#$lut era

[crimsonteaaddict]

Finally understood the urge to dress like a complete $lut today, was shocked to learn that people aren’t just doing it for attention.

-> Like I used to be $lutty for attention before but now I’m just being $lutty to show off my MAN chest on my MANLY MUSCULAR body😊

[onigiri0n]

sorry for all the horny posts.

im someone on my timeline keeps finding stuff

and i dont want to unfollow them

(minors please unfollow or possibly block idk whatever makes u happier)

[sirfrogsworth]

When you're restoring photos, is your goal to restore them to what reality looked like when the photo was taken, or a version of reality, or are you trying to restore the photo to what *it* most likely looked like originally? Like, you say greens are tough, and I know that Kodachrome, specifically, was known for its greens (it's in the song)- does knowing you're working with a photo originally taken on Fujifilm, for example, change your process?

My general philosophy is what I call "Reality + 20%."

I will use white balance, histograms, and color references to get the photo as close to reality as possible. That will be my baseline. Then I will ask myself what the photo needs to be special. What does it need to move from being a snapshot into the realm of being art? Each photo is its own unique puzzle and usually needs something different. So I will ask myself what is the subject, what is distracting, what is important, what skills do I have that could elevate this photo? And as I answer those questions I just let the restoration journey take its course. Each adjustment leads me to the next adjustment. It's almost like the picture tells me where to go and hopefully at the end I have achieved the special-ness I sought. And sometimes it's still just a snapshot—which is okay. It is still a precious memory and people still appreciate seeing their photos with the fading and damage fixed.

As far as film emulation, I actually think about that toward the end of the restoration. Creating a baseline sort of neutralizes a photo, so you often have to add that back in later. If something is taken on film, I don't want to lose that special character that film gives a photo. So I will experiment with film LUTs and see if any of them elevate the photo or make it more era authentic. Most of the time I don't have a clue what film was used, so I can't get brand specific. So I just try all of the film emulation LUTs and see what suits the photo best. And sometimes none of them work and I'll just eyeball it with my own adjustments.

That was probably 4 paragraphs but I cheated and smooshed them all together.

Brevity is a process.

[clorophillarium]

Correre ancora

Mi è venuta voglia di mettere giù qualche parola sulla corsa, solo perché ne ho voglia. Ho pescato una foto di 10/11 anni fa. Ero al Golfo dei Poeti, una gara di circa 40-45 chilometri, in Liguria. Potrei sbagliare, ma non ricordo nessuno che si presentò al via con le sole borracce a mano. Avevo un paio di short cortissimi, senza nemmeno un buco per un gel o che, e allora utilizzai 2 borracce; una per bere e un’ altra per permetterci dentro la spazzatura e i gel. Non so perché ma non avevo una cintura da mettere in vita. La mia tattica era semplice; le gare erano allenamento e vera gara al tempo stesso. Lasciando sempre tutto al caso e improvvisando, ho preso dei pugni in faccia colossali ma ho sempre avuto il piacere di riprovarci. Ma ora che ci ripenso, ora che continuo ad improvvisare, ma che non ho più i margini di efficacia di un tempo, continuo a divertirmi, a correre finché ne ho, senza tanti pensieri. In quegli anni corsi tutte le gare belle che per me avevano un senso. Penso al Gorrei, alla 3 Rifugi, ai tentavi falliti alla Royal, alla Trans d’Havet , alla Quadrifoglio, ma anche alle gare intorno al Bianco, a cui arrivai anno dopo anno, partendo dalla CCC e per poi concludere con l’ Utmb. Non c’erano troppe menate di stone, punti del caxxo e varie. Insomma facevi le corse giuste, e nel giro di un paio di anni arrivavi all’ Utmb. Soprattutto ho l’impressione, ma è giusto la mia impressione, che correvo per il gusto di correre una gara e non in funzione di un’ altra gara. Non sono qui a dire che sia giusto o sbagliato, ma trovo che alcuni perdano il gusto di vivere una gara, anche una gara che non sia qualificante per nulla, perché in cima alla lista c’è l’idea di andare ad un evento come Utmb o Lut. Da poco si è concluso lo Sciacche trail, una gara locale, in Liguria. Partecipai alla seconda edizione nel 2016. Ne ho un bel ricordo, corsi leggero e piuttosto veloce per i miei standard di velocità ah ah ah ! Con il livello che si è alzato tantissimo e la vecchiaia che avanza, credo che in futuro (in teoria) dovrei lavorare tantissimo per stare dentro le 6 ore di corsa. Ma allora andò bene.

Questa foto è dell’ anno scorso. Sono all’ arrivo di Urma con Francesco, un amico marchigiano di Paco. Quel giorno con Francesco passammo un po’ di tempo insieme, poi ci perdemmo nella parte centrale degli infernali 50 e infine ci incontrammo di nuovo nel pomeriggio, sul crinale. C’era un’ aria bellissima e leggera, i colori erano splendidi, come se fossero tornati a brillare dopo le bastonate del sole. Io e Francesco parlavamo come vecchi amici. Ci siamo fatti delle foto e scambiati i numeri di cellulare. Ci sentiamo anche adesso, dopo quasi 1 anno. Spero di incontrarlo di nuovo ad Urma.

Questa foto è di domenica scorsa; la mia prima mezza maratona a Rimini, a 45 anni. Devo dire che mi sono divertito e che Rimini fuori stagione è bellissima e nostalgica. È una mezza maratona su asfalto ovviamente, ma siccome sono abituato a ricredermi e a cambiare idea, ammetto che le corse veloci hanno il loro fascino. Non stavo benissimo ma ho imparato delle cose utili. Ad un certo punto ho pensato di riprendermi e di farla in 2 ore, che non è niente di speciale, ma poi è uscito fuori qualche acciacco, mi sono fermato in spiaggia dietro ad un bagno abbandonato, ho pisciato, ho parlato al telefono con mio padre e con Lele, e poi ho ripreso a correre gli ultimi 4 km. Nel frattempo mi avranno superato in 200/300 non saprei, c’era un casino assurdo e una quantità di spazzatura per terra senza senso. La cosa mi ha dato fastidio perché io cercavo i cestini e giravo con una bottiglietta d’acqua in mano, alternandola con la classica posizione in mezzo alle chiappe, comodamente stipata nei pantaloncini. Secondo me, che uno stia per vincere o che sia ultimo, non deve buttare niente per terra e non deve essere maleducato con nessuno. Stiamo facendo una cosa assolutamente ‘inutile’ cioè correre, ma essere educati e rispettosi è sempre importante ovunque. Questa settimana ho passato anche un paio di giorni con gli amici di Skialper a testare un po’ di scarpe da trail. Sono un outsider, nel senso che nella vita mi occupo di alberi e di prati da sfalciare, ma mi piace il modo serio e professionale con cui mi approccio a questi test. In quel momento sto facendo una cosa che va fatta bene, dove ci sono persone che raccolgono anche i miei feedback, per poi compilare una guida. C’erano anche dei pro, gente forte che è abituata a queste cose. Ho chiacchierato un po’ con tutti e sono stato bene. Anche 2 anni fa avevo fatto la stessa cosa con Paco, e oltre ad avere testato le scarpe e aver fatto foto, avevamo parlato di un sacco di altre cose, della vita insomma, che è fatta anche di corsa, ma anche di altro, come la musica, i sogni, le idee, le delusioni e gli amici. Già che ero in zona, nella west coast ligure, sono passato a trovare Ale nel suo negozio a Finale. Era da un po’ che non lo vedevo e il negozio è davvero figo. Ale è un po’ mago, mistico e saggio, chissà , e comunque tempo fa mi aveva fatto venire voglia di sandali da corsa. Così mi sono preso un paio di sandali per correre. È già che ho il vezzo dei cappellini, me ne sono preso uno della Ciele Athletics con dei colori da LSD ah ah ah ! Ale, che è più vecchio di me, e che ha una visione più ampia che giustamente dovrebbe avere chi è più vecchio, continua a correre e a sperimentare per il piacere di farlo. Delle gare ne ha le palle piene, forse anche della gente, ma ci sta. Io non lo so ancora. Ora ho i sandali e un altro ‘inutile’ e bellissimo cappellino. Correrò ancora un po’.

