greeneyes22sblog

[greeneyes22sblog]

Eu cred și sunt sigură că într-o bună zi, o să mă schimb.O să renunț la bunătatea asta exagerată și o să devin o persoană rece cu propria ei părerea și cu propriile viziuni.Nu o să am tupeul celorlalți, dar o să am ambiția de a lupta pentru visele mele și de a le transforma în realitate.O să las timiditatea asta și o să-mi îmbrac inima atât de gros încât nimic nu o va mai afecta.Imi voi obliga ochii să nu mai verse nici măcar o lacrimă pentru nimeni niciodată, îmi voi obliga picioarele să plece din locurile în care nu sunt binevenită și îmi voi obliga sufletul să nu se mai atașeze de nimeni.Când voi fi distrusă în interior, nu voi descoperi asta, ci voi promite să mint mereu "Sunt bine!”, deoarece oamenilor nu le pasă.Voi ajunge exact acolo sus și nu voi privi înapoi, nu voi întinde o mână să îi ridic și pe ei.Voi fi invidiată, voi fi singură, dar voi fi fericită.Sunt sigură că o să mă schimb și că fericirea mea stă numai în mine, nu în oamenii temporari...

[greeneyes22sblog]

Va fi o zi de joi, Ziua în care îți voi trimite o fotografie Una-n rochie albă de mireasă Însă, de data aceasta îți voi cere doar părerea Așteptând să zici că sunt frumoasă. Am să îți zâmbesc În așa mod cum nu am mai făcut-o Iar ochii mei vor fi uscați de astă dată În mâna dreapta voi ține un coș plin cu margarete Ele vor fi simbolul unei noi vieți, fără de tine și fără de regrete. Voi fi încălțată în pantofii albi cu toc de cristal Și-am să aștept ca această fotografie să-ți lase un gust dulce-amărui, Aș vrea ca tu, trecutule, Să pui aceasta fotografie în al tău suflet de lut Iar atunci cănd îți vei ridica privirea cu un regret în suflet să îți amintești Că nu mai sunt demult a ta!. .

[greeneyes22sblog]

Ultima zi când mai sper și prima zi când renunț, e azi. Nu vreau să-ti mai scriu, m-am săturat, nu, asta nu e rutină, nu aș putea vreodată să obosesc de la scris. Pur și simplu îmi dau seama că e timpul, îmi dau seama că e de ajuns, că până la urmă toți coboară la o stație, până la urmă n-am fost eu destinația ta finală. Regret? Da. Mă doare? Nu. De fapt, când spun că n-o mai fac, o fac din nou și iarăși de fiecare dată, nu pentru că e un fel de obișnuință, ci pentru că e un fel de nevoie. Înțelegi? Sufletul meu are nevoie să-ți scrie. N-am scris demult doar ca să mă mint că voi putea, că voi putea fără, dar nu. Uneori ai nevoie să nu te mai minți, să tragi aer adânc în piept și să recunoști, să-ți spui ție că de fapt iubești. Eu n-am să-mi mai ascult sufletul niciodată, nu pentru că nu are dreptate, nu pentru că nu vreau să simt, nu pentru că a fost o iluzie, ori pentru că am avut prea mult curaj pe alocuri. N-am să-l mai ascult din simplul fapt că nu îl mai am. Nu-l mai simt aici, nu e cu mine, l-am pierdut. Știi ce înseamă să te pierzi pe tine? Știi ce înseamă să nu mai ai suflet? Nu vreau să-ți scriu, nu vreau să-ți vorbesc, nu vreau să-ți simt gustul, nu vreau să știu ce ești ori ce nu ești de fapt, nu vreau să mă condamn atâta pentru tot ce nu s-a întâmplat, nu vreau să mă mai doară, nu vreau, dar te urasc. Eu n-am să pot să te mai simt, pentru că nu ești, pentru că poate am meritat să fiu ucisă și lăsată să putrezesc. Poate anume eu am fost monstru în povestea ta. Îmi pare rău că oamenii refuză să iubească sincer. Ciudat că plouă de fiecare dată când renunț. Am să-ți spun așa cum n-am putut să o zic vreodată, am să mă mint, dar am să o fac sincer. Am să-ți spun că te urăsc suflete, pentru tot ce am devenit. Te urăsc pentru fiecare dimineață, pentru fiecare gust amar pe buze, pentru fiecare deja vu care îmi tresare în ochi, te urăsc pentru fiecare cuvânt scris cu sânge. Te urăsc că am ajuns să mă urăsc pe mine. Pentru că mi-ai aratăt ce înseamă artă, pentru asta te urăsc. Mi-e dor de mine, mi-e dor de trecut. Tu știi ce înseamă să îngropi două suflete odată? Tu știi ce înseamă să nu mai renaști din nou? Tu știi ce înseamă să aștepți soarele să iasă? Pur și simplu îmi dau seama că e întuneric, până la urmă toți coboară la o stație, până la urmă n-am fost eu destinația ta finală. Îți amintești suflete, cândva ai fi făcut orice ca să te pot urî, azi nu mai trebuie să faci nimic. Ultima zi când mai sper și prima în care renunț. Azi. E prima, ultima zi.

