românească comitatensă a fost mereu preponderentă. Maramureș, Țara Beiușului, Hălmagiu-Zărand, Țara Chioarului, Districtul Hațegului, Banatul Montan-în special Caransebeșul... lectia de istorie lipsește voit, fiindcă ar strica unul din miturile istoriografiei convenabile, creat cu atâta trudă. Acela de a-i considera pe maghiari ca principala cauză a tuturor nereușitelor noastre de români ardeleni sau bănățeni...

[turistprinro]

Tot mergând și descoperind Țara Făgărașului am avut plăcuta surpriză să cunosc niște oameni care au înțeles foarte clar că rădăcinile unui popor stau în păstrarea tradiției acestuia.

Pensiunea Gruiul Colunului, Colun, Porumbacu de Jos, județul Sibiu

Cu nerăbdare și curiozitate, în același timp, am plecat către Lacul Colun, în localitatea Colun, la Pensiunea Gruiul Colunului. Aici am dat peste Nora și Alex, doi oameni absolut extraordinari care au făcut dintr-o casă de locuit, veche de 70 de ani, ce a fost cămin pentru trei generații, o agropensiune de invidiat unde tradiția se îmbină perfect cu modernul și educația.

Pensiunea Gruiul Colunului, Colun, Porumbacu de Jos, județul Sibiu

Pensiunea Gruiul Colunului are 4 camere cu 8 locuri de cazare, o terasă în interiorul locației și o terasă peste drum de locație. La prima vedere, pare o casă tradițională din zonă, dar, dacă aprofundăm mai bine lucrurile, descoperim detaliile care dau unicitatea acestui loc.

Pensiunea Gruiul Colunului, Colun, Porumbacu de Jos, județul Sibiu

Practic, din casa veche s-a păstrat cât s-a putut de mult, iar restul a fost înlocuit în așa fel încât să se înscrie în arhitectura locală și să respecte cât se poate de atent originalul.

Cameră la Pensiunea Gruiul Colunului, Colun, Porumbacu de Jos, județul Sibiu

Astfel, grinzile de susținere ale tavanelor au fost păstrate și consolidate, fluiditatea pereților a fost păstrată, iar ornamentele din cameră, cu dedicație de la Nora, au fost puse în așa fel încât să redea senzația de vechi și tradițional.

Cameră la Pensiunea Gruiul Colunului, Colun, Porumbacu de Jos, județul Sibiu

Așa se face că, aici, la Pensiunea Gruiul Colunului veți găsi balanțe vechi pe post de decorațiuni, machete de mașinuțe din lemn și chiar corpuri de iluminat vechi, dar funcționale.

Cameră la Pensiunea Gruiul Colunului, Colun, Porumbacu de Jos, județul Sibiu

Alex și Nora au mers pe ideea casei de la țară din secolul XXI unde, se poate admira și studia arhitectura veche, dar, în același timp, ai acces la tehnologia de care ai nevoie pentru a nu te considera la capătul civilizației, astfel se explică existența televizoarelor, a unei bucătării complet utilate și a legăturii la internet prin conexiune wireless.

Cameră la Pensiunea Gruiul Colunului, Colun, Porumbacu de Jos, județul Sibiu

Datorită dorinței proprietarilor de a promova și servi oaspeților produsele tradiționale, Pensiunea Gruiul Colunului este pe cale de a deveni punct gastronomic local, demersurile în acest sens fiind făcute.

Cămara cu bunătăți de la Pensiunea Gruiul Colunului, Porumbacu de Jos, județul Sibiu

Aici, la Pensiunea Gruiul Colunului aveți ocazia să participați sau să urmăriți procedeul de preparare a bunătățurilor tradiționale cum ar fi pregătirea conservelor de toamnă, coptul pâinii la cuptor, pregătirea porcului pentru Crăciun sau a mielului pentru Paște, fabricarea tradițională a vinului sau culesul legumelor și fructelor.

Cămara cu bunătăți de la Pensiunea Gruiul Colunului, Porumbacu de Jos, județul Sibiu

Pensiunea Gruiul Colunului este locul unde, într-o atmosferă relaxată, aproape de natură și de oameni, ai ocazia să vezi, practic, să participi dacă îți dorești, la activitățile de zi cu zi, din gospodărie, în funcție de sezon.

La Pensiunea Gruiul Colunului, Porumbacu de Jos, județul Sibiu

Alex, fiind un ghid experimentat cu mulți ani de activitate în domeniul turistic, îți poate fi un bun ghid pentru excursii ce se fac pe o rază de 60 – 100 de kilometri de aici. Astfel, poți vizita cetățile medievale ale Transilvaniei, Brașovul, Sibiul, Făgărașul sau Lacul Colun.