[shunsellon]

Hi~ 👀

Today, I came again to pull some lore lut and dissapear again lmao, okey~

In México there exist a figure that is similar with bakla that is call Muxes.

(Giving that México and Philippines are close cousins it may not be that weird)

Also, I will bring to the table the fact that Spectra might be a Hermaphrodite, for also the fact that is curious that everytime that the brawlers talk about Spectra they use "Spectra" they never use the "he/him/she/her" (also curious that the ones that puts gender into him is Mira with the "brother" and Gus with the "Master", but this change when Mira told them that he was the leader of the vexos note here that they gave him a masculine rol. )

This makes me wonder if Spectra is in fact Hermaphrodite for the fact that his body is slim and petit in contract with other Vestals (Like Shadow, Volt, Baron and Ace), you can see that they have a more masculine expression, Spectra on the other hand is more "elegant" in some sense and also the fact that he wheres a Mask, this just makes me think that the brawlers the first time they meet him they didn't know what he was.

(side note that I think that he identefy himself as a he/him since he wish to be King lmao)

omfg i let this marinate in the ask box again i'm sorry 😭 anyway...

i just looked up muxe and they really do seem to be similar to bakla! wikipedia even links to it at the bottom of the page lol that's méxico and the philippines being cousins for you.

i'm not sure about spectra being canonically intersex, as intersex people usually still have an assigned gender at birth. hydron is also pretty slim in comparison to volt and shadow and i refused to believe that ace is actually buff because of that one episode HGKDFHKGHFDGJK but that's just me. spectra and gus are built pretty similarly, as spectra's drawn with some muscle when he was in his sleeveless keith fermin era. but of course if you'd like to headcanon spectra as intersex that's more than okay 😌

[spiritual123]

**English: The story of the Golem

The story of the Golem 🏺 originates from medieval Jewish folklore 📜, with the most famous version set in 16th-century Prague. According to the legend, Rabbi Judah Loew ben Bezalel, a prominent Talmudic scholar and mystic, created the Golem from clay to protect the Jewish community from anti-Semitic attacks and persecution.

Rabbi Loew brought the Golem to life through mystical rituals ✨ and by inscribing the Hebrew word "emet" (truth) on its forehead. The Golem was a powerful and obedient servant, performing tasks and defending the community. However, as time went on, the Golem's behavior became increasingly erratic and uncontrollable ⚠️.

Realizing that the Golem could no longer be managed, Rabbi Loew deactivated it by removing the letter "e" from its forehead, which changed the inscription to "met" (death). The Golem then reverted to clay, and its remains were hidden away. The story serves as a cautionary tale about the limits of human power and the potential consequences of creating life through mystical means.

Golem #Kabbalah #Jewish #Folklore #Mystical #Legends

**Moldovan (Romanian): Povestea Golemsului

Povestea Golemsului 🏺 provine din folclorul evreiesc medieval 📜, iar versiunea cea mai cunoscută se situează în Praga din secolul al XVI-lea. Conform legendei, Rabbi Judah Loew ben Bezalel, un renumit învățat talmudic și mistic, a creat Golemul din lut pentru a proteja comunitatea evreiască de atacurile antisemite și persecuție.

Rabbi Loew a adus Golemul la viață prin ritualuri mistice ✨ și prin înscrierea cuvântului ebraic „emet” (adevăr) pe fruntea sa. Golemul era un servitor puternic și ascultător, îndeplinind sarcini și apărarea comunității. Totuși, cu timpul, comportamentul Golemsului a devenit din ce în ce mai imprevizibil și necontrolabil.

Realizând că Golemul nu mai putea fi gestionat, Rabbi Loew l-a dezactivat prin îndepărtarea literei „e” de pe fruntea sa, schimbând inscripția în „met” (moarte). Golemul a revenit apoi la starea de lut, iar resturile sale au fost ascunse. Povestea servește ca o lecție despre limitele puterii umane și posibilele consecințe ale creării vieții prin mijloace mistice.

Golem #Kabbalah #Legende #Folclor #Cabala

[serenityf210]

I'm a kid at heart, the kid who was left out, forgotten by everyone until they needed me. I'm used to being alone, Kafka said it's the only time we can be ourselves. My biggest regret is that you didn't get a glimpse of my real reflection.

Regret ca nu ai apucat să vezi decât frânturi dintr-o armură ruginită ce am îmbrăcat-o când eram prea copilă să înțeleg rolul ei.

Și sub armura asta rece și hidoasă, încă se ascunde Foi, puștoaica cu părul mai mare decât corpu-i firav, care-și îngropa lacrimile în pernă, și trăgea vise peste ele. Nu știu ce era mai nefast, să plâng sau să visez? Visele nu sunt periculoase, până nu acționezi asupra lor. Iar lacrimile sunt dovada vinovăției lor, coloșilor.

Foi era spiritul unui corp celest prins într-o carcasa de lut pământean prea înghesuit pentru grandoarea acestei suflări îngerești, închisă în ochișorii mici de sidef.

Însă

[alecbicheno]

FMP blog

03/06/24

Over the past week I have been focused on two main objectives, to get the block outs done for my scene, and to have somewhat of an asset list compiled.

I have been working on the front entrance, which will be the first shot of the cinematic, the lab which will contain the test tube room and will be the last shot, and some tunnels, which will have variations for different shots in the cinematic.

The front entrance I have been working on is based on these bunkers which you would find on bases. When I say front entrance, it isn’t literally the front entrance, just the way our character finds a way into the secret underground portion of the base, with the rest of the above ground functioning and looking like any other military base. There would be rows of these above ground all serving an actual purpose as a storehouse and other jobs, but after going inside one our character finds a crack in the floor, revealing a tunnel which happens to run underneath, this is how they gain entry to the underground facility.

Here I have made the block out of the mound in question based on the reference above. The shot will contain multiple of these in a row, with one being centred that the character will walk towards.

Inside they will find a mess of an abandoned storeroom, which will have a hole in the floor by the back corner.

The lab or test tube room as it may be referred to is where the last shots of the cinematic trailer will occur, as the creature is within the room.

The room will be inspired by this concept art on ArtStation by the concept artist Qiushi Zhang. It follows a similar theme to what our cinematic will be about and will be a great inspiration for the room. It obviously will be adapted to our visual style of Cold War era technology and feature a similar but different layout, as well as being damaged and decayed after decades of abandonment.

Below is a basic block out of the room, where the test tube in the centre will be the main focus, with various bits of machinery and pipes and wires surrounding it, along with other props.

For the in between shots, there will be various tunnels, which will be very simple in comparison to the other two scenes, but hopefully provide interesting filler in the cinematic while also reinforcing the visual style and narrative. So I’m basically aiming for a simple but effective approach.

I used AI to generate some concepts of different tunnels, for example these images which have one featuring lots of machinery, and the other with lots of pipes and debris.

The first image is near on exactly what I want out of one of the tunnels, machinery taking up almost all of either side of the walls, a few pipes, and lights above, though the whole scene will be much darker.

The next image is essentially what I want for the next tunnel, just lots of pipes and wires, also debris, more of a maintenance tunnel in the facility. This one will be very decayed, have debris in lots of places, broken pipes, and wires, and again it will be very dark.

I have also compiled an asset list of free assets. I gathered lots of assets from Sketchfab and other model websites to help decorate the space. I did find it difficult to find assets from the span of the years I wanted, so I broadened the search and found more items which would be of use.