[greeneyes22sblog]

Ne vom întâlni din nou peste 3 ani

Într-o zi de septembrie

Una frumoasă și plină de mister

Precum fusese acea zi, în urmă cu 5 ani

Va fi o zi mai deosebita

Una in care voi rade mai putin

Insa, vazandu te pe strada

Voi intelege că sufletul îmi e pustiu

Poate tu, vei crede că am trecut peste

Dar te vei insela din nou

Fiindca o iubire ca a noastra

Nu poate fi uitata atat de usor

Voi avea o rochie maro și un palton mai suriu

Iar tu, vei fi intr-un sacou cafeniu

Și vei purta acele accesorii pe care le-ai primit candva

Atunci cand ne mai iubeam

Voi purta tocuri

In sfarsit am reusit sa le incalt

Iar tu, Doamne, tot cu acel parfum

Vei fi inmiresmat

Ne vom intalni din intamplare

Ambii plecand spre facultate

Aia pe care ambii ne-am dorit-o

Si care poarta numele de " Politologie"

Vom fi discreti și cu un aer de maturitate

Eu voi fi schimbata atat de mult

Incat tu, imi vei zambi discret

Cum o faceai la inceput

Ne vom opri pe loc

Pentru doar cateva secunde

Ne vom zări și dezbrăca din priviri

Precum o făceam și la primele intalniri

Vei incerca să te apropii

Și eu voi face acelasi pas

Ne vom zambi frumos

Și ne vom saluta

Vom fi ca doi necunoscuti

In plina strada

Care s-au asteptat de-atata timp

Și in sfarsit s-au regasit pe acea strada

Vom face schimb de telefoane

Vom observa ca ele s-au schimbat

Dar totusi ceva era neschimbat

Eram convinsi

Scanteia dintre noi era ca noua

Și dragostea ce ne invaluia

Dar totusi am decis in graba

Sa ne mai vedem peste ani.....

Ne mai vedem peste 3 ani....

[greeneyes22sblog]

A trecut un timp de când nu mai sunt a ta

De când totul s-a pus ca o furtună asupra mea

E prea greu, dar e și dureros

Să uiți omul cu care te-ai iubit atât de frumos.

M-am schimbat din nou, precum îmi ziceai și tu

Dar acum sunt o altă versiune a cuvântului "TU".

Am incetat să mai port acele haine ce cândva îmi aminteau de tine.

Am încetat să mai port și fotografiile tale cu mine

Negrul deja nu mai e piesa principală din garderoba mea

Am inceput să il evit și să îl înlocuiesc

Cu acel roz pal și multicolor

Pe care cândva nu îl iubeam.

Știi, am început să fiu eu însumi

Să îmi trăiesc viața la unison

Și să înțeleg un lucru

Că ceea ce facem e despre noi.

Uneori mai plâng, dar și mai cedez moral

Și mă mai gândesc la ceea ce ar fi trebuit să am

La lucrurile care cândva mă faceau atât de fericită

Iar astăzi sunt doar într-un simplu tramvai.

[greeneyes22sblog]

E iulie. E un iulie atât de rece și plin de regrete, încât încep să urăsc și mai mult această vară. Nu e vara pe care mi-o doream, nu e vara în care îl vroiam departe, e vara în care aveam atâtea planuri, dar viața a luat o altă întorsătură, mai bine zis el a luat acea decizie. Decizia care m-a ucis, în fiecare zi căte puțin, încât azi și acum nu mai înțeleg de ce am ajuns să devin așa.

M-am schimbat atât de mult încât nu mă mai recunosc, decizia ta m-a schimbat la propriu. Am devenit atât de matură intr-un timp atât de scurt, incât gândesc atât de mult și atât de diferit.

Îmi lipsești TU, acel om care cândva m-a făcut cea mai fericită, alături de care am iubit cu adevărat și am descoperit și am înțeles ce înseamnă aia "iubire adevărată".

Poate tu ai trecut peste, dar eu nu. Poate arăt că sunt fericită, dar în mine se dă un război cumplit. Poate voi încerca să te uit și să te înlocuiesc cu altcineva, însă....nu voi reuși, niciodată, pentru că prima iubire nu se uită , ci se caută în fiecare persoană întâlnită.

Te aștept de ceva timp, te aștept măcar să îmi scrii un simplu " ce faci" sau "cum mai ești", dar degeaba aștept, însă...cum s-ar zice, speranța mereu moare ultima.