La Pensiunea Gruiul Colunului, Porumbacu de Jos, județul Sibiu

Pensiunea Gruiul Colunului reprezintă locul ideal unde poți experimenta tradiția locală într-o atmosferă relaxantă la poalele Munților Făgăraș, unde te poți relaxa într-un mediu cât se poate de natural, locul pe care îți dorești să-l ai aproape de tine și pe care îl părăsești cu greu, asta și datorită ospitalității gazdelor, Nora și Alex.

La Pensiunea Gruiul Colunului, Porumbacu de Jos, județul Sibiu

Indiferent de anotimp, Pensiunea Gruiul Colunului este deschis pentru tine, pentru a-ți trăi experiențele ce îți vor bucura toate simțurile.

Articol scris de Adrian Satmaru

Fotografii de Adrian Satmaru

Pensiunea Gruiul Colunului, Porumbacu de Jos, județul Sibiu Tot mergând și descoperind Țara Făgărașului am avut plăcuta surpriză să cunosc niște oameni care au înțeles foarte clar că rădăcinile unui popor stau în păstrarea tradiției acestuia.

[centrulculturalreduta2019]

Povestea unui meșter, creator popular: Cornel Sculean și Icoana pe sticlă

Absolvent al Facultății de Geografie, Cornel Sculean a fost atras de  folclor, de muzica populară, de meșteșuguri și tradiții, încă de când era mic. 

Arta picturii pe sticlă a învățat-o singur. Călăuză la început de drum i-au fost câteva filmări realizate la Muzeul Astra cu Nicolae Suciu din Cincu, ultimul iconar al Țării Făgărașului și câteva cărți împrumutate de la Prima Școală Românească.

Coborâtor de neam din Șcheii Brașovului a încercat de-a lungul timpului prin icoanele sale să reînvie satul de altădată al bunicilor.

,,Icoana pe sticlă am descoperit-o în liceu, deși începusem să pictez din școala generală, peisaje și case de la țară, inspirate din fotografii și reviste. Tehnica de lucru a fost foarte simplă, mai ales că aveam toate materialele în casă, vopsele, pensule și niște rame cu sticlă. Așa că am trecut la studiu citind atât pe Ion Muslea, cât și pe Dancu, ambele cărți fiind considerate biblii ale picturii pe sticlă din Transilvania’’, spune Cornel Sculean. 

Analizând cu atenție fotografiile a descoperit  în icoane, satul transilvănean de altădată.

,,Icoana pentru mine reprezintă o fereastră spre satul  bunicilor, o fereastră spre țăranul român ce s-a nevoit sute de ani pe aceste meleaguri. Într-un cuvânt eternitatea, legătura cu strămoșii noștri. Pictez icoane naive, în stilul picturii tradiționale, specifice Ţării Bârsei. Tehnica de realizare este pictură în ulei și acrilic pe dosul sticlei. Ramele icoanelor sunt simple, realizate din lemn de brad, tei sau paltin'’, transmite Cornel Sculean. 

Icoana pe sticlă și-a pierdut valențele bisericești odată cu nașterea sa. Țăranii transilvani, prin cromatică și personajele reprezentate, au zugrăvit de fapt imaginea satului în care trăiau.

Astfel, în planul secundar apar case transilvănene, biserici identice cu cele din satele iconarilor, țărani îmbrăcați românește, flori și elementele mitologice din credința populară, precum „Soarele și Luna”. 

Pe marginea icoanelor, ca un passepartout, iconarii au transpus motive populare geometrice și florale, desprinse parcă de pe cămeșile flăcăilor și fetelor strânse duminică la joc. Amintim aici de spicul de grâu, colții de lup (zigzag-ul), bradul, floarea de mac și trandafir, frunză de viță și de stejar, plugul etc., motive întâlnite pe toate creațiile țăranului român făcute din lut, lemn, ou încondeiat, vestimentație sau chiar bârnele și stâlpii  casei și bisericii.

Prima expoziție în afară României a avut-o în 2006 la Milano. Apoi, în ordine cronologică, a expus în diferite expoziții sau proiecte în Germania la Nurnberg și Bonn, în Cipru la Nicosia, în Polonia la Torun, în Austria la Linz și în Olanda la Rotterdam.

Din dorința de a transmite mai departe generației tinere meșteșugul iconăritului și valorile tradiționale românești, a organizat împreună cu colegii săi și cu diferiți parteneri culturali din Brașov, tabere de creație pentru elevi, multe în cadrul unor proiecte finanțate de AFCN: Breslele Brașovului între Tradiție și Modernitate  2012, Micii Artizani din Țara Bârsei 2017, Caravana artizanilor 2018, Casa Bunicii, fereastră spre viitor 2019.