I had a meeting with Wayne today, he gave me a useful source on how to match up the textures from Substance Painter and Unreal Engine 5.

He also got me to think about my workload and work schedule, basically making me think about what works and trying not to burn out within the first few weeks of the project by working for long hours every day. He also mentioned about when making models, ensure that I make them at similar times or in batches. This being because the models will often look different, with the later ones often looking better as the persons skills will have developed over time. For example, some barrels made at the start of a project will look worse compared to ones made later on in said project.

He also mentioned about not worrying about making everything the best as it could possibly be, specifically objects that are going to be in the background of the shot, as it would be wasted time which could be used on more important aspects.

Broadly speaking, my next steps for the project are to make the front entrance, then texture and add any finer details.

References

Alves, A., 2023. How to match Substance Painter viewport with UE5 ? (LUTs, Gamma and many more things to learn about). [Online] Available at: https://medium.com/@alexandrealvesdb/how-to-match-substance-painter-viewport-with-ue5-2b022a624515 [Accessed 03 June 2024].

Ramos, K. (no date) Bunker entrance at Aroostook NWR.jpg, FWS.gov. Available at: https://www.fws.gov/media/bunker-entrance-aroostook-nwrjpg (Accessed: 03 June 2024).

Zhang, Q., 2018. Practice:The Laboratory. [Online] Available at: https://www.artstation.com/artwork/mJY0E [Accessed 03 June 2024].

[aftereffectsprojects]

Vintage VHS Overlay for Premiere Pro - Authentic Film Grain Effect Motion Design from Antony Parker on Vimeo.

✔️ Download here: templatesbravo.com/vh/item/vintage-vhs-overlay-for-premiere-pro-authentic-film-grain-effect/50244815

Vintage VHS Overlay for Premiere Pro – Authentic Film Grain Effect Bring the nostalgic essence of the VHS era to your modern video projects with the “Vintage VHS Overlay for Premiere Pro”. This superbly crafted film grain effect combines the classic charm of the 80s and 90s with the sophistication of today’s technology, offering a unique blend of old and new.

Features and Benefits:

HD and 4K Support: Crafted to complement both HD and 4K footage, this overlay ensures impeccable quality and versatility, regardless of your project’s resolution. 10 Retro LUTs: Enhance your color grading with an exclusive collection of 10 vintage LUTs. Each LUT provides a distinct, timeless look, perfect for creating a mood that res

[afghanlogisticstours]

Exploring the Enigmatic Beauty of Afghanistan: A Journey of Discovery

Afghanistan, a land steeped in history, shrouded in mystery, and adorned with breathtaking landscapes, beckons the intrepid traveler with promises of discovery and adventure. While the country has faced its share of challenges over the years, it holds within its borders a wealth of cultural treasures, natural wonders, and warm hospitality waiting to be explored. In this blog post, we delve into the allure of Afghanistan, inviting those with a spirit of curiosity and a thirst for exploration to embark on a journey Tours of Afghanistan like no other.

A Tapestry of Cultural Riches: Afghanistan's rich cultural tapestry is woven from the threads of its diverse ethnic groups, each contributing to the vibrant mosaic of traditions, arts, and cuisine. From the bustling bazaars of Kabul to the ancient city of Herat, travelers will find themselves immersed in a world where history comes alive in every cobblestone street and ornate mosque. The UNESCO World Heritage Sites of Bamyan Valley and Minaret of Jam stand as testaments to Afghanistan's enduring legacy, inviting visitors to marvel at the architectural wonders of bygone eras.

Untamed Landscapes: Beyond its cultural heritage, Afghanistan boasts some of the most breathtaking landscapes on Earth. The rugged peaks of the Hindu Kush mountains cut through the skyline, offering thrilling trekking opportunities for outdoor enthusiasts. In the tranquil oasis of Band-e Amir National Park, crystal-clear lakes mirror the azure sky, creating a scene of unparalleled beauty. Meanwhile, the vast expanse of the Dasht-e Lut desert stretches endlessly, its shifting sands whispering tales of nomadic tribes and ancient civilizations lost to time.

Hospitality Beyond Compare: One of Afghanistan's greatest treasures is its people, renowned for their warmth, generosity, and resilience in the face of adversity. Travelers to Afghanistan will find themselves welcomed with open arms into homes adorned with intricate carpets and served cups of fragrant chai alongside plates of sumptuous kebabs. The Afghan tradition of melmastia, or hospitality, ensures that visitors are treated as honored guests, with locals eager to share their stories and customs with newfound friends.

Challenges and Opportunities: While Afghanistan's allure is undeniable, it would be remiss not to acknowledge the challenges that have plagued the country in recent decades. Security concerns and geopolitical tensions have undoubtedly cast a shadow over the nation, dissuading many would-be travelers from venturing beyond their comfort zones. However, amidst these challenges lie opportunities for those willing to look beyond the headlines and engage with Afghanistan on a deeper level. By supporting local businesses, participating in community-led initiatives, and fostering cultural exchange, travelers can play a part in shaping a more positive future for this resilient nation.

Embark on Your Afghan Adventure: For those brave souls seeking to venture off the beaten path and explore the hidden gems of Afghanistan, Afghan Logistics Tours stands ready to make your dreams a reality. With their expert guides, personalized itineraries, and commitment to responsible tourism, Afghan Logistics Tours offers a unique opportunity to experience the beauty and hospitality of Afghanistan firsthand. Whether you're wandering through ancient ruins, sipping tea with nomadic tribes, or marveling at snow-capped peaks, your journey with Afghan Logistics Tours promises to be an unforgettable adventure of a lifetime.

In a world often defined by division and misunderstanding, Afghanistan stands as a testament to the enduring power of human connection and resilience. Through travel, we have the opportunity to bridge divides, challenge stereotypes, and cultivate a deeper appreciation for the rich tapestry of cultures that make our world truly remarkable. So, to all those who dare to dream of distant lands and embark on journeys of discovery, we extend an invitation to explore the enigmatic beauty of Afghanistan, where every step reveals a new chapter in the story of our shared humanity.

[jcmarchi]

Top 10 Color Grading LUT Packs for DaVinci Resolve in 2024

New Post has been published on https://thedigitalinsider.com/top-10-color-grading-lut-packs-for-davinci-resolve-in-2024/

Top 10 Color Grading LUT Packs for DaVinci Resolve in 2024

Color grading in filmmaking isn’t just a technical process; it’s an art form that sets the visual tone of a film. It’s where colors come alive, emotions are heightened, and stories get their visual flavor. Key to this process are LUTs, or Look-Up Tables. These powerful resources act like color grading magic wands, transforming raw footage into visually stunning narratives.

For users of DaVinci Resolve, known for its robust color correction and grading capabilities, LUTs are particularly valuable. They help in achieving a consistent look, fixing color imbalances, or even emulating the color style of popular movies.

Whether crafting a moody indie film, a bright commercial, or a compelling documentary, finding the perfect LUT pack is critical. In this collection, we share a variety of LUT packs specifically created for DaVinci Resolve. Each LUT pack comes with unique color signatures and moods, and are suited for various types of video projects.

What are LUTs?

LUTs, or Look-Up Tables, are essential tools in color grading, serving as a bridge between the current colors in your video and the desired outcome. They’re like a preset color formula that applies specific adjustments to achieve a particular look. In DaVinci Resolve, they play a critical role in color correction and grading, allowing for consistent and quick color transformations across various scenes and projects.

Historically, LUTs have been pivotal in the evolution of color grading. They transitioned from technical tools in film labs to digital aids in modern color grading software. Their use in DaVinci Resolve reflects a blend of technical innovation and creative expression, providing filmmakers with precision and artistic freedom in their color grading process.