Poate vei citi cândva, undeva acest monolog, și poate atunci vei înțelege cât ds mult eu te iubesc.

A ta fată cu ochii verzi.

[greeneyes22sblog]

Vreau să îți scriu, dar acest lucru ar ruina tot progresul pe care l-am atins. Poate nu am trecut peste tine,dar sunt mai aproape decât am fost vreodată. Dacă ai intra, în mod spontan, din nou în viața mea, m-aș întoarce la început. M-aș întoarce chiar în momentul în care te-aș vrea pe tine și doar pe tine. Vreau să îți scriu, dar știu că nu îmi vei spune ceea ce vreau să aud. Știu că acea parte a conversațiilor noastre, care se aseamănă cu acele povești cu zâne pe care mi le imaginez încă, nu o să se întâmple. Nu o să spui că îți pare rău și nu o să încerci să îmi ceri o a doua șansă. Nu vei mai avea nicio scuză rezonabilă cel puțin pentru faptul că am decăzut. Vreau să îți scriu, dar, sinceră să fiu, sunt fericită fără tine. Supraviețuiesc fără tine, reușesc fără tine. Sunt momente în care sunt slabă, mai ales atunci când cad în ispita de a vrea să îți scriu, dar în marea parte a timpului, sunt în regulă. Sunt mai bine decât în regulă. Vreau să îți scriu, dar am să încerc să mă abțin. Am să încerc să îmi țin standardele înalte, am să încerc să te țin în trecutul meu.

[greeneyes22sblog]

as much as i hate admitting it to myself, i still do type your username on the search bar. i still remember your birthday and the way your blue eyes shine when you smile. i still wait for a someday where maybe we’ll cross paths again but deep down, i know someday doesn’t have a date. i still lay on the floor, listen to your song and feel my tears filter through the cracks of my broken heart. no one told me getting over someone would be so damn hard, if only you would’ve come with a warning sign and now nobody can replace you.

[greeneyes22sblog]

ты никогда не забудешь того, кто однажды перевернул твою жизнь, даже в том случае, если это закончилось плохо.

[greeneyes22sblog]

Oamenii se schimbă oricât de mult ne-am dori să nu o facă! Cu toții ne schimbăm,dar important e să nu ne schimbăm şi sentimentele! Să nu ne răcim unii de ceilalți! Să nu dăm indiferență acolo unde dădeam iubire! Să nu lăsăm tăcere unde nu era loc de ea alădată! Să nu răspundem după 1 oră când altădată nu trecea un minunt! Să nu îi obişnuim pe ceilalți cu lipsa pentru că s-ar putea să le fie mai simplu să renunțe! Să ne schimbăm nu e rău atunci când ştim să ne respectăm promisiunile sau cuvintele! Oamenii se schimbă! Timpul,situațiile îi schimbă! Dar,inima…pe ea cine o schimbă? Cum se face că ieri simțeai şi azi ai uitat să mai simți? Cum ieri arătai şi azi nu mai arăți? Oamenii se schimbă,oamenii mereu se schimbă!

[greeneyes22sblog]

Oricât de mult ar dura să-mi dau seama c-am greşit,oricât de greu ar fi să mă schimb şi oricât de greu ar fi să mă suporți şi să-mi asculți tacerea, să nu pleci.Ştiu că nu-s fata potrivită şi perfecta, ştiu că-mi port defectele oriunde m-aş duce şi mă plâng de la orice, ştiu că-mi cer scuze prea des şi promit prea multe, dar realizez prea puține, ştiu că suntem departe unul de celalalt şi nu-ți pot oferi tot de ce ai nevoie, dar te rog să nu pleci.Dar sunt veşnic aici, sunt persoana căreia îi poți destăinui totul şi te poți refugia mereu,sunt persoana căreia îi poți spune şi cere orice, chisr dacă nu va realiza nici măcar în jumate din ceea ce ai cerut, însă va încerca şi-şi va sacrifica totul.Din păcate nu scriu prima şi nu vorbesc prea mult, dar la prima aparență ai crede că te alung şi-mi este indiferent de tine, însă e exact contrariul.Dar am nevoie de tine ca şi de aer şi vreau să ştiu că n-ai să mă uiți, n-ai să pleci şi n-ai să mă înlocuieşti.Azi, îmi astup carențele cu bunăvoință şi dorință de schimbare, azi încep un nou capitol, dau foaia şi mă maturizez,îmi neg ceea ce tu crezi că e indiferență.Aş vrea să-mi pot deschide toracele şi să-ți arăt o bucățică, un pic din înăuntrul inimii mele.Nu vreau să te fotografiez, nu vreau să te pictez, nu vreau să te surprind aşa cum eşti acum, căci ar însemna faptul că ai să pleci.Nu vreau să încetez să creez amintiri cu tine, nu vreau să recunosc că-s trecatoare, nu vreau să-mi fii TRECUT, vreau să-mi fii PREZENT şi VIITOR.Mi-aş fi dorit cumva să-mi tatuez sentimentele pe piele, astfel încât să vezi şi tu şi restul lumii cât de ataşată sunt de tine.Vreau să-ți spun să nu mă laşi, pot doar să te rog sincer ceva.Să nu pleci niciodată,fiindcă am nevoie de tine .