Sursă: Asociația Creatorilor de Artă Tradițională și Contemporană Brașov

[barsand]

Martiriul teologului Octavian Bârsan

Martiriul teologului Octavian Bârsan

Martiriul teologului Octavian Bârsan dar și a multor altora care poartă numele de Bârsani este consemnat în cele ce urmează.

Preoți și preotese din Țara Făgărașului, jertfe vii pe altarul Marii Uniri de la 1918.

„Cel ce n-a gustat amarul/Nu preţuieşte zăharul”, spunea în cartea sa de memorii preotul Nicolae Borzea, protopopul Făgăraşului la 1918. Aceste cuvinte se potrivesc descrierilor de…

[centrulreduta2019]

Cornel Sculean expune la Centrul Cultural Reduta

În cadrul Expoziției ŢARA BÂRSEI - Spațiu meşteşugăresc multicultural, 13 meșteri și artizani din județul Brașov  își  vor expune lucrările.

Vernisajul va avea loc în data de 4 martie, ora 13.00, în foaierul Centrului Cultural ,,Reduta".

Expoziția va fi găzduită din 2 martie până în 10 mai 2021 și este organizată de către Serviciul Cultură Tradițională din cadrul Centrului Cultural Reduta în colaborare cu Asociaţia Creatorilor de Artă Contemporană şi Tradiţională Braşov.

Pictura pe sticlă – un meșteșug împământenit de țăranii transilvăneni

Pictura pe sticlă este un meșteșug nou, de import, apărut și dezvoltat doar în Transilvania, începând cu secolul al XVII-lea. Actul de naștere al iconăritului pe sticlă este considerat anul 1699, când o icoană pe lemn de la Manăstirea Nicula a lăcrimat. Vestea marii minuni a ajuns până departe în apus, de unde numeroși pictori au venit sa vadă minunea și bineînțeles, să reproducă icoana. Pentru că în apus, în secolele XVI – XVII pictura pe sticlă era la modă, pictorii  de ocazie, au venit la Nicula cu acest material. Fiind mult mai simplu de pictat pe sticlă, lemnul a fost înlocuit repede de țăranii transilvaneni, un factor favorizant fiind existența mai multor glăjării ce existau la acea vreme în Transilvania, în special în zona de munte.

Icoana pe sticlă și-a pierdut valențele bisericești odată cu nașterea sa. Țăranii transilvani, prin cromatică și personajele reprezentate, au zugrăvit de fapt imaginea satului în care trăiau. Astfel, în planul secundar apar case transilvănene, biserici identice cu cele din satele iconarilor, țărani îmbrăcați românește, flori și elementele mitologice din credința populară, precum „Soarele și Luna”.  Pe marginea icoanelor, ca un passepartout, iconarii au transpus motive populare geometrice și florale, desprinse parcă de pe cămeșile flăcăilor și fetelor strânse duminică la joc. Amintim aici de spicul de grâu, colții de lup (zigzag-ul), bradul, floarea de mac și trandafir, frunză de viță și de stejar, plugul, etc motive întâlnite pe toate creațiile țăranului român fie lut, lemn, ou încondeiat, vestimentație, sau chiar bârnele și stâlpii  casei și bisericii.

Cornel Sculean

Date de contact : PFA Sculean Cornel

email: artatraditionala@gmail.com

www.facebook.com/atelieruldeicoane

tel: 0741 171 780

 Coborâtor de neam din Șcheii Brașovului, am încercat de-a lungul timpului  prin icoanele mele sa reînviu satul de altădată al bunicilor.

Deși sunt absolvent al Facultății de Geografie, de mic copil am fost atras de  folclor, de muzica populară, de meșteșuguri și tradiții. Arta picturii pe sticlă am învățat-o singur. Călăuză la început de drum mi-au fost câteva filmări realizate la Muzeul Astra cu Nicolae Suciu din Cincu, ultimul iconar al Țării Făgărașului și câteva cărți împrumutate de la Prima Școală Românească.

Pictez icoane naive, în stilul picturii tradiționale, specifice Ţării Bârsei. Tehnica de realizare este pictură în ulei și acrilic pe dosul sticlei. Ramele icoanelor sunt simple, realizate din lemn de brad, tei sau paltin.              

De-a lungul activității mele am reprezentat Brașovul și România, în calitate de ambasador al artei tradiționale românești la Bonn, Linz, Rotterdam, Torun și Nürenberg.

Din dorința  de a transmite mai departe generației tinere meșteșugul iconăritului și valorile tradiționale românești, am organizat împreună cu colegii mei, cu diferiți parteneri culturali din Brașov, tabere de creație pentru elevi, multe în cadrul unor proiecte finanțate de AFCN : Breslele Brașovului între Tradiție și Modernitate  2012, Micii Artizani din Țara Bârsei 2017, Caravana artizanilor 2018, Casa Bunicii, fereastră spre viitor 2019.