The Best DaVinci Resolve LUT Packs for Video Creators

1. Professional Film LUTs for DaVinci Resolve (12 LUTS)

This DaVinci Resolve LUT pack has been designed to add cinematic color effects to your videos, emulating the look and feel of professional movie productions. The pack’s focus on film-style color grading makes it an excellent choice for those looking to enhance the storytelling impact of their visual content with a professional, cinematic touch.

2. Street LUTs for DaVinci Resolve (12 LUTs)

This LUT pack has been designed to give your videos a distinct street and city color effect, making it ideal for filmmakers and video editors who want to capture the essence and mood of urban environments in their projects. Whether you’re working on a documentary, music video, or any project with a city backdrop, these DaVinci Resolve LUTs can add an authentic urban feel to your footage.

3. Old School DaVinci Resolve LUTs (12 LUTs)

This pack consists of 12 LUTs, each designed to bring a retro or vintage feel to your video projects. These LUTs are perfect for filmmakers that are looking looking to add a nostalgic, classic feel to their footage. Whether you’re working on a project that needs a bygone-era aesthetic or just love the timeless look of retro visuals, these DaVinci Resolve LUTs provide a simple way to achieve that old-school charm.

4. Thermograph LUTs for DaVinci Resolve (20 LUTs)

This DaVinci Resolve LUT pack contains 20 unique LUTs with highly creative thermograph color effects. They are ideal for creators looking to add a distinctive, heat-vision style color palette to their footage, making it perfect for projects that require an innovative visual approach. Whether you’re working on artistic videos, music clips, or experimental films, these LUTs provide a fresh and intriguing visual twist.

5. Cinematic Tone LUTs for DaVinci Resolve (15 LUTs)

This LUT pack has been designed for filmmakers who want to infuse their projects with epic movie-style color effects. This pack includes fifteen cinematic LUTs, offering a wide range of options for enhancing the visuals of various film and video projects. These LUTs are well-suited for creating deep, impactful, and professional-looking color grades, making them a valuable addition to any editor’s toolkit in DaVinci Resolve.

6. Aesthetic Dark DaVinci Resolve LUTs (12 LUTs)

This pack consists of 12 LUTs tailored for creating dark and moody color effects, making it perfect for filmmakers looking to give their footage a deep, emotionally resonant look. Whether you’re working on a suspenseful thriller, a dramatic short film, or any content that benefits from a darker aesthetic, this pack offers the color grading tools to achieve that vision.

7. Moody Travel DaVinci Resolve LUTs (30 LUTs)

This pack is a collection of 30 LUTs specifically created for travel videos that require a gloomy and dark color grading style. It is ideal for travel filmmakers, vloggers, and videographers who want to convey a deeper, more emotional tone in their footage. The varied LUTs in this pack are designed to enhance the storytelling aspect of travel videos by adding a unique and dramatic visual flair.

8. Social Media LUTs for DaVinci Resolve (74 LUTs)

These social media LUTs are perfect for vloggers, small businesses, marketers, and filmmakers looking to enhance their videos with Instagram-style color grading. Choose from various color grades to create captivating visuals that will make your social media content pop. Transform your footage and stand out on social media with these versatile LUTs.

9. Fashion Color LUTs Pack for DaVinci Resolve (16 LUTs)

This set of 16 meticulously crafted color grading presets has been tailored for fashion, modeling, and anyone aiming for stylish and elegant video content. They’re perfect for both fashion photographers and videographers looking to give their video projects a sophisticated and fashion-forward appearance.

10. Stunning Landscape DaVinci Resolve LUTs (10 LUTs)

This collection of DaVinci Resolve color grading presets have been designed to enhance your landscape footage. It’s ideal for video content creators that are looking to bring out the natural beauty of outdoor settings. These LUTs provide precise color correction to make your landscapes truly come alive.

How to Use LUTs in DaVinci Resolve?

How to Import & Apply LUTs in DaVinci Resolve: Start by importing your LUT collection into DaVinci Resolve. In the Color workspace, find your clip in the timeline. Right-click on the node and select LUT to apply your chosen LUT. You can also drag LUTs onto the node for a quicker workflow.

How to Fine-Tune Intensity & Blending: Once applied, adjust the LUT’s intensity for a balanced look. This can be done in the Key panel, where you can slide to reduce the LUT’s impact, achieving a more subtle effect. Experiment with blending modes in the Composite panel to see how the LUT interacts with your footage’s colors and contrast.

Tips for Effective LUT Use: Always apply LUTs on properly balanced footage for the best results. Consider using LUTs after primary color correction. Use LUTs to set a mood, but tweak them to fit each scene’s lighting and color. Remember, LUTs should enhance, not dominate your footage.

Common Pitfalls: Avoid applying LUTs to uncorrected footage. Each clip’s exposure and white balance can affect how the LUT behaves. Also, don’t rely solely on LUTs for your final look – they’re tools, not complete solutions. Be cautious of over-saturating or creating unnatural skin tones.

Remember, LUTs in DaVinci Resolve are about enhancing your creative vision while maintaining the natural quality of your footage.

Frequently Asked Questions (FAQ)

What is DaVinci Resolve?

DaVinci Resolve is a popular video editing software with exceptional color grading and correction features. It’s a versatile tool used by filmmakers and video editors, offering a range of capabilities, including audio post-production and visual effects.

Why Use LUT Packs in DaVinci Resolve?

They speed up the color grading process, provide consistency in your projects, and help you achieve a professional look quickly.

Are LUT Packs Suitable for Beginners?

Yes, they are user-friendly and a great starting point for beginners to understand color grading dynamics.

Can LUT Packs be Adjusted?

Absolutely, you can tweak intensity, color balance, and other settings to fit your specific video needs.

Do I Need Specific LUT Packs for Different Projects?

While some LUT Packs are versatile, others are tailored for specific themes or moods. Choosing the right one depends on your project’s style.

Can I Create My Own LUTs in DaVinci Resolve?

Yes, DaVinci Resolve allows you to create and save your custom LUTs.

Color Grading in DaVinci Resolve

When used properly, LUTs can bring versatility and depth to your video editing, making them invaluable resources for filmmakers. As you dive deeper into the DaVinci Resolve, remember to explore and experiment with different LUTs and find the packs that work best for you and your project.

Each of these shared packs offers a unique spectrum of colors and moods, unlocking endless creative possibilities. As color grading continues to evolve, staying updated with the latest LUTs ensures your work remains fresh and engaging in this fast moving field.

More DaVinci Resolve Templates & Tutorials

Related Topics

Top

[issues-of-a-good-christian-bitch]

Obișnuiesc să-i întreb, înainte de a ieși pe ușa CeleiMaiFrumoaseBiserici, dacă au spus iubiților că sunt iubiți. Dacă în urechile lor au ajuns cuvintele astea, de la ai lor. Mă privesc lung, lung, lung ca țara asta a Năsăudului în care să-ți declari dragostea e dovadă de imaturitate și vulnerabilitate ridicolă. Ca-n bancul ăla, Ioane, nu mi-ai zâs de mult că mă iubești, tu Mărie, ț-am zâs când te-am luat de nevastă, dacă se schimbă ceva, te anunț io. Că nu despre a ști e inima omului, ci despre a simți. De știut știi cu capul; iubirea nu-i cu capul- de aceea se spune că iubirea e nebună- e cu pieptul, are culcuș în cuptorul de sub coaste, o covățică cu plămadă în care se macină făinuri și când omul iubit îți spune iubirea se pornește deodată aluatul ăla să dospească a pâine caldă. Că asta ne separă fundamental de ceilalți membri ai regnului animal. Cuvântul întrupat. La început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Iar Dumnezeu, știm tot de-acolo, Dumnezeu este iubire. Deci iubirea e cuvânt. Deșertare, inundație, lacrimă, îmbrățișare, efuzie, curgere peste marginile tale spre celălalt; teologii o numesc kenoză. Chestii complicate, subtile, atâta teologie s-a scris pe lumea asta că dacă o citești pe toată uiți de unde ai plecat. Lasă, tu rezumă-te la atât, iubește. Și zi că iubești. N-am întâlnit putere mai mare ca dragostea, când o să tăcem toți, închiși în sufletele noastre ca în niște cetăți cu ziduri înalte și o să facem din cuvinte cărămizi pentru bastioanele suficienței, atunci vom redeveni toți un mare trib de neanderthalieni.