[greeneyes22sblog]

Sometimes you need to give up on people,not because you don't care, but because they don't .

[greeneyes22sblog]

Uneori ai nevoie de liniste. De aceea preferi sa nu mai vorbesti cu nimeni. Preferi sa te închizi in tine si sa ii ignori pe toți. Nimeni nu este langa tine cand ai nevoie. Spui ca ai nevoie de timp să fii singură,oameni fac ce le spui dar acela este momentul cand nu trebuie sa te asculta si sa fie langa tine. Atunci ai cea mai mare nevoie de ei… Nimeni nu isi da seama de asta si toți de părăsesc. Rămâi singura. Te obisnuiesti sa fii singură. Atunci când in om vrea sa fie langa tine devii rea,teama de a fi părăsită pune stăpânire pe tine. Zidul de indiferență creste pe zi ce trece doar ca tu sa nu mai fii rănită si sa suferi…

[greeneyes22sblog]

Ты поймёшь, что она была особенная, хоть у неё не модельная внешность, сложный характер, но она была настолько проста. Она была твоя.

[greeneyes22sblog]

-A iubi..

Sa spui cuiva ca-l iubesti nu-i un lucru simplu. Nu-i ceva comun, nu-i ceva ce esti obligat sa spui atunci cand si celalalt o face. A placea, a te indragosti, a iubi. Vezi? Sunt lucruri atat de diferite, dar prea multi le confunda. Iubirea nu e ca-ti place parul sau tricoul lui, sau ca te topesti dupa fizicul lui superb, ca zambetul lui e minunat si nici macar ca vorbiti zilnic si va intelegeti de minune. Iubirea nu-i nici indragosteala aia cand simti numai fluturasi in stomac si capul ti-e in nori. Te impiedici si iti invarti parul dupa deget, te gandesti mult la el si iti place mult, te-ai indragostit clar, dar nici asta nu-i iubire. E mai mult, mult mai mult. Iubirea e acceptare,rabdare, nopti nedormite de dor, zile in care nu faci altceva decat sa te gandesti la el, e atunci cand el devine la fel de important ca si tine. Exact, cand ne nastem ne iubim parintii si pe Dumnezeu. Apoi crestem si invatam sa ne iubim pe noi insine. Incepem scoala si ne facem prieteni. Invatam. Socializam. Ne atasam de oameni. Dar toata iubirea aia prieteneasca, toti acei bff de care ne “legam pe viata” sunt doar o mica sau mare gramada de oameni care ne inconjoara mai mult sau mai putin timp. Ne petrecem timpul cu ei, ne inteleg, ii intelegem. 

Dar parca nici asta nu-i iubirea aia de care vorbim toti. Apoi mai crestem putin si gasim acea persoana. Sau cel putin, asa credeam la inceput. Ca e alesul. El ne spune ca ne iubeste, noi ii spunem la fel, firesc. Trec cateva luni si el a fost,caci nu mai este. Si te intrebi atunci…te iubea? Il iubeai? Daca te iubea nu te lasa. Daca il iubeai nu-l lasai. Asta e iubirea pe care copilul o vede in ochii mamei sau iubirea fata de Cel de sus? Nu prea as crede. E mult mai mult. Sunt cele mai frumoase cuvinte, nu le spune oricui. Un “te iubesc” e o invitatie la vesnicie, nu o expresie ce completeaza romantismul, nu uita asta.”

[greeneyes22sblog]

-Dorul

Dor e aceea că înțelegi cât timp ai pierdut pe lucruri prosteşti,dând oamenii dragi într-o parte...

Dor asta să ştii că ai frați de sânge în toate colțurile lumii...numai nu acasă...

Dor asta să vezi cum el pune fotografii cu alta şi cu #dragoste....

Dor asta să vezi cum îmbătrânesc părinții şi cum viața trece...

Dor asta să înțelegi că eşti a 9-a şi vrei înapoi într-a 5-a.. 

 Dor asta e tot ce vrei şi nu poți să ai.... 

Dor e atunci când din cauza distanței nu te vezi cu verisorii 3 ani...  

Dor asta-i durere!!!!

[greeneyes22sblog]

-If you love me..

If you love me

for what you see,

only your eyes

 would be in love with me.

 If you love me

 for what you've heard,

 then you would love me

 for my words.

 If you love me

 my heart and mind

 then you will love me,

 for all that I'm.

 But if you don't love

 my every flaw,

 then you mustn't love

 me not at all.