Eram pe scaunul spovedaniei, s-a ridicat tanti Ana, acum cea mai în vârstă femeie din casa lușcănească a Domnului, și înainte să iasă pe ușa confesionarului s-a întors deodată spre mine și-a zis să știți că vă iubesc. Am plâns; sunt un plângăcios, și cu cât plâng mai mult cu atât mi se întinde epiderma inimii în lume. Când n-o să mai fiu în stare să plâng mă duc în peșteră și trag un munte deasupra; omul care nu iubește nu e folositor, se pietruiește pe sine.

Du-te, bă acasă cu un buchet de flori și spune-i că o iubești. Spune-i băi la telefon că o iubești și abia aștepți să te îmbraci în brațele ei și lasă-i pe colegii tăi de muncă să râdă înfundat de tine, că cine râde mai la urmă râde mai sănătos. Dă-i de mâncare iubire, că șnițele își face singură. Sună-ți mama și spune-i că o iubești, acu, cât mai ai numărul ei de telefon în agendă, că vine vremea în care vom fi șterși toți din contacte, rând pe rând. Lasă lumea să-ți zică sentimentaloid decrepit, romantic întârziat, relict medieval, tu fă-ți din dragoste haine de pus pe inimile celor din jur, că iubirea e singura chestie care traversează impermeabilul care desparte lumea asta de cea trecută și viitoare.

E un pasaj superb la Ioan, în capitolul 21, când Desculțul meu era Înviat deja; îl întreabă de trei ori pe Petru, Petrule, mă iubești tu pe mine? Da, Doamne, Tu știi că te iubesc. Normal că știe, dâââng! E Dumnezeu. Dar până și Dumnezeu are nevoie să i se mărturisească asta, cu gurile noastre de lut dat cu ruj. Și atunci celălalt de lângă tine?

[gazeta24br]

Alimentada por energia convectiva do vapor de água, a tecnologia oferece um tratamento ambulatorial minimamente invasivo para a Hiperplasia Benigna de Próstata, marcando uma nova era na urologia brasileira E se o alívio para uma condição uurológica que afeta milhares de homens fosse tão simples quanto um sopro de vapor? Com a chegada da inovadora tecnologia Rezūm ao Brasil, esta não é mais uma simples suposição, mas uma realidade animadora. A terapia, uma abordagem única que usa vapor de água para tratar a hiperplasia benigna de próstata (HPB), promete transformar a experiência de tratamento para os homens que sofrem tanto por essa condição comum. A doença, que leva ao aumento do tamanho da próstata, pode causar sintomas desconfortáveis e interferir significativamente na qualidade de vida. Agora, os pacientes têm acesso a um tratamento ambulatorial que é não só eficaz, mas também minimamente invasivo, uma consideração importante para muitos homens que podem estar apreensivos em relação à intervenção cirúrgica. O urologista Fernando Leão, com vasta experiência em oncologia urológica minimamente invasiva, laparoscópica e assistida por robôs, ressalta a eficácia e a conveniência desta nova tecnologia. “A grande vantagem é o tratamento ambulatorial, ou seja, não requer internação do paciente. Faz, acabou e vai embora para casa”, afirma Leão. Este é um aspecto revolucionário do sistema. O vapor de água liberado atua diretamente na glândula prostática e no tecido obstrutivo, que são as causas dos sintomas do trato urinário inferior secundários da hiperplasia prostática benigna. O procedimento é simples e minimamente invasivo. “É feito com uma sedação, uma anestesia bem leve”, explica Leão. Além disso, ele acrescenta que a terapia tem outra vantagem significativa: “Consegue manter a ejaculação em até 80% dos pacientes, porque as outras terapias têm um índice de manutenção da ejaculação muito baixo”.  Pesquisas conduzidas pela Stritch School of Medicine e Loyola University Medical Center apontam que a terapia oferece melhorias significativas.  O estudo, intitulado "Five year results of the prospective, randomized controlled trial of water vapor thermal therapy for treatment of lower urinary tract symptoms due to benign prostatic hyperplasia", indica que a terapia Rezūm fornece uma melhoria significativa e sustentada dos sintomas do trato urinário inferior (LUTS) e da qualidade de vida dos pacientes que sofrem de HPB. O mais impressionante, aponta a pesquisa, é que esses benefícios foram observados em pacientes por até cinco anos após o procedimento. Diante deste cenário, Fernando Leão, que tem extensa experiência em procedimentos urológicos minimamente invasivos, está otimista sobre o impacto que a Rezūm pode ter no tratamento. O médico acredita que essa nova tecnologia não apenas trará alívio para muitos homens que sofrem com a condição, mas também irá melhorar significativamente a qualidade de vida dos pacientes. “Com os resultados promissores apresentados pelos estudos recentes, o futuro parece brilhante para os pacientes”, afirmou o médico. A chegada da tecnologia Rezūm ao Brasil é uma notícia animadora para milhares de homens que lutam contra os desconfortos da HPB. Ao oferecer uma opção de tratamento eficaz, minimamente invasiva e que pode ser feita em regime ambulatorial, essa nova tecnologia pode mudar a maneira como lidamos com a doença, proporcionando um alívio duradouro e uma melhoria na qualidade de vida de muitos pacientes. Divulgação Rojas Comunicação (11) 3675-4940

[gokitetour]

A FIRST-TIME visitor to Iran? THINGS IN IRAQ YOU SHOULD NOT MISS

For a first-time visitor setting foot in the heart of the Middle East, the distinction between Iran and Iraq's rich varieties of culture, history, and natural wonders is paramount. Iran, with its millennia-old ruins, epitomises the grandeur of ancient Persia, especially in Persepolis. This ceremonial capital invites travellers to relive an era of unmatched splendour, where art and architecture knew no bounds. Meanwhile, the poetic city of Esfahan in Iran claims the title of "Half of the World." Its vibrant Islamic architecture and the majestic Naqsh-e Jahan Square capture the imagination of every wanderer. On the other hand, Iraq, a cradle of civilizations, possesses its own plethora of historic sites waiting to be explored. Both nations, with intertwined yet distinct histories, offer unforgettable experiences for those embarking on a Middle Eastern journey. So, while you delve deep into Iran's ancient cities, don't miss out on the treasures that Iraq holds within its borders.

Here are some things you should not miss in Iraq.

Journey to Ancient Persia: Prepare for a remarkable journey through time as you explore Persepolis, the awe-inspiring capital of the Achaemenid Empire. Nestled in Fars Province, these captivating remains offer a remarkable window into the night and artistic brilliance of ancient Persia. Adorned with stunning reliefs and towering columns, it's no wonder that Persepolis has earned prestigious recognition as a UNESCO World Heritage Site. Don't miss the chance to immerse yourself in history by visiting the legendary Gate of All Nations and the magnificent Apadana Palace."

The Half of the World: Known as "Nesf-e-Jahan" or the "Half of the World," Esfahan is home to some of the most stunning Islamic architecture in the world. The magnificent Naqsh-e Jahan Square, the second-largest square on the planet, is surrounded by iconic landmarks such as the Shah Mosque, the Ali Qapu Palace, and the Sheikh Lotfollah Mosque. While wandering around the city, you'll come across picturesque bridges like Si-o-se-pol and the Khaju Bridge – idyllic spots to unwind and take in the breathtaking views.

 The Heartbeat of Modern Iran: Experience the vibrant fusion of tradition and modernity in the lively capital city of Tehran. Delve into Iran's rich history at the National Museum of Iran, where you can explore fascinating exhibits. Uncover the beauty of the Golestan Palace, boasting mirrored halls and exquisite gardens situated in the core of the city. And for an unforgettable panoramic view of the sprawling metropolis, don't miss the chance to ascend the Milad Tower. Tehran is where the modern spirit of Iran truly comes alive.

 The Quintessence of Persian Landscape: When talking about Shiraz, one can't help but think of poetry, enchanting gardens, and fine wine. This remarkable city gave birth to legendary Persian poets such as Hafez and Sa'adi, whose resting places have been transformed into serene gardens. Make sure to visit these peaceful havens during your stay. In addition, don't miss out on the opportunity to explore the UNESCO World Heritage Site, Eram Garden, which perfectly captures the essence of Persian garden design.

Dunes and Dreams: Marvel at the sheer beauty of the Lut Desert, recognised as one of the hottest spots on our planet. The vast expanse of the Gandom Beryan plateau boasts scorching ground temperatures that astound even the most seasoned travelers. However, it's not just the intense heat that draws visitors in, but also the extraordinary landscapes. Prepare to be mesmerised by the endless sand dunes and the artistry of the wind-carved Yardangs—colossal ridges that add a surreal touch to this extraordinary desert.

Treasures of Tabriz Bazaar: Nestled in the charming northern city of Tabriz, this bazaar holds the distinction of being one of the most ancient and expansive covered marketplaces worldwide. Recognised as a UNESCO World Heritage Site, it's a labyrinth of winding passageways, caravanserais, and magnificent domed halls. Meandering through its bustling aisles, you'll discover a treasure trove of enticing merchandise, ranging from fragrant spices to exquisite jewellery. Immerse yourself in the vibrant atmosphere of this extraordinary place, where you can feel the beating heart of the legendary Silk Road and even collect some mementos to cherish.

A Biodiverse Coastal Paradise: For those yearning to escape the arid scenery, head to Iran's inviting northern coastline along the vast Caspian Sea, where lush green panoramas await. Towns like Rasht and Bandar-e Anzali beckon with their delectable fresh seafood offerings and serve as gateways to the majestic Hirnantian forests. These ancient woodlands, designated as UNESCO sites, have thrived for an astonishing 25 to 50 million years. Within their leafy embrace, you'll encounter a thriving tapestry of biodiverse wonders, making this coastal paradise an absolute haven for nature enthusiasts.

Embarking on a journey through the Middle East is like diving into a deeply-layered mosaic of history, culture, and natural wonders. For travellers purchasing an Iran tour package from India, Iran unfurls a canvas of mesmerising landscapes and ancient treasures. Its majestic ruins, especially in the iconic Persepolis, transport visitors back to an era when Persia was an epicentre of art and knowledge. But as one meanders through Iran's poetic streets, neighbouring Iraq beckons with its own allure. First-time visitors often stand at the crossroads of modernity and antiquity in Iraq, from the bustling bazaars to the age-old Mesopotamian sites. These two nations, sharing history yet retaining their unique identities, promise an unforgettable Middle Eastern sojourn. So, while Iran's allure might capture the heart, the soul shouldn't miss out on the myriad wonders Iraq offers. It's not just a trip, but a journey through time.

[montsalo]

simboluri moi

3 octombrie 2023, Timișoara

Când am fost la Veneția am vrut să scriu o poveste în care mă pierd prin Tomba Brion. Treceam de descrierea elaborată, plină de cuvinte ce doar le înfloream exasperant, până la o saturație ce avea ca scop final satisfacția ce am avut-o citind epitetele lungi și răpitoare ale lui Proust, în coroane ce acopereau pământul de sub ele, fără să-i mai lase vreo gură să respire, un ochi ce să mai prindă lumina febrilă a soarelui. Ca o încheiere urma să văd un înger albastru ce ținea în brațe un buchet mare, plin de crini albi, la mormântul lui Carlo Scarpa.

Nu știu de unde să încep, fără măcar să fi început. Îmi lipsește subiectul ce mereu îl am în jurul meu. Mă cuprinde în nenumărate piruete, arabescuri ce se leagănă și se îmbină unul în altul, formând continue și sufocante combinații. Ele diferă între ele. Unele zvâcnesc mai tare de culoare, altele de lumină, iar altele de umbră. Dacă aș sta mai mult, dacă aș alege într-una din perspectivele ce le am, acum, vehement și când clocotesc de extaz, aș poposi la fiecare lăcaș, temple iridescente, doar ca să le studiez cum reacționează la clar obscur. Templu de aur în reflexia lacului, mai strălucitoare, imaginea ta hipnotizantă mă face să mă înec în răcoarea apelor. Templu de marmură, detaliază-te în fața celui ce te privește. Desfășoară-mi una dintre poveștile tale. Spune-mi despre cei ce te-au făurit, și șoptește-mi cu fervoare numele lor. Atât cât să-l aud și să-i prind sonoritatea, ca mai apoi să o mimez pe buze. Templu ce arde, trecând de toate ciclurile anului și ale vieții, te arcuiești pe șira pământului. Parcă-ți aud coridoarele cum îmi pulsează în urechi, reverberații ce încep cum se termină, dar cu goluri de forme nemaiîntâlnite când le văd cum au și unit capetele. 

În pătura clară și adâncă a cerului, un avion lasă în urma sa nori. Lângă curbură, aproape să-i fie tangentă lunii ce-i scade în masă imaginea, se prelinge amprenta avionul, iar mai departe, una dintre primele stele ale nopții stă așezată. Mi-a plăcut imaginea pentru că e o compoziție, dar fără să-i fie perturbate elementele ce la rândul lor sunt compoziții. Îmi aduc aminte o altă imagine ce poate fi o compoziție, iar acea este, de multe ori trecută cu vederea, dar mult îndrăgită de admiratorii călători, a orașului de pe Golful Tokyo-ului. Acolo observăm o cu totul altă armonie, a linii drepte,  mereu avidă de a-și conecta punctele și de a cuprinde toate punctele cardinale. Poate fi și o pasăre, ce a murit în somn și de bătrânețe, pe o pajiște ce o fost luată de apă. Trupul ei firav, poate a unui pițigoi, a fost mâncat de pământ și aer, dar la excrescențele oaselor, la cartilaje, au crescut împerecheri de curbe ce se întâlnesc în vârf. În altă zi vezi cerul țesut cu avioane, umbre și amprente. O altă compoziție dintr-un spectru plin de compoziții și ansamble, ca atâția eroi ce au murit de la căldura soarelui.

Fiecare imagine e în simboluri, la fel cum fiecare simbol are imagini. Imaginea e doar unul din cei doi poli ai lumii în care stau. E un balans, un joc ori un truc ieftin dintre cele două. Semne ce învie; exorcizează din inconștientul tulbure a unui vertij,  transformarea mult așteptată. Din rocă, tare la vedere, sfărâmicioasă la atingerea dălții. Din masiv în pulbere, au fost cei care au considerat că poate să le fie cretă, să deseneze pe arealul deșertului propria lui poveste. Din joc s-a născut dans. Dansul s-a preschimbat în ritual, iar el a îmbătrânit și a devenit doar un drum. Au mai fost unii ce au considerat că pulberea dacă o grupează în mici movile și le dă de băut, devin lut. Cu el au făcut vedenii și spaime ce le-au întâlnit în copilărie. Mai erau și cei care s-au uitat la ce a mai rămas din a muntelui rocă. Ei au crezut de bun augur să o taie și prefacă în blocuri, forme egale cu fețe egale. Atunci și-au făcut adăpost pentru a lor minte, trup și suflet.

Nu știau ce înseamnă colorat, sculptat sau pur. Ele au întârziat în naștere, iar simbolul era deja bătrân. Nu în mintea unei ființe, ci a tuturor și a tot ce transpare și e iluzoriu. Simbolul era din cretă, și din lut, și din blocuri. El a fost înaintea celui ce l-a numit. Își schimba înfățișarea cu fiecare trecere a timpului. Poate să fie încă desenat, la o vârstă fragedă, fără-i să-i poți prezice contururile. Alteori putea să fie pe moarte, ros de ploaie și înnegrit de foc. Mai erau momente când simbolul se împerechea cu simbolul, dând viață altor simboluri. Fiecare moment al vieții sale ce continuă la nesfârșit, într-o perpetuă renaștere, e frumos, sclipind în străluciri care mai de care.

De-a lungul simbolului, căci el a existat odată cu timpul și spațiul, au început cei ce s-au dedicat întru totul simbolului, și l-au servit fără oboseală. După, din cauza valurilor ce au crescut sau au descrescut, a schimbării de ritm aerului ce deasupra se modela, și a pământului ce dedesubt fără izbândă tremura, simbolul era mai aproape de început ori de sfârșit. Neștiind dacă în curând aveau să scrie cărți – prolog, epilog sau epitaf, au început să cutreiere pământul în căutarea altor semne. Erau iubite fiecare vârstă în parte a simbolului.

Pentru cei ce voiau să-i învețe pe ceilalți anumite momente, au fost create trasee, rute și rețele ce călăuzeau și căutau respectivele. Nefiind conștienți, de puterea ce o dețineau când ei, cu ale lor căi, au adus la grație un alt simbol. Mare, strălucitor, înșirat și răsfirat, legat ca o brățară cu nestemate – purta umbra celor ce au fost – un omagiu reciproc dintre simbol-timp-spațiu.

Pelerini au fost și cei ce s-au plimbat pe marginile fântânilor, au stat pitiți în umbra unei piețe, deasupra centrului unei răscruci cu un unghi ascuțit, acoperiți de zidul interminabil al unei închisori sau așteptând. Se îmbăiază în mări, delte și fluvii, toate bogate de imagini și simboluri  – evidență a vieții fără răsuflare. Au înotat împreună cu panglici din toate tonurile multicolorului, ce se desfășurau la marginile iluziei, dezvăluind limbi necunoscute, fără moarte, mereu într-o delirantă mișcare. Când se sărutau cu soarele, săltând din apă, mângâiate de aer, luau parte la metamorfoză.

Metamorfoza simbolului moale – frumoasă credință în care să locuiești, fiindu-i copil-creator-parte.

A început ca impresie, iar după a devenit descriere. Au fost urmate de poveste și la final au zburat în gând. Gând ca în cele din urmă să redevină impresie. Ciclu ce se umflă, numai să fie din nou un nod. Numai în fantezia noastră el poate fi tăiat, căci e bătaia alertă a tobei, drumul de pietriș din pădure, parcarea sugrumată de căldură de la periferie ori peretele alb. Insignifiant la atingerea a două degete, fără înfățișare în masa moale a minții.

Mă întreb dacă poate tot ce am numit noi până acum și în continuare ca origine, geneză, naștere, moarte, apoteoză sau renaștere, nu e de fapt sufletul care răspunde. Se exprimă prin simbol, iar simbolul îi dă imagine. El strigă cu vioiciune minții umane, și cu a sa trâmbiță aurie îi închină imaginației un imn de trezire. Acum se trezește, înainte de apariția fantomatică a zorilor, când lumina de la lampă mai licărește, iar al său chip nu știe dacă a început sau s-a sfârșit întunericul.

[bartholomaus]

Pentru pasionații de legume bune. Ceva istorii cu cultivatori de legume și secretele ”gustului de altădată” al roșiilor după care plâng nostalgicii:

Gabriel Petrescu :

"Despre legumele de altădată și cât de bune erau ele sau nu." Atenție, text lung!

Scria domnul Dan Alexe acum vreo trei săptămâni despre mitul fals al legumelor gustoase de odinioară și cum țăranii din preajma Buzăului dădeau cu ghiotura îngrășăminte chimice peste plante, otrăvind solul și apele freatice.

O fi fost așa în zona aia, nu contrazic, deși mă surprinde un pic, pentru că încă din 1957 fusese înființat acolo Institutul de Cercetare în Legumicultură "ICL Buzău", fix cu scopul de a ameliora soiuri de legume și de a învăța țăranii din acel bazin legumicol cum se face treabă bună. Nu s-o fi lipit de buzoieni...

Dar asta nu înseamnă că așa au stat lucrurile peste tot. Nici vorbă. Mai degrabă, lucrurile trebuie să se fi prezentat într-o mare varietate de feluri pe întreg teritoriul țării.

Iar eu am să vorbesc despre ce cunosc.

Chiajna.

Deși era populată cu țărani bulgari răi și căpoși, aceștia știau să facă foarte bine legumicultura. Pentru aia și fuseseră aduși de la sudul Dunării (de unde exact nu mai știe nimeni) cel mai probabil dupa ciuma lui Caragea, care în 1810 depopulase drastic Bucureștiul și localitățile limitrofe.

Așezați pe malul drept al Dâmboviței (astăzi râu mort, aproape secat), chiejnenii știau să scoată untul din lunca fertilă, hranită de râu cu aluviuni și inundații. Legumele cultivate de ei erau al naibii de gustoase și cu un subgust inconfundabil "de luncă", greu de descris în cuvinte. "Cernăodină" numeau ei lunca Dâmboviței și "chișai" pământul acela cu textură specifică: lut cu nisip fin și mici particule de sclipici din mică.

Surprinzător, sau poate nu, chiejnenii aveau tehnici de cultură, chiar soiuri diferite pentru lunca inundabilă și pentru zona mai înaltă cu circa 10 metri în care se aflau vatra satului și - ceva mai spre spre oraș - terenurile CAP-ului. Pe care azi se înalță odios cartierul "Militari Residence". Iar despre perioada CAP-ului cunosc și eu câte ceva, pentru că eram copil atunci. Și am și pe cine îintreba.

Culturi.

În anii 80, culturile legumicole din Chiajna se împărțeau cam în felul următor:

- în lunca joasă a dâmboviței se cultivau: fasole cu păstăi lungi, mazăre, ceapă, salată, varză timpurie și de toamnă, morcovi, gulii, bame, căpșuni. Dar și unele soiuri de tomate, care se se pretau la cultură "oloagă", fără arac, ele fiind însămânțate direct în sol (deci nu cu răsad transplantat). E bine de știut că în cazul semănarii în camp fără transplantare, planta de tomate dezvoltă o rădăcină pivotantă, care pătrunde până la 1m în adancime, în căutare de umiditate. Și cum, în luncă, pânza freatică se afla la sub 1 m adâncime - să vezi chestie - roșiile se hidratau singure, nefiind nevoie de niciun fel de irigiație. Multi știau, putini mai cunosc...

Altminteri, pentru celelalte culturi, irigațiile se făceau cu motopompe diesel direct din Dâmbovița, folosind apa aceea mâloasa și hrănitoare. Nu era nevoie de chimicale.

- în zona înaltă a satului, în gradinile familiale de fundul curții se găseau toate legumele, verdețurile și zarzavaturile posibile, iar pe terenurile CAP se cultivau cereale din toata familia de graminee, porumb, pepeni și dovleci, plus fânețuri, lucernă și trifoi pentru ferma de vaci. Mai existau și câteva hectare cu solarii extrem de productive, în care se cultivau castraveți și soiurile de tomate "ACE" și Aurora.

În afara de Cooperativa Agricola de Producție, mai exista în Chiajna și o instituție concurentă. Întreprinderea de Legume și Fructe, pe scurt I.L.F., care administra și cultiva o parte din terenurile comunale joase, pe care avea culturi destinate îmbutelierii și conservării. Plus Siloz, fabrică, linii de îmbuteliere pt. conserve, compoturi, piureuri și sucuri, cu depozitare în enorme beciuri amenajate în subteranele fostului Fort de Artilerie. Nu lipseau nici livezile de cireși de pruni, actualmente dispărute. Ca fapt divers, ILF-ul deținea și echipă de fotbal în divizia D, cu jucători localnici, despre care aș îndrăzni să afirm că era mai îndrăgita decât Concordia cu mercenenari din prezent.

Ingrășăminte.

Din ce zice taică-meu, de îngrășăminte chimice sub formă de azotați, fosfați, uree nici nu s-a știut în localitate până la introducerea culturii pepenilor în "acord global", pe terenurile C.A.P.-ului (aproximativ 1980-1981).

Detalii despre cultura pepenilor și profiturile frumușele pe care le încasau (ajutându-se și de ingenioase trucuri și falsuri din pix la cântar) pepenarii aici: https://www.facebook.com/moartealui.../posts/124694614908267

Pentru pepeni, îngrășimentele veniseră cu o regulă de utilizare simplă și lesne de băgat la cap: la o plantă se folosesc atâtea granule de azotat câte încap într-o cutiuță de chibrituri, acestea depunându-se cerculeț, pe sol, la rădăcina plantei. E drept că mai erau unii care puneau 2 cutiuțe „ca să fie siguri”, dar având surpriza că dublarea dozei de îngrașământ ducea la o dezvoltare foliară aberantă cu lipsă totală de flori și fructe, se potoleau în anul următor și reveneau la dozajul indicat de inginerul horticol.

Ca fapt divers, utilizarea îngrășămintelor chimice la pepeni în zona noastră temperată are o logică simplă. Plante târâtoare fiind, originare de la marginea deșerturilor, dacă nu primesc acest îngrășământ suplimentar, care să le asigure o creștere rapidă în lunile critice d.p.d.v. pluvial mai și iunie, pepenii sunt rapid năpădiți și umbriti de cvartetul terorist Pir-Știr-Costreavă și Mohor. Asta chiar și dacă erbicidările pregătitoare sunt făcute la timp și ca la carte.

Dar acest aport granulat nu influența de fel gustul fructelor. Pepenii rosii și galbeni cultivați în Chiajna erau extrem de gustoși. Până la urma, și îngrășămintele naturale și cele artificiale conțin tot aceleași elemente chimice din tabelul lui Mendeleev. Ca și-n medicină, doza e regină. Însă îngrășamintele naturale pe bază de bălegar fermentat (mraniță) sau diverse alte compusturi vegetale au avantajul ca din ele nu prea se pot genera supradoze pentru plante și sol.

Trebuie spus însă că depozitarea și manipularea îngrășămintelor chimice era făcută extrem de neglijent. Grămezile de azotați, fosfați și uree erau descărcate din vagoane și lăsate fix lângă calea ferată ce pătrundea în C.A.P. Nici măcar prelate nu se puneau pe ele, vânt, ploaie și... furt la liber. De altfel, se știe că ecologia și grija față de natură erau preocupări inexistente în comunism.

De parcă acum ar fi....

Altminteri, nici vorbă să se folosească chimicale în Chiajna pentru cultura tomatelor, castraveților, ardeilor, gogoșarilor, zarvaturilor în general. În cultura organizată, la C.A.P. pur și simplu nu era nevoie, cooperativa având fermă proprie de vaci, culturi de lucernă și diverse fânețe pentru hrănirea lor, iar cantitatea de îngrășământ natural rezultat era enormă spre excedentară.

Iar în micile culturi de gospodarie de prin fundul curților... nici atât. Reticenți la nou și conservatori, chiejnenii refuzau chimicalele - altminteri disponibile de furat de la C.A.P. în orice cantitate - pe principiul "nu-mi trebuie, maică, zăpada de-aia, facem tot cum știm noi".

Gustul

Am mai scris undeva că în copilărie stăteam vara și câte 10-12 ore pe zi la scăldat, "pe gârlă". Cand ne lua foamea, pur și simplu jumuleam din culturile aflata pe ambele maluri, la alegere: morcovi, gulii, varza sau ridichi și după ce le fleșcăiam puțin în apa tulbure a Dâmboviței, le rodeam ca niște iepuri. Nu că erau gustoase, erau desăvârșite.

Alteori, în toamnele târzii când stătea sa cadă bruma, partidul ne scotea pe câmpuri - ca elevi - la strâns ultimele resturi de recoltă și vrejuri de tomate, gogoșari, ardei. Roșiile alea mici, prăpădite și crăpate, aflate pe vârful vrejurilor îmbătrânite aveau cel mai bun gust imaginabil. Parcă erau umplute cu miere. De ce? Citiți punctul 4 de mai jos.

Gustul legumelor si fructelor depinde de un complex de factori, dintre care aș enumera, nu neaparat în ordinea importanței:

1. Soiul

2. Cultivarea în context natural, nu hidroponic ca acum. Pământ, Apă, Aer și Soare. Atât.

3. Coacerea deplină trebuie să se desăvârșească pe vrej, în prezența celor 4 elemente enumerate mai sus. Recoltarea "în pârgă", în vederea comercializării de fructe mai ferme și rezistente la depozitare și transport, este unul dintre factorii care văduvesc de gust fructele și legumele din zilele noastre.

4. Un alt factor important este irigarea parcimonioasă, cu mare zgârcenie, a plantelor în perioada de la apariția primelor semne de pârguire și până la coacerea deplină. Este și logic, umflarea cu apă a fructelor coapte duce la diluarea gustului.

Ce găsim în prezent pe piața de legume și fructe nu respectă niciunul dintre punctele 2, 3 si 4. Ni se vând produse necoapte și umflate de apă (de la artificiala cultură hidroponică, fără pământ). Apă scumpă și fără gust, încapsulată în diverse chestii cu aspect de fructe și legume. Despre chimicale din ele nu zic nimic, poate când o să am un laborator...

Revenind la punctul 1., aș îndrăzni să afirm că soiul plantelor influențează gustul cel mai puțin. Mi s-a întâmplat să cultiv cândva, din greșeala sau intenționat, nu mai știu, tomate de soi olandez, din acelea cu care poți sparge capul cuiva. Deși rămăseseră tari și cauciucate chiar și la coacerea deplină, cultivate de mine în grădină, în prezenta factorilor 2, 3 și 4, acele roșii olandeze au recăpătat gustul natural.

Asta nu înseamnă că am mai folosit vreodată soiuri olandeze ameliorate, cum fac actualmente mai toți fermierii români, din motive de randament și rezistență mare la boli. Folosesc, cum am mai scris cândva, preponderent soiuri "Buzău", create la institutul pomenit la începutul textului. Și unele soiuri străvechi-bulgărești din Chiajna, neomologate. Păstrate de un anume Moș Ghimiș.

P.S. Să nu se înțeleagă cumva că fac apologia C.A.P.-urilor comuniste. Dar dotate cu utilaje și tehnologii inaccesibile țăranilor tradiționali și lucrând pe suprafețe comasate, ele aveau totuși un randament agricol mult superior gospodăriilor individuale. Fiind ale tuturor și nimănui erau însă departe de avea profitul unei ferme moderne capitaliste. Se fura în draci, fura toată lumea, cooperatori și necooperatori, chiejneni și orășeni. Furau până și copiii.

Soluția ar fi fost desigur transformarea după revoluție a C.A.P. și S.M.T.-urilor aferente în ferme private, cu vechii cooperatori deveniți acționari responsabili. Mai țineți minte "pariul cu agricultura?"